CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

DICTATORUL COMUNIST NORD COREEAN Kim Jong Un s-a oferit să-l sprijine pe PUTIN în războiul din Ucraina cu 100.000 de soldați

Dictatorul comunist Kim Jong Un i-a făcut lui Putin o ofertă, propunându-i să trimită în ajutorul Rusiei 100.000 de soldați nord-coreeni în războiul împotriva Ucrainei.
Publicația Daily Mail, citând agenția de presă rusă Regnum, relatează că Vladimir Putin urmează să ia în considerare formarea unei alianțe cu Kim Jong Un, în schimbul aprovizionării cu energie și cereale a Coreei de Nord.

Rusia ar putea primi în ajutor 100.000 de militari ai Coreei de Nord care se vor alătura rușilor din cele două republici separatiste, pro-Kremlin din Ucraina. Phenianul ar putea transfera unități tactice în Donbass. ”, a relatat Agenția de presă Regnum citată de https://www.dailymail.co.uk și https://www.onet.pl.

Igor Korotchenko, un colonel în rezervă,redactor-șef al revistei Apărarea Națională a Rusiei, comentând reportaje ale televiziunii de stat ruse Rossiya 1, a spus că: „Nouă (rușilor) nu ar trebui să ne fie rușine să acceptăm mâna întinsă a lui Kim Jong Un. Există rapoarte că 100.000 de voluntari nord-coreeni sunt gata să vină și să ia parte la conflict”.

Deși gazdele programului televizat s-au întrebat dacă soldații nord-coreeni ar putea fi voluntari sau dacă vor fi trimiși cu forța să lupte cu ucrainenii, Korotchenko a spus că aceștia se vor descurca pe câmpul de luptă pentru că sunt „rezistenți și nepretențioși” și că „cel mai important lucru este motivația lor”.

„Dacă voluntarii nord-coreeni cu sistemele lor de artilerie, cu experiență vastă în luptă antibaterie și cu un sistem de rachete cu lansare multiplă de calibru mare care au fost fabricate în Coreea de Nord, vor să fie implicați în conflict, ei bine, să dăm undă verde la impulsul lor voluntar. Dacă Coreea de Nord este dispusă să-și îndeplinească obligația internațională de a lupta împotriva fascismului ucrainean, ar trebui să îi permitem să facă acest lucru”, a spus Igor Korotchenko.

El a mai declarat că entitățile separatiste Republica Populară Doneţk şi Republica Populară Lugansk au dreptul suveran de a semna acorduri şi le pot încheia cu Coreea de Nord.

În opinia sa, Rusia ar trebui, de asemenea, să înceteze participarea la sancțiunile internaționale care afectează Coreea sub conducerea Kimi de ani de zile.

Legăturile dintre Rusia și Coreea de Nord sunt puternice și datează din 1948, când URSS a fost prima țară din lume care a recunoscut oficial existența RPDCoreene. De asemenea, merită adăugat și faptul că în timpul războiului din Coreea dintre Sud și Nord, URSS a sprijinit RPD Coreeană.

După prăbușirea Uniunii Sovietice, au continuat bunele relații între cele două țări, fapt demonstrat printre altele, în Invitarea lui Kim Jong Un de a vizita Rusia.

Întâlnirea a avut loc la Vladivostok în 2019, iar când Rusia a atacat Ucraina anul acesta, Coreea de Nord a fost una dintre cele cinci țări care au votat împotriva rezoluției ONU de condamnare a invaziei.

Datorită acestor acțiuni și după recunoașterea republicilor separatiste de către Coreea de Nord, Ucraina a rupt toate relațiile diplomatice cu această țară.

Publicitate

05/08/2022 Posted by | ISTORIE ROMÂNEASCĂ | , , , , , , , , | Un comentariu

Contracararea cursei nebunești de înarmare cu rachete balistice a Chinei și Coreei de Nord

 

China s-a înarmat cu rachete distrugătoare, bombardiere, drone ultrarapide sau ”invizibile” pe radar, armament nou cu care visează să acopere întârzierea sa faţă de Statele Unite în domeniultehnologic,relatează AFP.



Prof.dr.Jaganath Sankaran, de la Universitatea din Texas, este un specialist în problemele aflate la intersecția dintre securitatea internațională,știință și tehnologie. 
 Sankaran și-a petrecut primii patru ani ai carierei ca om de știință în domeniul apărării în cadrul instituției de cercetare și dezvoltare a rachetelor din India. 
Munca sa în proiectarea și dezvoltarea armelor i-a determinat interesele în chestiuni precum echilibrul puterii militare, stabilitatea strategică și controlul armelor.
 Obiectivul actual al cercetării lui Sankaran este regiunea Asia-Pacific unde studiază capacitățile în creștere militare și nucleare ale Chinei și acțiunea de contra-echilibrarea militară întreprinsă de Statele Unite, Japonia, India și alte state. 
Sankaran a lucrat, de asemenea, la stabilitatea strategică SUA-Rusia și la controlul armelor nucleare.

