EPISOADE ALE ISTORIEI ROMÂNILOR CARE NU SE ÎNVAȚĂ LA ȘCOALĂ

 

 

 

 

 

 

Istoria unei țări nu se compune doar din momente glorioase, de apoteoză și triumf, când mulțimile exultă de fericire, iar conducătorii sunt nimbați de haloul gloriei.

Din nefericire, adesea memoria colectivă reține traumatizant momentele oribile ale decăderii și agoniei. Nici în cazul poporului român acestea nu au lipsit.

De pildă, atunci când Constantin Brâncoveanu și fiii săi au fost uciși și mutilați barbar la Stambul sau atunci când, în 1812, într-o sală a Hanului lui Manuc, Rusia țaristă ne fura prima oară Basarabia, sau atunci când, pe 30 august 1940, la Viena, cu complicitatea lui Hitler și a lui Mussolini, Horthy împlânta pumnalul în trupul Transilvaniei, ori atunci când, în decembrie 1989, cripto-comuniștii confiscau revolta populară…

 

 

 

 

 

De la animă spre ceriu este o carte despre istoria României, scrisă cu mult respect pentru adevărul istoric și care propune o viziune îndrăzneață asuprea evenimentelor, legându-le intre ele prin fire nevăzute, dar logice, probabile și posibile.

Un capitol fascinant din istoria României îl constituie evenimentele din anii 1848-1849 din Transilvania, de departe cele mai sângeroase și mai tragice din tot spațiul românesc al acelor vremi.

Din păcate, aceste evenimente sunt pe de o parte insuficient cercetate și lămurite, pe de alta, cei mai mulți dintre cei care au încercat, n-au reușit să le clarifice, rătăcind ei înșiși drumul bun.

Are oare vreo șansă un neistoric să aducă o oarecare lumină în hățișul de fapte, uneori contradictorii, ale istoriei, scriind un roman?

Este nevoie de multă atenție și perspicacitate pentru a găsi răspuns la ghicitorile istoriei. Mult mai periculoase sunt însă dezinformările istorice, țesute cu grijă în jurul unor fapte ale glotașilor lui Avram Iancu, care sunt exagerate de sute de ori în sens negativ.

De exemplu, unii istorici au pretins că numai la Preseaca românii au măcelărit 640 de civili maghiari, printre care femei și copii, fără alegere! Autorul a cercetat cu grijă documente referitoare la aceste evenimente și a arătat, cu argumente ce nu pot fi răstălmăcite, că printre așa zisele victime se aflau cel puțin 350-400 de gardiști maghiari înarmați până-n dinți și care au opus rezistență. Iar o cercetare militară dispusă de guvernatorul Transilvaniei, Wohlgemuth, în anul 1851, a cuantificat victimele nevinovate ucise de părțile aflate în conflict.

Rezultatele obținute și publicate ale investigației respective au menționat că gardele maghiare au ucis, din 15 martie 1848 și până în august 1849, un număr de 4425 de români și 252 de sași, iar românii 165 de maghiari.

Este de remarcat faptul că în nici un document nu s-a găsit nimeni ca să prezinte aceste cifre într-un mod relevant și expresiv. Autorul a avut ideea de a face o mică socoteală, care arată fără nicio îndoială, un adevăr de necontestat: (4425+252):165 = 28,34.

Mai exact, la 28 de persoane civile ucise de gărzile maghiare, românii au răspuns cu un singur omor.

Nu înseamnă că omorurile sunt justificate. Dar în acele vremuri tulburi, care națiune a dat dovadă de barbarie și care de compasiune?

Iată că adevărul, bazat pe documente și matematică, a așteptat 167 de ani ca să poată fi vizualizat și înțeles în forma lui cea mai simplă, dar cea mai revelatoare: 28 la 1!

De episoade despre care nu-și mai aduce nimeni aminte este plină cartea și, culmea, deși lucrarea este numită „roman istoric”, aproape toate personajele sunt reale, ca și faptele lor.

Cel mai neverosimil personaj, Karl Hocheder, are un CV cât se poate de real. Iar povestea cetății lui, dărâmată de moți, este relatată de Iosif Șuluțiu în numărul 5 din revista „Transilvania” din anul 1877.

Și câte povestiri minunate scoate autorul din ungherele uitate ale istoriei!

Cine își mai aduce aminte astăzi de armeano-unguroaica Suzana Kabos, care l-a pârât pe Acsente Sever împăratului cum că acesta i-a omorât bărbatul și fiul în podul casei lor de la Aiud, în ziua de 9 ianuarie 1849, apoi le-a tăiat capul și membrele cu sabia și le-a aruncat pe ferestruica podului în curte? Noroc cu un procuror croat de la curtea judiciară, care a trimis o comisie de investigare la fața locului.

Acolo, s-a constat că pe gaura de aerisire a podului nu încăpea nici pumnul unui copil.

Iar lupta moţoaicei cu cei doi honvezi, uciderea lui Ghiuri, rostogolirea bolovanului uriaș peste gardele maghiare în retragere, explozia care a distrus cetatea Devei la 14 august 1849 sau plimbarea guvernatorului Wohlgemuth prin gunoaiele orașului Sibiu de către Ioan Maiorescu sunt tot atâtea episoade reale, culese din documentele vremii, total necunoscute cititorului de azi.

 

Ce știu copii noștri despre tragicele evenimente pe care ar trebui să le evocăm neîncetat în cărțile noastre de istorie se întreabă https://eintegral.ro/pagini-din-istoria-tarii-pe-care-am-vrea-sa-le-uitam:

 

14 iunie 1574: Ioan Vodă cel Cumplit sfârșește după înfrângerea sa de către turcicu trupul sfârtecat de patru cămile

15 august 1714: Altân Bey, „Prințul Aurului” – Martiriul celui mai bogat domnitor român și al fiilor săi

28 februarie 1785: Nicola Ursu („Horea”) și Ion Oargă („Cloșca”) trași pe roată la Alba Iulia

16 mai 1812: Cum a fost furată Basarabia la Hanul lui Manuc

15 iunie 1889: Cine și de ce l-a ucis pe Eminescu?

1-6 septembrie 1916: Dezastrul de la Turtucaia

7 mai 1918: Pacea umilitoare de la Buftea

6 iunie 1930: „Restaurația” lui Carol al II-lea sau cum un rege își detronează propriul fiu

30 august 1940: Diktatul de la Viena, un pumnal înfipt în inima Transilvaniei

1942: 250.000 de români pier la Cotul Donului și în Stepa Calmucă

1944: Odiosul preambul de la Moscova din 9 octombrie 1944 – 90% drept de  furt  al rușilor în România și 10% amăgire pentru Churchill

10 februarie 1947: Tratatul de la Paris consfințește sovietizarea României urmată de jefuirea ei nemiloasă . 

Iar istoria noastră însângerată nu s-a oprit aici …

Publicitate

CRIME IN MASA CU AUTORI CUNOSCUTI IN ARDEALUL OCUPAT

 În urma diktatului tâlăresc de la Viena,România a fost silită  să cedeze Ungariei lui Horthy o suprafaţă de 43.492 km pătraţi, reprezentând jumătate din teritoriul Transilvaniei cu o populaţie de 2.667.000 locuitori dintre care:

• 50.2% români

• 37.1% maghiari şi secui

• 12.7% germani, evrei şi alte naţionalităţi.

Dictatul de la Viena – zona cedată Ungariei

Crima colectiva cu autori cunoscuti

Autor: Nicolae BALINT

Doua gropi comune in punctul numit Suscut, din raza localitatii Camarasu (Cluj), in apropiere de Sarmasu-Mures. In ele, un total de 126 de cadavre, din care 31 de barbati adulti, 52 de femei adulte si 43 de copii pana la varsta de 15 ani.

 Toate victimele erau din localitatea Sarmasu-Mures. In februarie 1945, o comisie medico-legala formata din 5 persoane a procedat la deshumarea cadavrelor. Concluzia? Moarte violenta prin impuscare, iar in cazul mai multor copii, moarte violenta prin asfixiere, acestia fiind ingropati de vii.

Trecerea Romaniei de partea fortelor Natiunilor Unite, dupa 23 august 1944, a determinat armatele germane si ungare sa treaca la o puternica ofensiva contra Romaniei patrunzand in Campia Transilvaniei pe o adancime de circa 30-60 de km, peste linia de frontiera impusa prin Diktatul de la Viena.

Unitati ale armatei si jandarmeriei ungare au ocupat localitatile Sarmasu si Ludus situate in apropierea frontierei, si care faceau atunci parte din judetul Cluj-Turda. In localitatea Sarmasu existau la acea vreme 142 de evrei, iar in Ludus 575, localitatile fiind si centre de plasa.

Pe data de 5 septembrie 1944, localitatea Sarmasu a fost ocupata de trupele maghiare, iar doua zile mai tarziu a avut loc o consfatuire secreta care s-a tinut in localitate, la locuinta farmacistului Varga Iuliu. Au luat parte Biro Jozef, ofiter in rezerva – instalat de autoritatile militare in functia de prim-pretor al plasii Sarmasu – Betegy Sandor, Wakszman Karoly si Wakszman Elemer (tata si fiu), Bethlen Daniel, Kemeny Bela, Maitelely Istvan, Gall Jozsef, mari proprietari din zona respectiva. Pe data de 8 septembrie 1944, a fost declansata actiunea de arestare si internare a tuturor evreilor din localitatea Sarmasu, intr-un lagar improvizat pe teritoriul localitatii, iar pe 16 septembrie 1944, cpt. Lancz Laszlo, care se afla in localitatea Sarmasel, la 3 km de Sarmasu, a transmis telefonic la compania de jandarmi din Sarmasu ordinul de a se trece la executarea evreilor.

Ordinul a fost receptionat de catre telefonista Elisabeta Pacala, de la oficiul telefonic Sarmasu, care, dupa eliberarea localitatii, a facut cunoscut acest fapt Comisiei de ancheta. In aceeasi zi, de dimineata (16 septembrie 1944), 20 de evrei apti de munca au fost dusi de jandarmii unguri in hotarul localitatii Camarasu, pe dealul numit Suscut, unde au fost obligati sa sape doua gropi mari.

 In dupa-amiaza zilei respective, cei 126 de evrei aflati in lagarul improvizat din Sarmasu au fost imbarcati in care cu tractiune animala si dusi la locul numit Suscut, iar in noaptea de 16/17 septembrie, au fost executati de jandarmii si militarii unguri. Corpurile lor au fost apoi ingropate in cele doua gropi comune sapate dimineata. Aceleasi trupe de ocupatie ungare au mai savarsit un masacru si la Ludus, dupa ce au ajuns in aceasta localitate incepand din seara zilei de 5 septembrie 1944.

Pe baza cercetarilor ulterioare, s-a putut stabili ca intre 5-13 septembrie, aceste trupe au impuscat alti 13 evrei, ale caror corpuri au putut fi identificate dupa eliberarea localitatii. Cei asasinati la Ludus au fost Polac Mihai, Polac Vilma si fiicele lor, Rozalia si Maria, Gluck Iosif si fiica lui Rozalia, Fred Mauriciu si Fred Ghizela. Surorile Haller Sarolta, Haller Fani si Haller Rozalia, impreuna cu Maria Kopstein si Izrael Adelca au fost impuscate in pivnita locuintei familiei Haller, dupa ce au fost siluite.

Doua dintre aceste victime au fost asasinate in urma unui denunt facut de Bartha Elisabeta din Ludus care, dupa eliberarea localitatii de catre trupele romane, a fost condamnata la 5 ani de inchisoare. Cercetarile impotriva celor vinovati de masacrul de la Sarmasu si Ludus, dar si in cazul altor masacre comise de trupele de ocupatie maghiare pe teritoriul Transilvaniei, au fost incepute in cursul anului 1945 si finalizate in 1946. In acelasi an, 1946, ancheta in cazul masacrului de la Sarmas fiind finalizata, Tribunalul Poporului din Cluj a anuntat urmatoarele sentinte ² cpt. Lancz Laszlo, lt. Vecsey, slt. Halasz, slt. Fekete, plt.maj. Szabo, plt. Horvath Istvan si plt. Polgar au fost condamnati la moarte prin impuscare, iar soldatul de jandarmi Panczel Janos, participant la masacru, a fost condamnat la 20 de ani de munca silnica. Cetateanul Soos Istvan din localitatea Sarmasu, membru al garzii civile maghiare, unul dintre paznicii lagarului a fost condamnat la 5 ani temnita grea.

Tribunalul Poporului din Cluj a mai judecat si condamnat in cursul anului 1946, un numar de 199 de persoane, dintre care 27 din judetul Mures. Daca identitatea celor vinovati precum si gradul lor de vinovatie s-a putut stabili, numai o parte dintre ei insa au putut fi arestati. In conditiile create de sfarsitul razboiului cea mai mare parte dintre acestia s-a sustras arestarii, reusind sa-si piarda urma in lumea larga. Dar poate ca n-au reusit sa se sustraga din fata propriei lor constiinte, la a carei judecata mai devreme sau mai tarziu au ajuns.

A se vedea, spre exemplu, cazul farmacistului Iuliu Varga si al sotiei sale Ecaterina din Sarmas, care s-au sinucis pe data de 5 noiembrie 1944 sau al altui autor moral, locuitorul Kiss Pavel din Sarmas, cel care s-a spanzurat in timpul cercetarilor. Peste mai bine de jumatate de veac, aceeasi soarta o va avea si criminalul de razboi Wass Albert, cel care la o varsta inaintata si urmarit fiind probabil de cosmarurile tineretii sale incarcate, s-a sinucis.

 In lunile premergatoare Conferintei de la Paris, prim-ministrul Ungariei, Nagy Ferenc, in fruntea unei numeroase delegatii oficiale, a facut un turneu de propaganda in Occident si in SUA, cu scopul evident de a imbunatati sansele Ungariei la Conferinta ce urma sa aiba loc, mai ales in problema Transilvaniei.

 In timp ce acesta se afla in Occident, importante documente privind cele intamplate in Transilvania in perioada ocupatiei maghiare – inclusiv masacrul impotriva celor 126 de evrei de la Sarmasu si a celor 13 de la Ludus – au fost inmanate de dr. Kiraly Janos (presedinte al Organizatiei Fostilor Evrei Deportati) prin intermediul lui Aurel Socol, lui Iuliu Hatieganu. Aceasta actiune a fost mediata de Raul Sorban, cunoscut avocat al timpului si care ulterior a fost onorat de statul evreu cu titlul de „drept intre popoare¬ pentru actiunea sa de ajutorare a evreilor din Transilvania in perioada 1940-1944.

Eminentul profesor, dr. in medicina Iuliu Hatieganu de la Universitatea din Cluj, a reusit pe canale neoficiale sa trimita plicul primit de el, astfel incat sa ajunga la Departamentul de Stat, dar si la un cunoscut publicist american de la „Christian Science Monitor¬, ziaristul Markham. Materialul a fost publicat in cele mai mari ziare din SUA, in timp ce primul-ministru al Ungariei se afla acolo. Cererea acestuia de audienta la Casa Alba a fost refuzata.

 Informatiile aparute in presa americana, concomitent cu rapoartele care au parvenit Departamentului de Stat, au determinat respectivul refuz. Date fiind conditiile, refuzul era dealtfel unul cat se poate de firesc.

Ingropati de vii
¬…tot ce am trait, vazut, simtit si auzit in acei patru ani de urgie nu pot sta alaturi de ceea ce am vazut la Sarmasu. Am pipait cele 126 de cadavre…Am vazut copii de 5, de 3 si de 1 an, neatinsi de gloante care au fost si ei azvarliti si ingropati de vii.

 Am vazut sot si sotie inclestati intr-o ultima imbratisare si am vazut un tata cu mainile crispate strangandu-si in brate copilul de un an…¬ (dr. Matatias Carp, presedintele Federatiei Uniunilor de Comunitati Evreiesti din Romania, delegat oficial ca membru al comisiei de cercetare a masacrului de la Sarmasu si de exhumare a victimelor)

Straturile mortii
¬Primul strat de cadavre era alcatuit aproape numai din copii. Erau unii mititei de tot, sa fi avut 2 sau 3 anisori. Cei mai varstnici dintre ei nu treceau de 15 ani. La cativa s-au putut constata orificiile de patrundere a gloantelor ucigatoare, la altii s-au putut gasi tesutele sfaramate, (probabil cu patul armei, n.a.) iar la unul ambele picioare sfaramate.

Dar au fost copii la care, cautandu-se cu multa grija, nu s-a gasit nici un semn exterior care sa indice cauza mortii. Este de presupus ca au fost ingropati de vii…¬ (dr. Emil Mora, medic de medicina legala, unul dintre cei care au participat la deshumarea cadravelor)

Lista criminalilor de razboi * Subprefecti de judete² – dr. Marton Zsigmond, cetatean maghiar, subprefect al judetului Mures, condamnat la inchisoare pe viata, in contumacie³ * Primari² – dr. Majay Ferencz, cetatean roman de nationalitate maghiara, primar al municipiului Targu-Mures, condamnat la 20 de ani inchisoare, in contumacie³ – dr. Schmidt Emeric, cetatean roman de nationalitate germana, primar al orasului Reghin, condamnat la 10 ani inchisoare, acuzatul prezent la proces³ * Ofiteri de jandarmi si de politie² – col. dr. Pap Janos, cetatean maghiar, comandant al circumscriptiei de jandarmi nr. X, cu resedinta in Targu-Mures, condamnat la moarte, in contumacie³ – col. Zalantai Janos, cetatean maghiar, comandant al legiunii de jandarmi Mures, condamnat la moarte, in contumacie³ – lt. de jandarmi Szentpali G. Kalman, cetatean maghiar, comandant al sectorului de jandarmi Reghin, condamnat la 20 de ani munca silnica, in contumacie³ – dr. Bedo Geza, cetatean maghiar, chestor-sef al Politiei de Stat Ungare Targu-Mures, condamnat la moarte, in contumacie³ – Dudas Janos, cetatean maghiar, seful Politiei de Stat Ungare Reghin, condamnat la munca silnica pe viata, in contumacie³ * Militari din armata ungara² – general de corp de armata Kozma Istvan, cetatean maghiar, comandant al garnizoanei Targu-Mures, condamnat la inchisoare pe viata, in contumacie³ – col. Kormeny Geza, cetatean maghiar, comandant al administratiei militare a municipiului Targu-Mures, condamnat la munca silnica pe viata, in contumacie³ – maior Komaromy Geza, cetatean maghiar, comandant al administratiei militare a orasului Reghin, condamnat la 25 de ani inchisoare, in contumacie³ * Functionari de stat si particulari² – dr. Henner Ferenc, cetatean maghiar, prim-notar la Primaria municipiului Targu-Mures, condamnat la 12 ani inchisoare, in contumacie³ – dr. Javor Erno, cetatean maghiar, prim-notar la Prefectura judetului Mures, condamnat la 12 ani inchisoare ³ – Cerdacsics Jeno, cetatean maghiar, consilier la Primaria orasului Reghin, condamnat la 10 ani inchisoare, in contumacie ³ – Kugler Gyorgy, cetatean roman de nationalitate maghiara din Reghin, functionar particular, condamnat la 15 ani inchisoare, prezent la proces³ * Denuntatori si provocatori² – Lax Jozef, cetatean roman de nationalitate evreu, bijutier in municipiul Targu-Mures, denuntator, condamnat la 3 ani inchisoare, acuzatul prezent la proces ³ * Militari germani SS si Gestapo² – maior Schroder, prenume necunoscut, cetatean german din formatiunile SS, sef al sectiei Gestapo, din Targu-Mures, ca trupa de ocupatie in anul 1944, condamnat la moarte, in contumacie ³ (Extras din lista cu cele 199 de persoane condamnate pentru participarea la actiuni impotriva populatiei evreiesti din nord-vestul Transilvaniei, in timpul ocupatiei ungare, in perioada anilor 1940-1944. Datele fac parte din hotararile originale ale Tribunalului Poporului si ale Curtii de Apel Cluj, sentinta nr. 8 din 31.05.1946)

 nicolae_balint@yahoo.com

Sursa