ZIUA DE 21 IULIE ÎN ISTORIA ROMÂNILOR

Ziua de 21 iulie în istoria noastră

1718: Prin Tratatul de pace de la Passarowitz, Imperiul Otoman a cedat Austriei Banatul, Oltenia, nordul Serbiei (inclusiv Belgradul) si  Bosnia.

Oltenia intrată sub stăpânirea habsburgică, a primit numele de „Kleine Walachei” (adică „Valahia Mică”, faţă de Muntenia care era „Valahia Mare”).

  Graniţa vestică a Ţării Româneşti a fost pentru scurt timp râul Olt.  

Datorită tentativei Habsburgilor de a instaura în Oltenia o administraţie proprie, sprijinită militar şi transformarea ei într-o provincie imperială, lucru pe care nici turcii nu-l reuşiseră pe parcursul mai multor sute de ani, se dezvoltă o puternică mişcare de revoltă, care a cuprins toate segmentele societăţii, de la ţărani şi micii meseriaşi, până la comercianţi, mica şi marea boierime.  

Craiova a devenit  între 1735 şi 1770 capitala unei regiuni cufundate în anarhie, fără o apartenenţă statală reală, în care haiduci ca Iancu Jianu făceau legea.

Amploarea haiduciei din Oltenia a atins cote nemaintâlnite în Europa, habsburgii întâmpinând mari dificultăţi în tentativa de a prelua puterea de facto în provincie. 

Ocupaţia a durat aproape 20 de ani, terminându-se în urma bătăliei de la Groţka în Sebia, unde Austria a fost învinsă de turci.

În urma tratatului de la Belgrad din 1739, Oltenia a fost  realipită la Ţara Românească. 

In schimb Banatul,  anexat si el Imperiului Habsburgic a devenit în scurt timp, o regiune bine organizată, puternic dezvoltată din punct de vedere economic şi social.

În 28 iunie 1719, Împăratul a semnat Decretul care numea Administraţia Banatului şi stabilea sediul acesteia la Timişoara. Primul guvernator a fost contele Claude Florimond de Mercy.
Începe o perioadă înfloritoare pentru această regiune, care, sub străpânirea habsburgică, ajunge la un inalt nivel de dezvoltare, dupa decaderea suferita in timpul stapanirii turceşti.

1774: A fost încheiat în Dobrogea istorică, Tratatul de la Kuciuk-Kainargi, între Turcia şi Rusia.

Numele Kucuk-Kaynarca, cum i-au zis turcii, vine de la cele două sate apropiate. Unul este Kainardja (numele românesc – Cainargeaua Mică), aflat în prezent în Bulgaria iar celălalt este Cuiugiuc, sat de aproximativ 200 de locuitori, aflat la numai un kilometru de graniţă şi care aparţine de  comuna Lipniţa. 

 

Tratatul semnat de Imperiul Rus (reprezentat de feldmareşalul Piotr Rumianţev) şi Imperiul Otoman, după înfrângerea acestuia din urmă în războiul din 1768-1774, prevedea : scutirea Principatelor Române de plata haraciului către Turcia pe o perioadă de doi ani, confirmarea vechilor privilegii acordate acestora, dreptul Rusiei de a interveni la Poartă în favoarea Ţărilor Române.

Tratatul a dezavantajat ţările române, pentru că Rusia a primit şi dreptul de a proteja credincioşii ortodocşi din Imperiul Otoman şi a folosit această prerogativă în Ţara Românească şi Moldova, intervenind frecvent în timpul domniilor fanariote, dar a reprezentat o lovitură extrem de umilitoare data puternicului Imperiu Otoman, forţat sa cedeze teritoriul regiunii Yedisan dintre râurile Nipru și Bugul de Sud, care includea portul Herson și oferea Rusiei pentru prima oară ieșire la Marea Neagră.

Gravură contemporană reprezentând tratativele de pace de la Kuciuk Kainargi.

Prin tratat, Rusiei îi mai erau cedate porturile Kerci şi Enikale  din Crimeea, precum și regiunea Kabarda  (cabardină) din Caucaz.

Otomanii au pierdut și  Hanatul Crimeii, căruia au fost forțați să îi recunoască independența.

Hanatul, oficial independent, era în realitate sub controlul Rusiei, care l-a și anexat în 1783. 
Pe lângă toate acestea,Turcia a cedat Austriei, în partea de nord a Moldovei, teritoriul  care avea sa fie numit Bucovina.

