CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

AMENDAMENTUL CUBREACOV LA CONSTITUȚIA R.MOLDOVA

 

 

Imagini pentru vlad cubreacov photoss

Foto: Vlad Cubreacov

 

 

În 1994 omul politic de la Chișinău, Vlad Cubreacov, a votat împotriva Constituției Republicii Moldova pentru două motive pe care le-a invocat expres:

 

1. Menținerea pedepsei cu moartea (care nu a fost aplicată nimănui și a fost anulată peste un an urmare a cererii Consiliului Europei) și

2. Menținerea sintagmei ”limba moldovenească” în articolul 13.

În general, Constituția RM era compilată după cea a României, unele articole fiind identice, ceea ce nu a fost rău în principiu. Unul dintre articolele preluate mecanic din Constituția României, pentru că nu prezenta niciun fel de risc politic pentru guvernanții agrarieni de atunci, era cel privind familia (48 în Constituția României și 48 în Constituția RM). El se referea, pur și simplu, la căsătoria ”ÎNTRE SOȚI”, formulă lipsită de acuratețe semantică.

De principiu, pluralul ”Soți” admitea poligamia (un bărbat și mai multe femei), poliandria (o femeie și mai mulți bărbați) și cuplurile formate de persoane de același gen (doi sau mai mulți bărbați, două sau mai multe femei) sau mixte (doi sau mai mulți bărbați plus una sau mai multe femei și invers).

Evident, acea formulă preluată mecanic, pe negândite, a trezit nemulțumirea, dar mai ales îngrijorarea mea, cunoscând tendințele care se conturau la nivelul unor guverne din lume sau la nivelul unor organisme regionale și internaționale ostile familiei tradiționale creștine constituită de către un (singur) bărbat și o (singură) femeie. ”Soți” era un plural incert, nedefinit și, astfel, infinit. Era mai mult decât un dual clar, rezultat din complementaritatea de gen.

Deputatul Vlad Cubreacov a  intervenit atunci oficial și repetat, formulând un amendament scris (e corect să-i spunem, fără falsă modestie, AMENDAMENTUL CUBREACOV), pe care l-am susținut la nivel de comisii și în plenul legislativului.

Esența amendamentului se reducea la înlocuirea pluralului polisemantic ”SOȚI” cu sintagma ”BĂRBAT ȘI FEMEIE” și la definirea familiei ca fiind ”ELEMENTUL NATURAL ŞI FUNDAMENTAL AL SOCIETĂŢII”.

Președintele de atunci al Parlamentului, Dumitru Moțpan, nu înțelegea care este rostul acestei  inițiative , cu atât mai mult cu cât Comisia pentru redactarea textului Constituției se pronunțase împotriva amendamentului, respingându-l repetat ca fiind, chipurile, unul superfluu și frizând nonsensul.

A trebuit ca inițiatorul amendamentului să ceară o pauză și să-i explice pe îndelete,  lui Dumitru Moțpan de ce anume insista asupra adoptării acestuia. Ca om de la țară, deloc sofisticat și direct, Moțpan a înțeles sensul propunerii și, revenind în ședință, i-a convins pe agrarienii săi și pe aliații lor socialiști să voteze amendamentul.  

Din fericire, acesta a trecut cu unanimitate de voturi.

Acum, peste mai bine de 21 de ani, Vlad Cubreacov nu spune că ar fi fost un  vizionar, dar se bucură să constate acum că a avut perfectă dreptate și că i-a  putut convinge pe adversarii politici să accepte amendamentul formulat de  el.

Familia este definită constituțional în Republica Moldova ca ”elementul natural şi fundamental al societăţii” și ”se întemeiază pe căsătoria liber consimţită între bărbat şi femeie”. Nici Consiliul Europei și nici Comisia de la Veneția pentru Democrație prin Drept nu au avut nimic de obiectat în legătură cu Amendamentul formulat la articolul 48. Familia.

Un alt element esențial pe care l-a  putut promova ca prin minune în ultima ședință de dezbatere a proiectului de Constituție și care comporta efecte politice, a fost completarea buclucașului Articol 13 cu sintagma ”funcţionînd pe baza grafiei latine”.

Atât a  putut salva atunci, în vara anului 1994. Dacă în primul caz, privind Familia, a  făcut apel la bunul simț țărănesc al lui Dumitru Moțpan, în cel de-al doilea caz, privind Alfabetul latin ca agent identitar cu valențe geoculturale și chiar geopolitice, a  apelat la spiritul rezonabil al lui Eugen Rusu, membru în comisia de redactare a textului Constituției RM, dar asta este o altă istorie și ea merită discutată aparte.

Iată cum arată Articolul 48. Familia din Constituția României, care fusese preluat mecanic în proiectul de Constituție al RM:

 (1) Familia se întemeiază pe căsătoria liber consimţită între soţi, pe egalitatea acestora şi pe dreptul şi îndatorirea părinţilor de a asigura creşterea, educaţia şi instruirea copiilor.

(2) Condiţiile de încheiere, de desfacere şi de nulitate a căsătoriei se stabilesc prin lege. Căsătoria religioasă poate fi celebrată numai după căsătoria civilă.

(3) Copiii din afara căsătoriei sunt egali în fața legii cu cei din căsătorie.

Și iată cum arată Articolul 48. Familia din Constituția RM după acceptarea Amendamentului Cubreacov:

(1) Familia constituie elementul natural şi fundamental al societăţii şi are dreptul la ocrotire din partea societăţii şi a statului.

(2) Familia se întemeiază pe căsătoria liber consimţită între bărbat şi femeie, pe egalitatea lor în drepturi şi pe dreptul şi îndatorirea părinţilor de a asigura creşterea, educaţia şi instruirea copiilor.

(3) Condiţiile de încheiere, de desfacere şi de nulitate a căsătoriei se stabilesc prin lege.

(4) Copiii sînt obligaţi să aibă grijă de părinţi şi să le acorde ajutor.

Pentru aceste motive, chit că am fost repus între timp în drepturile de cetățean român, susțin ferm inițiativa de amendare a Articolului 48. Familia din Constituția României, astfel încât Legea Fundamentală a Țării să definească familia ca ”elementul natural şi fundamental al societăţii”, statuând că ea ”se întemeiază pe căsătoria liber consimţită între bărbat şi femeie”.

În familia noastră mare românească uneori și Bucureștiul are de învățat câte ceva bun de la Chișinău.

https://cubreacovblog.wordpress.com/ amendamentul-cubreacov/

13/03/2020 Posted by | LUMEA ROMANEASCA | , , , , , , | Lasă un comentariu

Opereta veselă a campaniei de alegeri prezidenţiale

”Toți candidații joacă în opereta veselă: să ne facem că vrem să-i luăm lui Klaus Iohannis locul la Cotroceni”.

Luni, 23 august 2019, Coaliția PSD-ALDE s-a destrămat. A doua zi, marți, 24 august 2019, după ședința de guvern, miniștrii ALDE au demisionat din Guvern. Criza politică se declanșase.

 

 

Președintele României a fost gîndit de Constituția din 1990 ca ultimul stîlp al stabilității în clipele cînd confruntarea politică atinge paroxismul.

Prin statut, echidistant, deasupra cotonogelii politice interne, președintele are datoria, impusă de interesul național, de a interveni imediat ce o Criză politică riscă să afecteze buna administrare a țării.

Klaus Iohannis nu mai e de un an și ceva președintele României. E candidatul declarat la prezidențiale al unui partid, al unui singur partid de pe scena politică, PNL.

Ipostaza asta îl pune în conflict nu numai cu partidul de la guvernare, dar și cu celelalte partide de Opoziție. Cum să credem că Klaus Iohannis servește măcar interesele Dreptei cînd el servește doar interesele unui singur partid: PNL?

Dar chiar și în aceste condiții, ne-am fi așteptat ca președintele în exercițiu să intervină imediat ce s-a stîrnit Criza. Era de datoria sa de arbitru al bătăliei politice dintre partide. Era de datoria sa în ipostaza de forță căreia Constituția îi dă prerogativa de a semna schimbările din cadrul Guvernului.

Klaus Iohannis a intervenit abia miercuri, după amiază, printr-o intervenție înregistrată. Caracterul violent electoral al discursului anti Guvern a sărit imediat în ochi. Nici asta nu e noutate.

De un an și ceva, Klaus Iohannis, cînd nu doarme, se rățoiește la Guvern.

Se rățoiește doar, pentru că interesul său electoral e ca Guvernul PSD să nu cadă, să-și ducă crucea mult timp de acum încolo, pentru ca la anul localele și parlamentarele să aducă o victorie copleșitoare a Dreptei.

Noutatea a fost dată de această întîrziere în Declarația sa de presă despre Criză. De ce a amînat Klaus Iohannis atîta timp intervenția despre Criza politică? Răspunsul ni-l dă finalul Statementului:

„Doar votul românilor poate configura o nouă majoritate care să pună în practică viziunea pe care și eu, dar și mulți alți oameni de bună credință, pro-europeni, pro-occidentali, susținători ai democrației și statului de drept, o sprijinim.

Indiferent, însă, de situația politică internă, România rămâne o țară stabilă, o democrație consolidată, cu multe instituții încă puternice și eficiente, cu o economie privată funcțională și dinamică, cu o societate civilă implicată și activă.

Românii sunt dinamici, reacționează și își cer drepturile, iar clasa politică trebuie să reacționeze corect și normal, pentru a pune în aplicare votul românilor.

Da, avem nevoie de o majoritate politică largă, pro-europeană, cu care să relansăm România, care să asigure o bună guvernare și să susțină lupta anticorupție. Avem nevoie de o resetare a statului în ansamblu.

Dar nimic dintre toate acestea nu se poate realiza fără sprijinul, implicarea și participarea cetățenilor României.

De aceea, dragi români, contez pe votul vostru, fiindcă doar împreună putem să construim România normală!”

Președintele se referă la votul românilor ca singurul în stare să aducă o nouă majoritate, care majoritate pune în practică viziunea pe care el o are despre România.

Klaus Iohannis e președinte de cinci ani. A dibuit cineva vreun moment de frămîntare a sa pentru concretizarea în realitate a viziuni proeuropene, prooccidentală asupra României? Eu unul n-am dibuit.

O fi avut-o, poate, în drumul cu alai de la București la Sibiu și invers, străbătut cu alaiul Gărzii pretoriene a lui Pahonțu.

Noi însă n-am aflat nici măcar o așchie din această viziune.

Votul pentru o majoritate va fi abia la anul, în decembrie 2020, cînd vor avea loc parlamentarele. Klaus Iohannis invocă votul românilor, ba chiar declară că el contează pe un asemenea vot.

Să fi încurcat Klaus Iohannis calendarele?

Să se fi trezit din somn și, confuz, cum e omul în astfel de clipe, o fi crezut că sîntem în august 2020, cu puțin înaintea parlamentarelor, și nu în august 2019, cu puțin înaintea prezidențialelor?

Nici vorbă. Klaus Iohannis s-a referit la votul din noiembrie 2019, la votul de la prezidențiale și a cerut românilor să-l voteze, pentru că „doar împreună putem să construim România normală!”

Cine circulă pe Valea Prahovei și e încă liniștit, deoarece nu știe ce-l așteaptă la Comarnic, va vedea, de o parte și de alta a șoselei, spînzurat pe panouri uriașe chipul președintelui în exercițiu.

E într-un fel o treabă bună. Reamintește celor care circulă pe Valea Prahovei un chip pe care mulți l-au uitat, deși de undeva îl știu și drept urmare se întreabă intrigați, 

Unde am mai văzut eu fața asta? Portretul e însoțit de sloganul Rom

Un slogan care se regăsește în finalul Discursului de miercuri, 28 august 2019.

Aceste panouri au apărut abia miercuri dimineață. Ați înțeles de ce și-a amînat Klaus Iohannis intervenția în chestiunea Crizei?

A așteptat ca PNL-ul să-i bată în țăruși de ciment sloganul România normală!

O șmecherie electorală ieftină nedemnă nu doar de un președinte, dar și de candidatul principalului partid de Opoziței.

În cursa pentru Cotroceni s-au înscris și candidați despre care putem crede că s-au înscris ca să cîștige: Viorica Dăncilă, Dan Barna, Mircea Diaconu, Theodor Paleologu. Cu excepția Vioricăi Dăncilă aceșt candidați nu beneficiază de avantajele funcției.

Care funcție dă președintelui, premierului posibilitatea de a-și folosit prerogativele pentru a face campanie electorală.

Îndemnul electoral de fi votat, citarea Sloganului electoral de către candidatul care deține funcția de președinte, trebuia să stîrnească imediat reacția violentă a celorlați candidați.

Nici unul n-a zis nimic. Ba da, a zis ceva Paleologu. El a protestat împotriva folosirii funcției pentru campania electorală.

S-a referit la Viorica Dăncilă. Doamne ferește să se fi referit la Klaus Iohannis!

De regulă toți candidații într-o campanie pentru prezidențiale îl atacă pe candidatul care e președinte în exercițiu. E cel mai vizibil. E cel mai puternic.

E cel mai de atacat, deoarece în la Putere fiind, are multe deficiențe văzute de tot electoratul.

De ce nu e atacat Klaus Iohannis de ceilalți candidați? Pentru că toți candidații joacă în opereta veselă, veselă, pentru că-i românească la modul absolut:

Să ne facem că vrem să-i luăm lui Klaus Iohannis locul.

Cu grijă, totuși, să nu creadă Klaus Iohannis că vrem de adevăratelea!

Sursa: Ion Cristoiu Blog

15/09/2019 Posted by | LUMEA ROMANEASCA | , , , , , , , | Lasă un comentariu

   

%d blogeri au apreciat: