CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

Cum s-a ajuns la etnonimul “rom” în locul celui de ţigan ?

Mituri despre ţiganii din trecut. Cum au refuzat numele de „noii ţărani“ şi au transformat casele primite în grajduri

 

 

În ultima vreme s-a ajuns la situaţia paradoxală, în care România nu mai înseamnă pentru presa şi opinia publică din străinătate ţara Nadiei Comăneci, a lui Constantin Brâncuşi sau a lui George Enescu, nu mai este ţara cu tradiţii şi frumuseţi tulburătoare, iar românii sunt confundaţi de europeni cu …ţiganii, după ce valul de infracţiuni comise de etnicii ţigani în Italia sau alte ţări occidentale,  a aruncat anatema asupra întregului popor român.

Recrudescenţa infracţiunilor comise de ţigani în Italia şi nu numai, precum şi asocierea acestor fapte cu poporul român, prezentat ca un popor de violatori, hoţi, are efecte negative nu numai asupra ţării noastre ca imagine, dar şi asupra românilor de bună credinţă care merg în străinătate să câştige un ban cinstit.

Totul porneşte de la o nefericită asemănare de termeni: rom/români, cuvinte care şi în alte limbi, cum ar fi italiana – rom-rumeno, se aseamănă de asemenea foarte mult, astfel încât diferenţele dispar în mentalul colectiv, iar aceste cuvinte devin sinonime şi nimeni nu mai ştie dacă acela care a furat, a violat sau a tâlhărit este român, sau rom. 

În plan intern, folosirea cuvântului „rom” este reglementată printr-un memorandum emis în anul 2000 în urma unor presiuni asupra autorităţilor române de a schimba un alt memorandum din 1995, care instituise folosirea termenului de ţigan.
 
Dar cum s-a ajuns ca în loc de „ţigan” să fie folosit termenul „rom”?

S-a întâmplat după decembrie ’89. Într-o postare pe site-ul perso­nal, senatorul de Ilfov Iulian Urban povesteşte că 1993 a fost anul când în Consiliul Europei s-a votat pentru folosirea termenului de „romi” în loc de „ţigani”, România având atunci doar statutul de ţară invitată.

Pentru că de acolo s-a pornit cu toată această schimbare, nemaifiind folosită denumirea de «ţigan». Era delegaţia noastră acolo, ministru de Externe era domnul Meleşcanu şi în preşedintele de atunci al Adunării Parlamentare Europene, spaniolul Martinez, am avut un foarte mare prieten al României, care ne-a ajutat foarte mult să fim acceptaţi ca membri deplini. (…)

Domnul Meleşcanu faţă de domnul Martinez a ridicat problema şi a spus că pentru noi este o situaţie foarte neplăcută, este un disconfort: rom – România. Ţineţi cont de faptul că în 1993 romii nu deveniseră încă sperietoarea Europei şi nu erau asociaţi cu naţiunea română!

Reprezentanţii noştri la Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei au spus că, prin modificarea denumirii din «ţigan» în «rom» se va înţelege că România este de fapt ţara ţiganilor.

La care Martinez s-a uitat la el şi a spus: «Care este problema? Abordarea dumneavoastră este intolerantă, xenofobă şi împotriva normelor europene. Romii sunt – ca şi românii, ca şi ungurii, ca şi spanio­lii, ca şi francezii – o naţie din cele multe care formează Europa de azi. A vorbi peiorativ la adresa romilor este la fel de urât ca şi cum ai vorbi peiorativ la adresa propriei tale naţii».

Acelaşi domn Martinez a declarat recent în presa spaniolă că este îngrozit de infracţiunile… românilor din Italia, şi întrebat de ce vorbeşte de români când este vorba de romi, a comentat «romi, români tot una este….

 

Într-o petiţie adresată Parlamentului României, se face o trecere în revistă a denumirii pe care ţiganii o au în diverse limbi. „Gypsy”, în engleză, „zigeuner” şi „sinti” sunt cele mai folosite în germană în limba franceză s-a impus numele de „gitanes”, iar în spaniolă „gitano”. În Danemarca, Suedia şi Finlanda apar sub numele de „tattan” (tătari). 

PRESIUNI ASUPRA AUTORITĂŢILOR

 

Între timp, în ţară, autorităţile române erau supuse unor presiuni continue pentru folosirea etnonimului de rom în loc de ţigan. Organizaţii, politicieni, personalităţi de frunte cu ascendenţă romă au exercitat o presiune constantă pentru folosirea în documentele oficiale a etnonimului „rom”.

Ca un răspuns la aceste presiuni, prin Memorandumul H03/169 si 5/390/NV din 31 ianuarie 1995 adresat primului-ministru de atunci, Nicolae Văcăroiu, ministrul de Externe Teodor Meleşcanu recomanda folosirea în continuare în documente a cuvântului „ţigan”, în concordanţă cu cuvintele folosite în celelalte limbi europene: zigeuner, gitanes, zingaro etc., pentru evitarea unor confuzii cu numele poporului român.

Presiunile au continuat însă şi în 2000, Petre Roman, ministru de Externe la aceea vreme, semnează un nou Memorandum cu numărul D2/1094/29.02.2000 către prim-ministrul Mugur Isărescu, în care, propune folosirea, cu precădere, a termenului rom în corespondenţa MAE, în paralel cu formulele alternative – Roma/Gypsies, Roms/Tsiganes, Roma and Sinti – în corespondenţă cu organizaţiile internaţionale care le utilizează. 

TERMENI FOLOSIŢI ÎN PARALEL

 

În memorandumul cu nr. D2/ 1094 29.02.2000 adresat de Petre Roman premierului Isărescu se arată că arată că „în ultima pe­ri­oadă, Ministerul Afacerilor Externe a fost confruntat cu o veritabilă campanie declanşată de unele asociaţii de romi pentru reconsiderarea oficială a poziţiei sale în privinţa recomandării pe care a făcut-o prin Memorandumul MAE nr. H03/169 din 31 ianuarie 1995 către primul-mi­nistru, pentru utilizarea, în documentele oficiale, a termenului de «ţigan», în detrimentul celui de «rom», care de-abia începuse să se im­pună.

Preocuparea pentru acest memorandum a fost manifestată şi de mediile internaţionale. Reprezentanţi ai Consiliului Europei, ai Înaltului Comisar al OSCE pentru Minorităţi Naţio­nale, precum şi ai organizaţiilor neguvernamentale internaţionale militante pentru drepturile omului au făcut referire, în discuţiile lor cu autorităţile române, la acest document. (…)

Având în vedere cele de mai sus, propunem folosirea, cu precădere, a termenului «rom» în corespondenţa MAE, în paralel cu formulele alternative menţionate mai sus (Roma/Gypsies, Roms/Tsiganes, Roma and Sinti) în corespondenţa cu organizaţiile internaţionale care le utilizează. Această propunere răspunde presiunii exercitate de majoritatea asociaţiilor romilor din România pentru anularea Memorandum-ului – H(03) 169/ 1995, contribuind la stingerea unui conflict artificial şi, mai mult, la construirea unor relaţii, pe baze parteneriale, cu ONG-urile care reprezintă această comunitate etnică; este rezultatul consultărilor dintre MAE şi o serie de specialişti în domeniu, organizaţii internaţionale (Consiliul Europei şi OSCE), instituţii naţionale (Departamentul pentru Protecţia Minorităţilor Naţionale, Ministerul Educaţiei Naţionale, Avocatul Poporului) şi asociaţii ale rromilor”.

TĂRICEANU A SPUS NU

Cum problemele ridicate de romi în Peninsulă s-au agravat în ultimii ani de mandat ai premierului Tăriceanu, automat s-a readus în atenţie una dintre cauzele pentru care românii şi România au de suferit pe plan extern: confuzia rom/român. Numai că, potrivit unui do­cument oficial al Guvernului României, ex-premierul Tăriceanu nu a fost de acord cu revenirea la folosirea termenului de „ţigan” pe motiv că „este de natură a sugera intenţia unei discriminări, fie şi aparentă, pe criteriul apartanenţei etnice”.

Ca argumente pentru menţinerea folosirii cuvântului „rom”, Tăriceanu aminteşte memorandumul lui Petre Roman din 2000, dar şi alte documente emise de organisme internaţionale. În acest context sunt citate Rezoluţia 44/1997 a Consiliului Europei privind contribuţia romilor construcţia unei Europe tolerante în care se stabileşte „să se utilizeze termenul de rom/i pentru a se alinia practicii generale a Consiliului Europei şi OSCE, precum şi reunirea sub apelativul rom/i (rom/s în franceză; rom/a în engleză, respectiv „aven ametza”), ansamblul de grupuri cum sunt romii, ţiganii, sintii, manusii, gitanii pentru a simplifica lectura şi înţelegerea documentelor”.

Un alt document invocat este Convenţia cadru pentru protecţia minorităţilor naţionale ratificată de România prin Legea 33/1995 care reglementează că „orice persoană aparţinând unei minorităţi naţionale are dreptul să aleagă liber dacă să fie tratată sau nu ca atare şi nici un dezavantaj nu poate rezulta dintr-o asemenea alegere din exerciţiul drepturilor legate de aceasta”, Guvernul Tăriceanu comentând că astfel ” persoanele aparţinând etniei în cauză au dreptul la autodeterminare şi de a se autodeclara romi.

De asemenea, Tăriceanu afirmă că România a ratificat prin Legea 282/2007 Carta europeană a limbilor regionale sau minoritare adoptată la Strassbourg, la 5 noiembrie 1992, lege care stabileşte că «prevederile Cartei se aplică următoarelor limbi minoritare folosite pe teritoriul României: lit. m) limba romani»”. 

CUM SĂ SCHIMBĂM SCHIMBAREA

Un pas s-a făcut totuşi în 2002, când, la propunerea secretarului de stat în Ministerul Culturii Ion Antonescu, premierul Adrian Năstase a decis schimbarea prescurtării „ROM” care arăta naţionalitatea în buletine şi paşapoarte, în cea de „ROU”. 
Adrian Severin, fost membru al APCE şi fost preşedinte al Adunării Parlamentare al OSCE, ne-a declarat că „apelativele «rom» sau «roma sinti» sunt folosite pe plan internaţional şi că o modificare a acestor apelative în România nu rezolvă problema confuziei între romi şi români în afara României, adică exact acolo unde respectiva confuzie este deranjantă.

În acest sens se cere explicat că do­rinţa de a evita confuzia nu vine dintr-un complex de superioritate etno-culturală al româ­nilor şi nu este expresia naţionalismului lor etnic, ci are obiectivul legitim de a permite identificarea corectă a unui popor cu tră­să­turile sale specifice circumscrise de istoria sa, precum şi de felul său de a se organiza, de a se raporta la lume şi de a crea valori universale. Va fi nevoie, deci, şi de un demers diplomatic”.

 

 

 CITIŢI ŞI :

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2016/04/16/cum-au-devenit-romanii-romi/

Surse:

 

http://jurnalul.ro/campaniile-jurnalul/tigan-in-loc-de-rom/propunere-jurnul-national-tigan-in-loc-de-rom-145427.htmlal

http://adevarul.ro/locale/hunedoara/mituri-despre-tiganii-trecut-refuzat-numele-noii-tarani-transformat-casele-primite-grajduri-1_5665bf407d919ed50efc54fd/index.html

23/10/2017 Posted by | LUMEA ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , | Un comentariu

Ucraina închide şcolile româneşti

 

 

Şcolile româneşti din Ucraina, se închid prin lege, încălcându-se Tratatul cu România şi  legislaţia europeană

 

În seara zilei 4 septembrie 2017, Parlamentul de la Kiev a adoptat o nouă Lege a Educaţiei prin care introduce în şcoli sistemul de 12 clase. În acelaşi timp, Legea adoptată reprezintă o mare lovitură împotriva comunităţii româneşti din Ucraina şi altor minorităţi etnice, fiindcă desfiinţează sistemul de învăţământ în limba maternă. Potrivit art. 7 al noii legi adoptate, sistemul de educaţie din Ucraina se desfăşoară doar în limba de stat (ucraineană).

Aşadar, după posibila semnare a legii de către preşedintele Petro Poroşenko, şcolile actuale cu limba română de predare vor fi lichidate.

Legea 3419-D prevede introducerea treptată a noului sistem al educaţiei, şi prin aceasta, înlocuirea materiilor care se predau în limba română cu discipline care vor fi predate în limba ucraineană.

Prima fază a reformei va avea loc începând cu 1 septembrie 2018 (reforma claselor primare şi a grădiniţelor pentru copii).

Predarea materiilor în limba română se va păstra doar în clasele primare (1-4). De la 1 septembrie 2022 reforma va fi implementată în cazul claselor medii, iar din 2027 – în clasele superioare (9-12).În  clasele superioare (9-12) ale şcolilor din localităţile româneşti şi ale altor minorităţi naţionale din Ucraina toate disciplinele se vor preda în limba ucraineană, iar în clasele medii (clasele 5-9) învăţământul se va desfăşura în limba de stat cu elemente în limba română / în limba minorităţii respective.

Potrivit art. 7 al legii adoptate, „persoanelor care aparţin la popoarele băştinaşe sau la minorităţi naţionale din Ucraina li se garantează dreptul de a studia în limba maternă alături de limba ucraineană…”, acest drept este „realizat prin unele instituţii aparte, clase (grupe) cu limba de predare a poporului băştinaş sau a minorităţii naţionale alături de predarea în limba ucraineană”.

De asemenea, este prevăzută posibilitatea studierii limbii materne a minorităţilor în unele şcoli sau la societăţile şi asociaţiile culturale ale comunităţilor etnice respective.

Pentru comparaţie, potrivit legilor anterioare, în Ucraina era permisă funcţionarea şcolilor cu limba română de predare şi se studia obligatoriu limba ucraineană ca materie, necesară pentru integrarea minorităţii în societatea largă.Aşadar, în urma adoptării acestei legi, va fi desfiinţat întregul sistem al educaţiei pentru minorităţile naţionale din Ucraina (maghiari, români, ruşi, bulgari, polonezi etc.).

În preajma votării, Ministrul Educaţiei şi Ştiinţei din Ucraina Lilia Grinevici a numit limba de predare a disciplinelor cel mai controversat articol în proiectul de lege.

În acelaşi timp, ministrul ucrainean a spus că s-a ajuns la o soluţie consensuală,  care să asigure dreptul minorităţilor naţionale de a studia în limba lor maternă,  conform Constituţiei şi, în acelaşi timp, să le ofere  posibilitatea de a învăţa şi limba ucraineană.

„La fiecare nivel al învăţământului mediu general numărul de materii predate în limba ucraineană ar trebui să crească”, a spus ministrul învăţământului din Ucraina.

Comunitatea românească din Ucraina şi-a declarat deja nemulţumirea faţă de legea adoptată de Parlamentul de la Kiev, mai ales în contextul „încălzirii” relaţiilor bilaterale româno-ucrainene şi sprijinului acordat de Bucureşti statului vecin şi prieten – Ucraina.

Oare acesta să fie un semn de mulţumire din partea Kievului? Românii din Ucraina au semnat un Apel către şeful statului ucrainean Petro Poroşenko, în care solicită respingerea prin veto a acestei legi, considerând-o una care ar putea genera noi conflicte, nemulţumiri sociale şi instabilitate în ţară.

Prezent în sala de sesiuni a Radei Supreme, deputatul Grigore Timiş, etnic român, nu a participat la vot, retrăgând cartela de deputat din sistemul electronic şi protestând astfel împotriva adoptării acestei legi.

Grigore Timiş, împreună cu parlamentarii ucraineni de alte etnii au protestat şi la Consiliul de Coordonare a Parlamentului împotriva acestei legi, însă majoritatea prin 255 de voturi, a ignorat opinia minorităţii.

 Vicepreşedintele Camerei Deputaţilor a României, Benoni Ardelean consideră că decizia Parlamentului ucrainean de a restrânge drepturile minorităţilor în privinţa educaţiei îndepărtează ţara vecină de valorile Uniunii Europene, potrivit unui comunicat de presă trimis Redacţiei. 

El a afirmat că:

„Decizia Parlamentului ucrainean de a restrânge drepturile minorităţilor în privinţa educaţiei îndepărtează ţara vecină de valorile Uniunii Europene.

În calitate de vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor sunt îngrijorat de faptul că tinerii români din Ucraina sunt în pericol de a-şi pierde treptat identitatea, fapt ce pune între paranteze chiar Tratatul de bună-vecinătate dintre România şi Ucraina.

Noua lege a educaţiei din Ucraina, practic, va restricţiona drastic învăţământul cu predare în limba minorităţilor şi, prin urmare, îl va afecta şi pe cel cu predare în limba română”, adăugând că, potrivit Tratatului româno-ucrainean, „părţile contractante vor crea, pentru persoanele aparţinând minorităţii române din Ucraina şi pentru cele aparţinând minorităţii ucrainene din România, aceleaşi condiţii pentru studierea limbii lor materne”. 

     Liberalul a mai spus: „Mai mult, Convenţia-cadru pentru protecţia minorităţilor naţionale subliniază că fiecare stat semnatar se angajează să recunoască «dreptul oricărei persoane aparţinând unei minorităţi naţionale de a învăţa limba sa minoritară» şi «să promoveze condiţiile de natură să permită persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale să-şi menţină şi să-şi dezvolte cultura, precum şi să-şi păstreze elementele esenţiale ale identităţii lor, respectiv religia, limba, tradiţiile şi patrimoniul lor cultural»”.

 De asemenea, Ministerul Afacerilor Externe a transmis ieri, că „a luat notă cu îngrijorare” de noua lege a Învăţământului adoptată de către Rada Supremă a Ucrainei, adăugând că, potrivit prevederilor Convenţiei-cadru pentru protecţia minorităţilor naţionale, statele se angajează să recunoască dreptul oricărei persoane aparţinând unei minorităţi naţionale de a învăţa în limba sa maternă.

Noua Lege a Educaţiei adoptată de Parlamentul de la Kiev prevede că în şcolile din această ţară studiile se vor desfăşura doar în limba de stat, astfel că va fi desfiinţat treptat sistemul de predare în limba minorităţilor naţionale, potrivit unui comunicat de presă.

 

     În comunicat se menţionează:

 

„Necesitatea conformităţii cu normele internaţionale în materie a fost semnalată permanent de partea română în dialogul cu partea ucraineană pe tema promovării şi protejării drepturilor persoanelor aparţinând minorităţii naţionale române din Ucraina.

În acest sens, tema învăţământului în limba maternă pentru etnicii români din Ucraina se va afla prioritar pe agenda secretarului de stat Victor Micula, care se va deplasa la Kiev săptămâna viitoare tocmai pentru a discuta despre minoritatea română din Ucraina.

Ne exprimăm aşteptarea ca drepturile persoanelor aparţinând minorităţii române din Ucraina sa fie prezervate şi subliniem preocuparea constantă a autorităţilor române faţă de această problematică”.

Reforma sistemului de învăţământ din Ucraina a stârnit un val de critici, comunitatea de români din Ucraina vorbind despre un proces de lichidare a şcolilor româneşti şi de ucrainizare a minorităţilor etnice.

În acest sens, a fost semnat un apel către preşedintele Ucrainei, Petro Poroşenko, prin care se solicită respingerea prin veto a acestei legi, considerată a fi una care ar putea genera noi conflicte şi instabilitate în ţară. 

 

 

 

 

 

 

 

CITIŢI ŞI :

 

 

 

 

 

 

 

07/09/2017 Posted by | PRESA INTERNATIONALA | , , , , , , , , , , | Un comentariu

   

%d blogeri au apreciat: