CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

Un proiect de lege care l-ar băga din nou în temniţă pe parintele Nicolae Steinhardt

Imagini pentru nicolae steinhardt photos

 

 

 

Nicolae Aurelian Steinhardt (n.12 iulie 1912, în localitatea Pantelimon – d. 30 martie 1989, Baia Mare) a fost un scriitor, critic literar, eseist, jurist, doctor în drept constituţional, de origine evreiască.

În 1958 a fost arestat Constantin Noica și grupul său de prieteni din care făceau parte și Nicu Steinhardt, alături de Dinu Pillat, Alexandru Paleologu, Vladimir Streinu, Sergiu Al-George, Păstorel Teodoreanu, Dinu Ranetti, Mihai Rădulescu, Theodor Enescu, Marieta Sadova ș.a.

Nicolae Steinhardt a fost convocat la Securitate, cerându-i-se să fie martor al acuzării, punându-i-se în vedere că dacă refuză să fie martor al acuzării, va fi arestat și implicat în „lotul intelectualilor mistico-legionari”.

Anchetat pentru că a refuzat să depună mărturie împotriva lui Constantin Noica, este condamnat în „lotul Pillat-Noica” la 13 ani de muncă silnică, sub acuzația de „crimă de uneltire contra ordinii sociale”.
Acest eveniment înlătură „orice dubiu, șovăială, teamă, lene, descumpănire” (Primejdia mărturisirii, p. 178) și grăbește luarea deciziei de a se boteza.

La 15 martie 1960, în închisoarea Jilava, ieromonahul basarabean Mina Dobzeu îl botează întru Iisus Hristos, naș de botez fiindu-i Emanuel Vidrașcu (coleg de lot, fost șef de cabinet al mareșalului Antonescu), iar ca martori ai tainei participă Alexandru Paleologu, doi preoți romano-catolici, doi preoți uniți și unul protestant, „spre a da botezului un caracter ecumenic” (cf. Jurnalul fericirii).

Episodul dă naștere cărții Jurnalul fericirii, care reprezintă, după propria-i mărturie, testamentul lui literar.

Cartea a fost confiscată  de Securitate în 1972 și îi va fi restituită în 1975, după numeroase intervenții pe lângă Uniunea Scriitorilor şi confiscată a doua oară în 1984. A fost scoasă pe ascuns din țară,   ajungând în posesia Monicăi Lovinescu și a lui Virgil Ierunca,  fiind difuzată în serial la microfonul postului de radio Europa Liberă între anii 1988 și 1989.

Temându-se de noi intervenții din partea Securității, N. Steinhardt face apel la prietenul său mai tânăr Virgil Ciomoș pentru a-i salva manuscrisele. Acesta publică Jurnalul în 1991, iar în 1992 cartea primește premiul pentru cea mai bună carte a anului.

 

 

Proiectul de lege care l-ar baga din nou in temniţă pe părintele Nicolae Steinhardt  până la 10 ani, pentru promovarea de „doctrine antițigăniste”

 

 

 

În urmă cu câteva zile, https://m.hotnews.ro, scria  că mai mulți deputați au depus în Parlament, un proiect legislativ care prevede stabilirea unor măsuri pentru prevenirea și combaterea antițigănismului, mai exact, pedepse cu închisoarea de până la 10 ani. 

 

 

 

citate memorabile

 

 

 

 

Prezenta lege are ca scop stabilirea unor măsuri pentru prevenirea și combaterea antiţigănismului. Fapta persoanei de a promova, în public, în orice mod, idei, concepții sau doctrine antiţigăniste se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 3 ani și interzicerea unor drepturi.

Distribuirea sau punerea la dispoziția publicului, prin orice mijloace, de ştiri şi informaţii, materiale antiţigăniste constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la un an la 5 ani.

Confecționarea, vânzarea, răspândirea, precum și deținerea în vederea răspândirii de simboluri antiţigăniste se pedepsesc cu închisoare de la 3 luni la 3 ani și interzicerea unor drepturi. Cu aceeași pedeapsă se sancționează și utilizarea în public a simbolurilor antiţigăniste„, prevede acest proiect legislativ.

Totodată, „nu constituie infracțiune dacă vânzarea de simboluri atițigăniste este săvârșită în interesul artei sau științei, cercetării ori educației sau în scopul dezbaterii unor aspecte de interes public„.

Constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 3 la 10 ani și interzicerea unor drepturi, inițierea sau constituirea unei organizații cu caracter antiţigănist, aderarea sau sprijinirea, sub orice formă, a unui astfel de grup„, se mai arată în proiectul de lege depus de mai mulți deputați.

 

Conform acestei legi, parintele Nicolae Steinhardt ar intra până la 10 ani în puşcărie, pentru următorul text:

Printre țigani. Rasismul este o demență, dar – cum să spun? – nerasismul, contestarea unor rase deosebite, fiecare cu însușirile ei, este o nerozie.

Sunt mai ales certăreți, rostul vieții lor e gâlceavă, harță: gălăgioși; fără de larmă și tărăboi se asfixiază și pier; pângăritori, au un dar neîntrecut de a terfeli totul; mincinoși, mințim cu toții, dar idealizăm realul, la ei e altfel, ca la antimaterie.

Și găsesc de cuviință să-și întărească minciunile cu jurăminte grele: să-mi sară ochii, să-mi moară mama, să fiu nebun.

Și nu le poți intra în voie. Oricât de frumos le vorbești: orice umilință, orice fățărnicie: deopotrivă de inutile.

Leneși, urăsc pe cine le cere un efort, o lene îndărătnică, violentă ca instinctul de conservare. Și nu pot bea în cârciumi, numai afară pe stradă, cu sticlele înșirate alături și puradeii roată; o maidanofilie, un exhibiționism, o nostalgie a bâlciului; și un jind al ocării, țipetelor, poalelor date peste cap. Spurcăciunea. Dracul sordid, dracul poltron, dracul țopăitor.

Cărora Coșbuc le-a găsit nume atât de potrivite și care-n infern își fac din cur o goarnă”(https://ro.wikipedia.org/wiki/Nicolae_Steinhardt)

19/09/2019 Posted by | LUMEA ROMANEASCA | , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Patria română

Fișier:Gheorghe Tattarescu - 11 februarie 1866 Romania Moderna.jpg

Gh.Tattarescu-Romania moderna(Wikipedia)

Patria română

 

 

Patria ne-a fost pământul
Unde ne-au trăit strămoşii,
Cei ce te-au bătut pe tine,
Baiazide, la Rovine,
Şi la Neajlov te făcură
Fără dinţi, Sinane,-n gură,
Şi punând duşmanii-n juguri
Ei au frământat sub pluguri
Sângele Dumbrăvii-Roşii.
Asta-i patria română
Unde-au vitejit strămoşii!
Patria ne e pământul
Celor ce suntem în viaţă,
Cei ce ne iubim frăţeşte,
Ne dăm mâna româneşte:
Numai noi cu acelaşi nume,
Numai noi români pe lume
Toţi de-aceeaşi soartă dată,
Suspinând cu toţi odată
Şi-având toţi o bucurie;
Asta-i patria română
Şi ea sfântă să ne fie!

Patria ne-o fi pământul
Unde ne-or trăi nepoţii,
Şi-ntr-o mândră Românie
De-o vrea cerul, în vecie,
S-or lupta să ne păzească
Limba, legea românească
Şi vor face tot mai mare
Tot ce românismul are:
Asta-i patria cea dragă
Şi-i dăm patriei române
Inima şi viaţa-ntreagă.

poezie de George Coşbuc

 

 

 

George Coșbuc, poet român

 

 

 

 

George Cosbuc s-a nascut la 20 septembrie 1866 la Hordou ; decedat la 9 mai 1918 la Bucuresti A fost un poet roman din Transilvania, membru titular al Academiei Romane din anul 1916.

20.09.1866   Se naste George Cosbuc la Hordou-Nasaud (astazi Cosbuc), al optulea din cei 12 copii ai preotului Sebastian si al preotesei Maria Cosbuc. Copilaria si-o petrece intr-o asezare sateasca cu un folclor bogat si cu o natura palpitanta, aspecte care ii vor influenta opera de mai tarziu.

1873 – 1876   Copilul Cosbuc urmeaza cursurile primare la diferite scoli – Hordou, Salva, Telciu si Nasaud.

1876 – 1884    Cosbuc urmeaza studiile liceale la Nasaud. Liceanul citeste mult si gandeste adanc asupra lecturii. Activeaza la Societatea de lectura „Virtus romana rediviva” a elevilor, devine vicepresedinte si apoi presedintele ei si imprima zeci de pagini originale si traduceri in publicatia societatii „Muza someseana”.

Numarul poeziilor lecturate se ridica la 150 si cel al versurilor publicate in revista manuscrisa la 50 de creatii. Intr-un fel, ele sunt un tip de exercitiu benefic. In germene se gasesc aici directiile fundamentale ale drumului poetului, traducatorului si evocatorului de fresce ale razboiului.

1884   toamna… In fata tatalui sau, evita sa se inscrie la seminarul greco-catolic din Gherla, spre a deveni preot, si atunci se inscrie la Facultatea de Filosofie din Cluj.

Continua sa scrie poezii si isi face debutul literal cu Filozofii si Plugarii la gazeta Tribuna din SIbiu, condusa de I. Slavici. Moment important in destinul sau poetic.

1886    Retragerea de la facultate din cauza lipsurilor materiale.

1887   august . Cosbuc devine redactor la Tribuna, datorita lui I. Slavici, care abordeaza in cadrul discutiilor o multitudine de probleme de teorie literara.

O etapa rodnica, soldata cu publicarea a 55 de poezii (originale sau traduceri). Devine foarte cunoscut in Transilvania.

1889   Aparitia poemului Nunta Zamfirei in Tribuna (nr 108). Moment inaltin in cariera poetica.

1890   La chemarea lui Titu Maiorescu se stabileste in Bucuresti. Primeste postul de „desemnator-adjunct” la Ministerul Cultelor, din care, fiindca nu i se potrivea firii sale, va demisiona la scurta vreme. Colaboreaza la diferite reviste literare si duce o viata agitata.

1893   Cosbuc publica prima culegere de poezii originale prin volumul Balade si idile.

Cartea marcheaza un moment important in evolutia sa artistica si in dezvoltarea literaturii romane. Prin poemul „In opressores”, poetul se afla printre memorandisti cu prilejul procesului „Memorandului” desfasurat in Cluj.

1894 – 1896   Impreuna cu I. Slavici si I.L. Caragiale, editeaza revista Vatra. Publica aici, printre altele, poeziile „In opressores” si „Noi vrem pamant”.

1895   Casatoria lui Cosbuc cu Elena Sfetea, avand binecuvantarea parintilor. Se naste singurul baiat al scriitorului, Alexandru.

1896   Apare „Fire de tort”, a doua culegere de versuri originale. Da la tipar traducerile „Mazepa” de Byron, „Georgicele” , „Eneida” de Virgiliu.

1897   Reeditarea volumului „Balade si idile”, din care, nemotivat, omite cateva poezii de o mare frumusete.
In acest an, publica mai multe traduceri din creatia universala, intrate in ciclul literaturii romane. Poetul are concomitent serioase preocupari privind dezvoltarea presei romanesti.

Conduce revista „Foaia interesanta” (1897) si face parte din colectivul redactional al periodicului „Albina” (din 1897), publicatie dedicata culturalizarii poporului. In aceasta privinta publica zeci de articole.

1899   Publica volmele : „Razboiul nostru pentru neatarnare” si „Povestea unei coroane de otel”, in care evoca cu patos luptele eroice ale ostasilor nostri.

1900   Cosbuc este ales membru corespondent al Academiei Romane. Se hotaraste sa traduca Divina Comedie de Dante Aligheri

1901   Cosbuc, impreuna cu Vlahuta, editeaza revista „Samanatorul”, conceputa ca descendenta a revistelor patriotice mai vechi; Dacia literara (1840), Tribuna (Sibiu).

Scopul declarat : dezvoltarea traditiilor sanatoase ale presei romanesti, realizarea unitatii scriitorilor, aproprierea lor de popor. Dupa un rastimp, cei doi scriitori parasesc conducerea si publicatia, care, sub autoritatea altor intelectuali, abandoneaza orientarea initiala.

1902   I se tipareste cea de-a treia culegere de versuri originale : „Ziarul unui pierde vara”.
Primeste postul de referendar la Casa Scoalelor. Un timp este coleg cu Al. Vlahuta, M. Sadoveanu, Emil Garleanu.
Pentru a face o traducere fidela a Divinei Comedii, dupa original, incepe sa invete serios limba italiana, intreprinde o calatorie mai lunga in Italia si sta mai multe saptamani in statiunea balneara Riva.

1904   Tipareste culegerea de versuri patriotice „Cantece de vitejie”.
Lucreaza intens la traducerea Divinei Comedii. In colaborare cu Ioan Gorun si Ilarie Chendi, scoaterevista „Viata literara”.

1907   Are neplaceri din cauza publicarii poemului manifest „Noi vrem pamant”, care se raspandise in foi volante in masa rasculatilor. Alte doua poezii ale sale reflecta framantarile sociale ale vremii : „Pamantul uitarii” si „Parabola semanatorului”.

1908   Reintoarcere pe pamanturile natale, unde este primit ca un apostol.

1910   Publicarea traducerii dramei „Don Carlos” de Fr. Schiller.

1912   Petrece timp de 6 saptamani in Italia, intreprinde studii dantesti in biblioteca din Florenta. Printre lucrarile sale, a ramas un material cu comentarii dantesti care se va publica peste ani, abia in 1963, 1964

1913   Primire sarbatoreasca la Nasaud, cu prilejul aniversarii a 50 de ani de la infiintarea gimnaziului.

Razboiul si pierderea fiului

1914   Declansarea primului razboi mondial. Poetul deplange (in poezia Morti-pentru cine ?) trimiterea romanilor in razboi de catre autoritatile Impreiului Austro-Ungar.

1915   Moartea fiului sau Alexandru, student si tanar talentat, intr-un accident de automobil la Balesti, in Oltenia. Durerea este coplesitoare si poetul nu-si va mai putea reveni.

Isi gaseste refugiul in opera danteasca. Descumpanit, nu poate participa la marea adunare a transilvanenilor si bucovinenilor din toamna, dar trimite o scrisoare in care condamna actiunile dusmanoase ale Impreriului Austro-Ungar fata de romani.

 

Academia Romana

 

1916 Este  ales ca membru activ al Academiei Romane.

9.05.1918   Moare la numai 51 de ani scriitorul George Cosbuc. Este inmormantat in cimitirul Serban Voda – Bellu, langa fiul sau Alexandru, si in vecinatatea marilor scriitori M. Eminescu, I.L. Caragiale s.a.

1924 – 1932   Apare „Divina Comedie” de Dante Aligheri. Traducere de G. Cosbuc. Editie ingrijita si comentata de Ramiro Ortiz, Vol I-II

1943   Moare sotia poetului.

1966   Se publica „Odissea” de Homer. Traducerea de G. Cosbuc. Editie ingrijita de Iuliu Sfetea si St. Cazimir, cu un studiu introductiv de St. Cazimir, vol I-II, Bucuresti.

27/10/2010 Posted by | MARI ROMANI | , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

   

%d blogeri au apreciat: