CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

Politicienii din Ungaria și cei maghiari din țara noastră, au fost și sunt angajați într-o campanie permanentă de contestare și revizuire a Tratatului de la Trianon

Horthy készült rá, hogy lelövi Hitlert | 24.hu

Foto: dictatorii Horthy Miklos și Adolf Hitler

Horthy Miklos a fost amiral şi guvernator al Ungariei în perioada 1 martie 1920 – 15 octombrie 1944. El a instaurat un regim autoritar de dreapta, inclusiv în Transilvania de Nord, în perioada de după 1940, ocupată în urma Dictatului de la Viena, fiind acuzat că ar fi permis deportarea a sute de mii de evrei în lagărele naziste şi ar fi fost responsabil de atrocităţile comise împotriva românilor din această zonă.

Horthy a abdicat în anul 1944, iar la finalul celui de-al doilea Război Mondial a fost arestat şi citat ca martor în Procesul de la Nurnberg. Nu a fost, însă, judecat drept criminal de război. A murit în 1957 la Estoril, în Portugalia.

În 1993, rămăşiţele sale pământeşti au fost aduse în Ungaria şi reînhumate în oraşul natal, Kenderes.

Horthy Miklos a fost reabilitat la sfârşitului anului 1993, printr-o decizie a Parlamentului Ungariei.

Politicieni ai minoritarilor maghiari şi secui din România susţin obiectivul anti-Trianon al politicii revizionist-revanşarde inaugurate de Miklos Horthy.

Cei mai mulţi dintre noi leagă numele lui Miklos Horthy de regimul barbar, caracterizat prin crimele bestiale, greu de imaginat în secolul XX, săvârşite de regimul acestuia împotriva românilor şi evreilor din timpul ocupaţiei  României de nord-vest, între 1940-1944.

Mai puţini sunt însă cei care cunosc faptul că Horthy este autorul unui plan revizionist-revanşard prin care Ungaria declanşa politica sa extremist-revizionist-şovină împotriva statelor care, în urma Primului Război Mondial, se desprinseseră din fostul Imperiu Austro-Ungar, subliniază colonelul r. prof. Claudiu Aiudeanu într-un articol publicat de https://foaienationala.ro.

În „Memorandumul” conceput, în luna octombrie 1919, Horthy considera România ca principal duşman şi stabilea ca obiectiv startegic distrugerea statului naţional unitar român. Pentru realizarea acestui scop, Horthy a trasat ca sarcină principală chiar declanşarea unei campanii militare împotriva României în anul 1921.

Fie şi o analiză simplă a situaţiei politico-militare europene de la aceea dată denotă orice lipsă de judecată şi realism din partea lui Horthy, întrucât era imposibil ca o ţară învinsă şi zdrobită, fără drept de apel, în timpul războiului să iasă învingătoare într-un conflict cu România care dispunea, la acea dată, de o puternică forţă militară.

Mai mult, în  dorinţa sa furibundă, ce i-a întunecat judecata, de a reocupa Transilvania, Horthy omitea faptul că numai cu două luni înaintea redactării „Memorandumului” armata română eliberase, în pas de defilare, Ungaria de bolşevismul lui Bella Kun, înlăturând astfel pericolul constituirii primului stat bolşevic din Europa Centrală, iar opinca românească “fluturase” pe Parlamentul Ungariei.

Nu mai vorbim de faptul că el făcea abstracţie de hotărârea Marii Adunării de la Alba Iulia, de la 1 Decembrie 1918.

Lipsa de discernământ politic şi ura fanatică faţă de România l-au determinat să creadă, în pofida tuturor evidenţelor, că va reuşi să zădărnicească  recunoaşterea internaţională a unirii Transilvaniei cu România şi garantarea noilor frontiere ale statului naţional român de către puterile aliate prin Tratatul de la Trianon parte a sistemului Tratatelor de pace de la Versailles.

Din cuprinsul programului respectiv elaborat de Horthy împotriva României  se distinge cu uşurinţă că obiectivul fundamental al politicii externe a Ungariei trebuia să fie, până la semnarea tratatelor de pace, izolarea politică a României.

În acest scop, diplomaţia ungară trebuia să aplice o divesitate de acţiuni menite să exploateze, în interes propriu, disensiunile existente între ţările membre ale Antantei cu ţintă directă de a reocupa Transilvania.

În acelaşi timp, pentru atingerea obiectivului respectiv în „Memorandum” era stipulată şi sarcina diplomaţiei ungare de a profita de divergenţele dintre România, Cehoslovacia, Polonia şi Rusia Sovietică.

Quotes about the Treaty of Trianon by famous non-Hungarian people - Daily  News Hungary

Foto:Afiș de propaganda maghiară anti-Trianon

Pentru sprijinirea acţiunilor revizionist-revanşarde antiromâneşti gândite şi iniţiate de Horthy în programul său a fost  inclusă şi organizarea de acţiuni diversioniste şi destabilizatoare pe teritoriul României, de spionaj şi de înfiinţare a unor formaţiuni paramilitare, din rândul etnicilor maghiari şi secui, menite de a acţiona în Transilvania.

Coordonarea acestor acţiuni subversive era asigurată de Biroul special din cadrul Comandamentului Armatei Ungare, înfiinţat în noiembrie 1919.

Totodată, pentru realizarea planului revizionist-revanşard antiromânesc, Horthy a dispus chiar şi elaborarea unui plan militar concret, cu numele de cod „Zorile”, care prevedea atacarea României şi ocuparea Transilvaniei.

Această intenţie nu a putut fi pusă în practică datorită evoluţiei ulterioare a evenimentelor politice rezultată din efectele tratatelor de pace încheiate la sfârşitul Primului Război Mondial.

Începând cu martie 1920, după numirea lui Horthy ca regent al Ungariei, acesta şi-a readaptat politica revizionist-revanşardă şi şovină la adresa României trasând ca sarcină principală anihilarea efectelor Tratatului de la Trianon prin obţinerea revizuirii  acestuia în scopul reocupării Transilvaniei. 

Idee la fel de actuală şi azi susţinută bezmetic de politicieni udemerişti, pecemişti şi pepemetişti!

Din acest moment diplomaţia Ungariei horthyste a căutat în permanenţă să inducă opiniei publice internaţionale ideea necesităţii revizuirii Tratatului de la Trianon.

Azi, această idée este readusă în discuţie, nuanţat, de revizioniştii şi extremiştii şovini unguri, maghiari şi secui dar în realitate este vizat acelaşi scop: revizuirea prin orice mijloace a Tratatului de la Trianon.

Orice comentariu cu privire la similititudinea dintre acţiunile anti-Trianon trecute şi cele prezente – toate negând apartenenţa de drept a Transilvaniei la România – sunt inutile!

România nu a manifestat însă întotdeauna espectativă, în nici un caz una suspectă ca în prezent, în faţa revizionismului-revanşard anti-Trianon al Ungariei sau al minoritarilor alogeni maghiari, iar perioada interbelică este o dovadă în acest sens.

Iată ce afirma în plenul Adunării Deputaţilor, în anul 1934, marele Constantin I. C. Brătianu:

Se duce de unguri o campanie activă pentru revizuirea Tratatului de la Trianon. Ungaria nu vrea să accepte consecinţele războiului ce a pierdut. Această acţiune tulbură adânc atmosfera de pace…Experienţa din trecut ar trebui să-i fie lecţie pentru viitor…Naţiunea română care a suferit mai multe secole de cotropire străină, care şi-a menţinut, cu toate persecuţiile la care a fost supusă, simţământul unităţii naţionale şi limba ei neschimbată, care a avut fericirea să vadă că jerfele ei sunt răsplătite prin înfăptuirea unităţii neamului, nu poate admite nici un moment ca această unitate să fie pusă în discuţie (s.n.)”.

Este mai presus de orice evidenţă că toţi cei care în prezent susţin, iniţiază, organizează şi participă la acţiuni şi manifestări anti-Trianon nu sunt altceva decât adepţi ai politicii programatice revizionist-revanşarde antiromâneşti inaugurate de criminalul de români şi evrei Miklos Horthy şi continuatorii din zilele noastre ai acestei politici.

 

20/12/2021 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA, POLITICA | , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

   

%d blogeri au apreciat: