CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

SE ÎNCEARCĂ DIN CE ÎN CE MAI DES, ȘI NU DOAR ÎN LUMEA NECREȘTINĂ, IMPUNEREA DE RESTRICȚII PENTRU SFÂNTA SĂRBĂTOARE A CRĂCIUNULUI

Top Goblen » Naşterea Domnului

La 25 decembrie, creștinii sărbătoresc Nașterea Domnului Iisus Hristos. În timp, Crăciunul a depăşit de mult stadiul de sărbătoare pur creştină şi este, în prezent, un eveniment celebrat într-un fel sau altul în aproape toată lumea, devenind și o sărbătoare laică.

Familiile se adună în ajun în jurul unui brad împodobit, așteptând darurile de la Moș Crăciun, cel care personifică bunătatea, altruismul, generozitatea, mai ales pentru copii, iar a doua zi pun masă mare cu multe bunătăți pregătite din timp.

Dar, chiar și în ciuda faptului că a căpătat dimensiuni comerciale și de divertisment pe alocuri exagerate, această mare sărbătoare și-a păstrat nealterată semnificația profundă a Întrupării și Nașterii Fiului lui Dumnezeu.

Cu toate acestea, de-a lungul istoriei şi chiar în zilele noastre, chiar dacă anumite ţări au combătut şi combat răspândirea acestei sărbători asociate bunăvoinţei, cadourilor şi meselor festive şi au interzis celebrarea naşterii lui Iisus pe teritoriul lor, Crăciunul și-a păstrat nealterată semnificația profundă a Întrupării și Nașterii Fiului lui Dumnezeu.

Au fost şi încă mai există regiuni ale globului pământesc unde creştinii sunt ucişi pentru că sunt creştini, iar a merge la biserică la slujba Naşterii Domnului, îi  poate costa viaţa.

Pe fondul sosirii imigranţilor musulmani în Europa, tot mai multe ţări transformă Crăciunul într-o sărbătoare interzisă.

În mai multe ţări, în loc de urarea Crăciun Fericit, se promovează intens ideea că mai mai potrivit ar fi să se spună „Sărbători Fericite”, o modalitate prin care să fie incluşi şi cei ce aparțin altor culte religioase și care au alte sărbători în această perioadă.

Oficialii ministerului educatiei din Suedia au indicat şcolilor că pot chema copiii la biserică pentru slujbele de Craciun, dar numai atâta timp cât în cadrul acestor slujbe numele lui Iisus nu este menționat.

 În unele ţări creştine, învăţarea copiilor despre Crăciun, despre timpul liturgic care precede Crăciunul, respectat de către catolicism și Biserica Ortodoxă, precum și de multe culte protestante, este parte a curriculum-ului național, dar lecții despre această sărbatoare, chiar și cele care includ slujbele actuale ale bisericii, nu pot include nici o rugăciune, binecuvântări sau declarațiile de credință.

Puţini mai ştiu de febra religioasă care a măcinat Anglia de la finele Evului Mediu până aproape de perioada contemporană s-a manifestat şi prin interzicerea sărbătoririi Crăciunului.

Între 1647 şi 1660, Crăciunul a fost interzis în Anglia sub influenţa mişcării puritane susţinute de Oliver Cromwell.

Motivul a fost simplu: mişcarea puritană era în fapt o tentativă de reformare agresivă a Bisericii Romano-Catolice, care a mers mai departe decât anglicanismul pentru a condamna ceea ce considera a fi păcate pretextând că sărbătorile precum Crăciunul, în timpul cărora populaţia se „afunda în desfrâu”erau ieşite din cuvântul lui Dumnezeu.

Totul a revenit însă la normal în 1660 – ironic, anul în care trupul lui Cromwell, care decedase cu trei ani înainte, a fost dezgropat, înlănţuit şi decapitat de regaliştii izgoniţi în trecut de către el.

 Iată însă că în zilele noastre atitudinile necreştine sau chiar anticreştine se manifestă din ce în ce mai  intens în Marea Britanie. Un exemplu  l-a dat chiar renumitul post de radio şi televiziune BBC, după ce conducerea trustului a decis să evite folosirea termenilor „înainte de Christos” şi “după Christos” cu “înaintea erei noastre”, respectiv “era noastră”

Măsura a fost luată din dorinţa „de a nu ofensa persoanele care nu sunt creştine”, informează The Telegraph.

Naşterea Domnului a fost interzisă de către Crucea Rosie britanică în toate cele 430 de spatii pentru strângerea de fonduri. Personalului i s-a impus să dea jos decoraţiile şi orice alt simbol al sărbătorii creştine, deoarece acestea i-ar putea chipurile ofensa pe musulmani.

Un voluntar al Crucii Roşii declara:

Pusesem în vitrină scena Nașterii Domnului și ne-au fortat s-o înlăturăm. Se pare că nu putem avea nimic din ce înseamnă Nasterea Domnului. Dacă trimitem felicitări, trebuie să transmitem salutări de sezon sau cele mai bune urări. Însă acestea nu au voie să fie legate direct de Nasterea Domnului. Când am întrebat de ce, ni s-a răspuns: ca să nu-i ofensăm pe musulmani”.

 

Regimul comunist instaurat în România anului 1946 cu ajutorul tancurilor sovietice și prin falsificarea grosolană a rezultatului alegerilor, detesta credința și Biserica, respingând însăși exis­tența lui Dumnezeu. De aceea, s- trecut la a ostracizarea a tot ceea ce ținea de religie, inclusiv sărbătorile și tradițiile.

Numai că sărbătoarea creștină a Crăciunului, era prea adânc înrădăcinată în sufletele oamenilor, pentru ca regimul de barbarie comunistă s-o poată desființa cu totul.

Drept urmare, în loc de excomunicare, comuniștii au procedat la o mistificare: Moș Crăciun a fost înlocuit cu un laic și secularizat Moș Gerilă, o invenţie prin care comuniştii atei au dorit să şteargă din conştiinţa colectivă sărbătoarea creştină a Crăciunului!

În rest, s-a păstrat aproape totul, începând cu împodobirea bradului și terminând cu costu­mația personajului aducător de daruri – înfățișare care, vai!, era de origine capitalistă…

  Bradul de Crăciun, Moş Crăciun şi sărbătoarea Creştină a Naşterii Domnului au fost ”libere” până spre sfârşitul anilor ’40. Prima măsură în demersul comuniştilor de a şterge Crăciunul din calendarul românilor a fost transformarea zilelor de 25 şi 26 decembrie în zile lucrătoare.    

 Începând cu 1948, în ziarele vremii moşul cu barbă albă şi haine roşii, care aducea daruri copiilor cuminţi, a început să apară cu denumirea de Moş Gerilă. Sărbătorile de Crăciun s-au transformat în Sărbători de iarnă, iar bradul de Crăciun a devenit Pom de iarnă. 

Moşul comunist Gerilă nu numai că preluase atribuţiile lui Moş Crăciun, acelea de a aduce daruri copiilor, dar i s-au dat şi trăsături de activist de partid.

Serbările Pomului de Iarnă erau organizate de comunişti în fabrici şi uzine, unde copiii erau chemaţi în faţa Moşului să spună poezii şi erau răsplătiţi cu pungi cu dulciuri.  

Versurile special create pentru noul moş , Gerilă, aveau şi ele iz socialist: copii cât mai cuminţi, cu note mari, clase fără corigenţi, cadouri cât mai puţine: 

„Moş Gerilă toţi îmi spun

Că eşti darnic şi eşti bun

Dar să stii mai din’ainte

C-am fost băieţel cuminte,

Şi mai spun aşa să ştii

Ca eu nu-ţi cer jucării

Cum ţi-ar cere şi alţi copii.

Însă nu m-aş supăra

Dacă tot mi-ai da ceva”

Moş Gerilă şi darurile lui erau produsul societăţii comuniste, iar recunoştinţa copiilor trebuia să se întoarcă către partid.

Mesajele din revistele pentru pionieri şi UTC-işti  îndemnau în acest sens. 

„Anotimpul alb, zilele care au mai rămas pînă la sfîrşitului anului calendaristic poartă gîndurile copiilor de la bradul frumos împodobit ce scînteiază în lumina jocului de artificii, la sacul plin cu daruri al luiMoş Gerilă, pe care-l întîmpină cu voioşia cîntecului, cu fapte frumoase, cu notele bune şi foarte bune din carnetul de elev. Surprizele care-i aşteaptă sînt multe şi foarte plăcute căci societatea noastră s-a îngrijit din vreme ca cei aproape 4, 2 milioane de copii ai ţării să aibă o vacanţă plină de bucurii, iar tradiţionalele sărbători ale pomului de iarnă să fie mai strălucitoare ca oricînd. Anul 1979, anul Congresului al XII-lea al partidului şi al celei de a 35-a aniversări a eliberării patriei, a fost un an în care şi munca părinţilor a fost mai bună”,  scria revista ”Cutezătorii” din anii 80. 

În anii construirii ”socialismului victorios” în România ,în jurul celor mai mari sărbători ale creştinităţii, se crease un fel de conspiraţie a tăcerii, în care cuvintele Paşti şi Crăciun erau cvasi-interzise, în care ele nu puteau fi niciodată auzite la radio sau la televizor, dar nici citite în presa controlată de partid şi intens cenzurată de acesta şi oamenii săi era cel puţin bizar că liderii comunişti găseau de cuviinţă să le marcheze cu o masă tradiţională. (https://www.historia.ro).

Revelionul era ziua principală a Sărbătorilor de Iarnă. Românii făceau trecerea dintre ani, odată cu mesajul tovarăşului Nicolae Ceauşescu, transmis la televizor:

”Dragi tovarăşi şi preteni, cetăţeni ai Republicii Socialiste România, intrăm în noul an cu încrederea deplină în forţele poporului nostru, în capacitatea sa creatoare. Pe baza realizărilor de până acum, privim cu încredere deplină în realizarea programelor de dezvoltare economico-socială, în victoria socialismului şi comunismului în patria noastră”, spunea Nicolae Ceauşescu, la Revelionul din 1988, ultimul său mesaj transmis în noaptea dintre ani. Moş Gerilă a murit odată cu Ceauşescu, în decembrie 1989.

Nimeni probabil n-a anticipat faptul că, la scurtă vreme de la căderea comunismului, Nașterea Domnului și Crăciunul vor ajunge să fie puse din nou la index, în numele așa-zisei ­„corectitudini politice”, al ”progresismului”neomarxist, al menajării sensibi­lităților minori­tăților (cele ale majorităților neavând probabil nici o importanță) și al marxismului cultural.

În anii 2000, în Cehia, Austria și Marea Britanie au luat ­amploare campaniile anti-Moș Crăciun, care chiar a fost interzis în 2008 în Bosnia, pe motiv că nu aparține tradiției acestei țări.

În unele țări s-a interzis amplasarea în spații publice, precum piețele, a scenei Nativității, iar în Statele Unite s-a cerut și se cere insistent înlocuirea denumirii „Christmas Tree” (pomul de Crăciun) cu „Holiday Tree” (Pomul de sărbătoare)…

În Statele Unite, la Universitatea din Tennessee, şefii istituţiei au elaborat un plan pentru suprimarea Crăciunului, prin care au fost interzise apariția lui Moș Crăciun, urările, felicitările și mâncărurile tradiționale, iar astfel de cazuri sunt nenumărate în SUA și Canada.

Crăciunul în China este doar o altă zi de lucru. Școlile, birourile și magazinele rămân deschise, dar după program chinezii din marile orașe ies în oraș și sărbătoresc în felul lor serbarea atît de iubită în restul lumii.

China este oficial un stat ateu, așa că sărbătorirea Crăciunului a fost în timpul extremismului maoist complet interzisă, împreună cu creștinismul, iar în prezent guvernul încă mai impune anumite restricții împotriva respectării sărbătorii în stil occidental.

În zilele noastre, în China este sărbătorită o versiune comercială a Crăciunului în orașe mari și este tratată mai mult ca un fel de Zi a Îndrăgostiților.

Este o zi petrecută cu prietenii, nu cu familia, și, în general, sărbătorită prin mersul la spectacole, la cumpărături sau petrecerea unei zile romantice alături de partener.

Asta nu pentru că în China se sărbătorește marea sărbătoare a creștinătăți, ci pentru că mulți chinezi, non creștini consideră că e doar o „perioadă tematică” la nivel comercial.

În afara orașelor mari, Crăciunul practic nu există, deci, cei din mediul rural nu-l celebrează deloc.

În marile orașe chineze, multe magazine și străzi comerciale sunt îmbrăcate, în decembrie, în culorile Crăciunului. Imagini ale lui Moș Crăciun, brazi de Crăciun și cântece occidentale se fac auzite în marile magazine.

Mulți văd în aceste lucruri „revendicarea culturală a modernității” asociată cu Occidentul și, prin urmare, „inamicul valorilor patriotice” impuse Chinei de revoluția comunistă brutală din secolul al XX-lea.

În 2014, Academia Chineză de Științe Sociale a publicat o carte pentru a delimita în detaliu „cele mai serioase provocări” care apar în țară, atenționând în  mod explicit asupra a patru dintre ele:

– idealurile democratice exportate din națiunile occidentale

– hegemonia culturală occidentală

– difuzarea informațiilor prin intermediul internetului

– infiltrații religioase

Un grup de zece doctoranzi chinezi a publicat un articol în care a analizat fenomenul denunțat ca „frenezia de Crăciun”, cerând poporului chinez să respingă această sărbătoare.

Totuși în teritoriile Macao, Taiwan și Hong Kong, Crăciunul este o sărbătoare oficială.

În lumea de azi, mai există ţări în căre sărbătorirea Crăciunului este interzisă şi chiar pedepsită prin lege…

De la instaurarea comunismului în anii 50,în Coreea comunistă religia creștină a fost complet interzisă. Organizațiile de apărare a drepturilor omului afirmă că între 50.000 și 70.000 de creștini se află în închisori sau lagăre de concentrare din Coreea de Nord doar pentru că au îndrăznit să-și practice credința.

Într-o ţară în care bărbaţii sunt obligaţi… de fapt au onoarea de a purta aceeaşi tunsoare precum preamăritul conducător, interzicerea Crăciunului pare a fi unul dintre paşii de bază pentru controlul populaţiei/combaterea influenţelor capitaliste.

De altfel, Coreea de Nord a şi ameninţat eterna ţintă/rivală Coreea de Sud că va trage asupra unui brad de Crăciun artificial pe care un grup creştin dorea să-l monteze în apropierea graniţei dintre cele două state.

În 2016, dictatorul Kim Jong-Un a făcut a mai făcut un pas în persecuția religioasă: nu numai că a reiterat interdicția de sărbătorire a Crăciunului, ci a ordonat ca în noaptea de 24 decembrie poporul să comemoreze nașterea bunicii sale, Kim Jong-Suk, luptătoare comunistă care a luptat împotriva japonezilor și a devenit soția primului dictator al țării, Kim Il Sung. Este considerată (și venerată) ca „Sfânta Maică a Revoluției”.

Faptul că liderii primitivi ai sultanatului Brunei au interzis Crăciunul în această țară (cei care nu respectă interdicția putând ajunge în pușcărie pentru 5 ani),iar o altă țară musulmană – Tadjikistanul – a interzis brazii și cadourile de Crăciun este o realitate tragică.

Iată însă că recent,birocrații din Comisia Europeană,s-au arătat dornici să introducă în Parlamentul European un proiect de rezoluție prin care termenul „Crăciun” să fie înlocuit cu „sărbătoare”.

Motivația, zic ei, ar fi aceea că acest lucru ar fi „o modalitate prin care să fie incluşi şi cei care au alte sărbători în această perioadă precum: Hanukkah, la evrei, Ramadam şi Ashura, la musulmani, Omisoka la japonezi sau Bodhi Day la budişti.” (evz.ro).

Aceasta este însă o explicație pentru proști. În spatele ei se ascunde intenția de a distruge tradițiile și familia tradițională europeană. La Bruxelles, Târgul de Crăciun a fost redenumit în ”Plăcerile iernii”, scrie news-republic.com.

De necrezut, dar Parlamentul European a tipărit chiar şi felicitări cu urarea imbecilă „Felicitări de Sezon” !

Aceleași caricaturi de la Bruxelles, împreună cu executanții lor fără conștiință din anumite țări europene, au făcut ca în Franța să se pună problema scoaterii cuvintelor Mamă și Tată din codul civil, în timp ce în Anglia, pașapoartele conțin denumirea de Părinte 1 și Părinte 2, în loc de mamă și tată. Motivul? Să nu se simtă discriminați homosexualii!!!

Cu alte cuvinte, majorității i se ia dreptul la tradiție și normalitate pentru a li se acorda mai multe drepturi minorităților – fie ele etnice, religioase sau sexuale.

Mulți alții, mai puternici decât liderii de la Bruxelles și de la Strasbourg, au încercat să juguleze credința noastră creștină și au falimentat.

Revoluția Franceză de la 1789 a înlocuit creștinismul cu numitul „cult al rațiunii”, dovedit a fi, în scurt timp, un fiasco total.

Un mare prelat român – cel care a citit la 1 Decembrie Rezoluția de Unire de la Alba Iulia, în fața „Măritei Adunări Naționale” și care acum este „Fericit” în calendar – a spus: „credința noastră este viața noastră”.

Se încearcă din nou interzicerea Crăciunului! Ce va fi mâine?

Publicitate

23/12/2021 Posted by | CREDINTA | , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Interzicerea sărbătorilor creștine nu a început odată cu regimurile comuniste

 În anii construirii ”socialismului victorios” în România ,în jurul celor mai mari sărbători ale creştinităţii, se crease un fel de conspiraţie a tăcerii, în care cuvintele Paşti şi Crăciun erau cvasi-interzise, în care ele nu puteau fi niciodată auzite la radio sau la televizor, dar nici citite în presa controlată de partid şi intens cenzurată de acesta şi oamenii săi era cel puţin bizar că liderii comunişti găseau de cuviinţă să le marcheze cu o masă tradiţională. (https://www.historia.ro/sectiune/general/articol/craciunul-in-comunism).

Asta în vreme ce oamenilor obişnuiţi li se cerea să vină la serviciu în zilele cu pricina, în care în magazine nu se găseau cele necesare sărbătorii, în care alimentele de bază erau procurate în principal graţie economiei subterane, devenită în anii ’80 mai puternică decât economia oficială, în care în case era tot la fel de frig şi tot la fel de întuneric ca şi în celelalte zile.

În toate celelalte ţări est-europene devenite comuniste ca urmare a voinţei Moscovei luc rurile stăteau diferit, în pofida faptului că peste tot ateismul devenise politică de stat.

Atitudinea cea mai liberală se înregistra în ţările ai căror cetăţeni erau preponderent catolici, adică acolo unde Biserica îşi păstrase independenţa în pofida tuturor vicisitudinilor sorţii. În care înalţii ierarhi nu plecaseră chiar atât de uşor capul şi nu încuviinţau, ba chiar aplaudau şi gratulau prin telegrame faptele nesăbuite ale conducătorilor, inclusiv demolarea programată a lăcaşelor de cult. În care atentatele la memoria şi credinţa naţională deveniseră elemente programatice.

Nici în acele ţări ceva mai libere lucrurile nu stăteau aidoma. În Polonia şi în Ungaria, de pildă, zilele de 25 şi 26 decembrie erau libere, iar oamenii, dacă doreau puteau să îşi liber şi în 24 decembrie, însă această zi trebuia „recuperată”, cum se spune.

Principale publicaţii controlate de stat, Trybuna Ludu şi Ziarul Armatei în Polonia, Népszabadság în Ungaria, nu doar că nu aveau interdicţie în a pomeni Crăciunul sau Paştele, ci îşi şi felicitau cititorii cu aceste ocazii şi le doreau odihnă plăcută.

În paginile acestor ziare erau publicate editoriale în care se vorbea poate nu atât de semnificaţia religioasă, cât despre simbolistica şi semnificaţia morală a sărbătorilor în cauză, erau inserate articole în care erau evocate tradiţiile şi obiceiurile specifice, ş.a.m.d.

Posturile de radio şi de televiziune difuzau la rându-le programe adecvate, filme şi piese de teatru cu subiecte religioase, mediile oficiale de informare transmiteau în direct slujbele religioase.

În Cehoslovacia autorităţile erau ceva mai rezervate, cenzura mai severă, însă primele două zile de Paşte sau de Crăciun erau necondiţionat sărbători legale. În îngheţata Germanie, zisă democrată, a lui Erich Honecker şi a atotputerniciei Stasi prima zi de Craciun era întotdeauna liberă.

În Iugoslavia, având în vedere compoziţia eterogenă a populaţiei şi popoarelor ţării, nu existau reglementări unice, însă autorităţile regionale erau îndrituite să ia măsuri şi să adopte hotărâri în conformitate cu compoziţia etnică, confesiunea şi credinţa cetăţenilor. Peste tot se organizau pieţe sau tărguri de Paşte sau de Crăciun.

Marile excepţii erau-cum altfel?-România şi Bulgaria. Ţări în care nu se procedase niciodată, din 1945 şi până în 1989, la o destalinizare adevărată.

Ţări ai căror conducători, fie că s-au numit Gheorghe Gheorghiu-Dej, Nicolae Ceauşescu sau Todor Jivkov, erau cel puţin la fel de stalinişti precum Stalin, încă şi mai dornici să îşi proclame ateismul decât Nikita Hrusciov sau Leonid Brejnev, încă şi mai ataşaţi de serviciile secrete decât Yurii Andropov, fost şef al KGB.

Întovărăşirea aceasta dintre mai marii comuniştilor români şi bulgari era, până la un punct, curioasă, de la un punct încolo relevantă pentru natura profund bolşevizată a regimurilor din cele două ţări.

Până în ultimul moment al carierei sale politice, Todor Jivkov şi-a proclamat fidelitatea faţă de Moscova. El nu a schiţat niciodată, în deceniile lungi în care a condus Bulgaria, niciun semn de independenţă, de răzvrătire faţă de apăsătorul tutoriat politic, ideologic şi militar al Moscovei.

În schimb, cu începere din aprilie 1964, liderii comunişti români, Dej sau Ceauşescu, şi-au proclamat în repetate rânduri independenţa faţă de Moscova, fără însă ca această independenţă să fie urmată şi de o liberalizare reală, resimţită ca atare de populaţie.

Acţiunile lor nu au făcut decât să probeze că independenţa fără libertate nu înseamnă nimic. Că naţionalismul agresiv practicat atât de Sofia ce a urmărit bulgarizarea minorităţii turce cât şi de Bucureşti nu are nimic în comun cu valorile naţionale şi tradiţionale, cu adevărata spiritualitate.

Sigur, se poate vorbi mult despre „excepţionalismul” românesc, ca şi despre cel bulgar, de altfel. Îi pot fi decelate cauzele şi semnificaţiile. Ele se găsesc, fireşte, în natura tradiţiei religioase, în natura regimului şi a clasei conducătoare şi, nu în ultimul rând, în felul de a fi şi atitudinea populaţiei.

Excepţionalismul cu pricina i-a costat mult atât pe români cât şi pe bulgari. Însuşi faptul că România, la finele lui 1989, şi Bulgaria, la începutul anului 1990, au fost ultimele ţări din lagărul socialist ce s-au despărţit de comunism e legat de “excepţionalismul” cu pricina.

Care nu pare nici cu o iotă mai bun numai pentru că Elena şi Nicolae Ceauşescu şi-cine ştie?-poate şi Todor Jivkov sărbătoreau în intimitate şi “ilegalitate” Crăciunul sau Paştele.

„Nici colinde, nici masă în familie!” Anii în care Crăciunul a fost interzis.

„Nici colinde, nici masă în familie!” Anii în care Crăciunul a fost interzis

În secolul al XVII-lea, puritanii au decis să interzică Crăciunul în Marea Britanie. Ei spuneau că este născut dintr-o sărbătoare păgână și nu se încadrează în doctrina creștină.

Am ajuns la un punct din istorie când, fie că suntem creștini sau nu, știm cu toții că 25 decembrie este ziua de Crăciun. Această sărbătoare, care are rădăcini adânci în alte sărbători păgâne, cum ar fi Saturnalia romană, comemorează nașterea lui Iisus Hristos.

Dar nu a fost întotdeauna așa? A existat un moment în care cei care s-au considerat „mai creștini decât Hristos” au văzut această sărbătoare ca pe o amenințare împotriva credințelor lor, scrie  Tiberiu M. în https://www.tinerama.ro/anii-in-care-craciunul-a-fost-interzis/.

Interzicerea Crăciunului

Crăciunul are o istorie mai lungă. Pe parcursul istoriei, au existat mai multe perioade și culturi în care unii s-au plâns că sărbătoarea a devenit un monument de extravaganţă seculară, opus scopului iniţial.

Vizibil în istorie este faptul că, în ciuda încercărilor de a înăbuși tradiţia Crăciunului, aceasta a supravieţuit, cu tot cu bunele și relele adunate de-a lungul timpului. Secularizarea nu a reușit să înghită cu totul sărbătoarea, însă a micșorat nivelul impactului ei spiritual.

În vechea Anglie, ca și în restul Europei și în coloniile Lumii Noi, Crăciunul devenise o sărbătoare de mare semnificație socială, care conserva o parte din elementele sale religioase. 

În acea zi, localurile se închideau devreme și oamenii se adunau în casele lor să mănânce și să bea din abundență. Străzile erau decorate cu coroane și alte simboluri și oamenii cântau și sărbătoreau până noaptea târziu, atât în ​​public cât și în privat.

 Acest tip de comportament nu era pe placul puritanilor, o ramură extremistă a protestantismului, care respinge orice abatere de la doctrina creștinismului.

În secolul al XVII-lea, pastorul puritan Cotton Mather a ţinut un discurs faimos împotriva sărbătorii devenite o ocazie de „distracţie nebună”, „mese lungi” și „băut mult”, potrivite închinării la „Saturn sau Bahus”.

Nimic nou sub soare, exceptând faptul că discursul preotului s-a reflectat în legislaţia care a interzis sărbătorirea Crăciunului.

Între 1642 și 1660, în Anglia a fost ilegală sărbătorirea Crăciunului cu slujbe sau evenimente seculare.

În acel an nefast, 1642, puritanii au făcut o propunere în parlament de a face din 25 decembrie „o zi normală” și să interzică orice tip de sărbătoare legată de Crăciun. 

Oliver Cromwell | Biography, Accomplishments, Religion, Death, Ireland, &  Facts | Britannica

Foto: Oliver Cromwell (n. 25 aprilie/5 mai 1599, Huntingdon, Anglia, Regatul Angliei – d. 3/13 septembrie 1658, City of Westminster, Anglia a fost un lider militar și politic englez, cunoscut în special pentru contribuția sa la transformarea Angliei într-o republică federală („Commonwealth”) și pentru rolul său ulterior de Lord Protector (dictator) al Angliei, Scoției și Irlandei. Armata sa, a Noului Model, i-a înfrânt pe regaliști în cadrul Războiului Civil Englez. După executarea regelui Carol I în 1649, Cromwell a dominat Commonwealth-ul de scurtă durată al Angliei, a cucerit Irlanda și Scoția, și a fost Lord Protector din 1653 până la moartea sa în 1658.

Conduși de Oliver Cromwell , personajul care condusese Revoluția Glorioasă împotriva regelui Angliei, Carol I, puritanii au susținut că Biblia nu specifică că 25 decembrie a fost ziua nașterii lui Iisus (ceea ce este adevărat) și că toate obiceiurile practicate în acea zi erau tipice tradiției păgâne.

Proiectul de lege al puritanilor a fost votat, iar Crăciunul a fost interzis oficial în Marea Britanie. 

Având în vedere data de 25 decembrie, magazinele și tavernele au fost forțate să rămână deschise, orice fel de masă sau ceremonie a fost interzisă și a fost pusă în aplicare o politică de toleranță zero împotriva a tot ceea ce definea Crăciunul.

Legea interzicerii Crăciunului a intrat în vigoare în 1644 și o mare parte a populației a fost dezamăgită, provocând revolte și chiar confruntări stradale. Interdicţia a fost în vigoare în statul american Boston între 1659 și 1681.

Înapoi la normal

Așa cum se întâmplă adesea atunci când un grup mic încearcă să-și impună ideile prin forță, tactica puritanilor nu a funcționat așa cum și-au dorit. În timp ce au forțat piețele, magazinele și tavernele  să rămână deschise în acea zi, oamenii au început să nu mai sărbătorească Crăciunul acasă.

Nimeni nu pomenea cuvântul Crăciun, dar sărbătoreau ca și cum Crăciunul era o sărbătoare legală.

suntem manipulați

Interzicerea Crăciunului s-a încheiat în 1660, anul în care Carol al II-lea și-a recâștigat tronul Marii Britanii și a anulat legea. 

Nici după renunţarea la interdicţie problema nu a luat sfârșit. După numeroase apeluri în instanţă, în 1789, Congresul a convenit ca sărbătoarea să fie ţinută din nou. Totuși, Crăciunul a fost declarat sărbătoare federală în SUA abia în 1870.

În Scoția, interdicția sărbătorii de Crăciun a fost în vigoare timp de 250 de ani, iar în statul Massachusetts, pe atunci colonie britanică, puritanii au reușit să suprime Crăciunul între anii 1659 și 1681.

După această perioadă, Crăciunul a fost sărbătorit normal în Occident și nimeni nu a mai încercat să anuleze această sărbătoare. 

Persecuțiile și interdicțiile au continuat însă până în zilele noastre, în unele țări ale căror conduceri dictatoriale erau fie necreștine, fie comunist atee.

30/03/2021 Posted by | ISTORIE ROMÂNEASCĂ | , , , , , , | Un comentariu

Uciderea de Crăciun a soților Ceaușescu – un RITUAL SATANIC

Pe 25 decembrie 1989 sotii Ceausescu au fost executati:

Nu au acum relevanță discutiile de tipul dacă soții Ceaușescu meritau sau nu sa fie condamnati la moarte de catre un complet de judecata intr-un proces normal, ci de ce acel teatru și acea execuție au avut loc tocmai în zi Sfântă de Crăciun.

Evreul Silviu Brucan e cel ce a hotărât ca soții Ceaușescu trebuiau sa fie omorâți neaparat de Craciun, iar Gelu Voican Voiculescu s-a străduit din răsputeri să se asigure ca ordinul va fi pus in practică, argumentând multora dintre cei implicati in aceasta crima ca “intr-o revolutie vechii conducatori trebuie sa moară”.

Si intr-adevar, toate marile revolutii au fost orchestrate de oamenii papusarilor si de fiecare dată au fost ucisi vechii conducatori scrie https://saccsiv.wordpress.com/2020/12/25/ritual-satanic-uciderea-de-craciun-a-sotilor-ceausescu.

Intr-un interviu acordat ziarului francez Le Monde pe 30 decembrie 1989, Silviu Brucan recunostea:

„Sunt o eminenţă cenuşie

Intrebat fiind “Cine a decis să se ţină procesul şi când?” raspundea ca decizia a fost luată pe 24 decembrie seara de biroul executiv al frontului, un organism care avea 11 membri: „Iliescu, Mazilu, Roman, eu, plus alţi câţiva al căror nume nu este făcut public din raţiuni de securitate. Este vorba de tineri care au fost alături de noi la ministerul apărării.”

Iata si cateva detalii despre aceasta eminenta cenusie:

Saul Bruckner (1916 – 2006), evreu, in septembrie 1944 este numit secretar general la “Scanteia“ declanșând cu timpul o acerba campanie pentru incarcerarea politicienilor Iuliu ManiuGheorghe I. Brătianu si Corneliu Coposu.

De asemenea a cerut pedeapsa cu moartea a anti comunistilor Radu Gyr si Pamfil Şeicaru.

Sotia sa, stalinista Alexandra Sidorovici a devenit procuroare la Tribunalul Poporului, calitatea in care a cerut multe alte condamnari la moarte.

Brucan a mai fost si profesor de jurnalism la Universitatea din București, ambasador in SUA in 1955 si la Națiunile Unite, intre 1959 – 1962. In martie 1989 a scris “scrisoarea celor șase“ semnată mai apoi de Gheorghe ApostolAlexandru BârlădeanuGrigore RăceanuCorneliu Mănescu si Constantin Pîrvulescu, citită la Radio Europa Libera si Vocea Americii.

Dictatura ceaușistă n-a prea avut efecte asupra sa, el putând să se plimbe ca voda prin loboda intre Moscova si Washington pentru a pregati terenul răsturnării regimului Ceaușescu.

In legatura cu evenimentele din decembrie 1989 declara:

Am știut când vine trenul, am stat pe peron si l-am luat.“

Spre sfârșitul anilor 1990 avea emisiunea Profeţii despre trecut la ProTV (patroni familia Lauder). De asemenea mai avea o rubrica la Ziarul Financiar.

Altfel spus, putem spune despre el ca facea parte din randul papusarilor mondiali, avand ca obiectiv Romania. Cand s-a decis instaurarea bolsevismului in tara noastra, a actionat exact in acest sens.

Când s-a decis dărâmarea blocului estic și punerea sa impreună cu restul omenirii pe făgașul NOII ORDINI MONDIALE, Brucan a acționat din nou, extrem de eficient.

De ce de Craciun? Ca simbol. Caci ei, satanisti fiind, intotdeauna lucreaza cu simboluri…

27/12/2020 Posted by | ISTORIE ROMÂNEASCĂ | , , , | Lasă un comentariu

%d blogeri au apreciat: