SE AMPLIFICĂ ascensiunea gigantului economic BRICS și confruntarea sa cu OCCIDENTUL

Ascensiunea BRICS, gigantul economic care se confruntă cu Occidentul

BRICS este un acronim pentru organizația care reunește Brazilia, Rusia, India, China și Africa de Sud șia devenit un simbol al schimbării care se produce în centrele de putere economică mondială, dominate de țările cu economii dezvoltate din structua G7.

Publicația https://www.counterpunch.org, relevă într-un editorial că Summitul G7 de la Elmau, Germania, 26-28 iunie, și cel al NATO de la Madrid, Spania, două zile mai târziu, au fost practic inutile în ceea ce privește oferirea de soluții reale la crizele globale în curs – războiul din Ucraina, foametea care se apropie, climă. schimbare și nu numai.

Cele două evenimente au fost totuși importante, deoarece au oferit un exemplu clar al vulnerabilității Occidentului, pe fondul dinamicii globale care se schimbă rapid.

Încă de la începutul războiului Rusia-Ucraina, Occidentul a încercat să dea dovadă de unitate, deși s-a dovedit în mod repetat că nu există o astfel de unitate.

În timp ce Franța, Germania și Italia plătesc un preț mare pentru criza energetică rezultată în urma războiului, britanicul Boris Johnson punea gaz peste foc în speranța de a-și face țara relevantă pe scena globală după umilința provocată de Brexit. Între timp, Administrația Biden exploatează criza provocată de război pentru a restabili credibilitatea și autoritatea Washingtonului asupra NATO – mai ales după mandatul dezastruos al lui Donald Trump, care aproape că destrămase această alianță istorică.

Chiar și faptul că mai multe țări africane devin vulnerabile la foamete – ca urmare a întreruperii aprovizionării cu cereale provenite din zona Mări Negre și a creșterii prețurilor – nu a părut să-i perturbe pe liderii unora dintre cele mai bogate țări din lume. Ei încă insistă să nu se intervină pe piața mondială a alimentelor, deși prețurile vertiginoase au împins deja zeci de milioane de oameni sub pragul sărăciei.

Obsesia actuală a liderilor occidentali de a menține mii de sancțiuni împotriva Rusiei, extinderea în continuare a NATO , furnizarea unor cantități și mai mari de „arme letale” în Ucraina și susținerea hegemoniei lor globale cu orice preț, toate au la scăderea accentuată a credibilitații Occidentului.

De la începutul războiului din Ucraina, liderii SUA au susținut aceeași dilemă „morală” ridicată de George W. Bush la începutul așa-numitului său „război împotriva terorii”. „Sunteți fie cu noi, fie cu terorismul”, a declarat el în octombrie 2009. Dar conflictul în curs de desfășurare între Rusia și NATO nu poate fi redus la clișee simple.

Vremurile s-au schimbat. Rusia, China, India, împreună cu multe alte țări din Asia, Orientul Mijlociu, Africa și America de Sud se orientează în direcția contracarării dominației vestice.

Aceste țări au precizat clar că nu vor lua parte la izolarea Rusiei așa cum ar dori NATO. Dimpotrivă, au făcut mulți pași pentru a dezvolta alternative la economia globală dominată de vest, și în special la dolarul american care, timp de cinci decenii, a avut rolul unei mărfi, nu a unei monede, în sine. Aceasta din urmă a fost cea mai eficientă armă a Washingtonului, asociată cu multe crize, sancțiuni orchestrate de SUA și, ca și în cazul Irakului și Venezuelei, printre altele, declanșării foametei în masă.

China și alte țări înțeleg că actualul conflict nu este între Ucraina vs Rusia, ci ceva mult mai semnificativ. Dacă Washingtonul și Europa ies învingătoare și dacă Moscova este împinsă înapoi în spatele proverbialei „cortine de fier”, Beijingul nu ar avea alte opțiuni decât să facă concesii dureroase vestului revigorat.

Acest lucru, la rândul său, ar pune o stavilă creșterii economice robuste a Chinei.

China nu greșește. Aproape imediat după sprijinul militar nelimitat dat de NATO a Ucrainei și războiului economic împotriva Rusiei, Washingtonul și aliații săi au început să amenințe China în problema Taiwanului. Multe declarații provocatoare, împreună cu manevrele militare și vizitele la nivel înalt ale politicienilor americani la Taipei, au fost menite să sublinieze dominația SUA în Pacific.

Două motive principale au determinat Occidentul să susțină în continuare confruntarea cu China, într-un moment în care, probabil, ar fi fost mai benefic să exercite un anumit grad de diplomație și compromis. În primul rând, teama Occidentului că Beijingul ar putea să-și interpreteze greșit acțiunea ca slăbiciune și o formă de liniște; și, în al doilea rând, pentru că relația istorică a Occidentului cu China a fost întotdeauna bazată pe intimidare, dacă nu chiar pe umilire.

De la ocupația portugheză a Macao în secolul al XVI-lea, la războaiele opiumului britanic de la mijlocul secolului al XIX-lea, până la războiul comercial al lui Trump împotriva Chinei, Occidentul a privit întotdeauna China ca pe un adversar, nu ca pe un partener.

Tocmai de aceea Beijingul nu s-a alăturat corului condamnărilor occidentale împotriva Rusiei și cu toate că războiul din Ucraina nu aduce niciun beneficiu direct Chinei, urmările geopolitice ale acestuia ar putea fi esențiale pentru viitorul acesteia.

Publicitate