POVESTEA SOVIETELOR – UN FILM CARE TREBUIE VĂZUT DE TOȚI ROMÂNII – UN FILM ZGUDUITOR, CARE DEZVĂLUIE RĂDĂCINLE POLITICII BARBARE RUSEȘTI PERPETUATĂ ÎN ULTIMA SUTĂ DE ANI, PÂNĂ ÎN ZILELE NOASTRE

UN FILM CUTREMURĂTOR

Documentarul „The Soviet Story”, creație a regizorului lituanian Edvins Snore, este „povestea sovietelor”, povestea masacrelor politice puse la cale în numele unor utopii dictatoriale criminale, cu suportul și la cererea unor membri ai Parlamentului Uniunii Europene, care își doresc ca Europa sa nu uite niciodata prin ce a trecut, și istoria sa nu se mai repete.

 In acest sfâșietor documentar, este analizata similitudinea dintre ideologiile care au facut cele mai multe victime în istoria omenirii: cea a nazismului și cea a comunismului, Lenin, Stalin si Hitler fiind „actorii” principali.

Uniunea Sovietică a ucis peste 20 de milioane de nevinovaţi, bărbaţi, femei, copii. Zeci de milioane de oameni au fost asasinaţi deoarece nu s-au adaptat rigorilor „revoluţiei sociale” şi ale formării „omului nou”.

Ideea crearii „omului nou” a stat la baza comunismului dar și a nazismului, iar principala  asemănare dintre aceste ideologii , este aceea că liderii acestor regimuri doreau de la populație supunere totală.
Cei care se opuneau erau exterminați.

Exterminarea ucrainenilor din iarna anului 1932-1933, a atins cifre înfiorătoare: 7 milioane de ucraineni au murit încetul cu încetul, într-un proces de ÎNFOMETARE PLANIFICATĂ fără precedent.

Grânele și în general toată hrana existentă în gospodăriile oamenilor au fost confiscate de NKVD-ul lui Stalin si exportate in Vest.Ofiterii NKVD, actuali KGB, foști participanți la atrocități, sunt decorati și mândri de ceea ce „au realizat”.
„Ce a facut Vestul, în schimb?”, se intreaba realizatorii documentarului… „Nimic”, răspund tot ei.
 N-a protestat nimeni din Occident, deşi se cunoştea situaţia.
Zeci de milioane de oameni au fost asasinaţi deoarece nu s-au adaptat rigorilor „revoluţiei sociale” şi ale formării „omului nou”. 
Marx vorbea de „holocaustul revoluţionar”, el e creatorul genocidului politic, el a scris primul despre necesitatea exterminării rasiale, subliniază filmul.
Lenin i-a desăvârşit opera.

De-a lungul vremii,Rusia nu a condamnat niciodată atrocitățile comise.

Mai mult, tartorul de la Kremlin, fostul ofițer KGB Vladimir Putin, a declarat cu nostalgie că destrămarea URSS a fost cea mai mare tragedie geopolitică a secolului XX !

Documentarul aduce în prim plan și actuala mentalitate a rușilor.

Faptul că în Rusia de azi încă există simpatizanti ai nazismului și ai comunismului, că încă sunt folosite metode NKVD-iste pentru exterminarea opozanților puterii (vezi cazul jurnalistei Ana Politkovskaya, n.r.) și că se practică genocidul populației civile în războiul din Ucraina, nu arata o Rusie dornică să se dezbrace de vechea sa haină a barbariei și cruzimii politice și să îi dea foc în piata publică.

Documentarul este în limba engleză, cu intervenții ale martorilor în limba rusă sau ucraineană și este dedicat memoriei tuturor victimelor comunismului!

Nimeni nu poate să scape de judecata istoriei!

VIZIONAȚI ȘI:

https://filmehd.se/mhiBtO95Wlyzs1Fiaw00d5bxZ/677qUyrRwJJ8anZV61wJuc

Publicitate

Cui datorează omenirea declanșarea celui de-Al Doilea Război Mondial ?

 

Foto: 1939 – Germania nazistă și Uniunea Sovietică s-au înțeles perfect când au hotărât să- și împartă Europa

Începuturile sovietice ale celui de-al doilea război mondial

Preambul

 

La 1 septembrie 1939. Germania nazistă ataca Polonia. Începe oficial cel de al doilea război mondial.

Sa ne aducem aminte că în realitatea istorică, în 17 septembrie trupe din URSS ataca Polonia.

Acțiune justificată de întelegerile scrise în anexa secreta a pactului  Molotov – Ribbrentop (semnat la Moscova în 23 august 1939).

Document tinut secret pentru decenii, pentru a evita o inculpare a URSS si a tovarășului Stalin în măcelul european, planetar care va urma.

Masacrul din pădurea poloneza Katyn  e dovada dureroasa a adevaratei dictaturi sovietice, a “strategiilor” conducerii sovietice care nu era deloc diferita de cea a omologilor lor germani.

Doar în 1989 istorici sovietici cu acces la documentele secrete ale fostului NKDV (securitatea sovietică in traducerea românească ) vor admite  că omorul in masa de prizonieri de razboi si civili a fost inspăimantător.  Oficial recunoscut în 1992.

25.700 de prizonieri au fost executati cu un glonte in cap in respectiva pădure. Noaptea, fara nici un proces, nici o condamnare juridica.

Asa se va intelege mai bine de ce Polonia de azi nu va avea niciodată încredere, prietenie cu vecinul rus. De ce se inarmează puternic si va continua la fel in următorii ani.

Sa revenim la esența acestui articol.

In 9 mai, fostul mebru al partidului comunist sovietic, colonel în KGB (urmasa NKDV) , tovarășul Putin a sărbătorit cu fast fără egal, 70 de ani de la victoria in cel de al doilea razboi mondial a URSS. O victorie colosală, fara urma de dubiu, consfințita cu inăltarea steagului rosu al URSS pe ruinele parlamentului german.

Victoria a avut si un pret. Imens: 4, 6 milioane soldati sovietici facuti prizonieri de nemti. Din acestia, 3, 5 milioane vor muri in campurile de exterminare.  10 milioane de militari sovietici morti in lupta. Si mai multi civili morti (cam 12 milioane ) in urma actiunilor de lupta.

Intrebarea principala, esenta acestei prezentari :

Cum de trupele lui Hitler au ajuns pâna la Moscova în așa de scurt timp ? In doar 5 luni de operatii militare ? 

Am invățat toți la scoală, efectele strategiei germane, faimoasa Blitzkrieg. Adica razboiul fulger cu mari unități de tancuri care penetrau rapid in profunzimea teritoriului inamic.

Ce nu a fost învățat in scoală,fiind ținut la secret, vinovată pentru succesului german din primele faze ale războiului, a fost “genialitatea “ tovarășului   Iosif Vissarionovici Djugașvili.  Cunoscut ca Iosif Stalin.

Sa facem un pas înapoi. In Rusia anilor 1936-1939. În paranoia lui de mândru dicator, fixat că cineva, cîndva îl poate răsturna de la putere, Stalin dezlănțuie ce va rămâne in istorie ca perioada marilor epurări.

Adică eliminarea din URSS dar în special din partid a tuturor celor care in un mod sau altul îi amenintau puterea personala.  Vechea garda de tovarasi care au fost alaturi de Lenin dar si artiști, ingineri, oameni de stiinta, profesori si invatatori (adica intelectualitatea) vor fi eliminati rapid “ca pericol al orinduirii, tradatori de tara”.

Procurorul care va sustine acuzarile in cele mai faimoase farse de procese (sentinta stabilita anticipat, probe false, inventate) de un nume cunoscut românilor.

Se cheama Visinskisi. Rol important in impunerea comunismului in Romania post 1945. Un discipol al lui exista si in România de azi, cel  care a sustinut acuzarea in farsa de proces a Ceausestilor, respectiv tovarasul procuror militar Dan Voinea.

Tot pe false probe, inventate si cu sentinta stabilita anticipat ca în URSS anilor 1937 doar ca în România anului 1989), recompensat cu pensia grasa dar și gradul de general.

Mai putin cunoscute sînt epurarile care au lovit Armata Rosie în aceiasi  perioadă si care au facut ca armata  sa piarda milioane de militari, mii de piese de artilerie si sute de tancuri in prima faza a ofensivei germane.

In acesta armată, erau de ani buni o multime de cadre care susțineau :

1. viitorul inamic e Germania.

2. Un nou razboi va fi unul in miscare, cu trupe mecanizate si manovre efectuate de mari unitati de tancuri sustinute de aviatie. E necesara mecanizarea masiva a armatei, intarirea aviatiei si invatarea noilor tactici pentru razboiul in miscare.(adica principale razboiului fulger). Cel mai celebru sustinator a acestei doctrine, a fost maresalul Uniunii Sovietice,  tovarăsul Tuchacevski.

Unul din ce 5 maresali ai Armatei Rosii. 3 din 5  vor fi executati in 1937. Inclusiv el, cel mai faimos maresal sovietic din perioada premergatoare WWII.

Epurarile vor continua cu executarea  a 13 din cei 15 generali de armata (cu 4 stele). 8 din cei 9 amirali sovietici vin eliminati fizic. Din cei 57 generali de corp de armata (cu 3 stele), 50 vin executati. Din 186 generali de divizie (cu o stea) 154 sunt impuscati de NKDV.

In linii generale, din 144.300 ofiteri ai armatei rosii, 35.000 sunt eliminati fizic .

Deci, nu e de mirare ca in 1941 cind nemtii declasează atacul, Armata Rosie e in profunda criza de ofiteri cu experientea si pregatire care sa conduta trupele (pentru a inlocui masa de ofiteri eliminat, Stalin va trimite la școlile militare  oameni cu doar 4 clase primare, avansati la apelul bocancilor. Un model preluat de o tara cunoscuta , dupa 1945 si pe vremea cind spionul sovietic Botnăraș era ministru al apărării)

Teroarea creata de epurarile militare sovietice va impiedica inclusiv instruirea trupelor deoarece comandantii de unitati supravietuiti vor avea o frica colosala sa scoata tehnica la antrenament.

Care tehnica calitativ era modesta, se defecta repede dar asta insemna vizita urgenta a unor ofiteri de la NKDV, cu pistolul in mana si sentinta de impuscare pentru “sabotaj”.

Evident aceste “succese” ale  tătucului Stalin, masa enorma de sovietici morți din ordinul lui personal, nu vor fi niciodată comemorate in Piața Roșie. Si nimeni nu va accepta că majoritatea morților sovietici au un unic vinovat: Iosif Stalin.

În incheiere :

Tot la fel, în o alta țară, nimeni nu va recunoaste niciodată ca masa de ofițeri creată la “apelul bocancilor”, deveniți generali dar cu scoala generală si liceul absolvit la comasați, în doar 6 luni, va duce ca în decembrie 1989 România să fie unica țară unde armata a tras în propriul popor.

În schimb ne putem mândri, că aceiași au fost pensionați din tinerețe, avansați în grad, devenind chiar partid politic (tot unicat mondial) sub numele de UNPR. Întîmplător, bastonul de sprijin (și comandă) a guvernării Ponta dar și a fostei guvernări Boc.

Istoria nu se repetă, dar aceleași greșeli produc aceleași efecte.

Cine vrea învață, cine nu, strigă “sa vina NATO sa ne apere”!

 

 

 

 

Sursa:

 

https://politeia.org.ro/magazin-istoric/inceputurile-sovietice-ale-celui-de-al-doilea-razboi-mondial/37701/

@Stefan (Italia)

Jurnalul interzis al lui Corneliu Coposu : Virgil Madgearu a fost executat de agenti ai Biroului de siguranta ai Reichului nazist

Virgil Madgearu (nume complet Virgil Traian N. Madgearu; n. 14 decembrie 1887, Galați – d. 27 noiembrie 1940, pădurea Snagov), a fost un economist român, sociolog și om politic, membru prominent și principal teoretician al Partidului Țărănesc și al succesorului său, Partidul Național Țărănesc (PNȚ).

A avut o importantă activitate ca eseist și jurnalist și s-a aflat pentru o lungă perioadă de timp în conducerea editorială a influentei reviste Viața Românească.

A fost teoreticianul care a fundamentat doctrina curentului politic cunoscut sub numele de „țărănism”.

A fost ales membru post-mortem al Academiei Române.

În 1940, a fost asasinat (potrivit istoriografiei oficiale), de un comando legionar care l-a pedepsit pentru pozițiile sale net antilegionare

Mărturie! Asasinarea economistului Virgil Madgearu a fost executată de Biroul de Siguranţă al Reich-ului.

 

  „Legenda” asasinării de către legionari a fostului ministru PNŢ şi economist de renume mondial Virgil Madgearu, pe care am invatat-o din manualele de istorie in timpul comunismului, a continuat şi după 1990.

Recent a văzut lumina tiparului „jurnalul interzis” al lui Corneliu Coposu, păstrat peste 50 de ani ascuns în „podul” unui coteţ pentru porci dintr-o gospodărie dobrogeană, ce aparţinea unui prieten intim al Seniorului, poreclit „Vagonel”.

Foto: Corneliu Coposu (20 mai 1914 – 11 noiembrie 1995), contemporanul  evenimentelor.

Jurnalul lui Corneliu Coposu este un document cutremurător, a unui martor ocular al tragicelor evenimente din anii 30/40, când era secretarul personal al lui Iuliu Maniu si musteşte de informaţii cu totul inedite şi surprinzătoare, despre o epocă în care ne-au rămas doar mărturiile unor istorici comunişti sau documentele reci şi seci ale arhivei politice, militare sau siguranţei.

Asasinarea profesorului Virgil Madgearu, secretarul general al PNŢ, şi ideologul doctrinei ţărănistea fost  opera  Reichssicherheitshauptamt, adică Biroul Principal de Securitate al Reichului German subordonat SS-ului lui H. Himmler şi R. Heydrich.

În cadrul acestui organism funcţiona celebrul Gestapo care  în România acţiona la ordinele Legaţiei Germane de la Bucureşti.

Cum s-a ajuns la asasinarea lui Virgil Madgearu, un economist anti-german încă de la începutul anilor 30, care se opunea expansiunii economice al Reichului şi în special proiectului german Grossraumwirtschaft, de unire prin canale navigabile a Dunării de Rin, pentru a scoate comercial Anglia de pe continent?

Istoricii români au fost induşi în eroare la analiza cauzelor asasinatului, de conflictele lui Virgil Madgearu cu AC Cuza, care l-a ameninţat în 1930 cu delaţiunea la Hitler pentru acuzele sale virulente anti-naziste, dar şi de conflictul cu Mişcarea Legionară, care la pus pe o listă neagră la congresul studenţesc de la Târgu Mureş din 1936.

Nu aceste conflicte aproape „fireşti” pentru politica balcanică de la Bucureşti i-au adus moartea lui Virgil Madgearu, ci politica rece şi calculată a Biroului de Siguranţă German, care a pus Gestapo-ul în mişcare.

În jurnalul său inedit, Corneliu Coposu descrie cu lux de amănunte întâlnirile semi-clandestine ale lui Iuliu Maniu cu Virgil Madgaru şi membrii ai ambasadei Marii Britanii la Bucureşti: Reginald Hoare şi Chastelain, viitorul agent SOE implicat în operaţiunea Autonomous din 1943.

Iuliu Maniu dorea să-l trimită afară din ţară pe Virgil Madgearu, cu pretextul unei conferinţe ştiinţifice în Bulgaria, după care să treacă în Turcia neutră pentru a conduce viitorul guvern român în exil împotriva generalului Antonescu.

Acest plan al lui Iuliu Maniu a umplut paharul nemulţumirii Legaţiei Germane la Bucureşti care a intrat pe fir prin Reichssicherheitshauptamt şi a pus la cale planul de asasinat folosind şase agenţi înfiltraţi în Mişcarea Legionară, fără ştiinţa conducerii şi a lui Horia Sima.

Detaliile asasinatului lui Virgil Madgearu sunt arhicunoscute. Maniu şi Coposu au fost înştiinţaţi primii de soţia lui Madgearu de ridicarea de către aşa-zisa poliţie legionară, cu un autoturism alb, a profesorului Madgearu.

Liderii ţărănişti Maniu şi Coposu se implică direct în urmărirea echipei de asasini. Vizitează casa profesorului imediat după ridicarea de către răpitori.

Maniu îl sună pe celebrul colonel Zăvoianau, şeful prefecturii de poliţie, cunoscut legionar prin filmele lui Sergiu Nicolaescu. Acesta nu-i răspunde la telefon, dar un adjunct spune că nu ştie nimic de „arestarea” economistului.

Maniu îl trimite pe Coposu la secretarul de stat al Ministerului de Interne, col. Rioşianu, care alertează Siguranţa, Poliţia şi Jandarmeria pentru prinderea răpitorilor.

Rioşanu îi oferă lui Maniu şi Coposu două revolvere şi îi îndeamnă să le folosească pe răspunderea lui dacă sunt atacaţi de „derbedei” şi să tragă în ei ca-n „câinii turbaţi”.

Maniu îl trimite pe Coposu la preşedinţia Consiliului de Miniştrii să se întâlnească cu Horia Sima.

Acesta îl primeşte îngrijorat pe Coposu şi „surprins de cele ce-i comunică”.

Coposu care avea experienţă politică şi se pricepea la oameni, îi acordă credit lui Horia Sima privind sinceritatea lui, că nu este implicat în comandarea asasinatului şi, mai mult, nu ştia nimic despre acesta.

Mai mult, Horia Sima îşi pune oamenii să-i prindă pe răpitori, vădit îngrijorat şi chiar speriat de o situaţie pe care nu o poate controla.

Foto: Politia Legionara

În memoriile sale, de după 1990, mai ales în cartea „Era Libertăţii”, Horia Sima neagă că a ştiut de punerea la cale a asasinatelor din noiembrie 1940.

Sigur că mărturia lui a fost considerată subiectivă de istorici, dar Corneliu Coposu nu poate fi acuzat de simpatii legionare.

În jurnalul său îl absolvă pe Sima de orice cunoştintă privind asasinatele din 27-29 noiembrie 1940.

Filmul asasinatului e dramatic: Virgil Madgearu fost dus cu o mașină albă, cu numărul 6.211 B, a Institutului Național al Cooperației (unde cinci din ucigași erau angajați), în pădurea Snagov.

În jurul orei 15:30, pădurarul Ilie D. Chirilă, care făcea paza pădurii Snagov, a văzut că în punctul numit „Coada Lungă” s-a oprit o mașină venind dinspre București, din care au coborât cinci sau șase persoane, care au intrat 100 de m în adâncimea pădurii.

S-au auzit focuri de armă, iar pădurarul i-a abordat pe bărbați când se întorceau spre mașină, întrebându-i de ce au tras focuri de armă; a primit răspunsul că s-au distrat vânând ciori.

Madgearu a fost descoperit de pădurar torturat,tumefiat de bătăile primite, cu două gloanţe în cap  dar încă în viaţă, horcăind şi scuipând sânge.

Asadar, in acest caz, organizatorul asasinatului se pare ca a fost Reichssicherheitshauptamt, la instigarea Legaţiei Germane şi a ministrului economiei germane Neubacher, care vedea în Madgearu  o piedică în calea expansiunii economice a Reichului în România, lucru susţinut ferm de Iuliu Maniu în lungile discuţii cu secretarul PNT,Corneliu Coposu ,aşa cum reiese clar şi fără dubii din „jurnalul” Seniorului.

Picătura care a umplut paharul nemulţumirii germane a fost încercarea de fugă în Turcia a lui Virgil Madgearu, pentru a deveni şeful guvernului român în exil.

Încă de la ridicarea lui Virgil Madgearu din casa sa de pe str. Vasile Conta nr. 5 de către agenţii germani, îmbracati in uniforma poliţiei legionare, Iuliu Maniu nu a avut nicio clipă îndoiala că e „mâna lungă” a Gestapoului german.

napocanews.ro

Ionuţ Ţene