Sankaran a deținut burse la Laboratorul Național Los Alamos, Centrul Belfer pentru Știință și Afaceri Internaționale, Universitatea Harvard și RAND Corporation. Sankaran a publicat în International Security, Contemporary Security Policy, Strategic Studies Quarterly, Arms Control Today, Bulletin of Atomic Scientists și alte instituții. Cercetările sale au fost publicate și de RAND Corporation și Stimson Center.

China și Coreea de Nord au acumulat un arsenal semnificativ de rachete balistice. Se estimează că China deține până la 1500 de rachete balistice cu rază scurtă de acțiune (SRBM) și 450 de rachete balistice cu rază medie de acțiune. Aceste rachete ar putea viza Statele Unite și bazele militare aliate într-o confruntare din strâmtoarea Taiwan. 
Coreea de Nord are aproape 1000 de SRBM și aproximativ 300 de rachete balistice cu rază medie de acțiune care pot atinge ținte în Coreea de Sud și Japonia.


În 2017, fostul director al Serviciului National de Informații al SUA, Daniel Coats, a declarat în fața Congresului SUA că Coreea de Nord a dezvoltat capabilități de rachete balistice convenționale de precizie. 
De asemenea,în 2019, Departamentul de Apărare al Statelor Unite ale Americii a declarat rachetele balistice regionale ale Chinei, drept un sistem de arme proeminent în „eforturile sale de a contracara capacitățile militare ale SUA în Indo-Pacific”. Din fericire pentru Washington,acesta are în prezent  căi de atenuare a acestor amenințări.

Statele Unite și aliații săi ar putea răspunde eficient și ar putea desfășura rachete care să descurajeze amenințările chineze și nord-coreene, extindzând apărarea antirachetă în regiunea Asia Pacific, pentru a atenua amenințarea. 
În cele din urmă, Statele Unite ar putea încerca mecanisme de control al armelor pentru a limita și eventual pentru a inversa proliferarea rachetelor. Toate aceste opțiuni oferă posibilități dar și provocări.

Înțelegerea motivațiilor din spatele înarmărilor cu rachete ale Chinei și Coreei de Nord va permite evaluarea eficacității acestor opțiuni. Beijingul și Phenianul au idei diferite despre rolul pe care îl joacă rachetele în descurajare și în război. Angajamentul în controlul armelor, desfășurarea de arme compensatorii ofensive și pregătirea unei apărări robuste împotriva rachetelor Chinei și Coreei de Nord prezintă provocări unice pentru SUA.

Coreea de Nord nu vede rachetele sale ca pe un mijloc de reunificare sau ca active într-un război prelungit. Mai degrabă, ele sunt considerate instrumente de constrângere, de exemplu, pentru a descuraja liderii japonezi să ofere sprijin material sau militar Coreei de Sud sau Statelor Unite într-o situație de confruntare militară.
 Nord-coreenii speră să facă cu succes ceea ce irakienii nu au reușit să realizeze în războiul din Golf din 1991.
 Irakienii au tras mai multe rachete în Israel și au amenințat cu atacuri cu arme chimice asupra Israelului, încercând fără succes să destructureze larga coaliție aflată sub comanda SUA.

Nord-coreenii speră să anuleze sprijinul japonez pentru o campanie militară condusă de SUA, folosind amenințarea bombardamentelor cu rachete. De asemenea, nord-coreenii urmăresc să-și folosească arsenalul de rachete pentru a viza bazele aeriene militare majore și porturile navale de debarcare din regiunea Asia Pacific, pentru a preveni concentrarea forțelor americane și aliate și pentru a exclude o operațiune militară în stil ”Furtună în deșert” împotriva sa.

Pentru Coreea de Nord, rachetele cu rază regională sunt instrumente de descurajare și apărare pentru a evita înfrângeri militare catastrofale. 
În consecință, liderii ei ar putea să nu fie dispuși să se angajeze în controlul armamentului de sine stătător sau reduceri ale arsenalelor convenționale de rachete balistice, cu excepția cazului în care există o schimbare semnificativă a naturii relației țării cu Statele Unite.
 Aceasta înseamnă că, pe termen scurt, o combinație de construire a unor adăposturi întărite pentru populație și de apărare limitată împotriva rachetelor, pot fi cele mai viabile contramăsuri în fața amenințarii nord-coreeane cu rachete.

Între timp, China a articulat o strategie robustă de război folosind rachetele sale balistice convenționale. Doctrină militară chineză vorbește despre „penetrarea sistemului de apărare aeriană a inamicului, lovirea țintelor în profunzimea teritoriului inamic și preluarea dominației aeriene și navale în viitoarele războaie locale”. 
Aceste documente vorbesc despre un atac cu rachete menit să demanteleze operațiunile de apărare aeriană ale SUA și ale aliaților, urmat de o campanie aeriană care utilizează muniții ghidate de precizie pentru a provoca daune operaționale semnificative forțelor americane și aliate.

Acestea sunt concepte încă speculative și s-ar putea să nu fie ușor de pus în practică de forțele chineze de rachete. Dovezile indică îmnsă faptul că China se antrenează pentru a executa aceste tipuri de campanie și că forțele de rachete chineze au dobândit o capacitate limitată de a executa atacuri  preplanificate împotriva țintelor din teatrul de război al Pacificului.

China și-a integrat rachetele balistice convenționale în strategia sa militară regională și pe termen scurt, măsurile de control al armelor, cum ar fi o versiune a Tratatului privind forțele nucleare cu rază intermediară, par improbabile. 
Momentan, desfășurarile regionale de apărare antirachetă din SUA și alte măsuri defensive vor trebui să descurajeze și să se apere împotriva acestor amenințări.

Pe măsură ce China construiește o forță aeriană modernă și competentă, s-ar putea să se bazeze mai puțin pe capacitățile sale de rachete.
 În plus, China caută să reducă amprenta resurselor americane de apărare antirachetă în regiune, temându-se de o capacitate latentă împotriva rachetelor sale strategice.

În cele din urmă, având în vedere rolul pe care îl joacă rachetele în strategia militară nord-coreeană și chineză, o posibilă soluție care merită explorată este aceea care are în vedere reducerea numărului de rachete care pot face obiectul unor negocieri pentru o reducere rezonabilă a apărării antirachetă regională a SUA și ale aliaților săi.

18/07/2022 Posted by | ISTORIE ROMÂNEASCĂ | , , , , | Lasă un comentariu

În 2021 au fost persecutați pentru credința în Hristos 360 de milioane de creștini

Symbolbild Katholische Kirche in Afrika

La nivel mondial, tendințele de persecuție și oprimare a creștinismului au crescut în anul 2021, arată statisticile publicate de Organizația Open Doors, comentate de basilica.ro. Conform acestora, aproximativ 360 de milioane de creștini suferă un grad mare de persecuție și discriminare în întreaga lume.

În perspectiva acestor cifre, unul din șapte creștini, la nivel mondial, este victima persecuției și discriminării pentru credința în Hristos. Mai specific, unul din șase creștini în Africa, doi din cinci în Asia și unul din doisprezece in America Latină.

Este pentru al doilea an consecutiv în care fiecare țară aflată pe lista de urmărire a fost clasificată ca având un grad „foarte crescut” sau „extrem” de persecuție.

În 2021, primele trei țări în care creștinii suferă cele mai aspre condiții au fost: Afganistanul, Coreea de Nord și Somalia.

Cauzele sunt multiple și greu de izolat într-o singură categorie. Există o legătură strânsă între sursa persecuțiilor și statutul religios adoptat de regiunea sau țara respectivă.

În cifre, statisticile arată că aproximativ 5898 de creștini au fost uciși, 5110 de biserici au fost atacate, 6175 au fost lipsiți de libertate și 3829 de creștini au fost răpiți.

La nivel global, comparativ cu anul precedent, numărul creștinilor persecutați a crescut în 2021 cu aproximativ 20 de milioane.

Datele folosite pentru întocmirea raportului au fost colectate în perioada 1 octombrie 2020 – 30 septembrie 2021.

Indexul Open Doors analizează în alcătuirea statisticilor mai multe criterii:

• Viața privată: dacă creștinul are sau nu voie să dețină obiecte religioase.
• Viața de familie: dacă creștinilor le este permis sau nu să-și exprime credința în familie, să sărbătorească evenimente religioase.
• Viața în comunitate: dacă pot să trăiască fără să fie lezați sau discriminați în comunitățile locale.
• Viața națională: dacă forma de guvernământ permite creștinilor să-și exprime credința.
• Viața Bisericii: dacă creștinii au voie să participe împreună la slujbe și dacă au voie să construiască biserici.
• Violența: dacă creștinii sunt victime ale violenței comunitare.

Organizația „Open Doors” este o rețea mondială de ONG-uri creștine non-profit, care urmărește situația creștinilor la nivel mondial.

22/01/2022 Posted by | CREDINTA | , , , , , , , , , , , , , , , , | Un comentariu

%d blogeri au apreciat: