CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

Cele mai periculoase 50 de țări pentru creștini în 2021

Cele mai periculoase 50 de țări pentru creștini în 2021

În fiecare zi, 13 creștini din întreaga lume sunt uciși din cauza credinței lor. În fiecare zi sunt atacate 12 biserici sau clădiri creștine. Și tot în fiecare zi, 12 creștini sunt arestați sau închiși pe nedrept, iar alți 5 sunt răpiți.

Asta reiese din raportul 2021 World Watch List (WWL), al Open Doors, privind cele mai periculoase 50 de țări pentru creștini, informează ChristianityToday, preluat de https://tribuna.us/cele-mai-periculoase-50-de-tari-pentru-crestini-in-2021/

„Ați putea crede că lista arată nivelul de opresiune. … Dar lista dovedește de fapt nivelul de rezistență“, a declarat David Curry, președinte și CEO al Open Doors SUA, la prezentarea raportului.

„Numărul mare de persoane din poporul lui Dumnezeu care suferă ar trebui să însemne că Biserica este pe moarte – că creștinii păstrează tăcerea, își pierd credința și se îndepărtează unii de alții“, a spus el. „Dar nu asta se întâmplă. În schimb, vedem devenind realitate cuvintele lui Dumnezeu consemnate de profetul Isaia: ‘Voi face un drum în pustie și râuri în deșert’“ (Isaia 43:19).

Națiunile enumerate în listă însumează 309 de milioane de creștini care trăiesc în locuri cu niveluri foarte ridicate sau extreme de persecuție, în creștere față de cele 260 de milioane din lista de anul trecut.

Alte 31 de milioane ar putea fi adăugate din cele 24 de națiuni care se află imediat după primele 50 – cum ar fi Cuba, Sri Lanka și Emiratele Arabe Unite (EAU) – rezultând că 1 din 8 creștini din întreaga lume este persecutat. Aceasta include 1 din 6 credincioși în Africa și 2 din 5 în Asia.

Anul trecut, 45 de națiuni au intrat pe lista Open Doors pentru grad foarte înalt de persecuție, iar anul acesta, pentru prima dată în 29 de ani de observație, toate cele 50 s-au calificat – împreună cu alte 4 națiuni de pe locurile imediat următoare.

Open Doors a identificat trei tendințe principale care au determinat această creștere:

  • Epidemia „COVID-19 a acționat ca un catalizator pentru persecuția religioasă prin discriminare privind ajutorul umanitar, convertire forțată și ca justificare pentru intensificarea supravegherii și cenzurii“.
  • „Atacurile extremiste s-au răspândit și mai mult în Africa Subsahariană, din Nigeria și Camerun până în Burkina Faso, Mali și nu numai.“
  • „Sistemele chineze de cenzură continuă să se propage și să se răspândească în statele monitorizate emergente“

Open Doors a monitorizat persecuția creștinilor la nivel mondial din 1992. Coreea de Nord s-a clasat pe locul 1 timp de 20 de ani, din 2002, când a început lista de clasament.

Versiunea 2021 include perioada de la 1 noiembrie 2019 până la 31 octombrie 2020 și este compilată din rapoartele de bază ale angajaților Open Doors din peste 60 de țări.

Scopul clasamentelor anuale WWL este de a ghida direcția rugăciunilor, aducând aminte credincioșilor persecutați că nu sunt uitați.

Unde sunt persecutați cel mai mult creștinii astăzi?

Lista primelor 10 națiuni care aplică persecuție dură este relativ neschimbată. După Coreea de Nord vine Afganistanul, urmat de Somalia, Libia, Pakistan, Eritreea, Yemen, Iran, Nigeria și India.

Nigeria a intrat în top 10 pentru prima dată, după ce a atins cote maxime de violență. Sudan a părăsit top 10 pentru prima dată în șase ani, după ce a abolit pedeapsa cu moartea pentru apostazie și a garantat – cel puțin pe hârtie – libertatea religiei în noua sa constituție, după trei decenii de lege islamică.

India rămâne în top 10 pentru al treilea an consecutiv, deoarece „continuă să existe o creștere a violenței împotriva minorităților religioase, din cauza extremismului hindus autorizat de guvern“.

China a intrat în top 20 pentru prima dată într-un deceniu, datorită „supravegherii și cenzurii continue și în creștere a creștinilor și a altor minorități religioase“.

Dintre primele 50 de națiuni:

  • 12 au niveluri „extreme“ de persecuție și 38 au niveluri „foarte ridicate“. Alte 4 națiuni din afara listei de 50 se califică, de asemenea, drept „foarte mari“: Cuba, Sri Lanka, Emiratele Arabe Unite și Niger.
  • 19 sunt în Africa (6 în Africa de Nord), 14 sunt în Asia, 10 sunt în Orientul Mijlociu, 5 sunt în Asia Centrală și 2 sunt în America Latină.
  • 34 au islamul ca religie principală, 4 au budismul, 2 au hinduismul, 1 are ateismul, 1 are agnosticismul – și 10 au creștinismul.

Lista din 2021 include patru țări noi: Mexic (nr. 37), Republica Democrată Congo (nr. 40), Mozambic (nr. 45) și Comore (nr. 50).

Patru țări au fost eliminate de pe listă: Sri Lanka (fostul nr. 30), Rusia (fostul nr. 46), Emiratele Arabe Unite (fostul nr. 47) și Niger (fostul nr. 50).

Cu ocazia celei de-a 25-a aniversări a clasamentului, în 2017, Open Doors a publicat o analiză a tendințelor de persecuție din ultimul sfert de secol. Primele 10 națiuni din perioada de 25 de ani au fost: Coreea de Nord, Arabia Saudită, Iran, Somalia, Afganistan, Maldive, Yemen, Sudan, Vietnam și China.

Cinci țări apar în top 10 atât pe lista de 25 de ani, cât și pe cea pentru 2021 – un indicator îngrijorător al stabilității persecuției în zonă, a menționat Open Doors.

Cum sunt persecutați creștinii în aceste țări?

Open Doors încadrează persecuția în șase categorii – incluzând atât presiunea socială, cât și cea guvernamentală asupra persoanelor, familiilor și congregațiilor – și se concentrează într-un mod special asupra femeilor.

Dacă se folosește doar violența ca unic criteriu, lista primilor 10 se schimbă dramatic – rămân doar Pakistanul, Nigeria și India. De fapt, 20 de națiuni sunt acum mai mortale pentru creștini decât Coreea de Nord.

Martirajul înregistrat la nivel mondial s-a ridicat la 4.761 de cazuri în raportul din 2021, în creștere cu 60% față de cele 2.983 înregistrate în anul anterior și depășind cele 4.305 de decese consemnate în raportul din 2019.

Nouă din 10 creștini uciși pentru credința lor se aflau în Africa, restul în Asia. Nigeria a fost în fruntea clasamentului cu 3.530 de martiri confirmați de Open Doors pentru lista sa din 2021.

Numărul răpirilor a atins 1.710, în creștere cu 63% față de cele 1.052 înregistrate în anul anterior, prima dată când categoria a fost monitorizată de Open Doors. Nigeria este în fruntea listei, cu 990.

Pakistanul a condus topul în numărul de căsătorii forțate, o nouă categorie monitorizată anul trecut, cu aproximativ 1.000 de creștini căsătoriți cu necreștini împotriva voinței lor. 72 la sută din căsătoriile forțate au avut loc în Asia, iar restul de 28 la sută în Africa – cu Nigeria pe primul loc.

China a arestat, întemnițat sau reținut fără acuzație 1.147 creștini din motive legate de credință, dintr-un total de 4.277 la nivel mondial. Acest bilanț realizat de Open Doors a crescut de la 3.711 anul trecut și 3.150 în 2019.

Între timp, atacurile și închiderile forțate ale bisericilor au ajuns la 4.488 cazuri în întreaga lume, marea majoritate înregistrându-se în China, urmată de Nigeria. În raportul de anul trecut, numărul crescuse vertiginos de la 1.847 la 9.488, China fiind responsabilă pentru 5.576 din ele.

Open Doors a avertizat că, în mai multe țări, este foarte greu de documentat cu precizie. În aceste cazuri, sunt prezentate numere rotunde, înclinând întotdeauna spre estimări conservatoare.

Cercetările sale sunt certificate și auditate de Institutul Internațional pentru Libertatea Religioasă, o rețea susținută de Alianța Evanghelică Mondială cu sediul în Germania.

De ce sunt persecutați creștinii în aceste țări?

Motivația principală variază în funcție de țară și o mai bună înțelegere a diferențelor poate ajuta creștinii din alte națiuni să se roage și să pledeze mai eficient pentru frații și surorile lor în Hristos aflați în situații grele.

Open Doors clasifică motivele principale ale persecuției creștinilor în opt grupuri:

Opresiunea islamică (29 de țări): Acesta este principalul motiv de persecuție cu care se confruntă creștinii în mai mult de jumătate din țările de pe listă, inclusiv în 5 din cele 12 în care creștinii se confruntă cu niveluri „extreme“: Libia (nr. 4), Pakistan (nr. 5), Yemen (nr. 7), Iran (nr. 8) și Siria (nr. 12). Majoritatea celor 29 sunt națiuni oficial musulmane sau au majorități musulmane; cu toate acestea, 7 au de fapt majorități creștine: Nigeria (nr. 9), Republica Centrafricană (nr. 35), Etiopia (nr. 36), Republica Democrată Congo (nr. 40), Camerun (nr. 42), Mozambic ( Nr. 45) și Kenya (nr. 49).

Asuprirea provocată de clanuri (6 țări): Acesta este principalul motiv de persecuție cu care se confruntă creștinii în Afganistan (nr. 2), Somalia (nr. 3), Laos (nr. 22), Qatar (nr. 29), Nepal (nr. 34 ) și Oman (nr. 44).

Paranoia dictatorială (5 țări): Acesta este principalul motiv de persecuție cu care se confruntă creștinii în cinci țări, în special în Asia Centrală cu majorități musulmane: Uzbekistan (nr. 21), Turkmenistan (nr. 23), Tadjikistan (nr. 33), Brunei (nr. 39) și Kazahstan (nr. 41).

