CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

O listă a asasinatelor și a abuzurilor incalificabile, care definesc îndelungata domnie a fostului colonel KGB, Vladimir Putin

Putin nu face decât să maimuțăreasca grotesc valori precum democrația, libertatea umană, drepturile omului, legalitatea și statul de drept, dreptul internațional, suveranitatea și independența, scrie jurnalistul și scriitorul Daniel Uncu în publicația online https://inliniedreapta.net.

Pentru cei care au au uitat, amintesc faptul că acest cabotin sinistru a girat direct și indirect logica asasinatelor și a abuzurilor incalificabile, care au garnisit îndelungata sa domnie, fie ca șef al FSB, fie ca Președinte al Rusiei, fie ca prim ministru al Rusiei.

Neexhaustiv voi trece în revistă asasinatele, fizice sau doar socio-economice, care împodobesc macabru cariera politică a fostului colonel KGB, care ne vorbește ipocrit despre pericolul – real, de altfel – al arestării instituțiilor democratice occidentale de către conglomeratul Big Tech și de către establishmentul neomarxist, în timp ce el devalizeaza economia Rusiei, produce conflicte militare, pe care apoi “le îngheață”, pentru a ține sub control teritoriile pe care le consideră de facto ale Rusiei și deține titlul neoficial de cel mai bogat om de pe Terra…

1. Noiembrie 1998 – la numai patru luni după ce Vladimir Putin este numit seful KGB de către Boris Eltin, deputata Galina Starovoitova – cea mai vocală susținătoare a democratizarii vieții politice din Rusia este asasinata în apartamentul ei din Sankt Petersburg. După numai câteva luni, Putin este numit prim minstru al Executivului de la Moscova;

2. Aprilie 2003 – la trei ani după preluarea de către Vladimir Putin a puterii de la Kremlin – în urma nominalizarii sale de catre demisionarul bahic Boris Eltin – Sergei Yushenkov, co-presedintele Partidului Liberal, este asasinat în fața intrarii în apartamentul său din Moscova. Yushenkov era și vicepreședintele Comisiei Kovalev, care desfășura o investigație de mare anvergură asupra activităților ilegale ale lui Vladimir Putin;

3. Iulie 2003 – Yuri Shchekochikin, un extrem de apreciat jurnalist de opoziție , membru al Dumei și … al Comisiei Kovalev – care îl ancheta pe Vladimir Putin la acea dată -, contracteaza o boală misterioasă, care îl va rapune în câteva săptămâni. Shchekochikin moare pe data de 3 iulie. Oficialitățile au refuzat efectuarea unei autopsii;

4. Octombrie 2003 – este arestat Mihail Khodorkovsky, cel care intrase intr-un conflict direct cu Putin, iar firma acestuia YUKOS este preluată, practic, de Kremlin. Khodorkovsky era văzut de unele cercuri anti-Putin drept viitorul candidat la Președinția Rusiei din partea opozitiei;

5. Iunie 2004 – Nikolai Girenko, un apărător de marcă al drepturilor omului, critic al politicilor de discriminare rasială și sexuală și profesor de etnologie, este asasinat în apartamentul său din Sankt Petersburg;

6. Iulie 2004 – Paul Klebnikov, editor al ediției ruse a revistei “Forbes” este asasinat la Moscova. La data când a fost asasinat, acesta desfășura o investigație jurnalistică referitoare la activitățile ilegale ale unui fond de investiții , implicat în reconstrucția (?) Ceceniei, activități care duceau până la Kremlin;

7. Septembrie 2004 – Viktor Yuschenko, candidatul anti-Kremlin la funcția de președinte al Ukrainei, pro-european și fervent susținător al aderării Ukrainei la UE și NATO, este otrăvit cu dioxina de proveniență ex-KGB. Supraviețuiește in mod miraculos și câștigă cursa electorală ;

8. Septembrie 2006 – Andrei Kozlov, prim vicepreședinte al Băncii Centrale a Rusiei este asasinat la Moscova. Kozlov era implicat într-o delicată și amplă operațiune de reformare a sistemului bancar rus, care să preîntâmpine activitățile de spălare de bani. Operațiunea viza legături ale lumii interlope și ale fostului KGB cu Kremlinul;

9. Octombrie 2006 – Anna Politovskaya, jurnalistă și scriitoare profund anti-putinista, este asasinata în fața casei sale din Moscova;

10. Noiembrie 2006 – Alexander Litvinenko, fost agent KGB, refugiat în Occident, este ucis prin otrăvire cu Poloniu radioactiv, provenit din surse rusesti. În prealabil, Litvinenko făcuse declarații complete în fata Comisiei Kovalev în legătură cu invazia rusă din Cecenia. Cu aceeași ocazie, îi atrasese atenția lui Sergei Yuschenkov de faptul că este o țintă a KGB-ului/FSB-ului. După eliminarea lui Litvinenko, Comisia Kovalev a fos redusă definitiv la tăcere;

11. Martie 2007 – Daniel McGrory, corespondent “The Times of London”, este găsit găsit mort în locuința sa. McGrory investiga asasinarea lui Litvinenko și implicarea autorităților britanice în elucidarea cazului;

12. Ianuarie 2009 – Stanislav Markelov, avocat pentru drepturile omului, este împușcat în ceafă cu un pistol cu amortizor, după ce anunțase într-o conferință de presă intenția de a acționa în judecată guvernul rus pentru eliberarea din inchisoare a colonelului Yuri Budanov, care îl ucisese pe unul dintre clienții lui Markelov din Cecenia, cu cinci ani în urmă;

13. Iulie 2009 – Natalia Estemirova, jurnalistă și activista pentru drepturile omului, este răpită din Grozniy, împușcată, iar trupul îi este abandonat la o margine de drum. Era considerată o demnă urmași a Annei Politovskaya, asasinata la rându-i cu numai câțiva ani înainte ;

14. Februarie 2015 – Boris Nemțov, liderul opozitiei ruse, fost vice-premier și cel mai virulent critic al lui Valdimir Putin, este asasinat pe stradă, în apropierea Kremlinului. Cu numai câteva zile înainte să fie asasinat, Nemțov declarase într-un interviu că nu exclude posibilitatea de a fi ucis, ca urmare a poziției sale critice la adresa lui Vladimir Putin;

15. August 2020 – activistul anti-coruptie și critic al lui Putin, Aleksei Navalnii, este otrăvit și apoi spitalizat în stare grava. Se suspecteaza că fusese otravit prin contaminarea ceaiului pe care îl servise înaintea zborului său de la Tomsk la Moscova.

În timpul zborului, lui Navalnii i se face foarte rău și este transportat la un spital din Omsk, după o aterizare de urgență pe aeroportul orașului . Este pus în coma indusă . Este transferat, două zile mai tarziu, la spitalul Charite din Berlin, Germania. Pe 2 septembrie 2020, guvernul german declara oficial că are „dovezi clare” că Navalnii a fost otrăvit cu o substanță folosită de KGB și apoi de FSB, cunoscută sub denumirea de noviciok.

Imediat după reîntoarcerea lui Navalnii în Rusia, acesta este arestat împreună cu soția și avocata lui.

Acesta este Putin, mult aplaudat de unii, personajul cu care politicieni europeni se dau în bărci și cu care Germania își aranjează iresponsabil propria dependență energetică si propriul concubinaj politic, peste capul întregii Europe. Asta, în timp ce Croația și Ungaria, amenință NATO că vor face opinie separată în speța conflictului ukrainean, în favoarea Kremlinului.

Care de la înălțimea stelelor de rubin în cinci colțuri, ce domină sediul puterii cleptocrate de la Moscova, provoacă în continuare militar și politic NATO și debilizatele neostangist State Unite ale Americii. Asta, în timp ce agenți de influență și idioți utili autohtoni îi aduc individului osanale.

Aurite sau nu…!

18/02/2022 Posted by | POLITICA | , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Dosare prăfuite despre un personaj aproape uitat: Generalul de poliție Gabriel Marinescu, omul regelui Carol al II-lea

 

 

 

 

 

 Generalul  de politie Gabriel Marinescu  a fost un bărbat impozant, robust, avea 96 de kg. si o înălţime de 1,75 m,  un personaj  care degaja energie şi putere.

Numit adesea si  Gavrilă Marinescu, s-a nascut la  7 noiembrie 1886, in localitatea Tigveni, judetul Arges.

Tatăl său a fost timp de peste patru decenii comandant al Școlii Primare de la Malmaison, astfel încât tânărul Gabriel si-a trăit copilaria si adolescenta  printre ofițeri.

Curajos luptător, acoperit de glorie în Primul Război Mondial, cavaler al Ordinului Militar „Mihai Viteazul”, prefect al Poliţiei Capitalei, subsecretar de stat mai mulţi ani, ministru de Interne o săptămână, ministru al Ordinii Publice două luni, preşedinte al „Societăţii Poliţiştilor din România”, al Federaţiei Române de Fotbal Asociaţie, al Clubului „Venus” Bucureşti, sforar politic, om de lume, şmecher, bogat, mafiot, manipulator de informaţii, un dur – Gavrilă Marinescu a fost toate cele de mai sus.

A  participat la Campania din Bulgaria, fiind mobilizat cu Regimentul 6 Vânători. A îndeplinit funcţia de comandant de companie mitraliere, la 23 iunie 1913 înapoindu-se şi fiind demobilizat la 27 august 1913.

Pentru aceasta, a primit medalia „Avântul Ţării”, care are pe avers efigia regelui Carol I şi inscripţia cu majuscule „În amintirea înălţătorului avânt”, iar pe revers „Din Carpaţi peste Dunăre la Balcani”.

După declaraţia de război a României faţă de Austro-Ungaria (14/27 august 1916), Marinescu a fost iarăşi mobilizat şi a plecat pe frontul Primului Război Mondial cu Regimentul 2 Vânători. La 1 aprilie 1917 îl găsim pe Marinescu în acelaşi regiment.

La 21 de ani e sublocotenent, la 24 locotenent, la 29 căpitan, la 31 maior, la 35 locotenent-colonel, la 40 de ani împliniţi colonel. Si-a luat toate gradele pe merit.

Prin Înaltul Decret Regal Nr. 849/ 11 august 1917, lui Gabriel Marinescu i se conferă Ordinul „Mihai Viteazul” Clasa a III-a.

Motivaţia decorării a fost:

„Pentru spiritul de sacrificiu de care a dat dovadă cerând să lupte în linia întâi cu batalionul său la ruperea frontului german de la Mărăşti unde, în ziua de 11 iulie 1917, a cucerit poziţiile întărite ale acestuia şi apoi satele Topeşti şi Bârseşti, de pe valea râului Putna”.

La data de 15 mai 1923: locotenent-colonelul Gabriel Marinescu e unul dintre cei patru ofiţeri care poartă sicriul cu Eroul Necunoscut.

In 1926-1928, la varsta de 42 de ani, devine comandant al Regimentului 9 Vânători de Gardă (la 1 iulie 1927 este avansat colonel) iar in 1929 e decorat cu „Steaua României” în grad de Ofiţer.

In zilele de 7-13 iunie 1930 participă la lovitura de stat a lui Carol. Îl însoţeşte pe Principele Carol la Palatul Cotroceni cu regimentul sau.

La data de 11 iunie 1930: demisionează din armată pentru a fi numit de rege prefect al Poliţiei Capitalei (va rămâne doar prefect până la 23 februarie 1937, după care va cumula şi alte funcţii).

Asadar, nu i-a mai plăcut regimul cazon  şi a intrat în viesparul din jurul aventurierului rege Carol al II-lea.

Mai vârstnic cu şapte ani decât Carol, Gabriel Marinescu l-a sprijinit în revenirea în ţară, in timpul  loviturii de stat (7-13 iunie 1930), ceea ce i-a asigurat un ascendent.

In anii 1932 -1935 este  preşedinte ale „Societăţii Poliţiştilor din România”, iar la 10 mai 1932 e decorat de rege cu Ordinul „Coroana României” în grad de Mare Ofiţer. 

Gabriel Marinescu a fost primul care-a construit pentru poliţia romană clădiri, astfel încât, pentru prima oară în istorie poliţiştii au avut posibilitatea sa traiasca in conditii civilizate.

 A dat poliţiştilor, cu aprobarea regelui  cele mai frumoase uniforme din istorie. 

I-a stat aproape regelui toată perioada, inclusiv în timpul dictaturii regale.

În 1934, regele îl considera „garda mea personală”, iar un an mai târziu îi spunea lui Nicolae Lupu: „[Gavrilă Marinescu e] singurul om în care am încredere”.

Este cel care in februarie 1933: conduce operaţiunile de represiune a greviştilor de la Atelierele Griviţa.

 

In 1936 Gabriel Marinescu  inaugurează Palatul Prefecturii Poliţiei Capitalei (pe Calea Victoriei).

Intre anii 1936-1940 e preşedinte al clubului de fotbal Venus Bucureşti dupa ce  tot in 1936 devine vicepreşedinte al Federaţiei Române de Fotbal Asociaţie (F.R.F.A.).

10 mai 1937: este avansat la gradul de general de brigadă.

23 februarie 1937: intră subsecretar de stat la Ministerul de Interne în cabinetul Gh. Tătărescu. Îndeplineşte în acelaşi timp şi funcţia de prefect al Poliţiei Capitalei.

3 ianuarie 1938: în calitate de prefect al Poliţiei Capitalei, primeşte şi atribuţiile de secretar de stat, depinzând direct de Ministerul de Interne.

7-12 iunie 1938: România găzduieşte în sediul Prefecturii Poliţiei Capitalei cel de-al XIV-lea Congres al Comisiei Internaţionale de Poliţie Criminală (Interpol-ul de astăzi).

31 ianuarie 1939: este ales preşedinte al F.R.F.A., funcţie în care rămâne până la 6 septembrie 1940.

21-28 septembrie 1939: ministru de Interne în guvernul generalului Gh. Argeşanu. Execută legionarii din Capitală şi din ţară după asasinarea premierului Armand Călinescu.

In septembrie 1939: se ocupă de tranzitul prin ţara noastră a tezaurului polonez (12 vagoane), de refugiul preşedintelui, al guvernului Poloniei şi a mii de civili.

28 septembrie-23 noiembrie 1939: este titularul noului Minister al Ordinii Publice în cabinetul Constantin Argetoianu.

Octombrie 1939: începe declinul. Gabriel Marinescu se dezice de Rege şi de apropiaţi, cu care intră în conflict. Nu mai face parte din camarilă.

25 noiembrie 1939: este demis de la Prefectura Poliţiei Capitalei (în locul său e numit Rodrig Modreanu). Predă funcţia de prefect la 27 noiembrie 1939.

La data de 6 septembrie 1940 regele Carol al II- lea abdica.

18 septembrie 1940: în timp de încerca să părăsească ţara, Gabriel Marinescu este arestat la Ada Kaleh (sau Băile Herculane), adus la Timişoara şi apoi la Bucureşti.

30 septembrie 1940: eliberat, i se fixează domiciliu obligatoriu.

11 octombrie 1940: este arestat ca urmare a cercetărilor efectuate de Comisia specială de anchetă criminală; aceasta fusese înfiinţată de conducătorul statului, generalul Ion Antonescu.

27 noiembrie 1940 (noaptea de 26 spre 27, orele 1:00): are loc „Masacrul de la Jilava” sau „Noaptea Sf. Bartolomeu”.

Gabriel Marinescu este asasinat în celulă de către o echipă a morții legionară in noaptea de 26/27 noiembrie 1940 la orele 01:00.

În corpul său s-au găsit 10 gloanțe, din care trei i-au străpuns craniul. După cum precizează relatările celor care au asistat la asasinatele din acea noapte, generalul i-a primit pe asasini și, cu ultimele vorbe,i-a  înjură birjărește. Fostul prefect e înmormântat într-o capelă de la cimitirul bucureştean Şerban Vodă (Bellu).

 Existenţa generalului Gabriel Marinescu a fost un veritabil roman, al carui personaj tragic, cu un sfarsit tragic, a fost chiar el.

A fost un exemplu de cum trebuie croită o carieră militară, si de cum nu trebuie să fie o existenţă de poliţist, sau de demnitar al statului român.

 

 VIDEO:

https://www.youtube.com/watch?v=_oWmscdCjeg

 

 

 

 

 

Sursehttp://www.historia.ro/exclusiv;  http://www.dcnews.ro ; http://adevarul.ro

11/05/2016 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

O ISTORIE MAI PUTIN CUNOSCUTA – Asasinarea lui Corneliu Zelea Codreanu. VIDEO.

 

 

 

29 noiembrie 1938: asasinarea lui Corneliu Zelea Codreanu.

In noaptea de 29 spre 30 noiembrie 1938, Corneliu Zelea Codreanu impreuna cu 13 camarazi ai sai, au fost asasinati in dreptul padurii Tancabesti.

Reproducem mai jos marturiile jandarmului Sarbu, asasinul lui Corneliu Zelea Codreanu:

„Am plecat în noaptea aceea din Bucureşti, cu două maşini-dube de la Prefectura Poliţiei. Eram însoţiţi de maiorii de jandarmi Dinulescu şi Macoveanu.

Ajunşi la Râmnicu Sărat, am tras la Legiunea de Jandarmi. Aici maiorii Dinulescu şi Macoveanu au luat contact cu maiorul Scarlat Roşianu, Comandantul Legiunii de Jandarmi din Râmnicu Sărat. Imediat ne-am întors spre Bucureşti.

În lipsa unui ordin precis (sau poate că intervenise vreo modificare) jandarmii n-au mai luat pe legionari.

Ajunşi la Buzău, am oprit să luăm benzină pentru maşini, dar în acelaşi timp soseşte maiorul Dinulescu, care ne-a dat ordin răstit:
Înapoi la Râmnicu Sărat!

Ne-am întors, dar ne-am oprit mai întâi în comuna Bălţaţi (azi Valea Râmnicului, n.r.), la câţiva kilometri de Râmnicu Sărat, unde am fost cantonaţi pe timpul nopţii. Aici ni s-au dat vin de băut, ţigări scumpe şi gustări alese.

În zorii zilei am pornit spre Râmnicu Sărat.

Ajunşi la închisoare, am fost băgaţi toţi jandarmii într-o celulă, unde maiorii Dinulescu şi Macoveanu ne-au dat instrucţiuni asupra modului cum aveam să executăm pe legionari.

Punând în genunchi pe şoferul maşinii, i-a aruncat un ştreang după gât pe la spate, arătând cât de uşor se poate executa astfel.

Totul a fost gata în câteva minute. Jandarmii au ieşit apoi câte unul afară, în curtea închisorii, şi fiecăruia i s-a dat în seamă un legionar. Mie mi-au dat unul mai voinic, mai înalt. Am aflat mai târziu că acesta era Căpitanul, Corneliu Zelea Codreanu.

I-am dus apoi la maşini. Aici, legionarul era legat cu mâinile de bancă la spate, iar cu picioarele de partea de jos a băncii din faţă, în aşa fel încât să nu se poată mişca nici într-o parte nici într-alta. Aşa au fost legaţi zece legionari într-o maşină şi patru în cealaltă.

Eu am fost în prima maşină, în cea cu zece legionari, în spatele Căpitanului, şi fiecare jandarm aşezat în spatele legionarului ce-i fusese încredinţat. În mâini aveam ştreangurile.

Am pornit. În maşina mea era maiorul Dinulescu, iar în cealaltă, maiorul Macoveanu. Era o tăcere de mormânt, căci n-aveam voie să vorbim nici între noi jandarmii, şi nici legionarii între ei.

Ajunşi prin dreptul pădurii Tâncăbeşti, maiorul Dinulescu, care stabilise cu noi, printr-un cod de semnale, momentul execuţiei, a aprins la un moment dat lanterna, stingând-o apoi şi aprinzând-o iarăşi de trei ori.

Era momentul execuţiei, dar nu ştiu de ce n-am executat niciunul.

Atunci maiorul Dinulescu a oprit maşina, s-a dat jos şi s-a dus la maşina din spate.

Aici, maiorul Macoveanu fusese mai autoritar, legionarii erau executaţi…

Căpitanul şi-a întors capul puţin către mine şi mi-a şoptit:
Camarade, dă-mi voie să le vorbesc camarazilor mei…

Dar în aceeaşi clipă, mai înainte ca el să-şi fi terminat această rugăminte, maiorul Dinulescu a pus piciorul pe scara maşinii şi, păşind cu revolverul în mână, a rostit printre dinţi:
EXECUTAREA!

La aceasta, jandarmii au aruncat ştreangurile. Ultimul lor cuvânt – de rugăciune? de chemare? de blestem? – le-a fost strivit în gâtlej. Ştreangurile îi sugrumaseră.
A fost un muget şi un horcăit, întrerupt, pornit din adâncul fiinţei lor, apoi o linişte de mormânt.

Cu perdelele trase, maşinile şi-au continuat drumul până la Jilava.

Când am ajuns – continuă Sârbu – erau orele şapte dimineaţa. Aici ne aşteptau: colonelul Zeciu, Dan Pascu, comandantul închisorii, colonelul Gherovici, medicul legist, lt. Colonelul Ionescu şi alţii.
Groapa era făcută.

Traşi din maşină, legionarii au fost aşezaţi apoi cu faţa în jos şi împuşcaţi în spate, pentru a se simula astfel împuşcarea lor pe la spate, în timpul evadării de sub escortă.

După aceea, au fost aruncaţi în groapa comună.

La câteva săptămâni însă, aceiaşi jandarmi, tot noi, am fost aduşi din nou la Jilava şi, desfăcând groapa, am aruncat peste ei o soluţie dizolvantă şi arzătoare, 15 damigene de vitriol.”

Sursa: Basarabia91 net.md.

 

 

16/07/2015 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

%d blogeri au apreciat: