CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

CRIME SOVIETICE. Savant roman, rapit si asasinat de NKVD

 morosan_2oCaz unic. Istorici si arhelogi au devenit dedectivi pentru a elucida moartea lui Nicolae Morosan (in foto, pe vremea studentiei, la Iasi ).

Daca, la 65 de ani de la tragica disparitie a savantului geolog si arheolog Nicolae Morosan, arheologia romaneasca il revendica drept intemeietorul cercetarii stiintifice a paleoliticului dintre Carpati, Nistru si Mare Neagra, mai putin stiut este faptul ca enigma mortii sale a fost dezlegata tocmai de fostii sai colegi de breasla, obisnuiti cu cele mai lungi si anevoioase investigatii.

Istoricii si arheologii au participat, in calitate de detectivi, la dezlegarea misterului unei crime oribile.

Astazi se cunosc cu certitudine circumstantele mortii lui Morosan, suprimat de NKVD, precursorul KGB, pentru ca in timpul celui de al Doilea Razboi Mondial a refuzat sa colaboreze cu autoritatile sovietice de pe teritoriul Basarabiei, in detrimentul Romaniei.

Aceasta colaborare ar fi trebuit sa constea intr-o evaluare amanuntita a resurselor subsolului romanesc, pe de o parte, si intr-un apel in limba romana la Radio Moscova, adresat armatei romane de a depune armele, pe de alta.

 A fost denuntat de un ilegalist comunist

 Nicolae N. Morosan s-a nascut la 1 iulie 1902 in satul Cuconestii Vechi, judetul Edinet din Basarabia, in familia unui preot. Fratele sau, Ion N. Morosan, este cunoscut ca primul descoperitor al “culturii de prund” din Romania. Studiile secundare si liceul le-a facut “B. P. Hasdeu” din Chisinau, apoi si-a continuat invatatura la facultatea de stiinte naturale a Universitatii din Iasi pe care a absolvit-o in 1927 


Va imbratisa cariera de geolog si arheolog si va publica peste 40 de lucrari stiintifice, descoperind zeci de asezari paleolitice pe terasele fluviale ale Nistrului si Prutului. Membru al Colegiului Arheologic si al Institutului International de Arheologie, Morosan isi sustine doctoratul in Franta, in 1933, cu o teza despre Pleistocenul si Paleoliticul Romaniei de Nord-Est, care va fi publicata peste cinci ani, in Anuarul Geologic al Romaniei.

A participat la Congresul de istorie primitiva de la Londra din 1932, la Congresul International de geologie de la Washington din 1935 si la Congresul al XII-lea International de istorie din Varsovia din acelasi an. La aceste importante foruri stiintifice Nicolae N. Morosan a prezentat referate despre arheologia, geologia si paleontologia Romaniei.

Dupa rapirea Basarabiei de catre sovietici, refuza sa se retraga in tara si ramane cu parintii la Chisinau.

La 1 iulie 1940, este numit directorul Muzeului de Etnografie si Istorie Naturala, dupa care preia catedra de geologie a Facultatii de Geografie a Institutului Pedagogic.

La trei saptamani dupa ce armata romana trecuse Prutul, este arestat de NKVD, in urma denuntului unui profesor de istorie, pe nume Dubrovski, ilegalist comunist, alias Polik Ovim Mendel Gdolev.

In denuntul lui Dubrovski, Morosan este acuzat de faptul ca este “roman fervent si antisovietic, ramas special cu o misiune de la statul roman”.

Anchetat si transportat de la Chisinau la Tiraspol , va fi predat, in cele din urma, biroului NKVD din Odesa.

Iata ce scrie in actul de incriminare al NKVD, recuperat si pastrat astazi in arhiva Muzeului National de Istorie a Moldovei: “Examinand materialele ce au parvenit de la NKVD cu privire la activitatea criminala a cetateanului Morosan Nicolai Nicolaevici, a reiesit ca, din anul 1939, Morosan N.N. a participat la activitatea partidului burghez «Frontul Renasterii Nationale a Romaniei».

Dupa reintroducerea in Basarabia a puterii sovietice, a refuzat sa candideze ca deputat in Sovietul Suprem. (…) Apoi refuza sa ia cuvantul la radio, la prima aniversare a eliberarii Basarabiei de sub boierii romani.

De la inceputul razboiului dintre Germania si URSS, Morosan a inceput un mod de viata suspect. Cu toate ca in Chisinau a fost evacuat guvernul R.S.S.M. (Republica Sovietica Socialista Moldoveneasca – n.n.), el a ramas.

S-a decis: Morosan N.N., anul nasterii 1902, sa fie arestat si perchezitionat. Anchetator suprem al NKVD al RSSM, indescifrabil”.

Secretul mortii sale, descoperit la Foreign Office

La 25 iulie 1941, Biroul NKVD din Odesa il transfera in Siberia, la Novosibirsk, iar pe 25 noiembrie i se recunoaste nevinovatia.

Este eliberat, dar cu conditia sa accepte catedra de profesor de geologie a Institutului Politehnic din Tomsk – Siberia.

Pentru ca a refuzat sa fie ales deputat al Sovietului Nationalitatilor al Sovietului Suprem al URSS , va face obiectul mai multor anchete ale NKVD.

Cercetarile arhivistice ale arheologului Nicolae Chetraru, care i-a dedicat o biografie, inclina spre ipoteza ca Morosan ar fi cedat in urma anchetelor dure la care a fost supus, si ca in cele din urma ar fi acceptat sa lucreze in favoarea sovieticilor.

La 2 februarie 1944 este gasit mort in camera 240 a hotelului “National” din Moscova. Dupa revolutia din 1989, istoricul Valeriu Dobrinescu, de la Centrul de Istorie si Civilizatie Europeana – Iasi, a descoperit un document deosebit de important, in Arhivele Ministerului de Externe al Marii Britanii, datat la 2 februarie 1944, care rastoarna ipoteza colaborarii lui Nicolae Morosan cu autoritatile sovietice.

Din continutul documentului reiese ca insarcinatul cu afaceri al Ambasadei Majestatii Sale Britanice la Moscova, John Le Rougetel, a fost vizitat de Morosan la ambasada, unde savantul i-a incredintat, confidential, urmatorul mesaj: “Eu nu mi-am tradat tara, nici cu buna-stiinta si nici voluntar”.

Documentul este arhivat la Public Record Office, Foreign Office, 371 si face parte din dosarul nr. 43.984 fila 50:

“Un anume domn Nicolae Morosan a telefonat dimineata si a cerut sa-l vada pe ambasador (…). Mi-a spus ca dupa ocuparea sovietica a Basarabiei a fost inchis si apoi eliberat pentru a preda la Omsk ( Tomsk – n.n.).

Sovieticii insistau sa vorbeasca la radio pentru Romania si el nu putea sa faca acest lucru, deoarece era sigur ca rusii intentionau sa anexeze intreaga tara (…). 

L-am sfatuit insistent sa accepte oferta de a vorbi, spunandu-i ca si cativa prieteni ai mei romani din Cairo deja faceau asta, si cu cat romanii ieseau mai repede din razboi, cu atat era mai bine (…).

Mai mult, a declarat el, un comisar din Republica Moldoveneasca, pe nume Pors, l-a informat ca rusii intentionau sa anexeze intreaga Romanie, Bulgaria si Iugoslavia. Chiar el fusese rugat sa pregateasca niste rapoarte geologice pentru rusi despre Romania si Bulgaria , dar el a refuzat”.

Intors la hotel, Morosan a fost asasinat de NKVD in noaptea de 2/3 februarie 1944.

Asasinii i-au inscenat sinuciderea, lasand o scrisoare de adio adresata de savant sotiei.

Numai ca Morosan n-a fost casatorit niciodata si n-a avut niciun urmas…

In memoria lui Nicolae Morosan.

In mediile oamenilor de stiinta basarabeni, cu afinitati proruse, persista ipoteza ca Nicolae Morosan s-ar fi sinucis. Leonid Cemortan, membru al Academiei de Stiinte a Moldovei, i-a facut lui Morosan un portret deloc magulitor, aproape pe placul regimului sovietic, in articolul “Drama intelectualilor basarabeni de stanga, publicat in anul 2000: “Tragic a fost destinul lui Nicolae Morosanu, savant de renume international (cercetari in domeniul geografiei naturale, geologiei si paleontologiei istorice).

Pentru a-l atrage de partea lor, autoritatile sovietice i-au oferit postul de profesor la Institutul Pedagogic din Chisinau si l-au numit director al Muzeului de Etnografie si Istorie Naturala, promovandu-l si deputat in Sovietul Suprem al R.S.S.Moldovenesti.

In timpul razboiului, el, ca deputat al corpului legislativ al republicii, a fost evacuat in adancul Rusiei. In februarie 1944 se sinucide la Moscova, scapand astfel de situatia de ostatic al regimului stalinist”.

Ca un fapt divers, academicianul Leonid Cemortan, care face asemenea aprecieri despre Nicolae Morosan, nu este nici istoric si nici arheolog, ci teatrolog…

La comemorarea a 50 de ani de la tragica sa disparitie, slujba de pomenire a lui Nicolae Morosan a fost savarsita in decorul auster al Bisericii Coltea din Bucuresti, pe 3 februarie 1994.

Au participat elitele arheologiei romanesti, intre care cei mai mari specialisti in paleolitic de la Chisinau, Iasi si Bucuresti: dr. Alexandru Paunescu, de la Institutul de Arheologie “Vasile Parvan”; dr. Nicolae Chetraru, de la Muzeul National de Istorie a Moldovei; Ilie Borziac, colaborator stiintific principal la Institutul de Arheologie si Istorie Veche din Chisinau; dr. Vasile Chirica, de la Institutul de Arheologie Iasi; dr. Anatolie David si Tudor Obada, de la sectia de paleozoologie a Institutului de Zoologie din Chisinau; dr. Costin Radulescu, membru corespondent al Academiei Romane, directorul Institutului de Speologie “Emil Racovita” din Bucuresti.

Daca Morosan a murit ca un erou al neamului romanesc, fara sa-si tradeze tara , cele doua obiective pentru care a fost asasinat vor fi realizate de cozile de topor dispuse sa colaboreze cu trupele de ocupatie sovietice.

La Radio Moscova vor vorbi in favoarea sovieticilor Valter Roman si Ana Pauker, iar resursele minerale vor fi jefuite de sovromuri, inclusiv prin semnatura ministrului Bujor Almasanu.

Sovromcuartit a exploatat rezervele de uraniu ale Romaniei, pe care le-a exportat in URSS, in contul despagubirilor de razboi.

In intervalul 1952-1960, Romania a furnizat URSS, 17.000 tone de uraniu metalic, utilizat in cea mai mare parte la programul nuclear militar sovietic, pentru fabricarea bombelor si rachetelor atomice.

 

Articol  de Cornel IVANCIUC

Bibliografie :

1. http://www.confidentialpress.ro/

2.www.istoria md.

26/04/2015 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , | 4 comentarii

O ISTORIE NESPUSĂ A MASACRĂRII PRIZONIERILOR ROMANI DIN LAGĂRUL DE LA BĂLŢI. VIDEO

 

 

 

 

Balti

 

Istoria nespusă a masacrului din Bălţi

 

 

OASELE MARTIRILOR AU FOST ADUNATE INTR-O PIRAMIDA IMENSA, LA MARGINEA ORASULUI BALTI

 

Peste 10.000 de soldaţi români au fost lichidaţi de NKVD în timpul celui de-al doilea război mondial, pe malul râului Răut.

Unul dintre cele mai cutremurătoare episoade ale celui de-al doilea război mondial s-a petrecut la marginea oraşului Bălţi, din Basarabia. Zona mlăştinoasă din lunca râului Răut a devenit mormânt pentru mii de soldaţi români.

Deocamdată, nimeni nu a organizat vreo campanie sistematică de săpături pentru a identifica proporţiile crimelor din Bălţi, aşa că ele pot fi doar estimate.

În timp ce unii istorici avansează cifra de 10.000 de victime, un călugăr, iehomonahul Nicodim Şchiopu, estimează că sovieticii au lichidat peste 50.000 de prizonieri.

Ceea ce este cert este faptul că masacrul din Bălţi poate fi comparat cu cel de la Katyn. În pădurea de pe vechiul teritoriu al Poloniei, sovieticii au împuşcat şi au îngropat circa 14.000 de prizonieri în anul 1940.

Vreme de cinci decenii, sovieticii au negat faptul că ar fi fost implicaţi în masacrul de la Katyn. În tot acest timp, ei au aruncat vina pe nazişti.

Apoi, au fost nevoiţi să recunoască implicarea lor în acest masacru şi să îşi ceară scuze.

Acest lucru nu s-a putut întâmpla în Basarabia, în condiţiile în care Republica Moldova a fost condusă până recent de către comuniştii lui Vladimir Voronin, iar Transnistria este, practic, feuda unui regim promoscovit corupt, care rezistă sprijinit de trupele ruseşti.

 

 

Cum s-au petrecut faptele

 

 

În anul 1944, aflată în primă ofensivă, armata sovietică a luat un mare număr de prizonieri. Mărturiile celor care au luptat pe frontul de est arată că mulţi dintre aceşti prizonieri erau lichidaţi, pur şi simplu, cu un glonţ în ceafă. Însă unii au fost concentraţi în lagăre.

Unul dintre cele mai mari lagăre a fost înfiinţat în oraşul Bălţi, în mlaştina de lângă râul Răut.

În total, au fost adunaţi 50.000 de soldaţi. Aproximativ 40.000 de soldaţi erau români, apoi mai erau circa 5.000 de soldaţi germani, 2.000 de soldaţi maghiari, precum şi prizonieri proveniţi dintre cehii, slovacii ori croaţii înrolaţi ca voluntari în trupele SS.

Mulţi dintre prizonieri au murit din cauza foametei, a condiţiilor precare de igienă şi a lipsei de medicamente.

Alţii au fost deportaţi şi au pierit în lagăre din Siberia ori din Kazahstan. Cei care au rămas, în vara anului 1944, au fost duşi în mlaştină şi puşi să sape nişte şanţuri lungi, apoi au fost împuşcaţi şi înmormântaţi de soldaţii NKVD, precursorul KGB.

Au fost, totuşi, prizonieri care au scăpat. “Am reuşit să fug, îmbrăcat într-o cămaşă zdrenţuită.

Kilometri întregi, m-am târât prin mlaştină, zgâriat de mărăcini şi pişcat de insecte şi de lipitori.

După două zile, în care am crezut că o să mor de foame, am dat peste o casă. O femeie mi-a dat o haină, am luat o sapă pe umăr şi m-am îndreptat spre linia frontului.

Îi salutam pe ruşi şi ei mă lăsau în pace, pentru că credeau că merg la sapă. Am reuşit, noaptea, să trec din nou în liniile noastre”, povesteşte Iacob Herman, care a trecut, pentru scurtă vreme, prin iadul concentraţionar sovietic.

 

 

 

 

Bălţi, 1944

 

 

 

 

Poveste îngropată

 

 

 

Vreme de o jumătate de secol, despre masacrul din Bălţi nu a vorbit nimeni. Sau cei câţiva care au vorbit au ajuns în Gulag.

După căderea comunismului, rudele celor ucişi au făcut primele demersuri pentru a regăsi rămăşiţele pământeşti ale celor dispăruţi.

Astfel, în anii 1991 şi 1992, a început o adevărată campanie de arheologie contemporană. Oamenii s-au îngrozit de cantitatea imensă de oase găsite. Craniile şi oasele au fost adunate într-o piramidă imensă, care a fost acoperită cu un strat de pământ.

În vârful piramidei, a fost construită o troiţă, care a fost sfinţită de episcopul de atunci din Bălţi, PS Petru.

Cum despre masacrul din Bălţi oamenii începeau să vorbească tot mai mult, PS Petru, actualul mitropolit ortodox român al Basarabiei, a fost alungat de cazaci înarmaţi din reşedinţa arhierească, iar peste dosarul masacrului din Bălţi a început să se aşeze praful uitării.

În fiecare an, în preajma Paştelui, rudele celor dispăruţi în crâncenul lagăr sovietic se adună, pentru a se ruga pentru sufletele celor dispăruţi, însă, la nivel oficial nici autorităţile din România, nici cele din Republica Moldova nu au făcut vreun gest pentru a restabili adevărul istoric printr-o campanie serioasă de cercetare.

 

 

Claudiu Padurean

ArtEmis.ro; romanialibera.ro

 

24/04/2013 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , , , , | 23 comentarii

   

%d blogeri au apreciat: