CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

Sfaturile lui Topîrceanu pentru prevenirea epidemiilor

Descoperă România. Casa memorială a lui George Topârceanu, supranumit  poetul „vesel și trist” - Editia de Dimineata

Un fragment din poezia lui George Topârceanu„Bacilul lui Koch”, recitată în premieră de către autor în 1928, la Iași, în cadrul Conferinței Societății pentru Profilaxia Tuberculozei.

Prea onorate doamne,
Distins auditor!
Subiectul odei mele e-atât de-ngrozitor
Că biata-mi Muză, albă de spaimă şi uimire,
Când i-am cerut concursul, în loc să mă inspire,
S-a dat pe lângă uşă, a pretextat ceva
Şi-a dispărut… adio! M-a părăsit aşa,
Cu călimara plină de noapte şi de proză.
E vorba de bacterii şi de tuberculoză,
E vorba de bacilul lui Koch…
Precum vedeţi,
Un subiect anume făcut pentru poeţi!
O, nu vă fie teamă… şi dracul este negru
Când stă să-l zugrăvească un iconar integru,
Dar… ici un pic de galben şi dincolo puţin
Albastru… şi pe gură o dungă de carmin, —
Cu toate c-adineaori părea insuportabil,
Din drac urât şi negru devine acceptabil.
(Dar nu fac oare zilnic cucoanele — şi ele —
Cam tot acelaşi lucru pe propria lor piele?
Ba fac aşa chiar domnii — de genul femeiesc…)
Bacilul despre care aş vrea să vă vorbesc
Se află-aici în sală… ştiu bine că m-ascultă,
Dar nu vrea să-şi trădeze prezenţa lui ocultă.
Intrarea n-a plătit-o fiindcă-i mititel,
Dar unde-i lume multă acolo e şi el!
Incognito ca regii şi nepoftit pătrunde
În orice fel de casă; îl întâlneşti oriunde:
În berării, pe stradă, la cinematograf;
Îi place să se joace cu alţi bacili în praf;
Se duce la plimbare cu trenul, cu tramvaiul,
Şi peste tot se ţine de bietul om ca scaiul,
În fabrică, la şcoală sau pe trotuar hai-hui, —
Dar peste tot îşi vede de-afacerile lui!
Îşi dă ades pe credit persoana lui culantă
Cu o scadenţă lungă, când nu e… galopantă,
Regia de tutunuri îi face mult rabat;
La băuturi spirtoase e cointeresat;
Din orice-abuz profită… La pândă, invizibil,
În lupta mare-a vieţii e mic, dar e teribil —
Şi chiar atunci când pare că doarme, e deştept,
La primării el este, , consilier de drept”
Şi, tare-n atmosfera comunelor urbane,
E cel mai mare duşman al speciei umane…

Prea onorate doamne!
Când ţin acest discurs,
Dac-aţi vedea că intră în sală-aici un urs,
N-aţi năvăli afară prin uşi şi prin ferestre
Utilizând cu toţii resursele pedestre?
De ce? Fiindcă-i mare şi foarte fioros…
Bacilul lui Koch însă e mai primejdios!
Dar fi’ndcă nu se vede şi fi’ndcă e prea mic,
Nu sperie pe nimeni…
Să judecăm un pic…
De-ar fi cât Himalaia ori numai cât aluna,
Când ştii că te omoară, mic-mare nu-i totuna?
Să-mi spuneţi dumneavostră: ce importanţă are
Când un tâlhar te-mpuşcă, dacă e mic sau mare?
O fi el mic, bacilul… da-i rău! Pe lângă el,
O biată matahală de urs e ca un miel.
Câţi oameni mor, de pildă, în fiecare ţară
Mâncaţi de urşi? Trei-patru…
Pe când această fiară,
Acest vrăjmaş de moarte al genului uman
Atacă şi distruge pe fiecare an
Nu zece, nu o sută… ci mii şi mii de vieţi,
Ci zeci de mii şi sute de mii de tinereţi „
Că judecându-l după isprăvile lui crunte
Şi după lăcomie, apare cât un munte!
Un monstru, un balaur încolăcit în spaţiu
Ce-nghite fără milă, înghite cu nesaţiu
Şi tot nu-i mai ajunge, tot nu mai e sătul…

*




Aţi întâlnit vreodată o plantă agresivă?
Văzut-aţi dumneavoastră o floare sau un pom
Să sară din grădină şi să se dea la om?
Ori aţi putea concepe vreun fel de ciupercuţă
Ce stă să se răpeadă, când nimeni n-o asmuţă?…
Dar, în sfârşit, s-admitem că scârba asta mică
Ar moşteni-n caracter ceva de la urzică
Nu prea importă regnul din care face parte
Cât mai cu seamă felul cum ştie să se poarte.
Distruge-n organisme ţesuturile vii;
Se instalează în trupuri firave de copii;
Îl poartă-n nas şi-n gură aproape-orice persoană.
Dar el preferă pieptul de fată diafană
(Deşi nu-i prea rezistă nici cei mai mari atleţi).
Şi — curios! — el are de mult pentru poeţi
Un fel de slăbiciune… s-ar zice că anume
Îi place să distrugă ce-i mai de preţ pe lume!…
De obicei, trăieşte la umbră. Scos la soare,
Devine melancolic şi, câteodată, moare.
Dar nu întotdeauna. Uscat ca o mumie,
Ades, de supărare, el cade-n letargie,
Devine colb, se-nalţă pe-un strat de aer moale,
Pluteşte-n atmosferă… şi dând mereu târcoale
În jurul nostru, iarăşi găseşte un cotlon
Şi căpătând viaţă — devine iar baston!
Savanţi-l studiază făcând din el culturi, —
Un fel de gelatină… un soi de răcituri
Pe care stau microbii ca-n sânul lui Avram
Şi se-nmulţesc acolo în voia lor…
Uitam!
El dragoste nu face. Cu omul în contrast,
Bacilul lui Koch este surprinzător de cast.
Dar cum se înmulţeşte atunci? Prin ce minune?
— Prin sciziparitate sau prin diviziune:
Se rupe-ntâi în două… apoi se face-n patru…
Şi-n nouă luni e-n stare să-ţi umple acest teatru
Cu fii, nepoţi, nepoate, şi socri mari, şi fraţi,
Şi veri, şi verişoare, şi cuscri, şi cumnaţi,
Că nici un fel de babă (de-a lor) n-ar fi în stare
Să-ţi spună a cui este şi câte neamuri are!

*

Prea onorate doamne!
Doar câteva cuvinte,
Şi-am isprăvit… (v-asigur că nu mi-am pus în minte
Să vă servesc bacilul lui Koch o noapte-ntreagă).
Cum toată lumea ştie, microbul se propagă
Prin aer, prin contactul cu un bolnav în casă,
Prin lapte şi prin carne de vacă ofticoasă, —
Dar mai ales sărutul, când cade pe-un teren
Prielnic, răspândeşte agentul patogen.
Deci n-ar fi rău, fiindcă prudenţa e de aur,
Să vă feriţi din calea acestui mic balaur
Şi orice om cuminte să cugete mai des
Că n-are nici o grabă şi nici un iteres
Să moară de ftizie…
Că poate să-şi aleagă o altă maladie [1]
Sau poate să-şi dea singur în cap c-o cărămidă,
În caz când existenţa îi pare insipidă;
Dar dacă-i place viaţa şi soarele, atunci
E bine să respecte aceste vechi porunci,
Pe care medicina de-un veac i le prescrie
Şi dumenalui se face mereu că nu le ştie:
Să nu stai toată ziua vârât cu nasu-n scripte,
Iar laptele şi carnea — să fie bine fripte.
În orice alimente şi-n orice băutură
Să puneţi acid fenic — nu mult: o picătură…
Şi cel puţin o dată la două săptămâni
Tot omul să se spele pe faţă şi pe mâini…
La poştă sau la gară (şi-n orice loc murdar)
E obligat tot omul să scuipe-n buzunar,
Că pe podea nu-i voie decât în caz de boală…
Iar când te duci la teatru sau intri în vreo şcoală
Şi aerul de-acolo îţi pare echivoc,
E mai recomandabil să nu respiri de loc…
Acei ce au bronşită sau tuse măgărească,
De semenii lor teferi grozav să se ferească!
Să nu-şi mai piardă noaptea cu lucruri nepermise,
Să ţină toată iarna ferestrele deschise
Iar vara să se ducă la aer, la Sinaia,
Să steie-nchişi în casă, c-afară-i udă ploaia…
Pe lângă asta-i bine, când suferi de-anemie,
Cu propria ta viaţă să faci economie.
De nu vrei ca la urmă să te trezeşti mofluz,
Evită surmenajul şi orice fel de-abuz,
Răreşte-o cu tutunul, mai lasă băutura!…
Iar dacă, din păcate, vrei să-ţi apropii gura
De epiderma unei persoane din elită, —
Oricât ar fi persoana accea de grăbită,
La locul ce urmează să fie sărutat
Să dai întâi c-o cârpă muiată-n sublimat.
Ori, ca să fiţi mai siguri de viaţă, eu vă zic:
Nu sărutaţi nici mână, nici gură, nici… nimic!

                         

  George Topîrceanu

                                                                                                                            

30/09/2021 Posted by | UMOR | , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Cercetătorii britanici au recunoscut că au încurajat utilizarea fricii pentru a controla comportamentului oamenilor în timpul pandemiei

Cercetători britanici: Guvernul a folosit tehnici de intensificare a fricii pentru a controla comportamentul oamenilor în timpul pandemiei

Cercetătorii britanici au recunoscut că au încurajat utilizarea fricii pentru a controla comportamentului oamenilor în timpul pandemiei, scrie publicația britanică The Telegraph,  citată de https://www.rostonline.ro.

Acum, acești cercetători, membrii grupului științific (SPI-B), și-au exprimat regretul cu privire la tacticile folosite și spun că activitatea lor a fost „lipsită de etică” și „totalitară”.

Potrivit sursei citate, SPI-B a avertizat în martie 2020 că miniștrii trebuie să crească „nivelul de amenințare personală perceput”, deoarece „foarte mulți oameni încă nu se simt suficient de amenințați”.

„În mod clar, utilizarea fricii ca mijloc de control nu este etică. Folosirea fricii duce spre totalitarism. Nu este o poziție etică pentru niciun guvern modern. Sunt o persoană optimistă, dar toate acestea mi-au oferit o viziune mai pesimistă asupra oamenilor”, a declarat Gavin Morgan, psiholog care a făcut parte din echipă.

SPI-B este unul dintre subcomitetele care consiliază Grupul științific consultativ pentru situații de urgență (Sage), condus de Sir Patrick Vallance, consilierul științific șef.

În martie [2020], Guvernul era foarte îngrijorat în legătură cu gradul de conformare a populatiei la reguli și credeau că cetățenii nu vor accepta să fie închiși. Au existat discuții despre nivelul de frică necesar pentru a încuraja conformarea și s-au luat decizii cu privire la modul de intensificare a fricii. Modul în care am folosit frica este distopic”, a spus unul dintre oamenii de știință SPI-B.

Un experiment ciudat

„Este o formă de control al minții. În mod clar încercăm să o facem într-un mod pozitiv, dar a fost folosit în mod nefavorabil în trecut”, spune un alt membru SPI-B.

„Oamenii folosesc pandemia pentru a prelua puterea și a conduce prin lucruri care altfel nu s-ar întâmpla… Trebuie să fim foarte atenți la autoritarismul care se strecoară”.

Pe lângă avertismentele vădite legate de pericolul pe care îl reprezintă virusul, Guvernul a fost acuzat că a hrănit publicul doar cu vești proaste, precum decese și spitalizări, fără a pune vreodată cifrele în relație cu informații despre cât de mulți oameni se vindecau sau dacă numărul zilnic al deceselor este peste sau sub mediile sezoniere, scrie sursa citată.

15/06/2021 Posted by | analize | , , , , , , | 2 comentarii

Să ne aducem aminte câtă grijă aveau guvernele de popoarele lor în vremurile trecute

„Ca să nu te îmbolnăvești de Covid, bunicule!”

Hai să ne aducem un pic aminte de vremurile trecute, de câtă grije aveau guvernele, de popoarele lor”, îndeamnă dl. Ioan Sperling pe blogul său, https://vrabiute.blog/2020/12/29/cusut-cu-ata-alba/, după care continuă:

In amintirea mea, persistă faptul ca se vorbea tot timpul ca suntem deja „mult prea mulți” pentru o planetă atat de mică.
Avorturile erau permise, în majoritatea tarilor, la fel si moartea asistată, a celor care o doreau!
Familia formată dintr-un barbat si o femeie, potențială creatoare de viața, un termen perimat!
Prin spitale se murea pe capete din lipsa de medicamente, de dezinfectante…
Bolnavii cronici, cu boli grave, erau pusi să munceasca mai departe până la vârsta de pensionare, iar această vârstă a fost ridicată continuu.
Drogurile de tot felul ucideau zilnic zeci de mii de persoane.
Milioane de oameni trăiau pe străzi, fară adapost, fără mâncare, fără ingrijiri medicale.
Statul a trimis încontinuu oameni să se ucidă in războaie, fară motiv sau cu motive inventate.
Și as putea continua la nesfârșit dar cred că ati înteles deja ideea: nu a interesat niciodată vreun guvern cum si mai ales dacă trăim!
Eram mulți, mult prea mulți!
Și suntem in continuare!
Acum vine o gripă si brusc guvernele se „îndrăgostesc” de noi si fac tot ce-i posibil sa nu cumva să murim!
Dacă până acum ne-ar fi pus 24 de ore să muncim, acum ne tin degeaba acasa si ne plătesc!
Dacă nu știau cum să scape mai iute de bolnavii cronici și pensionari care doar ” consumau fără să producă” acum ei sunt primii de care au grije si pentru care, in principiu, se ruinează lumea!
Dacă inainte nu durea capul pe nimeni de spitale, acum toată viața depinde de câte locuri sunt în spitale!
Ierați-mă dar eu nu pot crede in dragostea aceasta „de mamă” pentru noi; prea e cusută cu ață albă!
Si nu pot crede pentru că nici o mamă nu este pentru unii din copiii ei mumă iar pentru alții ciumă!
In lume se moare mai departe de foame, de frig, de sete, de sărăcie, asistat, avortat, din lipsa de medicamente samd.
Ce se dorește este să nu murim din covid!

Iar cei mai iubiti dintre pământeni au devenit tocmai cei care acum un an creau probleme guvernelor: bătrânii si bolnavii cronici!
E prea cusut cu ață albă si nu pot sa cred in dragostea asta!

„Dăruiesc vaccinul meu corona! Las pe alții înainte să fie șobolani de laborator!”

https://vrabiute.blog/2021/03/13/fotografia-zilei: Autoturismul apartine rectorului școlii Alfred-Delp-Schule din Seligen-Offenbach, doamna Gabriele Adam)

15/03/2021 Posted by | analize | , , , , , , , | Lasă un comentariu

%d blogeri au apreciat: