Cum a pregătit Germania la începutul secolului trecut o rețea de agenți de informații în URSS

Chiar înainte de primul război mondial, contele german von Schullenburg a început să creeze o rețea de informații a Germaniei în Rusia. Centrul acestei rețele era în Georgia. Atunci, scopurile serviciului secret german și al naționaliștilor georgieni au coincis, urmărindu-se crearea unei Gruzii independente sub protectoratul Germaniei.

Când în 1934 Schullenburg a devenit ambasadorul Germaniei naziste în URSS, sub conducerea sa celulele adormite ale serviciilor de informații germane din Georgia au început să funcționeze din nou, scria generalul colonel KGB, Ivan Markelov.


„Istoria este scrisă de câștigători și, prin urmare, nu este obișnuit ca cronicarii sovietici să menționeze spioni germani care lucrau în spatele Armatei Roșii. Au existat astfel de agenți chiar în Statul Major al Armatei Roșii, precum și faimoasa rețea Max. După sfârșitul războiului, americanii i-au preluat pentru a împărtăși experiența lor CIA. „

O altă versiune pe această temă a fost prezentată de generalul-maior al KGB Viaceslav Șironin în cartea „KGB – CIA – Izvoarele secrete ale Perestroikăi” (editura „Yauza”, 1997).
Colonelul general Ivan Alekseevich Markelov a condus cea de-a doua direcție principală a KGB din URSS. El a venit în NKVD la „apelul lui Beria” în 1938 și a servit în KGB până în 1989. În anii activității sale în KGB s-au petrecut și cele mai importante acțiuni ale agenților serviciilor speciale străine.

Markelov a vorbit despre modul în care o parte a agenturii de informații a Germaniei era organizată în URSS înainte de război:

„ Friedrich Werner von der Schullenburg, ambasadorul german la Moscova, care la 22 iunie 1941 a anunțat începutul războiului împotriva URSS, a ajuns în Uniunea Sovietică în 1934.

El a fost unul dintre cei mai experimentați ofițeri de informații germani și un specialist în problemele Caucazului. Fusese decorat cu înalta distincție Crucea de fier clasa I pentru participarea la primul război mondial.

(în fotografie – ambasadorul german în URSS Schullenburg împreună cu comisarul pentru afaceri externe Vyacheslav Molotov)

Contrainformațiile țariste, care îl monitorizau Schullenburg încă de la începutul anului 1914 au reușit să intre în posesia caietului acestuia cu numele rezidenților germani, precum și a unor georgieni și armeni care lucrau pentru Germania.

Aceasta s-a dovedit a fi fost o listă de agenți, care ulterior a coincis complet cu lista persoanelor vizate de contraspionajul sovietic ca spioni ai Germaniei naziste.

Agenții lui Schullenburg erau foarte adânc conspirați, supraviețuiseră revoluțiilor atât în ​​Rusia, cât și în Germania, și au continuat să-și servească în mod regulat șeful. Ei s-au remarcat prin bună pregătire și devotament față de serviciile secrete germane.

(Foto: Al doilea din stânga – Ivan Markelov, 1938)

Schullenburg sosise ca vice-consul în orașul Tiflis din Georgia în 1911. După ce a studiat temeinic Transcaucazia și a stabilit contacte extinse în cercurile georgiano-armene din înalta societate, el a început munca de informații. A organizat inițial rezidențe între nemții stabiliți în coloniile germane din Transcaucazia. Pe baza lor, au fost create apoi grupurile „Uniunii Flotei Germane” și ale „Uniunii Germanilor”. Principalele canale prin care s-au desfășurat activitățile sale au fost de asemenea, o sucursală a companiei Singer și o sucursală a Deutsche Bank.

După aceea, eforturile rezidențelor s-au concentrat pe activitățile în rândul naționaliștilor georgieni pentru a proclama independența Georgiei sub protectoratul Germaniei.

Războiul din 1914 a întrerupt pentru o perioadă acțiunile de informații active ale Schullenburg în Transcaucazia.

Înainte de înceaputul războiului, el a plecat în mod neașteptat în vacanță în Germania și a participat la formarea unei legiuni naționale georgiene, care apoi a luptat de partea Germaniei pe frontul turc.

În timpul absenței sale, agenții recrutați de el nu au rămas inactivi. În 1916, s-a format „Comitetul pentru eliberarea Georgiei”, care includea reprezentanți ai nobilimii georgiene și unii ofițeri. Din presa georgiană din acei ani reiese clar că acest comitet și unii dintre naționaliștii georgieni negociau activ cu cercurile guvernamentale germane cu privire la proclamarea independenței Georgiei.

La sfârșitul anului 1918, Schullenburg a reapărut în Transcaucazia ca șef al misiunii diplomatice aflat sub comanda șefului forțelor de ocupație germane, generalul von Kress.

Munca rezidențelor a reînviat brusc iar prin intermediul lor, Schullenburg a realizat o serie de combinații politice pentru a încheia tratate între highlanders și musavatiști pentru a uni Transcaucazia și Caucazul de Nord într-un singur stat – aflat sub protectoratul Germaniei.

(Harta germană a Georgiei independente, 1918)

Organizarea de către Schullenburg a unei noi rezidențe sub denumirea legală „German-Georgian Ferein” condusă de medicul militar german Merzweler aparține acestei perioade.
Faptul că planurile lui Schullenburg de a înființa un protectorat german în Transcaucazia nu s-au împlinit nu s-au datorat unui calcul greșit al acestuia. Evoluția istorică a evenimentelor de după Marea Revoluție din octombrie a îndreptat evoluția acestei regiuni într-o altă direcție: Transcaucazia și Caucazul de Nord, contrar intereselor germane, au devenit parte a URSS.

Și în 1934, Schullenburg, un ofițer de informații cu experiență, a reapărut în URSS, cu rangul de ambasador al Germaniei.

După ce s-a stabilit la Moscova, a făcut câteva luni mai târziu o călătorie în Transcaucazia, împreună cu fiica sa, cu secretarul misiunii și cu secretara misiunii engleze. Schullenburg a presupus desigur că ar putea fi supraveghiat de contraspionajul sovietic. Și un astfel de caz este curios. În Caucaz, pe drumul de la Chakva la Batumi, din motive necunoscute, frânele mașinii în care călătorea ambasadorul s-au defectat brusc, însă ofițerii săi de securitate au oprit mașina să se rostogolească în prăpastie. Ambasadorul, palid de spaimă, a mulțumit gardienilor și a dat mâna cu ei.

Contrainformațiile sovietice , au investigat desigur această întâmplare care, așa cum a sugerat contele Schullenburg, ar fi putut fi pregătită de Gestapo. Abia mai târziu s-a dovedit că călătoria a fost un așa-zis „accident organizat”, care avea ca scop să abată atenția contraspionajului sovietic. Manevra lui Schullenburg nu a funcționat complet.

Contrainformațiile sovietice au reușit să detecteze faptul că Schullenburg a restabilit contactul cu unii dintre rezidenții serviciilor de informații germane. Ambasadorul german a făcut și o greșeală de neiertat când a arătat fotografii făcute în Caucaz unui agent al contraspionajului sovietic infiltrat în cercurile germanilor transcaucazieni căruia i-a spus:

„Recent am trimis mai multe persoane la Tiflis cu sarcina de a fotografia această zonă, dar niciuna dintre ele nu a reușit să o facă, dar uite, am fotografiat acest loc foarte important pentru noi.
Pentru sovietici nu a fost greu să înțeleagă adevăratele cauze și detaliile călători contelui „.

( Vara anului 1918 -Trupe germane în Georgia)

Când a avut loc această conversație, Ivan Alekseevici Markelov nu știa nimic despre evenimentele care aveau să vină în statele baltice, dar acest experimentat ofițer de contraspionaj a avertizat despre ele.

El a spus:
„Pe lângă Georgia, serviciile secrete germane s-au putut stabili în republicile baltice. Contele Schullenburg a avut un adept demn și inteligent – baronul von Dornberg, atașat militar la ambasada Germaniei din Tallinn, o rezervă a rezidenței în Estonia pentru activitățile de informații din URSS.
Înainte de război germanii colectau informații cuprinzătoare despre multe țări ale lumii.

Prin intermediul serviciilor de informații, care au funcționat sub îndrumarea atașaților navali și militari, ei au acumulat date importante despre porturi, orașele principale, înălțimile de pe care ar fi putut ataca artileria inamică, poduri și linii de cale ferată, drumuri și canale și bineînțeles despre zone fortificate, baze navale și arsenale etc.

Acum știm că reușita Blitzkriegului german s-a datorat în mare măsură acțiunii serviciilor secrete germane.

+++

Publicitate