Naționalismul religios (3 țări): Acesta este principalul motiv de persecuție cu care se confruntă creștinii în trei națiuni asiatice. Creștinii sunt vizați în primul rând de naționaliștii hinduși din India (nr. 10) și de naționaliștii budiști din Myanmar (nr. 18) și Bhutan (nr. 43).

Asuprirea comunistă și post-comunistă (3 țări): Acesta este principalul motiv de persecuție cu care se confruntă creștinii în trei țări, toate din Asia: Coreea de Nord (nr. 1), China (nr. 17) și Vietnam (nr. 19) ).

Protecționism confesional creștin (2 țări): Acesta este principalul motiv de persecuție cu care se confruntă creștinii în Eritreea (nr. 6) și Etiopia (nr. 36).

Crima organizată și corupția (2 țări): Acesta este principalul motiv de persecuție cu care se confruntă creștinii în Columbia (nr. 30) și Mexic (nr. 37).

Intoleranță laică (0 țări): Open Doors monitorizează acest motiv de persecuție cu care se confruntă creștinii, dar nu reprezintă motivația principală în niciuna dintre cele 50 de țări studiate.

Care sunt principalele tendințe în persecuția creștinilor?

Open Doors a identificat patru tendințe noi sau continuatoare în ceea ce privește de ce și cum au fost persecutați anul trecut creștinii pentru credința lor.

În primul rând, pandemia a oferit o nouă cale de persecuție, așa cum a documentat Open Doors discriminarea împotriva creștinilor legat de ajutorul COVID-19 în Etiopia, Malaezia, Nigeria, Vietnam și Orientul Mijlociu.

În India, unde peste 100.000 de creștini au primit ajutor de la parteneri Open Doors, 80% au raportat că au fost „alungați anterior din punctele de distribuție a alimentelor. Unii au parcurs kilometri și și-au ascuns identitatea creștină pentru a obține alimente în altă parte“, au menționat cercetătorii. Open Doors a colectat, de asemenea, rapoarte privind „refuzul acordării ajutorului creștinilor din zonele rurale“ din Myanmar, Nepal, Vietnam, Bangladesh, Pakistan, Asia Centrală, Malaezia, Africa de Nord, Yemen și Sudan. „Uneori, acest refuz se datora oficialilor guvernamentali, dar mai des, venea din partea șefilor satelor, comitetelor sau altor lideri locali.“

„Pandemia globală a făcut persecuția mai evidentă ca niciodată – pur și simplu pentru că atât de mulți oameni aveau nevoie de ajutor. Discriminarea clară și opresiunea suferită de creștini în 2020 nu trebuie uitate, chiar și după ce criza COVID-19 dispare din memoria noastră colectivă“. – Open Doors.

Lockdown-urile au intensificat, de asemenea, vulnerabilitatea multor credincioși. „Creștinii care abandonează o credință majoritară pentru a-L urma pe Hristos știu că riscă să piardă orice sprijin din partea soților, familiilor, triburilor și comunităților, precum și al autorităților locale și naționale“, au remarcat cercetătorii.

Lideri de biserici, începând din Egipt și până în America Latină au declarat pentru Open Doors că interdicțiile asupra serviciilor bisericești au făcut ca donațiile să scadă cu aproximativ 40%, reducându-le veniturile și capacitatea congregațiilor de a oferi asistență comunității.

„Ne-am luptat cu un virus pe care nu-l putem vedea cu ochiul liber“, a spus Curry. „Mai puțin cunoscută, dar la fel de virală, este discriminarea, izolarea și violența împotriva creștinilor folosind COVID-19 ca pârghie și justificare“.

„Am primit, de asemenea, rapoarte despre faptul că răpirea, conversia forțată și căsătoria forțată a femeilor și fetelor au crescut în timpul pandemiei din cauza vulnerabilității crescute. În plus, zonele din America Latină vulnerabile la bandele de droguri au devenit și mai periculoase pentru creștini, deoarece pandemia a diminuat prezența autorităților oficiale care să mențină ordinea“.

În al doilea rând, intensificarea supravegherii video și digitale a grupurilor religioase și îmbunătățirea și proliferarea tehnologiei de supraveghere a fost o altă tendință cheie.

„China susține că deciziile sale aveau scopul să limiteze răspândirea COVID-19, dar pentru cei 97 de milioane de creștini de acolo, prețul plătit prin restricții dure – pe măsură ce monitorizarea a pătruns în casele lor, interacțiunile online și off-line au fost urmărite, iar fețele lor au fost scanate și stocate în baza de date a Securității Publice – este ridicat“.

Rapoartele din provinciile Henan și Jiangxi indică existența camerelor cu software de recunoaștere facială în toate locașurile de cult aprobate de stat. Multe dintre aceste camere sunt instalate lângă camerele CCTV standard, dar transmit către Biroul de securitate publică, ceea ce înseamnă că inteligența artificială se poate conecta instantaneu cu alte baze de date guvernamentale. Software-ul de recunoaștere facială este legat de „Sistemul de credit social“ din China, care monitorizează loialitatea cetățenilor cu privire la principiile comunismului.

La fel, în India, cercetătorii Open Doors au remarcat că „minoritățile religioase se tem că aplicațiile contact-tracking vor fi folosite pentru a le supraveghea mișcările“.

În al treilea rând, tendința „cetățeniei dovedite de credință“ a continuat să se răspândească. „În țări precum India și Turcia, identitatea religioasă este din ce în ce mai legată de identitatea națională – adică, pentru a fi un indian ‘real’ sau un turc adevărat, trebuie să fii hindus sau, respectiv, musulman“, au menționat cercetătorii. „Acest lucru este adesea implicit – dacă nu explicit – încurajat de guvernul aflat la guvernare.“

„În mijlocul unui val de naționalism hindus, creștinii indieni sunt presați constant de o propagandă stridentă. Mesajul „ca să fii indian, trebuie să fii hindus“ înseamnă că mulțimile continuă să atace și să hărțuiască creștinii, precum și musulmanii. Ideea că creștinii nu sunt cu adevărat indieni se reflectă într-o discriminare la scară largă și persecuția este adesea condusă cu impunitate. De asemenea, India continuă să blocheze fluxul de fonduri străine către multe spitale, școli și organizații bisericești conduse de creștini, toate sub masca protejării identității naționale indiene“. – Open Doors.

„În Turcia, guvernul turc și-a asumat și el rolul de protector naționalist al Islamului. Hagia Sofia a fost inițial o catedrală și apoi o moschee, până când Turcia modernă a decis că ar trebui să fie un muzeu. Dar, în iulie 2020, președintele turc a convins o instanță să o facă din nou moschee, consolidând naționalismul turc. … Influența turcă și obiectivele naționaliste se extind dincolo de granițele sale, cel mai clar se poate vedea în sprijinul acordat Azerbaidjanului în conflictul său cu Armenia.“

În al patrulea rând, numărul atacurilor extremiste – inițiate mai ales de musulmani – au crescut, în pofida restricțiilor provocate de pandemie. „În mare parte a lumii, violența împotriva creștinilor a scăzut în timpul pandemiei COVID-19, dar creștinii din Africa subsahariană s-au confruntat cu niveluri de violență cu până la 30 la sută mai mari față de anul precedent“.

„Câteva sute de sate majoritar creștine din Nigeria au fost fie ocupate, fie jefuite de militanți musulmani Hausa-Fulani; uneori, câmpurile și culturile au fost distruse, de asemenea. Boko Haram – și grupul Statul Islamic al provinciei Africa de Vest, afiliat ISIS – continuă să fie o problemă pentru Nigeria și nordul Camerunului“.

„În regiunea Sahel, chiar la sud de deșertul Sahara, extremismul islamic este alimentat de nedreptate și sărăcie. Aceste grupuri extremiste exploatează eșecurile guvernului, iar jihadiștii înarmați răspândesc propagandă, promovează recrutarea și efectuează atacuri regulate. Anul acesta, unele grupuri s-au angajat să ridice război împotriva ‘necredincioșilor’ precum creștinii – susținând că ‘Allah ne pedepsește pe toți’ cu pandemia din cauza necredincioșilor“.

„În Burkina Faso, cunoscut până de curând pentru armonia inter-religioasă dintre musulmani și creștini, 1 milion de persoane – 1 din 20 – sunt strămutate (și alte milioane sunt înfometate) ca urmare a secetei și a violenței. Anul trecut, Burkina Faso a intrat în listă [WWL] pentru prima dată. Anul acesta, extremiștii islamici continuă să vizeze biserici (14 uciși într-un atac, 24 în altul).“

Cum se compară WWL cu alte rapoarte privind persecuția religioasă?

Open Doors consideră că este rezonabil să numim creștinismul religia cea mai sever persecutată din lume. În același timp, menționează că nu există nicio documentație comparabilă referitor la populația musulmană din lume.

Alte evaluări ale libertății religioase la nivel mondial confirmă multe dintre concluziile Open Doors. De exemplu, cea mai recentă analiză a Pew Research Center cu privire la ostilitățile guvernamentale și sociale față de religie a constatat că creștinii au fost hărțuiți în 145 de țări în 2018, mai mult decât orice alt grup religios. Musulmanii au fost hărțuiți în 139 de țări, urmate de evrei în 88 de țări.

Atunci când au examinat doar ostilitatea guvernelor, musulmanii au fost hărțuiți în 126 de țări și creștinii în 124 de țări, potrivit Pew. La examinarea ostilității în cadrul societății, creștinii au fost hărțuiți în 104 țări, iar musulmanii în 103 țări.

Toate națiunile lumii sunt monitorizate de cercetătorii Open Doors și de personalul de pe teren, dar se acordă o atenție sporită pentru 100 de națiuni și o atenție deosebită celor 74 care înregistrează niveluri „ridicate“ de persecuție (scoruri de peste 40 pe scara de 100 puncte a Open Doors).

Sam Brownback, ambasadorul special al SUA pentru libertatea religioasă internațională, a felicitat World Watch List.

„Va veni ziua în care oamenii vor putea să-și exercite credința în mod liber, iar guvernele vor proteja acest drept“, a spus el. „Această zi se apropie și Open Doors ajută la acest demers.“

Clasamentul World Watch 2021:

RangȚară
1Coreea de Nord
2Afganistan
3Somalia
4Libia
5Pakistan
6Eritreea
7Yemen
8Iran
9Nigeria
10India
11Irak
12Siria
13Sudan
14Arabia Saudită
15Maldive
16Egipt
17China
18Myanmar
19Vietnam
20Mauritania
21Uzbekistan
22Laos
23Turkmenistan
24Algeria
25Turcia
26Tunisia
27Maroc
28Mali
29Qatar
30Columbia
31Bangladesh
32Burkina Faso
33Tadjikistan
34Nepal
35Republica Centrafricană
36Etiopia
37Mexic
38Iordania
39Brunei
40Congo RD (RDC)
41Kazahstan
42Camerun
43Bhutan
44Oman
45Mozambic
46Malaiezia
47Indonezia
48Kuweit
49Kenya
50Comore

Tribuna.US

01/02/2021 Posted by | CREDINTA | , , , , , , , , | Lasă un comentariu

„Sistemul sau întocmirea religiei muhammedane” de Dimitrie Cantemir

 

 

 

Capodopere :: Arta :: Portretul lui Dimitrie Cantemir

 

 

 

 

 

Marele cărturar Dimitrie Cantemir (n. 26 octombrie 1674  – d. 21 august/1 septembrie 1723 ) a fost domnul Moldovei în două rânduri (martie-aprilie 1693 și 1710 – 1711)..

Printre ocupațiile sale diverse s-au numărat cele de enciclopedist, etnograf, geograf, filozof, istoric, lingvist, muzicolog și compozitor. A fost membru al Academiei de Științe din Berlin. George Călinescu îl descria drept „un erudit de faimă europeană, voievod moldovean, academician berlinez, prinț moscovit, un Lorenzo de Medici al nostru.

 

 

„Sistemul sau întocmirea religiei muhammedane” – S-a tipărit din porunca maiestății sale Petru cel Mare Împărat și autocrat al Întregii Rusii În tipografia împărătescului Sankt Petersburg în anul 1722, decembrie în ziua de 22. ( Foto: https://tiparituriromanesti.wordpress.com).

 

 

      Книга Систима, или Состояние мухаммеданския религииSistema religiei mahomedane, p. 167

 

Foto: Cartea „Sistemul sau întocmirea religiei muhammedane
S-a tipărit din porunca maiestății sale
Petru cel Mare, Împărat și autocrat al Întregii Rusii
În tipografia împărătescului Sankt Petersburg
În anul 1722, decembrie în ziua de 22; (https://tiparituriromanesti.wordpress.com/2015/08/27/dimitrie-cantemir-sistema-religiei-mahomedane-1722).

 

 

 

Cartea a cincea
Despre religia muhammedană

Capitolul întâi

Precuvântare

”Deoarece am arătat, pe scurt, pe cât am putut, cât de fioroasă bestie este Coranul și cât de îngrozitor și de nesuferit este urletul și răcnetul ei pentru urechile credincioșilor ca și ale tuturor celor ce au mintea sănătoasă și, totodată, cine este și de unde vine Muhammed, cel care a aflat în pustiurile Arabiei pe acest preacumplit balaur și l-a păscut și care a fost vânător, hrănitor și ocrotitor unei vipere atât de veninoase, socotim că nu e inutil să spunem ceva în această carte despre plodul sau puiul acestei bestii (adică despre religie sau, mai drept spus, despre superstiție).

Și o vom face fără să depășim limitele conciziei (pe care ne îngrijim în fel și chip să le respectăm) și fără să stârnim disprețul cititorului nostru curios, pricinuindu-i plictiseală […]”

 

„De aceea, cînd legea Domnului e făclie picioarelor noastre, care e poticnirea picioarelor, şi care obstacol poate sta înaintea mersului nostru? Precum, de pildă, dacă vreun credincios oricît de simplu va auzi numele lui Antihrist, numele lui Arie, al lui Nestorie şi numele lui Muhammed, ce altceva, rogu-vă, va vedea în ele, decît pe înşelătorul cel scîrnav, prorocul cel mincinos, sfîntul cel făţarnic, legiuitorul cel prea rău şi pierzătorul de suflete?

Tot aşa, cînd va auzi sau va citi cartea vreunei eresiarh, chiar de va fi renumit şi slăvit autorul ei, îndată va spune fără teamă:

„Este un mincinos, nu vorbeşte adevărul“, cunoscînd prea bine porunca sfîntului Pavel: „Chiar înger de se va pogorî din cer şi vă va învăţa altele, care nu se potrivesc cu învăţătura Evangheliei , nicidecum nu se cuvine să-l credeţi“.

Aşadar, cînd va lua în mînă cartea Curanului şi va pricepe prin însăşi cunoaşterea lui naturală că învăţătura ei este potrivnică oricărei înţelepciuni dumnezeieşti şi omeneşti, ce altceva va afirma, rogu-vă, decît că această carte este o îngrămădire de împletituri mincinoase, o culegere de basme şi o adunătură de poveşti în cel mai înalt grad caraghioase.

Înţelegînd deci rînduielile şi legile ei, îndată va zice: „Spusu-mi-au mie călcătorii de lege defăimări, însă nu sînt ca legea ta, Doamne“.

Judece, aşadar, cititorul nostru şiretenia cu adevărat perfidă, însă foarte grosolană şi proastă a legii muhammedane, adică a cărţii Curanului .

Pentru că vrînd să ascundă împletiturile minciunilor sale de alte popoare, dar mai cu seamă de cele creştine, a pus asupra urmaşilor săi, ca din porunca lui Dumnezeu, o grea anatemă şi anume ca această carte a Curanului să nu fie rostită în altă limbă decît în cea arabă, nici scrisă cu alte caractere decît cu cele arabe.

Iar aceasta, pentru ca nu cumva popoarele învăţate din acea vreme, dar mai cu seamă grecii şi latinii cărora limba arabă le era necunoscută şi neobişnuită, să afle cuvintele lui deşarte şi frumuseţile lui putrede.

Însă fiecare veac îşi avea finicii săi şi n-au lipsit bărbaţii erudiţi, nici dintre creştini, nici dintre păgîni, care au învins dificultăţile cumplite şi tari ale limbii arabe şi au vădit pe şarpele ce se ascundea sub verdeaţa ei.

Voi trece sub tăcere pe Simokatta, Gheorghe Kedrenos şi alţi autori creştini, care au dezvăluit şiretenia muhammedană parţial şi superficial în scrierile lor istorice.

Voi trece sub tăcere şi pe împăratul Ioan Cantacuzino care într-o mare carte şi prin îndelungată vorbire ridiculizează şi combate cu bună evlavie şi cu înţelepciune împletiturile de minciuni şi cuvintele deşarte ale Curanului.

Voi oferi însă comentariul făcut de Porfirie, filosoful peripatetic, un elin, la Cartea lui Moise , la Sfînta Evanghelie , la Curan. Cînd păgînul mai sus amintit a citit din curiozitate cu cea mai mare atenţie aceste cărţi ale celor trei legislatori şi a cercetat stăruitor legile date de ei spre îndreptarea moravurilor omeneşti, a pronunţat pentru toate diferite sentinţe.

Mai întîi, deci, despre Legea lui Moise se povesteşte că a zis: „Legea iudaică este o lege copilărească“; despre legea creştină că este o „Lege a lucrurilor cu neputinţă“; iar despre legea muhammedană că este o „Lege porcească“.

Dar ca nu cumva cuvintele acestui filosof elin să vateme urechile cititorului evlavios, n-o să ne fie greu să tîlcuim puţin mai pe larg intenţia lui. Socotesc, deci, că rostind despre legea iudaică o sentinţă atît de inferioară, el s-a referit la anumite rînduieli şi ceremonii ale legii care, judecate numai din punct de vedere istoric, se văd lipsite de orice folos pentru îndreptarea moravurilor.

Aşa, de pildă, că mîncînd Paştile, adică mielul fript, azimile şi ierburile amare, să stea în picioare, încălţaţi, să aibă toiegele în mînă; să-l mănînce cu avînt şi grabnic, astfel încît să nu rămînă pe dimineaţă nimic din cele puse înainte; oasele care nu se pot mistui în stomac şi celelalte care se socotesc a fi necurate şi scîrboase să le ardă cu foc şi altele asemenea.

Fireşte, dacă ne vom referi la imaginea spirituală a Paştelui, ele nu înseamnă nimic altceva decît că trebuie să-şi aducă aminte că au fost cîndva înstrăinaţi în Egipt, că au fost reţinuţi în robia cumplită şi îndelungată a lui Faraon, că pînă la urmă au fost izbăviţi miraculos de braţul lui Dumnezeu conduşi fiind de Moise şi Aaron şi au sosit din această robie în pămîntul cel făgăduit, căci Pasha pe evreieşte înseamnă „trecere“ sau „strămutare“.

Deci cînd a văzut elinul multe ca acestea şi altele asemenea în Vechiul Testament şi n-a putut pricepe sensul lor cel tainic, a zis că legea lor este copilărească.

Iar cînd citea Evanghelia , dar mai cu seamă primul capitol al sfîntului Ioan: „La început era Cuvîntul“ şi celelalte, se spune că a zis: „Sublim grăieşte barbarul“.

Iar despre legea evanghelică acelaşi a spus că este a lucrurilor cu neputinţă pentru că a văzut, după cum socotesc, că unele porunci şi sfaturi par să depăşească puterile omeneşti, cum ar fi:

„De vrea cineva să-şi cîştige sufletul, trebuie să şi-l piardă; „De vorbeşte cineva de rău pe cel credincios, acela să-l binecuvînteze“; „De-i va lua haina, să-i dea şi cămaşa“; „De-l va lovi în obraz, să-l întoarcă şi pe celălalt“; „De va greşi fratele de şaptezeci de ori cîte şapte pe zi, de atîtea ori să i se ierte“, astfel ca „Soarele să nu apună întru mînia lui“; în sfîrşit, „De vrea să fie desăvîrşit, toate ale sale să le dea săracilor“, iar pentru sine să-şi lase numai crucea, adică suferinţa, răbdarea, ascultarea, dispreţul, batjocurile, clevetirile, prigonirile, şi pînă şi sufletul său să şi-l pună pentru prieten.

După cercetarea acestor porunci ale Mîntuitorului — aspre, însă impuse de sfatul Domnului —, judecînd necredinciosul greutatea lor şi făcînd o argumentare sofistică de la cele parţiale la cele generale, a încheiat cu un paralogism şi a spus că legea creştină este o lege a lucrurilor cu neputinţă.

Nici nu e de mirare că omul păgîn, la prima vedere, n-a putut pătrunde şi pricepe puterea şi sensul cuvîntului adevărului dumnezeiesc; Evangheliile îi arată chiar pe apostoli, mai înainte de a primi înţelepciunea turnată prin harul preasfîntului Duh ce se pogorîse asupra lor, încercînd o greutate egală cu îndoiala cu privire la bogatul ce avea să se mîntuiască sau la trecerea cămilei prin urechile acului.

Primind însă cele mari şi minunate în dar de la dumnezeiasca economie, ei au înţeles că cele ce li se par oamenilor a fi cu neputinţă, la Dumnezeu sînt cu putinţă. Dar nu voi mai zăbovi asupra acestora.

Cealaltă părere a unui atît de mare filosof, deşi idolatru necredincios, s-o judece cititorul nostru fără nici o tulburare a minţii sau părtinire lăuntrică şi să cerceteze ceva mai adînc de ce a dat el o sentinţă atît de batjocoritoare şi dispreţuitoare despre legea muhammedană şi a numit-o lege porcească, adică a dobitoacelor mai proaste şi mai rău puturoase decît toate.

Fără îndoială că multe lucruri caraghioase şi fără nici un sens ale legii Curanului l-au putut convinge pe Porfirie să le aibă într-o consideraţie atît de inferioară. Totuşi, după părerea mea, două pricini au fost mai mari şi mai de căpetenie.

Cea dintîi cred că e faptul că în legea muhammedană sînt îngăduite foarte multe — chiar dacă nu toate — oarecum animalice, lipsite de orice pricepere şi sens, dar poruncite drept lucruri foarte necesare, aşa încît dacă animalele cele necuvîntătoare ar fi avut capacitatea de a grăi şi modul de a-şi arăta intenţiile, cu adevărat şi-ar fi bătut joc de un astfel de legislator, iar legea lui ar fi declarat-o mîrşavă şi vrednică de batjocură.

Căci cine dintre cei cu înţelegere ar socoti că e un merit, ca pe fiecare om — afară de muhammedan — să-l lipseşti de agonisita lui, să-i jefuieşti pe toţi de toate fără nici o teamă, să propovăduieşti că cea mai bună faptă şi de mai mare merit este să ucizi? Totuşi, legea muhammedană nu numai că îngăduie ci şi porunceşte, şi nu numai că porunceşte ci, dacă cineva nu face aceasta, îl socoate că a păcătuit de moarte. Specificul justiţiei popoarelor şi al dreptăţii sociale este ca fiecăruia să i se dea ce e al lui.

Legea Curanului , dimpotrivă, proclamă că nimeni în lume n-are stăpînire asupra vreunui lucru, afară de cei ce urmează Curanului. Cu un cuvînt, toate şi le atribuie lor, nimic nu este îngăduit altora, nimic nu aparţine altora, nimic altceva nu socotesc a fi drept. Aceasta, deci, este partea din legea Curanului care, fiind lipsită de orice raţiune şi sens, ca o piatră ruptă din marginea prăpastiei se prăbuşeşte vertiginos în adîncul ignoranţei.

Cred că a doua pricină pentru care filosoful mai sus amintit s-a arătat atît de scîrbit de învăţătura Curanului este faptul că Muhammed pune binele suprem în simţul extern şi comun tuturor animalelor.

După ce le-a slăbit discipolilor săi (în lumea aceasta) toate frînele destrăbălării, îmbuibării, plăcerii pîntecelui şi a celor de sub pîntece, el le făgăduieşte şi în viaţa viitoare (unde oricine care s-a nevoit după lege nădăjduieşte să-şi ceară de la preadreptul judecător adevărata fericire şi cunună) plăcerile trupului cele fără de osteneală: lupte amoroase, fapte vitejeşti, victorii, domnia lui Bachus şi orice desfătare şi gîdilare a tuturor simţurilor ca pe un lucru prea dulce, precum porcilor celor buboşi noroiul şi mocirla prea împuţită.

Şi mai afirmă că le va da posibilitatea să scoată din plin din adîncul larg al relei cinstiri.

Acestea pe scurt spuse, dar după cum socotesc destule, le-am adus spre pildă pentru ca cititorul nostru să-l poată cunoaşte lesne pe balaur după trompă. Iar celelalte numeroase capete de şarpe cu atîtea limbi de năpîrcă le va vedea pe urmă în această carte a noastră alcătuită pe scurt”.

 

 

 

Gravură alegorică care înfățișează visul profetic al lui Osman I Gazi, întemeietorul dinastiei sultanilor turci. Din trupul acestuia iese trunchiul (imperiul otomani), al cărui roade sunt șerpii. Personajele feminine simbolizează cele trei continente dominate de otomani, dintre care Europa ține sceptrul ridicat și, cu mâna stângă, face un semn de refuz și apărare.

 

 

 

 

Foto: Gravură alegorică care înfățișează visul profetic al lui Osman I Gazi, întemeietorul dinastiei sultanilor turci. Din trupul acestuia iese trunchiul (imperiul otoman), ale cărui roade sunt șerpii. Personajele feminine simbolizează cele trei continente dominate de otomani, dintre care Europa ține sceptrul ridicat și, cu mâna stângă, face un semn de refuz și apărare; (https://tiparituriromanesti.wordpress.com).

 

 

 

Sistema religiei mahomedane, p. 239

Capitolul al paisprezecelea
Despre haram, adică despre cele oprite

 

Sub acest nume de haram ei înțeleg a fi tot ce prin poruncă dumnezeiască și prorocească este oprit, interzis, neîngăduit.

Sub acest nume se cuprind toate păcatele cele de moarte și vrednice de pedeapsă (astfel obișnuiesc ei să numească pe acelea pe care noi le numim de iertat). Decalogul, afară de Sabat, ei îl primesc cu desăvârșire, iar pe cele contrarii acestuia le mărturisesc că sunt oprite […].

Iar persanii spun că nu este oprit a picta icoane, însă este nelegiuit a le cinsti. De aceea ei sunt socotiți de turci și de arabi ca niște purtători ai păcatului unei erezii urâte.

Ei pictează de la Adam până la Muhammed nu numai chipurile tuturor prorocilor, ci chiar pe Muhammed, afară de cap, căci în locul capului, ca nu cumva să-i fie văzută fața, pictează o bucată de pânză albă, care parcă acoperă capul și fața lui.

Căci ei zic că trupul lui Muhammed, deși cu asemănarea diferitelor părți ale trupului nu se deosebea de trupurile celorlalți oameni, totuși frumusețea feței lui, datorită luminii dumnezeiești care o lumina, era inefabilă, de neimitat, așadar nu poate fi pictată.

3. Pe riaia, adică supus, de orice religie ar fi, în afară de birul cu care este impus, este oprit să-l obijduiești, să-l necinstești, să-l omori sau să-l întărâți și să-l strâmtorezi într-alt fel.

În fetvă se spune: Sufletul lor e ca sufletul nostru, trupul lor e ca trupul nostru, bunurile lor ca bunurile noastre, deci trebuie păziți și apărați. Pentru un creștin care se află în robia lor, de va fi omorât de o mie și unu de muhammedani, legea Coranului poruncește să fie pedepsiți cu moartea toți ucigașii dacă ceilalți nu vor arăta care dintre ei l-a rănit primul.

Eu însumi am văzut nouă ieniceri care au fost înecați în urma hotărârii judecătorești pentru un singur grec, și încă țăran. Ei n-au putut tăgădui omorul, dar, nădăjduind că pentru un singur ghiaur nu vor fi executați nouă musulmani (poate că nu cunoșteau această rigoare a legii), au spus în fața judecătorului că toți laolaltă l-au omorât și nu pot ști cine l-a rănit mai înainte și cine pe urmă.

Și, așa după cum am spus, toți nouă au fost osândiți la moarte pentru un singur supus.

Sistema religiei mahomedane, p. 242

7. De oricare femeie străină, soție, fiică, roabă sau prizonieră nu este îngăduit nici să te atingi, nici să o privești. Iar de va fi fetiță mai mică de șapte ani, adică înainte de vârsta potrivită pentru împreunare, atunci nu se oprește și ele pot umbla în școlile mixte. Iarăși, zic ei că este cel mai greu păcat ca bărbatul să privească trup gol de bărbat sau băiat, afară de picioare până la genunchi și trupul de la cap până la brâu, deși năravul pentapolitanilor îl îmbrățișează mai mult decât Jupiter pe Ganimede.

Sistema religiei mahomedane, p. 247

21. Este interzis în timpul războiului a-ți tăia unghiile și a-ți rade vârful capului. Prima pentru că unghiile se socotesc a fi o armă naturală a omului, cu care poate prinde și sfâșia pe inamic; a doua pentru ca, de i se va întâmpla cuiva să fie ucis de inamic, să aibă inamicul de ce să apuce și să ridice capul, ca nu cumva, fiind părul ras, să fie nevoit să-l ridice cu sulița sau cu ghioaga.”

 

 

 

Sursa traducerii: Dimitrie Cantemir, Opere complete. VIII. Tomul II. Sistemul sau întocmirea religiei muhammedane, București, 1987.
Sursa fotografiilor din ediția rusă și a ediției românești: Dacoromanica – Biblioteca Digitală a Bucureștilor

27/09/2020 Posted by | CREDINTA | , , , , , , | Un comentariu

   

%d blogeri au apreciat: