CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

”Viata noua”in primul an de ocupatie a Basarabiei de catre sovietici – Rapoartele autoritatilor române după alungarea sovieticilor in 1941

 

Ministrul de externe Vyacheslav Molotov semnează pactul de neagresiune ruso-german. Moscova 23 august 1939

 

Foto: semnarea Pactului Ribbentrop-Molotov privind impartirea Europei intre nazisti si comunisti. O intelegere intre criminali.

 

 

 

”Viata noua”in primul an de ocupatie a Basarabiei de catre sovietici:masacre, jafuri, deportari, violuri…Rapoartele autoritatilor de dupa alungarea sovieicilor in 1941

 

 

Imediat după ocuparea Basarabiei, la 28 iunie 1940, comuniştii au perseverat în a instaura „viaţa nouă” în sensul pe care îl înţelegeau ei: arestări, deportări, execuţii, toate fiind menite să-i asigurare viitoarei guvernări liniştea pentru mulţi ani înainte…

„Experimentul” a durat până în a doua jumătate a lui iulie 1941 când, odată cu instaurarea administraţiei româneşti în Chişinău, s-au întreprins măsuri pentru a identifica unele crime ale regimului sovietic, locurile de masacru în masă a oamenilor nevinovaţi.

Cu toate că bolşevicii au încercat să distrugă orice urmă, documentele de arhivă arată că unul dintre aceste locuri a fost clădirea fostului Consulat italian din str. Viilor – actualul teritoriu al aşa-numitei estrade de vară din str. Alexe Mateevici, din imediata apropiere a Academiei de Muzică, Teatru şi Arte Plastice.

În acel imobil NKVD-ul şi-a instalat sediul între 28 iunie 1940 şi iulie 1941.

Publicăm mai jos spicuiri din rapoartele semnate de chestorul poliţiei şi şeful Biroului Siguranţei din Chişinău, informaţii redactate pe urme proaspete, din care desprindem primele mărturii documentare privind atrocităţile sovieticilor în Basarabia.

Imaginile completează documentele. Un prim raport este datat cu 31 august 1941, celelalte completează şirul evenimentelor până la înhumarea creştinească a martirilor.[…]

„Chestura poliţiei municipiului Chişinău, Biroul Siguranţei, 31 august 1941:

„Făcând informaţii şi cercetări pentru a se stabili locul de înhumare a victimelor politice ale terorii roşii, am putut stabili în ziua de 30 august 1941 următoarele: În localul fostului Consulat Italian de pe str. Viilor în prezent ars complet [nu s-a păstrat nicio imagine a imobilului – n.n.], în partea din fund a curţii, în apropierea unui beci, într-un loc viran camuflat cu scânduri înalte în parte arse, se găsesc două gropi mari, proaspete, în care se află îngropaţi mai mulţi oameni împuşcaţi în timpul retragerii din Chişinău a trupelor roşii.// //

S-au găsit şi două tărgi pline de sânge cu urme de gloanţe la extremităţi, ceea ce denotă că persoana pusă pe targă, dacă mai avea convulsiuni, i se trăgeau focuri de revolver în cap, pentru a se asigura că este moartă (loviturile de armă se văd la capătul tărgii).

De asemenea, s-au găsit mănuşile lungi de piele pline de sânge, cu care se ridicau cadavrele însângerate şi se aruncau în groapă.

Execuţia se făcea în beciul consulatului, unde sunt urme evidente de aceasta şi unde s-au găsit şi cele două tărgi şi mănuşile.

În tot locul înconjurat cu gard şi care are o suprafaţă de circa 150/160 metri pătraţi, se găsesc cadavre.

După aspectul stratului superficial de cadavre (îmbrăcămintea indică persoane de bună condiţie socială), şi din informaţiile culese reiese în mod neîndoielnic, că printre morţi ar fi şi multe persoane, dintre cei socotiţi dispăruţi sau deportaţi, fruntaşi ai luptei naţionale, care au fost executaţi în secret.

 

 

 

 

 

În timpul stăpânirii ruseşti, aici îşi avea sediul biroul central al serviciului NKVD local şi aici se făceau ultimele şi cele mai riguroase cercetări, pentru deţinuţii politici.

Urmează a se face deshumarea cadavrelor pentru identificarea celor ce au fost victime ale terorii bolşevice în acest oraş.

[…] Din informaţiile culese şi din cercetările făcute, rezultă că execuţia se făcea după sistemul Ceka, prin împuşcare pe la spate, în cap, de către doi călăi, care executau atribuţiunile în mod consecutiv.

S-au mai găsit şi o căldare şi un panou de carton, cu numeroase perforări, care din cercetări, era folosit pentru exerciţii de tragere în vederea execuţiei.

Lovituri de gloanţe şi câteva proiectile se mai află şi azi în peretele subteranei, unde se făceau împuşcările.

[…] În asistenţa delegaţiilor autorităţilor locale interesate în cazul celor executaţi de soviete şi îngropaţi în grădina fostului Consulat Italian din str. Viilor, s-a procedat azi 5 septembrie 1941, cu o echipă de lucrători, la deshumarea cadavrelor. Până seara s-au scos 32 de cadavre de bărbaţi şi tineri elevi, care după aspectul corporal şi al îmbrăcămintei par a fi intelectuali şi studenţi sau elevi din localitate.

Victimele, în majoritate, au fost executate prin împuşcare în cap, din spate.

S-a constatat de asemenea că împuşcarea s-a făcut în serie, iar cadavrele au fost aruncate în stare muribundă în gropi, în dezordine. Deshumarea continuă.

[…] În continuarea cercetărilor persoanelor executate de soviete şi îngropate în grădina fostului Consulat Italian din strada Viilor, până în seara de 6 septembrie 1941, s-au dezgropat 85 cadavre.

După actele găsite la ei, în majoritate sentinţe de condamnare, s-au identificat numiţii: Tislaru Ioan, Banu Ilie, Doroftei Dionisie, Truşcă Ene Grigore, Schiba Nicolae, Vieru Dimitrie, Guţu Teodor, toţi foşti în serviciul CFR şi condamnaţi în ziua de 3 iunie 1941 la 25 ani închisoare. De asemenea sau mai identificat următorii: Filipenco David, Melentevici, Cernevschi Vlad şi Şevcenco. Deshumarea continuă.

[…] Efectuându-se deshumarea, s-au scos din gropi comune un număr de 75 de cadavre, până în seara zilei de 7 septembrie, când s-a întrerupt lucrul.

 

 

 

 

După actele găsite la ei – în majoritate, sentinţe de condamnare – s-au identificat numiţii: Ţanţu Pavel şi Ţanţu Petru (primul funcţionar la postul de radio local, iar secundul învăţător), fiii fostului prefect de Lăpuşna Vasile Ţanţu şi maior în regimentul moldovenesc, preotul Tudorache Nazarov, subdirector la banca oraşului, Teslaru Ioan, Banu Ilie, funcţionari CFR, Doroftei Dionisie, informator C. III, Truşcă Ene Grigore, Schiba Nicolae, Vieru Dumitru, Guţu Teodor, căpitan pensionar, Roşca Ilarion, şef de secţie de jandarmi în comuna Străşeni, Suruceanu (fără alt nume, deoarece nu s-a putut ceti pe sentinţă), Popescu Ioan, funcţionar comunal şi Bădăluţă, fost primar în comuna Durleşti.

 

Dintre cadavrele neidentificate se observă un cadavru îmbrăcat în rasă preoţească, elevi de liceu, identificaţi după şepci, studenţi şi restul de cadavre, după îmbrăcăminte, par a fi oameni intelectuali.

Dintr-o groapă au fost scoase 15 cadavre, dintre care unul a fost identificat după sentinţă, a lui Cernevschi Vladimir, fost şef de secţie de gardieni publici la Chestura Poliţiei Chişinău, ceilalţi neidentificaţi.

Toţi sunt legaţi la mâini, iar Filipenco, fost agent la Corpul III Armată, are şi picioarele legate. Sentinţele au fost date de Tribunalul Militar al NKVD-ului, semnate de colonelul Zonov şi sergenţii Grigorenco şi Gucianov, iar secretar Gruzinschi.

Cadavrele au fost ţinute expuse la dispoziţia publicului, pentru a se putea identifica după ce au fost dezinfectate de medicul legist Filatov Petru.

[…] În ziua de 8 septembrie 1941, orele 12 s-a oficiat un serviciu religios, de un sobor de preoţi în frunte cu I.I.S.S. Mitropolitul Bălan al Ardealului şi S.S. Efrem locotenent mitropolitan al Basarabiei.

Au asistat şefii autorităţilor civile şi militare şi un numeros public, printre care şi familiile îndoliate ale victimelor, ce au putut fi recunoscute.

Cadavrele au fost băgate în sicrie de lemn, împodobite cu flori şi aşezate pe care cu boi, în formă de cortegiu.

Cortegiul a fost precedat de un grup de tineri cu flori, reprezentanţi ai comunelor învecinate, cu pancarte ocazionale.

A cuvântat după efectuarea serviciului religios I.P.S.S. Mitropolitul Bălan, preaslăvind jertfa celor ce au căzut victime terorii roşii luptând pentru cauza românească.

Înmormântarea s-a făcut la cimitirul ortodox, într-un loc rezervat pentru aceasta. Chestorul poliţiei Maior Vasilache, Şeful Bri. Siguranţei Comisar Tr. Andreescu”.

Aceste rapoarte constată doar o mică parte din atrocităţile comuniştilor în Basarabia, iar lista celor executaţi la sediul NKVD rămâne a fi identificată.

 

Mihai Taşcă,
dr. în drept, secretarul Comisiei prezidenţiale pentru studierea şi aprecierea regimului comunist totalitar din R. Moldova

Sursa: Ziarul TIMPUL – Chisinau

 

 

Publicitate

03/07/2015 Posted by | ISTORIE ROMÂNEASCĂ | , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Criminali in serie romani.

Top 10 criminali romani

De multe ori alegem sa ignoram aspectele negative ale vietii de zi cu zi si incercam sa ni le imaginam cat mai departe de noi si de ceea ce ne inconjoara.

Nu realizam insa ca, la doar cativa pasi, o alta lume decat cea cunoscuta noua isi tese itele intunecate… .. lumea tenebroasa a criminalitatii.

 Descopera.ro isi propune sa va aduca in fata, intr-o forma narativa, cazurile celebre care au constituit subiectul anchetelor politienesti din Romania de-a lungul timpului si, totodata, imaginea sumbra a catorva dintre cei mai temuti criminali de la noi din tara.

 

 

 

5. Iancu Berila – Ucigasul brutarilor

Numele lui Iancu Berila ar putea sa nu spuna multe celor mai putin obisnuiti cu istoria stiintei criminalistice din Romania. In fond, criminalul actionase in timpul celui de al doilea Razboi Mondial, timp suficient pentru ca lumea sa dea uitare odioaselor sale fapte.

A ramas in schimb zicala peiorativa „ca Berila”, desemnand acel individ care incearca sa ingrozeasca sau sa braveze cu fapte demne de dispret. Si totusi, cine a fost Iancu Berila?

Arhivele vremii il mentioneaza ca pe unul dintre cei mai sangerosi asasini din istoria recenta a Romaniei. Un individ cu un fizic impozant, cu o expresie fioroasa a fetei, care a reusit sa terorizeze o tara intreaga in numai cativa ani. Victimele sale erau, in marea lor majoritate, brutari. Nu se stie inca de ce acestia devenisera tintele lui favorite, cert este ca pe seama lui Iancu Berila sunt puse cel putin 20 de crime, iar modul de operare era de fiecare data acelasi.

Criminalul isi studia potentialele victime, afla unde acestea isi tin banii si ataca noaptea, departe de ochii lumii. Desi a fost prins si condamnat la munca silnica pe viata, Berila reuseste sa evadeze spectaculos.

Era momentul in care pe urmele sale pornea celebrul comisar Eugen Alimanescu, cel poreclit si „Comisarul de Fier”, alaturi de tinerii sai recruti din organizatia „Fulger”. La scurt timp dupa inceperea anchetei, Alimanescu da de urma criminalului. Acesta se angajase ca ucenic la un brutar din apropierea Slatinei.

Ajutat de inca doi agenti, comisarul il imobiliza atunci pe uriasul Berila in timp ce dormea.

Era anul 1947. Asupra sa a fost descoperit si cutitul pregatit pentru urmatoare sa victima… chiar cel care il angajase. Trimis din nou la ocna, Iancu Berila nu mai avea a doua sansa de scapare si se stingea din viata in urma muncii extreme la care a fost supus.

 

 

 

4. Ion Rimaru – Teroarea anilor ‘70

Cu siguranta nu exista un alt criminal in analele stiintei criminalistice romanesti a carui notorietate sa fie mai mare decat a celui care a terorizat Bucurestiul in urma cu aproape patru decenii. Trei omoruri deosebit de grave, un omor calificat, sase tentative de omor, cinci violuri, o tentativa de viol si mai multe furturi si talharii. Toate sunt faptele unui singur om: Ion Ramaru. Trista reconstituire a faptelor celebrului criminal incepe cu data de 5 martie 1971, data la care era descoperit trupul neinsufletit al unei tinere femei.

Cercetarile au dovedit atunci ca victima fusese ucisa intr-un mod sadic si apoi violata, aceasta purtand pe corp numeroase urme de muscaturi. O luna mai tarziu, o crima identica a fost semnalata in sectorul 4 al Bucurestiului, iar Militia Capitalei adauga acestor fapte alte doua omoruri similare care avusesera loc in anul 1970 si al caror autor nu fusese identificat. Era deja evident ca autoritatile se confruntau cu un criminal in serie.

Mobilizarea fortelor de ordine a fost una de proportii nemaivazute. Sute de persoane au fost interogate si tinute sub observatie, iar specialistii Institutului de Medicina Legala reuseau in premiera mondiala sa reconstituie portretul robot al criminalului numai dupa amprentele dentare. Si totusi, autorul odioaselor crime continua sa actioneze nestingherit. A fost poate mana hazardului cea care a ajutat la prinderea lui Ion Ramaru. Langa corpul ultimei victime, criminalul scapase o adeverinta medicala. Din acest moment, capturarea sa nu mai reprezenta decat o problema de timp.

Arestat in caminul studentesc al Facultatii de Medicina Veterinara, acolo unde era student in anul 3, Ramaru isi recunoastea faptele dupa mai multe ore de interogatorii. Procesul care a urmat a fost unul rapid, iar ucigasul primea pedeapsa maxima: moartea. In acelasi an, 1971, la 23 septembrie, in curtea penitenciarului de la Jilava, Ion Ramaru era executat prin impuscare. Ultimele sale cuvinte aveau insa sa ramana intiparite in mintea celor prezenti si se vor dovedi ulterior extrem de adevarate: „Chemati-l pe tata. El este de vina.” Ce vroia oare sa spuna criminalul?

3. Florea Ramaru – Ereditatea crimei

Anii din timpul ultimului Razboi Mondial au fost, fara doar si poate, unii extrem de tulburi pentru toate tarile Europei. Lipsurile si atrocitatile razboiului dusesera la o recrudescenta fara egal a crimelor, iar Romania isi avea si ea tristii reprezentanti. Era anul 1944, atunci cand o serie de crime zguduia Bucurestiul. Intr-un singur an, cinci femei fusesera ucise cu bestialitate, iar amprentele recoltate de autoritatile vremii nu se potriveau cu cele ale infractorilor din baza de date. Era vorba, asadar, de un individ fara antecedente penale. Cu toate acestea, timpul a trecut iar criminalul nu a fost niciodata identificat. Misterul iesea din nou la iveala in anii ’70, atunci cand seria de crime a lui Ion Ramaru ingrozea intreaga Capitala.

Spre surprinderea criminalistilor, amprentele celui care ucidea erau identice cu cele ale criminalului din 1944. Cum ar fi fost insa posibil asa ceva? In fond, trecusera peste 25 de ani, iar infractorul ar fi trebuit sa aiba o varsta inaintata, posibilitate exclusa din start de autoritati. Si totusi, modul de operare si de infaptuire a crimelor erau aproape identice. Notorietatea cazului Ramaru si prinderea temutului criminal aveau sa arunce din nou in uitare celebrele amprente din timpul razboiului.

O stranie coincidenta raspundea totusi intrebarilor care existau de atatia ani. La exact un an de la executia lui Ion Ramaru, la 23 septembrie 1972, la Institutul de Medicina Legala era adus cadavrul unui barbat care aparent cazuse din tren. Examinarea acestuia aducea un rezultat socant. Amprentele celui care murise in bizarul accident erau cele ale ucigasului din 1944. Era nimeni altul decat Florea Ramaru, tatal celui mai cunoscut asasin din istoria Bucurestilor.

2. Vasile Tcaciuc – Macelarul din Iasi

Romania anilor 1930 a fost zguduita de o serie de crime al caror autor ar putea figura cu succes in galeria neagra a celor mai mari criminali in serie din lume. Chiar si astazi, la mai bine de 70 de ani de la comiterea ingrozitoarelor crime, oamenii de stiinta incearca inca sa inteleaga acel resort interior care a fost capabil sa tranforme un om intr-unul dintre cei mai odiosi asasini cunoscuti vreodata.

Totul a inceput in 1935, an in care noul proprietar al unui imobil iesean, a fost alertat de cainele unui musafir, caine care daduse semne de agitatie si care zgaria insistent podeaua casei. Curios, acesta sapa in locul indicat de animal si, spre oroarea sa, descoperea sase cadavre ingropate la mica adancime. Absolut toate prezentau urme de lovituri cu un corp contondent, cel mai probabil un topor, iar starea in care se aflau acestea trada un sadism atroce. Prinderea ucigasului nu a fost atat de dificila pe cat s-ar crede.

De fapt, fostul proprietar al imobilului, basarabeanul Vasile Tcaciuc, se afla deja in arestul politiei iesene pentru mai multe jafuri si talharii. Desi, initial, acesta nu a recunoscut faptele, confruntat cu doua dintre concubinele sale, el renunta la masca nevinovatiei si marturisea autoritatilor crudul adevar.

Tcaciuc recunostea atunci uciderea si ciopartirea celor sase victime pe care le ingropase chiar sub podeaua casei in care locuia dar, spre groaza tuturor celor prezenti la interogatoriu, acesta nu era decat inceputul unui sir ingrozitor de crime. In cinci ani, basarabeanul ucisese nu mai putin de 26 de persoane, printre care si un copil, unicul scop al acestor odioase fapte fiind jaful. Dupa cum el insusi marturisea, ucigasul isi comandase chiar si un topor special, realizat astfel incat sa nu alunece din mana, iar eficienta loviturilor sa fie maxima.

Nu a mai apucat sa fie judecat. In timpul reconstituirii uneia dintre crime, Vasile Tcaciuc incerca sa scape prin fuga, profitand de lipsa de atentie a celor care il insoteau. A fost ucis pe loc de mai multe focuri de revolver. Astfel lua sfarsit povestea celui poreclit de presa vremii „Macelarul din Iasi”.

1. Vera Renczi – Vaduva Neagra

Prima parte a vietii celei care ocupa primul loc in topul celor mai mari criminali romani reprezinta si azi un mister pentru criminalisti. In fond, nici macar numele adevarat nu ii este cunoscut, atata vreme cat in analele criminologiei ea a ramas cunoscuta ca Vera Renczi , numele de familie apartinand celui de-al doilea sau sot.

Unele surse ii indica drept an al nasterii anul 1903 dar, cel mai probabil, Vera s-a nascut la sfarsitul secolului al XIX-lea, in Bucuresti, in urma legaturii dintre un om de afaceri ungur si o frumoasa tanara din Romania.

Copilaria si-o petrece la Bucuresti, acolo unde ramane pana la varsta de 13 ani. Odata cu pierderea mamei, Vera este mutata de tatal sau la Berkerekul, oras din fosta Iugoslavie, unde acesta detinea o mica mosie. Adolescenta Verei este marcata de numeroase aventuri amoroase, ea ajungand nu o data, pe prima pagina a ziarelor locale din cauza scandalurilor in care implica de la elevi de liceu pana la bancheri si oameni de afaceri.

Nimeni nu se astepta ca tanara sa isi mai uite moravurile, insa miracolul se produce atunci cand Vera il cunoaste pe Karl Schick, un influent bancher austriac, cu care se va si casatori. In ciuda previziunilor, tanara nu isi continua escapadele, ci devine o sotie atenta si placuta, mai ales dupa nasterea fiului lor, Lorenzo.

La mai putin de un an, Karl dispare misterios pentru a nu mai reveni niciodata.

 

 

 

Vera explica apropiatilor ca sotul sau a parasit-o si ca a decedat ulterior intr-un accident de masina in Romania. Urmeaza cea de a doua casatorie, cea cu Joseph Renczi, un important om de afaceri sarb. La scurt timp insa, acesta avea sa dispara ca si primul sot. Pentru Vera Renczi incepea o noua perioada in care escapadele amoroase aveau loc cu regularitate.

Vesnic imbracata in negru, frumoasa castelana atragea pe domeniul de la Berkerekul numerosi amanti, niciunul dintre acestia nemaintorcandu-se vreodata. La insistentele sotiei unuia dintre ei, autoritatile locale descind la resedinta Verei Renczi. Nu mica le-a fost mirarea oamenilor legii atunci cand descopereau in subsolul conacului 35 de sicrie de zinc. In ele se aflau absolut toti cei care trecusera prin patul Verei.

Mai mult, intr-unul dintre sicrie se gasea chiar Lorenzo, fiul in varsta de numai zece ani pe care aceasta fusese nevoita sa il ucida pentru ca ii aflase teribilul secret. Toate victimele fusesera otravite cu arsenic.

Condamnata initial la moarte, Vera a beneficiat atunci de clementa legii care nu permitea executia femeilor si a fost transferata pe viata intr-o inchisoare de maxima securitate.

La scurt timp, criminala in serie murea in urma unei hemoragii cerebrale.

 

Sursa: „Cei mai odiosi 100 criminali romani” – Traian Tandin, Editura Tritonic

24/01/2010 Posted by | LUMEA ROMANEASCA | , , , , , , , | Lasă un comentariu

   

%d blogeri au apreciat: