CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

CUM A AJUNS ESTUL EUROPEI SUB CIZMA RUSEASCĂ

Foto: Churchill, Rosevelt si Stalin  la Ialta

La sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial, Europa de Est, cu largul concurs al Marii Britanii şi SUA, a intrat timp de aproape 50 de ani în sfera de influenţa a URSS-ului,scrie Basarabia literara md.

În cartea sa „Diplomacy”, istoricul și diplomatul american Henry Kissinger, fost Secretar de Stat, scrie că adevăratul lider al coaliţiei Naţiunilor Unite din timpul celui de-al Doilea Război Mondial n-a fost Roosevelt, ci Stalin.
Stalin a încercat şi a reuşit nu doar să readucă în cadrul statului sovietic fostele teritorii ţariste desprinse în timpul revoluţiei bolşevice, ci să extindă cât se poate de mult influenţa şi puterea URSS-ului.
Dacă urmărim acest aspect, determinant în privinţa politicii externe promovate de dictatorul sovietic, putem înţelege că în aceeaşi notă se înscriu deopotrivă Pactul Ribbentrop-Molotov (prin care Polonia era împărţită, iar România pierdea Basarabia, Bucovina de nord şi ţinutul Herţa) şi Conferinţa de la Yalta (prin care se definesc multe din graniţele actuale ale Europei).

Odată intrat în război de partea Aliaţilor, Stalin a ştiut să extragă de la aceştia avantaje maxime.

„Un petic de hârtie”

A înţeles importanţa momentului potrivit în toate negocierile. Dacă în 1941 era de aşteptat ca Aliaţii să se opună pretenţiilor teritoriale ale Uniunii Sovietice, situaţia s-a schimbat în momentul în care Armata Roşie şi-a început ofensiva spre Vest.

În 1943, la Teheran, Churchill acceptă integrarea estului Poloniei în URSS pentru a-i face pe plac lui Stalin, deşi acesta nici măcar nu ridicase problema.

Una dintre surprizele de la Teheran a fost faptul că preşedintele SUA, Franklin Roosevelt, a fost găzduit, spre consternarea lui Churchill, în incinta Ambasadei URSS din capitala Iranului.
Europa de Est a fost reconstruită după bunul plac al lui Stalin şi cu acordul celorlalţi doi mari lideri ai momentului, care aveau nevoie ca trupele sovietice să termine ofensiva împotriva lui Hitler, fără a se gândi prea mult la consecinţele ulterioare.

La 9 octombrie 1944 Churchill și Stalin s-au întâlnit la Conferința de la Moscova. Relatarea lui Churchill privind acest incident este urmatoarea: Churchill a scris pe o bucată de hârtie (unii pomenesc de un șervețel) propunerea ca sferele de influență să se împartă procentual după cum urmează: România: Rusia – 90%, ceilalţi – 10%; Grecia, Marea Britanie (de acord cu SUA) – 90%, Rusia – 10%; Iugoslavia – 50-50%; Ungaria – 50-50%; Bulgaria: Rusia – 75%, ceilalţi – 25%.

El a împins hârtia spre Stalin, care a bifat și a dat-o înapoi lui Churchill.„Oare nu este cinic să dispunem în această manieră de soarta a milioane de oameni? Hai să ardem hârtia” ar fi spus Churchill. „Nu, păstrați-o” ar fi răspuns Stalin.

În cursul negocierilor din zilele următoare, la 10 și 11 octombrie 1944, dintre Anthony Eden, ministrul de Externe al Marii Britanii, și Viaceslav Molotov, comisarul poporului pentru Afacerile Străine al URSS, procentele propuse de Churchill au fost modificate în cazul Bulgariei și al Ungariei, Uniunea Sovietică obținând, în cele două țări, o influență de 80%. În afara acestor două țări nu au fost menționate altele.

Stalin și-a păstrat promisiunea în privința Greciei, dar nu și în cazul României, Bulgariei și Ungariei, care au căzut complet sub influență sovietică.

Pe de altă parte, nici Churchill nu s-a ținut de cuvânt în privința Greciei, unde nu s-a permis nicio influență sovietică.


Cât despre Polonia, deşi nu s-a discutat la Conferinţa de la Yalta, soarta îi era pecetluită. În viziunea lui Stalin acolo nu putea fi altceva decât un guvern pro-sovietic, cu toate că Aliaţii sprijineau guvernul polonez aflat în exil la Londra din 1939.

În privinţa Cehoslovaciei, dezvăluirile pe care fostul director general al NKVD-ului, Pavel Sudoplatov, le face în lucrarea Misiuni Speciale.

Memoriile unui martor nedorit: un şef sovietic de spioni, sunt edificatoare. Acesta spune că preşedintele Eduard Beneş ar fi fost recrutat de NKVD, ajutat să fugă de trupele naziste şi plătit să stea la Londra în timpul războiului.

După război, Stalin îl pregătise pe Klement Gottwald pentru funcţia supremă în Cehoslovacia şi l-a trimis chiar pe Molotov să-i spună lui Beneş să se retragă, ceea ce s-a şi întâmplat.
Dacă pentru unele state implementarea comunismului a venit firesc pentru că partidul fusese în spatele mişcărilor de partizani, cum este cazul iugoslav, unde înlocuirea regelui cu generalul Tito nu a fost o surpriză, în altele Armata Roşie a adus şi noii lideri care au umplut vidul de putere lăsat în urmă de fugari, cum s-a petrecut în Bulgaria şi în Ungaria.

În România, lucrurile au stat diferit. Reprezentanţii partidelor politice nu au fugit cu nemţii, iar Regele Mihai I a fost cel din urmă lider democratic care a părăsit Europa de Est (la 30 decembrie 1947) .
Nici bătrânul Churchill nu se aştepta la o asemenea schimbare.

După conferinţa de la Yalta, el scria că „săracul Neville Chamberlain a crezut că poate avea încredere în Hitler. S-a înşelat. Însă nu cred că eu mă înşel în privinţa lui Stalin”.

Un an mai târziu, în martie 1946, Churchill rostea celebrul discurs despre „cortina de fier”.

Se înşelase amarnic în privinţa tovarăşului Stalin.

29/06/2021 Posted by | ISTORIE | , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Sărmanii români din nordul Bucovinei, sperau că va veni regele și le va face dreptate

Regele Mihai I al Romanie a avut o vizită istorică în satul Băhrinești, în  regiunea Cernăuți - 1999.

Satul Bahrinești, anexat de ruși in anii ’40, a fost vizitat de regele Mihai si regina Ana, insoțiți de prințul Radu Duda.

Veritabil eveniment, vizita-pelerinaj s-a petrecut in luna mai 1999, de Duminica Mare. A durat 7 ore. Au fost 7 ore de simbolica intregire.
Satul Bahrinești, a fost răpit de ruși în 1940, odată cu întreaga Bucovină de Nord, iar dupa destramarea colosului sovietic tot rușii, în acele momente de cinism si zapaceală, l-au facut plocon Ucrainei!.
Asadar, regele a ajuns la Bahrinesti.

Dintre toate tinuturile românesti tragic înstrainate în care traiesc milioane de romani, regele Mihai ajunsese sa viziteze tocmai acest sat si numai acest sat! Nu a avut voie sa se opreasca nici un minut in orasul Cernăuți, pe unde trecea, totusi, convoiul său.

Ocupantii se temeau ca puterea românismului să nu transforme intregirea simbolica în una exploziv-reală.

Și El a venit, Majestatea Sa, regele Mihai I al României. A venit când nu mai era așteptat, când până și cei mai înfocați regaliști de pe meleagul numit ținutul Cernăuțiului își pierduseră speranța, înțelegând că orice așteptare este zădarnică.

Dar n-a venit așa cum era așteptat încă mult timp după 1940, ca să aducă sfânta dreptate în care au crezut cu atâta suflet generațiile de români, trăitoare până la noi. A venit într-o tăcere de piatră, respectând, probabil, restricțiile impuse de autoritățile ucrainene scria https://www.bucpress.eu/opinie/sperau-sarmanii-romani-din-nordul.

Oricum, și acea vizită a Majestății Sale de la 30 mai 1999, în calitate de invitat al românilor din Bahrinești, sat de la frontieră tăiat în două de ”lama” unui creion netocit, a fost o adevărată minune pentru mulți conaționali, împovărați de ani, cu dorul și el îmbătrânit de atâtea vise neîmplinite.

Semnificativă îmi apare mărturisirea lui Gheorghe Lungeac, un român din satul ucrainizat Ceahor, înregistrată la 2004, adică la 5 ani după vizita regelui. Cu naivitate și candoare copilărească mi-a spus despre acel moment istoric: ”Nu m-am supărat pe rege”, cu toate că avea motiv de supărare.

Ieșind în întâmpinarea Majestății Sale, împreună cu colegii din Corul ”Dragoș Vodă”, s-a apropiat de suveran și i-a înmânat câteva foi cu desene din copilărie, care simbolizau admirația lui față de augusta persoană. Regele le-a luat, fără a rosti un cuvânt de răspuns la vorbele românului înstrăinat din Ceahor.

”Cred că n-a avut voie să vorbească”, a tras concluzia acel regalist, care de mulți ani odihnește în Grădina Domnului. Atunci, însă, ca dovadă că nu-i poartă supărare nici regelui Mihai, nici celorlalți suverani din dinastia Hohenzollern a desenat o galerie de portrete ale împăraților, începând cu Franz Iosif și terminând cu ucraineanul Leonid Kravciuk (pesemne acesta era ”suveranul” Ucraineni la acel moment).

Asta e istoria prin care am trecut și ne-a marcat destinul. Îmi povestea și profesoara de istorie, renumita interpretă a cântecelor de înstrăinare, Victoria Costinean, că tatăl-socru, Aurel Costinean din Ropcea, era un regalist înfocat.

De fiecare dată, când Victoria se întorcea din România, unde concerta cu ansamblul ”Izvoraș”, el se interesa dacă nu l-a văzut pe regele Mihai. Până în ultima zi a sa a sperat, sărmanul, că va veni regele şi le va face dreptate românilor de pe Valea Siretului.

Regele Mihai I al Romanie a avut o vizită istorică în satul Băhrinești, în  regiunea Cernăuți - 1999.

Oricum, și fără ”sfânta dreptate”, vizita cuplului regal la 30 mai 1999, realizată cu eforturile juristului dr. Eugen Patraș (în prezent vicepreședinte al Centrului Cultural Român ”Eudoxiu Hurmuzachi” din Cernăuți), a ”cutremurat” pământul Bucovinei de mare bucurie a românilor din satele de la frontieră, care au ieșit în întâmpinare în haine naționale, cu cântări patriotice, așternându-i în față covoare de flori.

În acea zi, martirii de la Fântâna Albă au primit o coroană de flori în lacrima unui minut de reculegere de la familia regală.

Cântecele patriotice ale Corului ”Dragoș Vodă” au însuflețit  tăcerea regală, răsunând mai mult ca ecoul unei dureri decât a speranță pentru cei care mai așteaptă.

19/05/2021 Posted by | LUMEA ROMANEASCA | , , , , , , , , | Lasă un comentariu

80 de ani de la masacrul românilor la Lunca Prutului

Imagini pentru masacrul lunca prutului Photos

PUTEM UITA? PUTEM IERTA?

Pe Aleea Eroilor din comuna Mahala au fost înălțate rugăciuni întru odihna veșnică a martirilor neamului românesc împușcați la Lunca acum 80 de ani de cotropitorii sovietici.

În noaptea de 6 spre 7 februarie 1941 se scria un episod cumplit din drama românilor bucovineni.  Anul acesta se împlinesc 80 de ani de la masacrul de la Lunca Prutului, o pagina sângeroasă din istoria românilor de pretutindeni, scrie Agenția BucPress – www.bucpress.eu.

La inițiativa doamnei Elenei Nandriș, fost primar al comunei Mahala, regiunea Cernăuți, în nordul Bucovinei sunt organizate două manifestări de comemorare a martirilor neamului românesc – în comuna Mahala de unde acum 80 de ani sute de români și-au îndreptat pașii spre țara mamă – România și la Lunca, ținutul Herța, unde aceștia au fost secerați de gloanțele grănicerilor sovietici.

Imagini pentru masacrul lunca prutului Photos

Pe Aleea Eroilor din cimitirul din comuna Mahala unde au fost înmormântații o parte din românii măhăleni împușcați în Lunca Prutului acum 80 de ani, nepoții și strănepoții acestora au venit să le aprindă candela memoriei, iar un sobor de preoți în frunte cu Gheorghe Moroz, Nicolae Moroz și Ion Bivolaru, au oficiat o slujbă de pomenire și un te-deum.

La acțiunea de comemorare a martirilor neamului romnânesc din nordul Bucovinei a fost prezent și domnul Dan Constantin, consulul României la Cernăuți.

Vasile Rauț, președintele Societății „Golgota” a represiunilor staliniste a transmis un mesaj celor prezenți pe Aleea Eroilor din cimitirul satului Mahala.

Imagini pentru masacrul lunca prutului Photos

Este datoria măhălenilor și a românilor de pretutindeni să nu uite niciodată de aceste pagini triste din istoria neamului românesc.

Copiii, nepoții, rudele și prietenii acelor români care și-au găsit sfârșitul în iarna anului 1941 în satul Lunca, unde au fost împușcați de gloanțele grănicerilor sovietici și îngropați de vii pe malul Prutului, nu vor uita niciodată de drama prin care au trecut și și-au găsit sfârșitul ființele dragi și scumpe…

Urmăriți în cele ce urmează un reportaj realizat de Vitalie Zâgrea pentru BucPress TV Cernăuți.

17/02/2021 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , | Un comentariu

%d blogeri au apreciat: