CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

OFENSIVA COMUNISMULUI/GLOBALISMULUI ȘI OBIECTIVUL ROMÂNIA

 

Imagini pentru ofensiva globalismului photos

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Obiectivele comunismului autentic, adică ale globalismului neoconservator, au fost și au rămas:

  1. Impiedicarea, pe orice cale, a trecerii la liberalism (capitalism);

  2. Distrugerea capacităților de productie concurentiale si eliminarea României din tranzitul mondial de valori;

  3. Adjudecarea tuturor bogatiilor solului si subsolului prin jefuirea ca-n codru;

  4. Impiedicarea unirii cu „Basarabia”;

  5. Distrugerea capacitatii de aparare;

  6. Sfârtecarea teritoriala prin, deloc necesara, „regionalizare”.

Impiedicarea trecerii la liberalism s-a putut face cu ajutorul unor experti globaliști, gen Mugur Isarescu, Petre Roman, Theodor Stolojan si a fost sesizabila din prima secunda a postrevolutiei, prin anularea pasilor facuti de Ceausescu in aceasta directie: „partile sociale”, în fapt actiuni, detinute de cetateni in intreprinderile productive au fost imediat inapoiate detinatorilor, ca „restituiri”, făcandu-se si o abila propaganda impotriva „comunismului” care i-a jefuit pe cetățeni.

Naivii le-au luat bucurosi ca-si pot cumpara trei surcele, fara a sesiza ca li se rupe legatura cu fabrica si ca se poate dispune de soarta acesteia prin anihilarea vointei „colectivelor de oameni ai muncii”, in fapt a actionariatului. Intreprinderile au fost capusate de firme fantoma, falimentate prin intreruperea circuitului aprovizionare cu materii prime – productie-vanzare, apoi vandute pe nimic unor intermediari ai transnationalelor, sub sloganul „privatizarii”. Tarziu si-a dat seama romanul ca „privatizarea” inseamna in fapt desfiintare, pierderea locurilor de munca si transformarea lui in paria.

Pentru agricultura s-a folosit conceptul  magnatilor unguri de la sfarsitul secolului XVIII – „Restitutio in integrum”, vizand intoarcerea romanilor la starea de robie de dinainte 1785, când, in urma revolutiei lui Horea, imparatul Iosif al II-lea îi eliberase din iobagie.

CAP-urile erau asocieri în baza proprietatii colective si puteau fi transformate in 24 de ore, ca in RDG, in societati pe actiuni. Apelandu-se la gargara anticomunista, s-a trecut insa la restituirea aleatorie, nu a loturilor avute la intrarea in asociatie, ci doar partial a unor terenuri echivalente necomasate și fara a scoate o vorba despre inventarul de masini, utilaje si animale avut initial.

Propagandistic, legea prevedea restituirea proprietatilor mobile si imobile luate dupa 6 martie 1945. In realitate s-a mers pe „restituiri” pana la „comunista” Maria Tereza sau comunistii Iosif al II-lea si Ferdinand Intregitorul.

Ungurii, indeosebi, au solicitat, prin „eroul” Laszlo Tokes, proprietati pierdute de grofi la cărți, confiscate cu despagubire prin reforma agrara a lui Ferdinand I ( a se vedea procesele „optantilor”), confiscate pentru colaborationism cu nazismul si crime de razboi, dupa 1944, sau inexistente.

Cu mult tupeu, au transformat, in drept de proprietate, un drept de folosinta in contul obligatiilor militare feudale („composesoratele”), desfiintat de imparatul Franz Joseph in 1849, au inventat inexistenti subiecti de drept juridic (ex. „Status-ul Romano-Catolic”) sau au reclamat direct proprietatea statului roman, ca mostenitor al statului Habsburgic dupa 1918, profitand de faptul ca, la trecerea in proprietatea de stat, nu s-a facut intabularea fostelor proprietati habsburgice.

S-au adaugat falsuri si uzul de fals, peste 60 % din cei improprietariti neavand un drept real. GAS-urile au fost distruse, sistemul de irigatii la fel, fermele model jefuite si desfiintate, apoi pamanturile au fost cumparate pe nimic, prin intermediari, de state straine (ex. Italia, Ungaria, Cipru) sau transnationale.

Iar naivii au fost indemnati sa consume, adica sa-si arunce banii pe nimicuri. Când se va face o investigatie la Sibiu, de exemplu, asupra modului in care primarul Johannis i-a scos pe români din centrul orasului, inventand proprietari germani dupa repararea cladirilor pe banii cetatenilor, falsificand testamente (ex. pretinsa mostenire a catolicului Bruckenthal, de catre….  „Biserica Evanghelica”) sau daca vor fi facute publice metodele de „restituire” in „Dosarul Nana”, vom intelege cum am fost spoliati si distrusi ca natiune si ca stat.

Ca toate acestea sa se poata intampla, s-a inventat un slogan, pe care Ion Iliescu, permanent atacat si timorat de amitirea trecutului sau tovarasesc, l-a inghitit si reprodus pe nerumegate,„Avem nevoie de o clasa bogata!”.

 Prin aceste cuvinte s-a dat frâu liber la furtul generalizat. In secunda urmatoare, globalistul, din tată in fiu, Petre Roman, proclamând industria romaneasca, concurentiala in multe domenii (echipament si utilaje de forare, masini agricole, produse chimice,etc.), „un morman de fiare vechi”, a produs NAȚIONALIZAREA. Juridic, proprietar asupra subsolului, solului, intreprinderilor, clădirilor etc. era poporul român, statul fiind angajat de el ca administrator.

Petre Roman a transformat statul in proprietar, cu concurs extern, declansand distrugerea si vinderea la bucata. Au fost multi complici, adica multi profitori, veniti din afara sau din interiori, cu pantofii scalciati si nadragii rupti in fund, sa care cafele si Cola politicienilor inventati peste noapte si azi sunt mari miliardari.

Estimarea este ca, la peste 200 de miliarde Euro, jefuite, sub diverse forme, de transnationale, se adauga peste 100 de miliarde furate in profit propriu de „baietii destepti” prin inginerii financiare, dupa inlocuirea initiala a statului in contractele aflate in derulare. Asta este marea suparare a lui Joe Biden si explicatia actualei activitati furibunde a DNA-ului.

Cum sa-si permita slugile romane sa fure ditamai halca din vaca muribunda numita Romania, cand totul trebuia sa revina promotorilor globalismului mondial!?

Primul guvern de „tehnocrati”, manipulat din umbra de Silviu Brucan, a fost ajutat, ca si cele urmatoare, de eternul Mugur Isarescu, neprofesionist, dar membru al Clubului de la Roma (avansat, intre timp, la Bilderberg), mai important pentru globalisti decat toti politicienii nostri la un loc.

El a produs concentrarea banului prin banci, care apoi au fost desfiintate sau vandute, nejustificat, pe nimic (ex. BCR a fost vanduta pe minus 1,5 miliarde euro), pauperizarea romanilor prin controlul valutei (interdictie de a avea mai mult de 500 USD, la inceput, jonglarea cu raportul leu – dolar, apoi cu raportul leu – euro etc.), contribuind decisiv la impiedicarea aparitiei unei necesare clase de mijloc.

A fost asistat in momentele cheie de Theodor Stolojan, cel care a inventat confiscarea valutei. Dupa ce au scos banii cetatenilor si i-au imbogatit pe cei aflati pe lista (inclusiv pe George Bush), banci ca Bancorex si Columna au fost desfiintate.

Prostiți initial cu politica de dobanzi de 120%, care a distrus orice idee de viata economica normala, oamenilor li s-au scos apoi banii prin jocuri piramidale, la care au fost atrasi prin propaganda oficioasa de catre reprezentanti ai puterii.

Se adauga politica de dobanzi, politica guvernamentala de taxe si impozite, de intrerupere a circuitului firesc de aprovizionare-productie-vanzare si, astfel, producatorii care se visau independenti au ramas cu marfa (inclusiv fermierii cu varza, roșiile și laptele), au falimentat, ingrosand randul pauperilor.

Au fost ajutati de deschiderea pietei pentru marile transnationale vanzatoare de produse contrafacute sau de proasta calitate, care au distrus complet comerțul intern, instalându-se, CAZ UNIC IN LUME, NU LA PERIFERIE, CI IN CENTRU ORAȘELOR ROMÂNESTI.

Prin filme proaste americane, emisiuni infantile de televiziune si „jocuri” pentru retardati, ne-a fost implementat, dupa moartea sa in tara de bastina, visul american. Adica, stimulandu-se setea de inavutire peste noapte, in baza filozofiei maneliste „Eu am bani si am valoare”, s-a stimulat consumerismul.

Dupa distrugerea intregii industrii, transnationalele au pus mana pe domeniile strategice, industria energetica, telefonie, sistemele de telecomunicatii in general, I.T. mai nou, controlandu-ne total. Transporturile au fost distruse, un mare rol avandu-l globalistul Basescu in disparitia flotei, punerea pe butuci a TAROM–ului, faramitarea si anihilarea CFR-ului (cu ajutorul rubedeniei Necolaiciuc), ultimele capusate de firme private, low-cost si de companii de transport auto, care concureaza neloial transportatorii nationali. Ilustrativa este modificarea basista a contractului cu transnationala Bechtel, sursa de bani a familiei Bush.

Contra a doua miliarde euro, Adrian Nastase incredintase lui Bechtel cea mai importanta autostradă a țării, care trebuia finalizata in 2008. CDR-ul a largit contractul la 8 miliarde, schimbând și termenul de predare pentru …….. 2020. Si, mortal de ilustrativa este incredintarea gestionarii tuturor bunurilor statului, adica a Fondului Proprietatea, transnationalei Franklin Templeton!

Minele au fost inchise, inca din anii ’90, spre a fi distrus mineritul (cu ajutorul presei, care i-a anatemizat pe mineri) si a fi date pe nimic transnationalelor.

Numai cand nu s-a putut, prin metodele clasice, Isarescu a iesit in fata, ca premier, si i-a dat celebrului „Gabriel” dreptul de exploatare a aurului, inexistent la Rosia Montana (se preconizeaza un mare tun de bursa, adica un crah al pietei aurului, pe mistificarea Rosia Montana), apoi, dupa ce acesta si-a vandut partile si a inventat Royal Oil, la Londra, dreptul de forare pentru 100 de planuri, in Estul tarii, pe linia faliei provocatoare de cutremure, pentru gazele de sist. Drepturi, deja vandute firmei Chevron, pe care, personal, Basescu a adus-o la noi, dupa ce a fost alungata din Bulgaria.

O abila politica de creditare propagandistica, urmata de legile „salvatoare” de o asazisa criza ale guvernelor Boc-Basescu, in perioada 2008-2012, au aruncat 80% dintre romani pe pragul disperarii, transformandu-i, practic, in dependenti de mila guvernelor, de „pomana” acestora, (care inlocuieste dreptul constitutional avut) depinzand supravietuirea lor. Intre diversiunile care au permis ca toate cele de mai sus sa se intample, un loc central l-a avut si diversiunea unirii cu „Basarabia”.

 

 

 

 

Imagini pentru ofensiva globalismului photos

 

 

 

 

Deschizând „Cutia Pandorei”, în procesul de prefacere a Rusiei, rușii au gestionat profesionist crizele anticipate nedând drumul la „frâu” decât atunci când măsurile de contracarare erau luate. De exemplu: limba româna a fost impusa, ca limba oficiala, in RSSM, la 3 august 1989.  

S-au adoptat, intr-un entuziasm delirant, grafia latina, steagul tricolor, imnul national „Deșteaptă-te române!”, iar in perioada 1990-1992, parlamentul de la Chișinau a fost dominat de romani patrioti, dar…….

Cu mult inainte, la 10 noiembrie 1988, Sovietul Suprem al URSS, prin Lukianov, dăduse ordinul de creare a bandelor inarmate (structuri teroriste) pentru preconizatul viitor razboi nistrean. Bande conduse de urmasi demni ai lui Grigore Kotovski sau ai celebrului Terente, criminalul Iurie Kostenko si adjunctul sau Valeri Solicinoi, zis „Potosa”, a caror principala distractie era „Scutul de fier” (imbracarea victimei in echipament special de protectie, dupa care se tragea in ea, pana inebunea, facea infarct sau apoplexie). La 30 decembrie 1988, s-au infiintat in Transnistria, ca miscare internationala pentru unitate, organizatiile „Interdvijenie” si „Edinstvo”.

Acestea au creat, in august 1989, detasamentele muncitoresti inarmate si de sprijin ale militiei (ROSM) in Transnistria, unitati paramilitare inarmate de Armata a 14-a. La 15 iulie 1990, Lukianov a transmis ordinul lui Gorbaciov de creare a republicilor Nistreana (RSSMN, adica Republica Sovietica Socialista Moldoveneasca Nistreana) si Găgăuzia (Gagauz Yeri) din 29 de sate in jurul Comrat-ului.

Gorbaciov i-a transmis lui Snegur ca daca „moldovenii” vor opta pentru unirea cu Romania, RSSM se va sparge in 6 republici, una romaneasca doar in jurul Chisinaului, alta gagauza, altele bulgara, ucraineana, rusa si nistreana, concluzionand, la 4 noiembrie 1990, „Renuntati voi la separatism fata de Uniune si nu veti avea mai multe republici!”.

Cand Chișinăul a inceput sa viseze Unirea, Romania l-a sprijinit cu „Podul de flori” si alte manifestari patriotarde, orchestrate de vechi comunisti si kominternisti, in timp ce media romaneasca pastra o tacere totala asupra evenimentelor de peste Prut.

Iar daca RSSM nu avea armata, ci doar politie, prima unitate militara, Detasamentul Tyras – Tighina, însemnând 400 de voluntari, dotati cu camioane si cozi de lopeti pe post de arme, Tiraspolul avea, deja, la dispozitie, 5.500 de mercenari (fosti detinuti, criminali, eliberati din toate inchisorile Rusiei pentru aceasta misiune), 8.000 de luptatori in garzile separatiste, 5.000 in detasamentele de sprijin ale militiei, 4.000 in garzile muncitoresti, iar in spate, detasamentele SPETZNATZ – „Alfa”, „Delfin” si „Dnestr”, Armata a 14-a , comandata de generalii Netkaciov, apoi Lebed, cu 3000 cadre, 12.000 trupa, uriasul depozit de armament si munitie de la Colbasna (132 ha) si fortele Districtului militar Odessa.

„Personal, am mobilizat” recunoștea Lebed „circa 12.000 de soldati si ofiteri din rezerva; i-am inarmat cu toate cele necesare pentru razboi, iar armamentul si munitia am trecut-o la pierderi de lupta.”

La 2 martie 1992, noul razboi ruso-roman s-a declansat prin torturarea si uciderea a 32 de politisti romani, la Dubasari.

Dupa care a urmat oferta, pe postul de radio „Ostankino”:”Refuzati limba romana si unirea cu Romania, recunoașteti independența RSSM Nistreană si noi va vom lasa in pace!” 

 De partea cealalta, românii dintre Prut si Nistru au avut politiștii (foști luptători in Afganistan, demisionați, la chemare, din armata URSS), voluntari, „burunduci” (elevi de 12-18 ani care s-au specializat in actiuni de comando), multi tradatori la nivel de conducere (Maracuta, Chitac, col. Creanga, gen. Dabija-Kazarov) și o tăcere totală din partea României, preocupata de spectacole politice, asezonate cu cocteiluri Molotov si mineriade.

Ati auzit vreodată despre fronturile de la Cocieri – Dubăsari, Coșnita-Doroțkaia sau Căușeni –Tighina si despre faptele eroice de acolo?

 Ati auzit despre eroul Anton Gamurar, care a eliberat de trei ori Transnistria si a primit ordinul să se retraga cu Batalionul sau de poliție cu destinatie speciala (BPDS), care i-a arestat pe „eroii” secesiunii (Smirnov, Rileacov, Cindinghelean, Magov, Topal, Tausenji, Burundji), la Kiev, impiedicând producerea acesteia, si-a batut joc de toate fortele OMON si SPETZNATZ si i-a dus direct la Chisinau , in inchisoare?

Personal, l-a sunat Gorbaciov, pe Snegur, noaptea si l-a amenintat sa le dea drumul, ca sa înceapa spectacolul.

„Toti cei 10 participanti la aceasta actiune au fost vanati si ucisi”, am spus eu in mai multe emisiuni la OTV si TVRM, pana când am fost contrazis, odata, in direct:

”Nu, nu, nu toti. Eu trăiesc! Puteti verifica, sunt în Germania, într-o masina in mers. Confirm, asa s-au petrecut lucrurile, eu am scapat.”

Ați auzit de Filea, eroul de balada, trimis la moarte sigura, ciuruit in lupta de incercuire pentru a-si salva detasamentul si asupra cadavrului caruia s-a gasit, sub camasa, o carpa rosie de sange, pe post de maieu si care, la spalare, s-a dovedit a fi tricolorul?

Ati auzit de locotenent colonelul rus, Leonid Carasiov, care a aparat, ca patriot român, podul de la Tighina, fiind în incrucisare de focuri, pentru ca se tragea in el, atat din cetate, cat si din față, de catre grupurile de sustinere ale tancurilor lui Lebed. A incetat rezistenta, abia cand a fost ranit a patra oara. Astazi este membru SCMD.

 A difuzat vreo televiziune filmul lui Ioan Bujor „Masacrul de la Tighina”? Acolo ati fi putut vedea grupurile de luptatori ale lui Ion Sprâncean, care se aruncau intre senile pentru a lovi tancurile T72, cu grenade, din spate.

Dupa care se ridicau dintre ruine si atacau infanteria, insotiti de caini maidanezi. Din ce in ce mai putini oameni si din ce in ce mai multi câini. La ultimul contraatac, toti romanii fiind morti, doar cainii se duc la lupta. Documentarul se incheie cu imaginea cainilor scancind si lingand fetele mortilor. Ce se intampla atunci, la noi?…. „Jos Iliescu! ….. Traiasca Ratiu! ……Jos minerii, traiasca Alianta Civica!” etc.

La 27 august 1991, RSSM a fost obligata sa-si proclame independenta. De ce? Pentru ca delagatia Unirii , cu generalul Vitalie Usturoi, trimisa de parlamentul Unirii de la Chisinau, cu textul Declaratiei de unire cu Romania, a fost tinuta trei zile la Manastirea Pasarea, decidentii romani nefiind de gasit: Ion Iliescu – presedinte, Petre Roman – premier, Adrian Nastase – ministru de externe. Rastimp in care, delegati ai guvernului Romaniei s-au dus la Chisinau cu textul Declaratiei de independenta, convingandu-i pe naivii patrioti de acolo sa renunte la Unire.

Defavorabila noua, pacea s-a incheiat, la 21 iulie 1992, nu intre secesionisti si Chisinau, ci intre doua state: Moldova si Federatia Rusa, semnata fiind de Mircea Snegur si Boris Eltin.

Puteam face altceva? Greu de spus, deoarece aveam peste 100.000 de militari profesionisti straini pe teritoriu, iar distrugerea capacitatii noastre de aparare a inceput imediat, prin disponibilizarea specialistilor din informatii pe Rusia, Ungaria, Israel, lansarea conceptului „o armata mica dar vioaie”, „de profesionisti”, prin incriminarea si vanarea mediatica a ofiterilor de informatii si contrainformatii ca securisti si „tortionari”, iar a militarilor ca „teroristi” pentru ca aveau arme si in decembrie s-a tras. S-a exclus, cu desavarsire, participarea strainilor, si Iliescu si Roman lansand conceptul de „revolutie spontana”.

Toti cei cu carte trebuiau sa dispara, in politie si in armata, urmand a fi adusi copii „spalati” pe la cursuri în strainatate si convinsi ca ei sunt viitorii profesionisti.

 Pe langa imberbi, pusi comandanti peste noapte, au fost promovati servili si incapabili, iar patriotii tarati in procese. Sistemul centralizat de logistica a fost desfiintat, comandantii devenind, peste noapte, negustori, in timp ce absolventii de scoli militare primeau diplome de „manager de pluton”.

DLEN-ul, care putea constitui coloana vertebrala a economiei nationale, a fost desfiintat si a inceput macelul unitatilor, agravat pe masura ce pofta de preluare, insusire si vindere a terenurilor lor crestea. La desfiintarea a tot ceea ce functiona, in locul comisarilor sovietici de odinioara, au venit, „kubicii”, comisarii globalisti americani si germani.

 „Care vor fi efectivele armatei Romaniei in final? l-am intrebat, conducandu-l la aeroport, pe adjunctul lui Manfred Voerner, in 1991?

Raspuns:”- 52.500. – Cu totul? Cu tot cu civili, foarte multi civili si femei.

– De ce, cand raportul este de 1/10? La 9 milioane populatie, Grecia are o armata de 180.000.”  Raspunsul m-a lasat praf:„Cate femei aveti în Congresul american, amante sau neveste? Ungurii asigura 80%. De aici atacurile impotriva voastra ale unor congresmani ca D’Amato.”  

A fost desființat tot ce functiona si, prin reforma, tot sistemul de invatamant si de cercetare in domeniul militar, adica tot ceea ce producea creiere sau „leadership”, incepand cu Academia Militara.

Dupa sloganul initial al promovarii tineretului „necompromis”, reforma, adica distrugerea, a continuat in paralel cu distrugerea industriei de aparare, prin operatiunile „Tigareta”, sub lozinca integrarii in NATO si UE.

  Din 27 decembrie 2008, dupa „integrarile” in NATO si UE, s-a trecut, prin legile Basescu-Boc, la distrugerea „rezervei”, care trebuia ….„sa paraseasca, pe cale naturala, sistemul”.

Mai bine instruiti, mai bine ancorati in realitate si dirijati de emigratia lor americana, cu pozitii cheie intre neoconservatori, ungurii au actionat, profesionist si organizat in Romania, ca falanga de soc a destructurarii statale. Pregatita de Declaratia de la Budapesta, dezmembrarea Romaniei a esuat in decembrie ’89, datorita patriotismului si pregatirii de lupta a generatiei de atunci, revolutionarii clamand si inscriptionand pe ziduri „Transilvania, pamant romanesc” si „Basarabia, pamant romanesc”.

Cu complicitatea externa, s-a incercat, in 1990, sub lozinca lui 15 Martie (Ziua inventatilor maghiari de pretutindeni), dar s-a esuat, tot datorita interventiei militarilor. Atunci s-a trecut la politica pasilor marunti: reinventarea „secuilor”, disparuti in istorie si organizarea lor, treptat, pana la aparitia Consiilor secuiesti, in 2003, paralel cu o propaganda lipsita de orice urma de bun simt in forumurile si media internationala, prin declaratii de genul:

 „Ieri, la Bucuresti, in autobuzul 368, doi maghiari au fost batuti si aruncati afara, pentru ca vorbeau maghiara!”. S-a folosit sloganul UE al drepturilor minoritatilor de prezervare a culturii si limbii, pana la dementa, pervertit in formula „drepturi colective”.

S-au facut provocari: nu numai manifestatii religioase, cu zeci de mii de oameni, aducerea in tara, sub nume românești, a vechilor teroriști, la 13-15 iunie 1990, dar si prin solicitarea de acordare a numelor unor criminali de razboi, unor strazi si scoli (celebrul caz Albert Voss), de ridicare a unor monumente iredentiste (gen Monumentul Ungariei Mari , de la Arad), s-a impus bilingvismul in localitatile cu peste 20% minoritari, ceea ce a dus la alungarea romanilor din Harghita, Covasna si, partial, Mures.

S-a jonglat, in permanenta, cu termenii „maghiar, secui, ceangau” si „catolic”, toate sinonime, în mintea lor, pentru „ungur”. S-a mistificat si se mistifica istoria cu ajutorul unor tradatori romanni, care merg pe linia tradatorului Maniu, organizatorul unei miscari de secesiune in 1938 si, ca globalist, adeptul unei Transilvanii independente intre Romania si Ungaria.

S-au emis „legitimatii de maghiar” si s-au cumparat, cu bani, constiinte, nu numai ale intelectualilor lacomi si gata sa se vanda , din marile orase, dar si ale copiilor de tarani romani, atrasi spre scoli si gradinite unguresti. Cu bani avansati de doua banci vieneze si una de la Budapesta, s-au cuparat pamant, cladiri, intreprinderi, adica tot ceea ce nu s-a putut fura, oficial, prin Parlament, potrivit ordinului ministrului ungur al Apararii Lajos Furr:”Cine detine pamantul, are Ardealul!”.

S-au infiintat fundații, asociatii sportive (paramilitare) dotate inclusiv cu aerodromuri, s-a introdus armament in tara, dar …. stipendiati si de statul ungar si de statul roman, la vedere, de neoconservatorii unguri americani, in substart, UDMR-istii au devenit lacomi, adica au devenit ei insisi neoconservatori.

Declaratiile oficiale pe care le-au facut Hunor, Marko Bela, Eckstein, Frunda etc. antiromânesti si belicoase, dupa 2005, nu au avut in vedere decat interesul de a-i mentine la ciolanul puterii, intrand, prin santaj, la guvernare.

Cum de am ajuns în aceasta situație, ca popor și ca țară? De ce, comuniștii globaliști au avut și par a avea, în continuare, succes? 

 

 

 

Col. (r) dr. Mircea Dogaru

http://dogaru-mircea.blogspot.com/dupanoi-potopul

09/08/2019 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

ISTORIE INSANGERATA: LICHIDAREA DIN ORDINUL LUI STALIN A ELITELOR POLONEZE IN PADUREA KATYN.Scrisoarea lui Beria catre Stalin privind masacrarea a 25.736 prizonieri polonezi. VIDEO

 

A picture taken on April 1, 1943 shows men digging out bodies of Polish officers from a mass grave in Katyn

Masacrul de la Katyn, (un sat situat la 20 km vest de oraşul Smolensk, Rusia), a fost o execuţie în masă a unor cetăţeni polonezi de către forţele poliţiei secrete sovietice, în timpul celui de-al doilea război mondial.

În timpul acestei acţiuni, în primăvara anului 1940, peste 20.000 de cetăţeni polonezi au fost masacraţi în trei locuri diferite. Majoritatea celor ucişi erau ofiţeri facuti prizonieri de sovietici în timpul războiului polonez de apărare din 1939, dar printre cei executaţi se aflau şi numeroşi civili.Aşa cum sistemul polonez de recrutare le cerea tuturor absolvenţilor universitari să devină ofiţeri în rezervă, sovieticii au reuşit prin acele asasinate să distrugă o mare parte a intelectualităţii poloneze.

Aproximativ 250 mii de soldaţi polonezi au devenit prizonieri de război, după invadarea şi ocuparea Poloniei de către Germania nazistă şi Uniunea Sovietică, în septembrie 1939, ca urmare a înţelegerilor Pactului Molotov-Ribbentrop şi a anexelor lui secrete.

La 5 martie 1940, conform notei pregătite pentru Stalin de Lavrenti Beria seful politiei politice sovietice, membrii Biroului politic — Stalin, Molotov, Kaganovici, Kalinin, Voroşilov şi Beria — au semnat un ordin de executare a activiştilor «naţionalişti şi contrarevoluţionari», «elemente antisociale străine», din lagărele de prizonieri şi din închisorile din zonele de vest ale Ucrainei şi Belarusului.

Între 3 aprilie şi 9 mai 1940 (cu o pauză de 1 mai!),  22.000 de prizonieri de război şi alţi arestaţi au fost asasinaţi.

Printre cei ucişi la Katyń s-au numărat un amiral, doi generali, 24 de colonei, 79 de locotenent-colonei, 258 de maiori, 654 de căpitani, 17 căpitani de marină, 3.420 de subofiţeri, câţiva preoţi militari, trei moşieri, un prinţ, 43 de oficialităţi, 85 de cetăţeni privaţi şi 131 de refugiaţi. Intre asasinaţi s-au aflat si 20 de profesori universitari, 300 de doctori, sute de avocaţi, ingineri şi profesori, peste 100 de scriitori şi ziarişti şi aproximativ 200 de piloţi de aviaţie.

În total, NKVD-ul a eliminat aproape o jumătate din corpul ofiţerilor polonezi. Numai 395 de prizonieri au scăpat de la moarte.

Descoperirea de către nazişti, în 1943, a uneia dintre gropile comune, după ce armata germană ocupase în 1941 zona respectivă, a precipitat ruperea relaţiilor diplomatice dintre Uniunea Sovietică şi guvernul polonez în exil de la Londra.

 

Deşi înaintea prăbuşirii URSS autorităţile ruseşti au recunoscut rolul sovieticilor în masacru (procuratura militară sovietică a început ancheta în 1989), există anumite resentimente în Rusia în legătură cu aceste probleme, guvernele ruseşti succesive refuzând să numească masacrele crime de război sau acte de genocid, ceea ce ar permite urmărirea în justiţie a făptaşilor aflaţi încă în viaţă.

Mulţi ruşi continuă să creadă că ar fi adevărată versiunea propagandei guvernamentale sovietice de până în anul 1989, conform căreia naziştii, care invadaseră Uniunea Sovietică în 1941, ar fi fost autorii masacrelor.

Descoperirea victimelor masacrului a precipitat ruperea relaţiilor dintre Uniunea Sovietică şi guvernul polonez în exil din Londra, în 1943.

 Sovieticii au negat orice acuzaţie făcută pe tema masacrelor de la Katyń până în 1990, când URSS-ul a admis că NKVD-ul este responsabil atât pentru asasinate, cât şi pentru muşamalizarea acestora.

În 1990, Gorbaciov şi-a cerut scuze de la poporul polonez, însă nu a permis publicarea ordinului de execuţie.

Acel document sovietic a fost înmânat preşedintelui Poloniei, de către preşedintele Elţin, abia în 1992.

În 2005, autoritatea rusă de competenţă pentru anchetarea cazului a dispus, fără o evaluare juridică clară, închiderea cazului şi declararea a 116 dintre 183 de dosare privind masacrul de la Katyń drept secret de stat.

Prizonierii din Kozielsk au fost ucişi şi îngropaţi în pădurea Katyń de lângă Smolensk. Execuţiile erau îndeplinite prin folosirea pistoalelor Walther de fabricaţie germană, aduse anume de la Moscova. Execuţiile erau făcute metodic.

 După ce erau verificate datele personale ale condamnatului, acesta era încătuşat şi dus într-o celulă izolată fonic cu pâslă. Pentru mascarea sunetelor execuţiilor s-au mai folosit maşini zgomotoase.

După ce era introdusă în celulă, victima era imediat împuşcată în ceafă. Cadavrul era scos printr-o altă uşă şi era depus într-unul dintre camioanele care aşteptau afară, în timp ce un nou condamnat la moarte era băgat în camera de execuţie. Lângă Smolensk, polonezii cu mâinile legate la spate au fost duşi la groapa comună şi au fost împuşcaţi în gât.

În timpul vizitei în Rusia a preşedintelui polonez Aleksander Kwaśniewski, în septembrie 2004, oficialii ruşi au anunţat că doresc să transfere toate informaţiile despre masacrul de la Katyń către autorităţile poloneze de îndată ce ele vor fi declasificate. În martie 2005, autorităţile ruseşti au terminat investigaţiile, care au durat un deceniu.

 Procurorul-şef militar Alexandr Savenkov a socotit cifra finală a victimelor de la Katyń ca fiind 14.540 şi a declarat că masacrul nu a fost genocid — o crimă de război — sau crimă împotriva umanităţii şi de aceea nu există nici o bază de discuţie despre aceşti termeni judiciari.

În ciuda unor declaraţii făcute mai înainte, 116 din cele 183 de volume de documente care s-au adunat în timpul investigaţiilor ruseşti, ca şi decizia de a le pune capăt, au fost clasificate.
Datorită acestui fapt, Institutul Naţional al Memoriei din Polonia a decis să înceapă propriile investigaţii. Echipa de procurori condusă de Leon Kieres a declarat că vor încerca să-i identifice pe cei care au fost implicaţi în darea ordinelor şi pe cei care au adus la îndeplinire execuţiile.

 În plus, pe 22 martie 2005, Seimul polonez a votat în mod unanim o moţiune prin care se cerea declasificarea arhivelor ruseşti, precum şi clasificarea masacrului de la Katyń ca genocid.

 

Katyn Memorial

Foto: Memorialul de la Katyn

 

 

CHIPURILE  CRIMINALILOR

Joseph Stalin

 ”Tovarasul”   Stalin,  supranumit de propaganda sovietica si”parintele popoarelor”.

 

 

Image from www.alternathistory.org.ua

”Tovarasul”Lavrentii Pavlovici Beria, sinistrul  sef al politiei politice staliniste, N.K.V.D.

 

 

  Scrisoarea lui Beria catre Stalin, privind masacrarea a 25.736 prizonieri polonezi.

Insemnare pe camp stinga:


t. Kalinin – pentru


t. Kaganovici – pentru

 

Contingentul polonezilor prizonieri in lagarele de razboi (“dusmani irecuperabili ai Uniunii Sovietice”), in total 14.736:


Generali, colonei  – 295
Maiori si capitani – 2.080
Locotenenti – 6.049
Ofiteri inferiori, comandanti de politie, graniceri si jandarmi – 1.030
Politisti de rind, jandarmi, gardieni si cercetasi – 5.138
Boieri, preoti, demnitari – 144

La acestia se adauga alti 10.685 de polonezi (din lagarele Ucrainei de Vest si Belorusiei), dintre care:
Fosti ofiteri – 1.207
Fosti politisti, jandarmi si cercetasi – 5.141
Spioni si “diversanti” – 347
Fosti proprietari, fabricanti, demnitari – 465
Membri ai diverselor grupari si organizatii contra-revolutionare – 5.345
Fugari – 6.127

 

 

Se cere condamnarea la moarte a tuturor, prin impuscare, fara judecata si fara invocarea motivului.

 

 

 

 

Între 3 aprilie şi 9 mai 1940 (cu o pauză de 1 mai !),acesti  prizonieri de război polonezi şi alţi arestaţi au fost asasinaţi.

 

 

 

NU VOM UITA NICIODATA, NU VOM IERTA NICIODATA !

 

 

 

Surse: Ziarul de Garda md.

Savatie Bastovoi blog

11/04/2014 Posted by | ISTORIE | , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

MINCIUNA „DIPLOMATICA”. FAIMOSUL VERS IREDENTIST ( “Legyen Erdély újra, ami volt!/ Óvjuk meg a székelyeket/ a románok rémtetteitől”) RECITAT DE SOTIA AMBASADORULUI UNGARIEI, NU-I APARTINE POETULUI Sándor Petőfi, CI CRIMINALULUI WASS ALBERT

A ieşit la iveală toată mizeria iredentistă! Versul citat de soţia ambasadorului ungar nu e al lui Petofi, ci al criminalului Wass Albert

A ieşit la iveală toată mizeria iredentistă! Versul citat de soţia ambasadorului ungar nu e al lui Petofi, ci criminalului Wass Albert

Versul citat de către soţia ambasadorului Ungariei la Bucureşti după ce a citit mesajul premierului Viktor Orban nu-i aparţine lui Sandor Petofi, ci lui Wass Albert, care a fost declarat criminal de război, scrie “Gândul”.

Soţia ambasadorului Ungariei şi-a încheiat discursul în care a citat din Viktor Orban, cu un vers din Wass Albert: “Legyen Erdély újra, ami volt!” – “Să fie Ardealul din nou ce-a fost!”.

Acest vers din poemul “Eliberarea Ardealului” a fost rostit în faţa a sute de martori. Wass Albert a fost declarat criminal de război, scrie “Gândul”.

Conform cotidianului, strofa din care face parte versul este următoarea: “Legyen Erdély újra, ami volt!/ Óvjuk meg a székelyeket/ a románok rémtetteitől” (“Să fie Ardealul din nou ce-a fost!/ Să-i apărăm pe secui/ De faptele odioase ale românilor”).

Ambasadorul Ungariei la Bucureşti, Oszkar Fuzes, a declarat, vineri, pentru MEDIAFAX, că nu face niciun comentariu asupra articolelor de presă, precizând însă că soţia lui nu a rostit niciodată vreun poem al lui Albert Wass.

“Soţia mea nu a citit niciodată din Wass Albert “, a spus ambasadorul.

El a ţinut să sublinieze că nu doreşte să facă niciun comentariu pe tema articolelor apărute în presă. “Ţin să subliniez că nu am niciun drept să comentez articolele de presă”, a spus ambasadorul.

Totodată, ambasadorul – care a mai spus că poemul rostit la Târgu Mureş era din Petofi Sandor – a adăugat că nici el şi nici soţia lui şi niciun oficial ungar, nu au rostit discursuri care să aducă atingere demnităţii naţionale a României.

Conform Wikipedia, Wass Albert a fost un nobil maghiar, deţinând titlul de Conte de Czege şi Szentegyed. S-a născut în 1908, la Răscruci (Judeţul Cluj) şi s-a sinucis la 17 februarie 1998 în Astor, Florida (Statele Unite). A fost fiul lui Endre Wass (1886-1975) şi al baronesei Ilona Bánffy de Losonc (1883-1960). A fost inginer forestier, scriitor şi poet.

În perioada ocupării Transilvaniei de Nord, ca urmare a dictatului de la Viena, prin scrierile sale patriotice, Wass a exacerbat relaţiile dintre maghiarii şi românii din Transilvania. Ca răsplată a fost premiat de înalte instituţii academice din Ungaria, fiind numit totodată membru al Academiei Ungare, “pentru cunoştinţele sale forestiere”.

În mai 1946, atât Albert Wass, cât şi tatăl său Endre Wass, au fost condamnaţi la moarte în contumacie de Tribunalul Cluj, iar posesiunile le-au fost confiscate, fiind găsiţi responsabili pentru evenimentele care au avut loc în septembrie 1940, când un locotenent ungur, pe nume Pakucs, a arestat şase locuitori din Sucutard şi a executat patru dintre ei (doi români şi două evreice) în localitatea Ţaga.

Albert Wass a fost găsit responsabil şi pentru instigarea şi provocarea măcelului de la Mureşenii de Câmpie, când soldaţi unguri, conduşi de locotenentul Gergely Csordás, au ucis 11 persoane civile.

Wass este în continuare considerat oficial criminal de război, fiind documentat de Muzeul Holocaustului.

Curtea de Apel Cluj a respins, în 10 martie 2008, cererea de revizuire a sentinţei în cazul scriitorului Wass Albert, condamnat la moarte, în 1946, pentru crime de război. Kincses Elod, avocatul familiei Wass, susţine că Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj a depus la dosar un act care ar dovedi nevinovăţia lui Wass Albert, cel puţin în cazul crimelor de la Sucutard.

După Revoluţie, senatorul UDMR Gyorgy Frunda a încercat să obţină şi el revizuirea sentinţei, printr-un recurs în anulare care i-a fost însă refuzat.

sursa: Mediafax preluata  de Napoca News

 

Autorităţile române au încercat de mai multe ori să-i ceara  extrădarea ,iar cunoscutul vanator de nazisti  Simon  Wiesenthal l-a  denunţat, ca fiind responsabil de de uciderea a numerosi evrei. Guvernul S.U.A. i-a refuzat extradarea.

Mai mult,criminalulului i s-au inaltat monumente in sate unguresti din Transilvania si in Ungaria…

Fájl:Wass Albert Baja Harmat.JPG

 18 Martie 2011

20/03/2011 Posted by | PRESA ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , | 2 comentarii

   

%d blogeri au apreciat: