CREZUL NOSTRU ROMÂNESC

CREZ

de Radu Gyr

Cred într-unul Dumnezeu
Tatal ziditorul,
dar mai cred in neamul meu,
înfratit cu dorul.

Cred în sfinti, dar si-n voinici,
cred în flori si-n cremeni,
caci tacutii mucenici
cu haiducii-s gemeni.

Dar mai cred ca într-o zi,
aspru, din furtuni,
neamul meu se va trezi
cu securea-n mâini.

Si-atunci ierte Cel din cer
liftele spurcate,
caci prin sânge si prin fier
ne-om croi dreptate.

Cred într-unul Dumnezeu,
Tatal ziditorul,
ce-a-nfratit în neamul meu
Sfântul Crez cu dorul !

PORTRETUL UNUI ROMAN ADEVARAT

Radu Gyr (n. 2 martie 1905 – d. 29 aprilie 1975) , pseudonimul literar al   marelui  patriot  român  Radu Demetrescu,  a fost  poet, dramaturg, eseist și gazetar.

O bună perioadă a fost asistent universitar la catedra de estetică

A fost de mai multe ori laureat  al  Societatii Scriitorilor Romani, Institutului pentru Literatură și al Academiei Romane.

 A fost un colaborator statornic în perioada de după debut la revista Universul literar și apoi la alte reviste literare: Gândirea; Gândul românesc; Sfarmă-Piatră; Decembrie;  Vremea;  Revista mea;  Revistă dobrogeană, Ramuri, Adevărul literar și artistic , Axa , Iconar etc. precum și la ziarele Cuvântul; Buna Vestire ; Cuvântul studențesc.

În timpul scurtei coabitari a   guvernarii legionare cu   regimul antonescian (septembrie  1940 – ianuarie 1941), Radu Gyr a fost comandant legionar și director general al teatrelor.

În aceasta perioadă, o trupă de actori evrei a înființat în Bucuresti Teatrul Barașeum, singurul teatru evreiesc din țările Europei din acea perioada grea,  în care puterea o dețineau regimuri autoritare și  fasciste.

Teatrul evreiesc  Baraseum  și-a început activitatea la 1 martie 1941  cu revista  „Ce faci astă seară” ?.

A facut puscarie politica sub trei dictaturi.

A fost arestat in  timpul dictaturii regale a lui Carol al II-lea, fiind  închis în lagărul de la Miercurea Ciuc, alaturi de alti intelectuali patriot printre care ii amintim pe Mircea Eliade, Nae Ionescu si Mihail Polihroniade .

 Radu Gyr a fost închis și în timpul regimului lui  Antonescu  După eliberarea din detenție a fost trimis, pentru „reabilitare” în batalioanele de la Sarata.

S-a intors din război rănit și cu poemele în ranițta, publicand în 1942 (la editura Gorjan) volumul inedit Poeme de războiu (carte cenzurată).

În  1945, autoritatile l-a încadrat în „lotul ziariștilor”, iar justiția aservită regimului comunist l-a condamnat la 12 ani de detenție\.

A revenit acasă în  dupa eliberarea din inchisoare  in  1956 dar, după numai doi ani, a fost arestat din nou și condamnat la moarte pentru ca a scris poezia-manifest ” Ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane”, considerată de autoritățile comuniste  drept o  instigare la luptă împotriva regimului.

Pedeapsa cu moartea i-a fost comutata  la 25 de ani de muncă silnică (dar nu a aflat aceasta decât la 11 luni după modificarea sentinței), poetul executând 6 ani de detenție, până la amnistia generală din  1964.

În închisoarea mortii din  Aiud, Radu Gyr a fost supus unui regim de detenție deosebit de aspru. Doi ani din pedeapsă i-a executat purtând lanțuri grele la picioare.

Când s-a îmbolnăvit grav, autoritățile i-au refuzat acordarea de asistență medicală.

In bezna temnițelor comuniste creația poetului  avea să cunoască înălțimi nebănuite. Evoluția poeziei sale de după gratii poate constitui un scurt istoric al acelor ani de viață inimaginabilă.

Radu Gyr scrie despre foamea permanentă, frigul cumplit, moartea ca prezență zilnică, se ceartă cu Dumnezeu, pentru ca, în final, să ajungă la liniște sufletească și la o credință adâncă, înțelegând soarta ce i-a fost rezervată și jertfa uriașă care îi stătea în față.

Crezul său a devenit crezul unei întregi generații.

Scos din circuitul valorilor publice în țară, a fost complet ignorat înainte de  1989, cu excepția notabilă a criticului  literar Nicolae Manolescu, care a avut curajul să-l antologheze în 1968 în volumul al doilea din Poezia românească modernă, însă nu cu poemele cele mai reprezentative.

La înmormântarea sa, singurul literat care a îndrăznit să participe la ceremonia funerară și să citească din versurile lui Gyr a fost, potrivit unui martor ocular, poetul Romulus Vulpescu .

Marturia lui Atanasie Berzescu:

„În Aiud, Radu Gyr a adus pe Iisus în celulă. L-a coborât de pe Cruce și L-a adus alături de noi pe rogojina cu libărci spre îndumnezeirea omului. El era patriarhul și îmbarbătarea deținuților din Aiud. Prin el frumosul și spiritul au continuat să lumineze în beznele adânci”. (Lacrimi și sânge)

 

Ultimul cuvânt al poetului în fața Tribunalului Poporului (procesul din 1945).

 

„Domnule Președinte, domnilor judecători ai poporului, în inchizitoriul său de joi seara (31 mai), onorata acuzare a spus răspicat: «Dacă există credință adevărată, atunci să fie absolvită».

Și a mai spus acuzarea: «Sunt prăbușiri de idealuri, de credințe, dar numai pentru curați». Într-adevăr, sunt naufragii sufletești.

Eu am avut o credință. Și am iubit-o. Dacă aș spune altfel, dacă aș tăgădui-o, dumneavoastră toți ar trebui să mă scuipați în obraz.

Indiferent dacă această credință a mea apare, astăzi, bună sau rea, întemeiată sau greșită, ea a fost pentru mine o credință adevărată.

I-am dăruit sufletul meu, i-am închinat fruntea mea. Cu atât mai intens sufăr azi, când o văd însângerată de moarte.”

 

Romanii au pierdut odata cu cel care a fost  Radu  Gyr,  o mare constiinta a neamului  si un EROU adevarat .

 

DUMNEZEU SA-L ODIHNEASCA IN SFANTA PAZA SA !  VESNICA LUI POMENIRE .

Surse: autorii.com/scriitori/radu gyr; stiri.botosani.ro;  Wikipedia.ro

Publicitate