1808 (21.VII/2.VIII): S-a născut la Bocşa, în  judeţul Sălaj, învățatul român Simion Bărnuţiu, jurist, filosof. A introdus predarea în limba română a filosofiei în Transilvania şi a ţinut la Iaşi primul curs universitar de estetică. Ca scriitor si  om politic,a fost nul dintre conducătorii Revoluţiei române de la 1848 din Transilvania; (m. 28 mai 1864).

De asemenea, a fost vicepreşedinte al Adunării românilor de pe Câmpia Libertăţii şi preşedinte al Comitetului Naţional Român din Transilvania. 

NOTĂ: Dicţionarul scriitorilor români A-C (1995) dă naşterea sa la 21 iulie 1808 şi moartea la 16 mai 1864.

1821: S- a născut marele  poet patriot roman Vasile Alecsandri,  dramaturg, folclorist, om politic, ministru, diplomat, membru fondator la Academiei Române, creator al teatrului românesc şi a literaturii dramatice în România, personalitate marcantă a Principatului Moldova şi apoi a României de-a lungul întregului secol al XIX-lea. 

Vasile Alecsandri, poet, prozator și dramaturg român  (n. 21 iulie S.N. 2 august 1821, în ţinutul Bacăului, Moldova — d. 22 august S.N. 3 septembrie 1890, Mirceşti, judeţul Roman, România).

 A decedat in ziua de 22 august 1890, la Mirceşti, judeţul Iaşi, România), poet, prozator și dramaturg român.

Prin traducerile în limbile franceză, germană, engleză ale poeziilor populare sau ale unora din poeziile originale, Alecsandri se numară și printre primii noștri scriitori moderni a căror operă a devenit accesibilă străinătății.

Ca scriitor, a debutat în 1840, cu nuvela Bucheti, publicată în “Dacia literară“, și cu pieseta “Farmazonul din Hîrlău“. După cîteva încercări în limba franceză, ca poet de limba română apare pentru prima dată în 1843 în ”Calendar pentru poporul românesc”.

Creația sa literară e reprezentată de cîteva cicluri mai mult sau mai puțin unitare sub aspectul tematicii, al principalelor caracteristici stilistice și al epocii în care au fost scrise. Primele sunt cele inspirate din poezia populară, “Doinele“.

Al doilea grup de poezii, “Lăcramioare“, apărute pentru prima dată în volumul din 1853, cuprinde partea cea mai mare a poeziei erotice a lui Alecsandri, Jurnalul poetic al dragostei pentru Elena Negri, ”Lăcrămioarele” demonstrează mai curînd muzicalitatea versului alecsandrinian, decît aderența lui la lirica de confesiune; expresia e de aceea adeseori stîngace.

Ciclurile de poezii intitulate “Suvenire” (1853) și “Margăritarele” (1863) au mult mai puțină unitate decît cele precedente. Deceniul al șaptelea al secolului al XlX-lea reprezintă un moment de cotitură în viața și creația lui Alecsandri.

Pastelurile, Legendele și Ostașii noștri lărgesc și aprofundează, în același timp, inspirația folclorică, ce va rămîne una din constantele creației sale.

Pastelurile, poezii descriptive, apărute, în marea lor majoritate, mai întîi în Convorbiri literare reconstituie în cheie poetică succesiunea anotimpurilor într-un peisaj românesc.

 1861: La Bucureşti, pe scena Teatrului cel Mare (ulterior Teatrul Naţional), a avut loc prima reprezentaţie a piesei “Hamlet” de William Shakespeare, avându-l în rolul principal pe Mihail Pascaly, primul actor român care l-a întruchipat pe Hamlet.

1864: S-a născut la Iasi, Ermil A. Pangrati, inginer și politician român, profesor de geometrie descriptivă la Universitatea din Iași și București.

A fost membru în Guvernul Maiorescu ocupând funcţia de ministru al lucrărilor publice.

A  înființat școala de arhitectură și a contribuit la renașterea stilului arhitectonic național (d.19 septembrie 1931).

 1868:  România a semnat Convenţia internaţională telegrafică de la Viena, care înlocuia Convenţia de la Paris din data de 17 mai 1865.

 1880: Poetul Alexandru Macedonski publică în revista “Literatorul”articolul “Despre logica poeziei”, considerat a fi primul manifest al poeziei române moderne.

1890: S-a născut astronomul Constantin Pârvulescu, una dintre cele mai remarcabile personalităţi ştiinţifice din România, autorul unor importante cercetări de astronomie stelară şi mecanică cerească.

A  fost primul român al cărui nume este purtat de un asteriod.

Născut la Ploieşti, a urmat studiile elementare şi apoi pe cele secundare la Liceul Teoretic „Sf. Petru şi Pavel” din Ploieşti (1901-1909). A urmat  Secţia de Matematici a Facultăţii de Ştiinţe din Bucureşti, obţinînd licenţa în 1915.

În timpul Primul Război Mondial, a fost aviator-voluntar în gradul de sublocotenent, observaţiile sale aeriene contribuind  la istorica biruinţă a românilor de la Mărăşeşti.

A fost profesor de liceu la Bucureşti şi Ploieşti, astronom stagiar la Observatorul Astronomic din Paris (1921-1924), în 1925 devine doctor în astronomie al Universităţii din Paris cu o teză despre roiurile globulare de stele, adesea menţionată în tratatele de specialitate.

Este numit conferenţiar de astronomie şi geodezie (1931-1940) la Universitatea din Cernăuţi (nevoit să o părăsească în 1940 şi profesor de astronomie la Universităţile din Timişoara şi Cluj Napoca (1940-1945).

A adus contribuţii originale deosebite, prin cercetările şi observaţiile sale, asupra Căii Lactee şi a structurii Univesului şi  a emis (1943) ideea pulsaţiei galaxiilor

Savantul  Pârvulescu a făcut studii privitoare la roiurile stelare supergalactice şi globulare – domeniu în care era considerat o autoritate de necontestat, la determinarea orbitelor stelelor duble, la evoluţia sistemului solar şi a stelelor.

A fost acela care a  tras concluzia că roiurile sunt sisteme stelare bătrâne, exterioare Căii Lactee, ideee cu totul nouă şi originală la acea dată şi cel care a descoperit, prin observaţii personale, „steaua pitică albă cu nr. 1.166“, cu o densitate superioară de o sută de mii de ori celei a apei.

De asemenea, metoda sa de evaluare a densităţii stelare a roiurilor de stele a fost citată şi utilizată în scrierile unor cunoscuţi astronomi, ca W. M. Smart şi E. P. Hubble.

A murit la numai 55 de ani de o boală necruţătoare de inimă.

În 1948, Observatorul Regal din Belgia a propus Uniunii Astronomice Internaţionale ca asteroidul cu nr. 2.331, descoperit în 1936 de directorul acestui observator, E. Dalporte, să poarte numele savantului român.

Acesta a fost primul asteroid care a primit numele unui român.

Corpul stelar are un diametru cuprins între 11 şi 24 km, face o rotaţie în jurul Soarelui o dată la 3,78 ani şi se poate apropia de Terra la 140.000.000 km.

Este şi autorul unui curs de astronomie pentru învăţământul universitar şi al unui manual de astronomie.

În timpul vieţii a fost membru al Uniunii Astronomice Internaţionale şi al societăţilor astronomice din Franţa, Italia, Belgia, Canada şi Londra.

A fost decorat cu Legiunea de Onoare franceză și membru post-mortem al Academiei Române din anul 1991.

1891: S-a născut  Jean Yonnel, renumit actor francez de origine română, unul din cei 4 actori români societari ai Comediei Franceze, alături de Eduard de Max, Maria Ventura şi Elizabeth Nizan; (d.17 august 1968).

1904: S-a născut la Turnu Severin, Ion Biberi, prozator, eseist şi critic literar; (m. 1990).

  A absolvit Facultatea de Medicină şi Facultatea de Litere şi Filozofie din Bucureşti.

Doctor în chirurgie, medic primar psihiatru. Debutează în literatură cu proze scurte, foarte apreciate de Tudor Arghezi, în prima serie a revistei Bilete de papagal, colaborează la reviste literare precum Revista Română, Kalende, Ramuri, ţinând cronica ideilor la Viaţa Românească şi a cărţii franceze la Revista Fundaţiilor.

  Este autorul unui faimos volum de interviuri intitulat Lumea de mâine în care, în 1947, 50 de intelectuali români îşi dau cu părerea asupra modului în care va arăta lumea de mâine.

La câteva luni după apariţia sa, regele Mihai este obligat să abdice, se instaureaza in tara pe deplin un regim dictatorial comunist, iar prognozele intelectualilor, adunate în volum sunt spulberate.

1904: S-a născut geologul Emilia Saulea; studii privind faunele fosile ale Neogenului în România.

A realizat (în colaborare) primul atlas litofacial al acestei perioade a erei terţiare din ţara noastră; membru de onoare al Academiei Române din 1993; (m. 1998).

1905: S-a născut chimistul și farmacistul Constantin Ionescu, considerat unul dintre organizatorii industriei farmaceutice din România.

A fost director al Institutului de Cercetări Farmaceutice, pe care l-a dezvoltat treptat, transformându-l în cel mai mare centru de cercetări ştiinţifice în domeniu şi membru corespondent al Academiei Române din 1948; (m. 1956).

 1906: S-a născut Traian Chelariu, poet, prozator, eseist şi dramaturg; alături de Mircea Streinul, Iulian Vesper ş.a., a făcut parte din gruparea poeţilor bucovineni constituită la Cernăuţi în deceniul al patrulea al secolului XX.

A avut o bogată activitate publicistică (a fost redactor şef al revistei „Glasul Bucovinei” şi a făcut parte din colectivele de conducere ale publicaţiilor „Junimea literară”, „Orientări” şi „Universul literar”); (m. 1966).

1907: A murit marele pictor român Nicolae Grigorescu; (n. 15 mai 1838); (“Car cu boi”, “Ciobanas”, “Nud la malul marii”); (n.15 mai 1838).

 

A realizat şi picturile murale pentru mănăstirile Căldăruşani (1854-1856), Zamfira (1857) şi Agapia (1858-1861).

Impreună cu Carol Popp de Szathmary, Sava Henţia şi George Demetrescu-Mirea, a participat la Războiul de independenţă (1877-1878), imortalizând pe carton, apoi pe pânză, acţiunile soldaţilor români.

A fost membru de onoare al Academiei Române din 1899 (n. 1838).

 1914: Consiliul de Coroană al României, reunit la Sinaia, a respins cererea regelui Carol I de intrare în război alături de Puterile Centrale, hotărând neutralitatea României.

1919: A  murit generalul  de artilerie Eremia- Teofil Grigorescu, erou în Primul Război Mondial, comandantul trupelor române în bătălia de la Mărăşeşti, fost ministru de război în guvernul României; (n.28 noiembrie 1863).

1928: La cererea principesei Elena, Curtea de Apel Bucuresti a pronuntat divorţul dintre aceasta si soţul său, prinţul Carol (viitorul rege Carol al II – lea), motivat de parasirea domiciliului conjugal de catre acesta.

1932: S-a născut Corneliu Leu, prozator, dramaturg şi regizor de film ; (m. 2015).

A  înfiinţat, printre altele, postul Radio Vacanţa, Editura Eminescu, Studioul de producţie de filme, seriale şi coproducţii al Televiziunii; între anii 1950 şi 1958 a fost redactor la Radiodifuziunea Română .

 1936: S-a născut la Strunga, în judeţul Iaşi, Nicolae M. Manolescu, medic veterinar, unul dintre fondatorii şcolii româneşti de hematologie şi citologie veterinară, al celei de oncologie comparată şi al celei de microscopie electronică Scaning.

A fost profesor universitar la Bucureşti , membru corespondent al Academiei Române (din 1992) şi a adus contribuţii deosebite în domeniul anatomiei patologice, al oncologiei („Oncologie veterinara comparata”), patologiei celulare, biotehnologiei şi transferului tehnologic.

În 1996 a pus bazele Institutului Naţional de Biotehnologie.

A ocupat mai multe funcţii de conducere la Institutul Oncologic „Prof. dr. Al. Trestioreanu” Bucureşti, Universitatea de Ştiinţe Agronomice şi Medicină, Veterinară, Centrul Zonal de Înalte Studii pentru Prevenirea Bioterorismului. A fost consilier al preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitar Veterinare şi pentru Protecţia Alimentelor, Preşedinte al Secţiei de “Medicină Fundamentală” din Academia de Ştiinţe Medicale
Pentru contribuţiile sale, a primit o serie de titluri şi premii, printre care

• Premiul Academiei Române – 1978.
• Premiul internaţional „Nicola Tesla” – 1980.
• Profesor Honoris Causa al Universităţii de Medicină şi Farmacie „Carol Davila” Bucureşti – 2002
• Doctor Honoris Causa al Universităţii „Biotera” Bucureşti – 2003
• Profesor Honoris Causa al Universităţii Bioterra 2004
• Laureat al Indemnizaţiei Viagere de Merit pentru Ştiinţă (2004)

1936: Între reprezentantii Romaniei si ai URSS, N.Titulescu si M.Litvinov, se incheie un PROTOCOL în care se stipula  printre altele că :

“Guvernul URSS recunoaşte ca, în virtutea diferitelor sale obligatii de asistenţă, trupele sovietice nu vor putea trece niciodată Nistrul fără o cerere formală în acest sens din partea Guvernului Regal al României, la fel cum Guvernul Regal al României recunoaşte că trupele romane nu vor putea trece niciodată Nistrul în URSS, fără o cerere formală a Guvernului URSS.”

Reprezentantii Romaniei si Urss, Titulescu si Litvinov, au ajuns la incheierea acestui protocol privind redactarea unui tratat de asistenta mutuala intre cele doua state.

Textul protocolului avea patru puncte:

1) textul tratatului de asistenta mutuala urma sa fie asemanator cu cel sovieto-cehoslovac sau sovieto-francez, dar urma sa fie îndreptat împotriva oricarui agresor;

2) intrarea în actiune a fiecareia dintre cele doua parti urma sase faca numai când Franta ar fi intrat în actiune;

3) guvernul sovietic accepta sa nu treaca Nistrul cu trupele sale fara o cerere în acest sens din partea guvernului regal al României, în timp ce România nu putea sa treaca Nistrul fara o cerere din partea Uniunii Sovietice;

4) la cererea guvernului regal, trupele sovietice trebuiau sa se retraga imediat peste Nistru, la fel cum, la cererea guvernului sovietic,trupele române trebuiau sa se retraga din Uniunea Sovietica.

Discutiile purtate  au esuat din cauza divergentelor foarte mari dintre obiectivele Moscovei si cele ale României.

Politica externă română fost marcata mai ales de continuitate, obiectivul ei ramânând recunoasterea unirii Basarabiei lacu România.

1936: S-a născut medicul veterinar Nicolae M. Manolescu, creator al şcolii româneşti de hematologie şi citologie veterinară, al celei de oncologie comparată şi al celei de microscopie electronică Scaning.

In 1996 a pus bazele Institutului Naţional de Biotehnologie. A fost membru corespondent al Academiei Române din 1992.

1941: În timpul luptelor pentru eliberarea Basarabiei de sub ocupaţia URSS, Armata Română a  alungat trupele sovietice din localităţile Tighina, Ismail, Chilia Nouă şi Vâlcov.

1955: S-a născut Dan Chişu, producător, scenarist, regizor de film, scriitor, om de televiziune; fondatorul Fundaţiei DaKINO (1991).

Este organizatorul şi producătorul Festivalului Internaţional de Film DaKIN.

1958: Apare Decretul de amendare a Codului penal, prin care au fost stabilite categorii de noi cazuri penale, concomitent cu înăsprirea pedepselor.

De asemenea, a fost lărgit numarul situaţiilor de aplicare a pedepsei cu moartea (pe primul loc situându-se colaborarea cetăţenilor români cu străinii).

1971: S-a născut Paul Anastasiu, artist, pictor şi sculptor francez de origine română.

1972: A murit compozitorul şi dirijorul român Ion Croitoru; (n 1884).

1981: S-a născut tenismanul român Victor Hănescu.

1984: CPEx al CC al PCR a hotărât construirea canalului navigabil Poarta-Albă-Midia-Năvodari şi a canalului navigabil Dunăre-Bucureşti.

1986:  A murit (la Lausanne, în Elveţia, unde se stabilise din 1981), poetul, eseistul şi traducătorul Ion Caraion (pseudonimul literar al lui Stelian Diaconescu); (n. 24 mai 1923, Buzău).

 1994: A luat fiinţă Alianţa civic-liberală„liberalii” dintre Partidul Alianţei Civice şi PNL.

Protocolul de constituire a fost semnat de Nicolae Manolescu (PAC) şi Mircea Ionescu-Quintus (PNL).

 2005: A murit operatorul de film documentar Gheorghe Feher, stabilit în Suedia din anii ’80; (n. 1924).

2009: A decedat Sanda Tătărăscu Negroponte, fiica fostului prim-ministru liberal din perioada interbelica, Gheorghe Tătărăscu si vaduva unui afacerist de origine greacă.

In anul 1950, odata cu confiscarea averii, Sanda Tatarascu Negropontes, care facea parte dintr-o familie de nobili cu ramuri in Franța, SUA si Elvetia, a fost declarata „dusman al poporului” si intemnitata in inchisoarea de la Tirgsor.

Dupa 3 ani petrecuti in inchisoare, timp in care a fost colega de celula cu o femeie condamnata pentru canibalism, Sanda Tatarascu Negropontes a fost eliberata si trimisa la „reeducare”, fiind angajata la deratizare.

In decembrie 1989, Sanda Tatarascu Negropontes a fost chemata de tatal adoptiv al lui Calin Popescu Tariceanu, Dan Amedeo Lazarescu, sa se alature PNL, ea fiind aleasa senator.

Dupa 1990, Sanda Tatarascu Negropontes a inceput batalia in justitie pentru recuperarea uriasei averi a familiei, care desi i-a fost inapoiata doar partial, a propulsat-o  in Topul 300 al celor mai bogati romani, numarandu-se printre cele mai bogate 10 femei din Romania.

Printre rudele Sandei Tătărăscu Negropontes se numară John Negroponte, fostul sef al Serviciului de Informaţii al SUA, şi Nicholas Negroponte, unul dintre inventatorii internetului.

2011: A murit la Sibiu, Mircea Ivănescu, poet, scriitor eseist și traducător român considerat a fi unul dintre cei mai importanţi poeţi români contemporani şi un pionier al postmodernismului în Europa Centrală şi de Est; (n. 26 martie 1931, Bucureşti).

A absolvit în 1954 Facultatea de Filologie (secţia franceză) a Universităţii din Bucureşti, dupa care a  fost, pe rând, redactor la Agerpres, la revista „Lumea”, la Editura pentru Literatură Universală şi la revista „Transilvania” din Sibiu.

A debutat cu un volum de versuri in 1968.

A tradus romane ca Ulysses al lui James Joyce, la care se adaugă traduceri din William Faulkner, Robert Musil, Jostein Gaarder sau F. Scott Fitzgerald.

A tradus şi o serie de povestiri, jurnale şi corespondenţă ale lui Franz Kafka.

2018: A murit în localitatea Oglinzi, din jud. Neamţ, popularul interpret de muzică uşoară Ilie Micolov, (n. 2 iulie 1950, Suceava).

De profesie economist, a fost consilier pe teme muzicale al Radio România Actualităţi, a apărut în cadrul spectacolelor Teatrului „Constantin Tănase” din Bucureşti şi a susţinut turnee alături de formaţia Romanticii. 

A devenit foarte cunoscut datorită melodiei devenită hit „Dragoste la prima vedere”, albumul omonim vânzându-se în peste 600.000 de exemplare. 

CITIŢI ŞI :

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2020/07/21/ziua-de-21-iulie-in-istorie-video

CALENDAR CREȘTIN ORTODOX

Sfantul Proroc Iezechiel; Cuviosii Rafael si Partenie de la Agapia.

Sfintii Cuviosi Rafael si Partenie de la Agapia  sunt praznuiti pe 21 iulie. Canonizarea lor a fost aprobata de catre Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane, in sedinta de lucru din 5 – 7 martie 2008.

Proclamarea canonizarii Sfintilor Rafael si Partenie a avut loc pe 5 iunie 2008, la Manastirea Neamt, cu prilejul sarbatorii Inaltarii Domnului.

Cuviosul Rafael s-a nascut in satul Bursucani, din tinutul Barladului.

A fost monah la Agapia din Deal, in secolul al XVI lea. Din documente reiese ca Sfantul Ierarh Dosoftei i-a cinstit moastele. In vechile pomelnice este numit “Fericitul staret Rafael”.

Dumnezeu a lucrat in chip minunat prin el, atat in timpul vietii pamantesti, cat si dupa trecerea sa la cele vesnice. Parti din moastele sale se pastreaza in manastirile din Moldova.

Cuviosul Partenie a trait in secolul al XVII lea.

Din relatarile Sfantului Dosoftei, reiese ca Partenie a fost contemporan cu mitropolitul Moldovei. Potrivit Traditiei, Sfantul Partenie a sihastrit in muntele “Scaunele”.

Se ruga toata ziua, iar noaptea, in timp ce rostea rugaciunea lui Iisus, impletea cosuri. Dormea foarte putin.

A trecut la Domnul in anul 1660. Moastele sale au darul tamaduirii.

Sfantul Proroc Iezechiel a fost fiul lui Buzi, un preot din cetatea Sarira. Iezechiel a fost luat in captivitate babilonica in vremea lui Nabucodonosor.

A fost contemporan cu prorocul Ieremia. Insa, Iezechiel prorocea si invata poporul evreu luat rob in Babilon, spre deosebire de Ieremia care invata poporul si prorocea la Ierusalim.

In Babilon, lui Iezechiel  i se fac diverse descoperiri. La raul Chebar, Iezechiel a vazut cerurile deschizandu-se, si un nor mare si un val de foc, care raspandea in toate partile raze stralucitoare; iar in mijlocul focului stralucea ca un metal in vapaie.

Si in mijloc am vazut ceva ca patru fiare, a caror infatisare semana cu chipul omenesc. […] Toate patru aveau cate o fata de om inainte, toate patru aveau cate o fata de leu la dreapta, toate patru aveau cate o fata de bou la stanga si toate patru mai aveau si cate o fata de vultur la spate (Iezechiel 1: 4-5, 10).

Fata de om arata pe Hristos intrupat in chip de om; fata de leu arata dumnezeirea Lui; fata de bou arata jertfa Lui, iar fata de vultur arata invierea si inaltarea Lui.Intr-o alta vedenie, Sfantul Proroc Iezechiel a vazut invierea mortilor.

Prorocul a vazut o vale plina de oase uscate si moarte, asupra carora pogorand Duhul lui Dumnezeu, ele s-au trezit la viata si s-au ridicat pe picioarele lor.

El a mai vazut in duh si cumplita distrugere a Ierusalimului, cand mania lui Dumnezeu i-a ucis pe toti, in afara de aceia insemnati cu litera greceasca Tau, care corespunde literei noastre T, si care simbolizeaza Crucea.

Bibliografie (surse) :

1. Acad. Dan Berindei, Istoria românilor, cronologie, editura Cartex, Bucureşti 2008;
2. Dinu Poştarencu, O istorie a Basarabiei în date şi documente 1812-1940, Editura Cartier Istoric ;
3. e.maramures.ro ;
4. Wikipedia.ro.;
5. mediafax.ro ;
6. worldwideromania.com ;
7. Enciclopedia Romaniei.ro ;
8.  rador.ro/calendarul- evenimentelor;
9.  Istoria md.
10. istoriculzilei.blogspot.ro
11.  adevărul.ro/pbqlcv;
12. CreștinOrtodox.ro

Publicitate

ZIUA DE 16 IULIE ÎN ISTORIA ROMÂNILOR

Ziua de 16 iulie în istoria noastră

1054: A AVUT LOC Marea schismă dintre cele două biserici creştine: Biserica de Răsărit (de la Constantinopol) şi Biserica de Apus (de la Roma).

Principalele cauze au fost disputele asupra autorității papale și  clauzei Filioque  în Crezul de la Niceea , dar  au existat și cauze minore, cum ar fi dispute legate de jurisdicția asupra anumitor regiuni, sau de alte practici liturgice.
Filioque ( lat.), este un  termen teologic care se referă la problema “purcederii” Sfântului Duh de la Dumnezeu  Tatăl și de la  Dumnezeu  Fiul .
Problema  a constituit  pretextul unei dispute istorice între Biserica Răsăriteană (Ortodoxă) și cea Apuseană (Catolică), teologii ortodocși susținând că Duhul Sfânt purcede numai de la Tatăl, în vreme ce colegii lor catolici consideră că Sfântul Duh purcede de la Tatăl și de la Fiul.
Separarea s-a oficializat prin excomunicarea reciprocă (anulată în 1965) dintre delegaţii pontificali, conduşi de cardinalul Umberto da Silva Candida şi patriarhul din Constantinopol, Mihail I Kerularios, ca urmare a îndelungatei dispute asupra noţiunii de „Filioque” şi a primatului episcopului Romei, refuzat de creştinii din Răsărit.

Românii au rămas în grupul de popoare care ţin de confesiunea ortodoxă, aflată sub autoritatea canonică a patriarhului de Constantinopol

1264: Prima menţiune documentară a oraşului transilvănean Bistriţa.

 In regiune au fost instalați, în a doua jumătate a sec. al XII-lea, colonişti din Flandra, Valonia, Saxonia, Bavaria, care vor fi cunoscuți ulterior sub numele de saşi, care au primit  o serie de drepturi și libertăți din partea coroanei maghiare şi un statut social și economic privilegiat.

Prima mențiune ale localității datează din anul 1241, când codicele mănăstirii Echternach menționează între așezările distruse de către mongoli și „oppidum Nosa”, numele dat de către coloniști așezării întemeiate pe malul râului Bistrița, oraş de meşteşugari şi negustori, care exista la data invaziei. 

Ulterior s-a generalizat numele preluat de la localnici, Bistrița (Bistritz, Bezterce, Bystriche), care are la origine cuvântul slav „bistro” (“repede”), şi îi este recunoscut statutul de civitas prin acordarea, de către regina Elisabeta, la 30 decembrie 1330, a privilegiului de a fi judecați de judele „ales de ei dimpreună și din mijlocul lor” și a dreptului de liberă trecere pentru negustorii și mărfurile pe care aceștia le comercializau.

1342: A murit Regele Ungariei, Carol Robert D’Anjou; (n.1288).

Foto:  Carol I Robert de Anjou, rege al Ungariei.  

Foto: Bătălia de la Posada în Cronica pictată de  la Viena.

In timpul domniei sale, Ţara Românească, aflată sub conducerea voievodului Basarab I, si-a obtinut independenţa faţă de  Ungaria, dupa ce armatele conduse de el,  au fost surprinse şi înfrânte  într-o ambuscadă la Posada, în ziua de 9 noiembrie 1330.

1544:  Filip Moldoveanul primeşte din partea Sfatului sibian o recompensă pentru tiparirea la Sibiu a  „Catehismului românesc”, cu alfabet chirilic fiind astfel atestată,  prima tipăritură in limba română, din care însă nu s-a păstrat nici un exemplar).

Ni s-a păstrat însă Evangheliarul slavo-român, al aceluiaşi Filip Moldoveanul, realizat în jurul anului 1554, deci înainte să îşi înceapă Coresi activitatea tipografică. Analizând limba română folosită, cercetătorii au stabilit că traducerea fusese făcută în Moldova

Opera acestor primi meşteri tipografi avea să fie continuată de urmaşi, iar cărţile în limba română, chiar dacă cu caractere chirilice, vor fi tot mai cerute, înlocuindu-le pe cele în slavonă, căci, aşa cum spunea Coresi în Tetraevanghelul din 1560 – 1561: „În sfânta biserică, mai bine e a grăi cinci cuvinte cu înţeles, decât zece mie de cuvinte neînţelese în limba străină“.

De altfel, Coresi nu a fost doar tipograf, ci şi un iscusit traducător şi stilizator al limbii române.

Astfel, tiparul a contribuit la consolidarea unei limbi literare româneşti, unitară pe tot spaţiul pe care aceste tipărituri au circulat.

1859: S-a născut Titus Cerne, profesor, muzicolog, lexicograf, compozitor şi dirijor de cor ; (m. 1910).

 1863: S-a născut pictorul Ştefan Şoldănescu; (m. 1899).

1872: S-a născut  Dimitrie Anghel, poet si prozator, publicist şi traducător, reprezentant al simbolismului român (“Oglinda fermecata”, “Legenda funigeilor”); (d.13.11.1914).

 1872, 16/28: S-a născut Vasile Gheorghiu, profesor teolog; autor a numeroase lucrări cu caracter teologic; considerat cel mai de seamă teolog neotestamentar român; a desfăşurat o intensă activitate în fruntea Societăţii pentru Cultura şi Literatura Poporului Român din Bucovina (1921-1929); membru de onoare al Academiei Române din 1938; (m. 1959).

1894: S-a născut matematicianul Alexandru Froda; contribuţii în domeniul topologiei generale şi al algebrei; cercetări de mecanică generală şi aplicată; (m. 1973).

1898: Se desfăşoară vizita oficială la Petersburg, a lui Carol I, regele României (1866-1914) – prima vizită, după cucerirea independenţei, a unui şef de stat român în Rusia.

  Această vizită a avut loc în perioada 16/28 – 19/31 iulie 1898.

FOTO: După 16 ani, la 1 iunie (14 iunie, pe stil vechi) 1914, în oraşul-port de la Marea Neagră, Constanţa, se întâlneau, pentru prima dată pe pământ românesc, Regele Carol I al României şi Ţarul Nicolae al II-lea al Rusiei. Avea să fie ultima vizită în străinătate a familiei imperiale ruse.

– Ţarul Nicolae al II-lea al Rusiei sau Nikolai Alexandrovici Romanov (născut 6 mai 1868 în centru) a fost ultimul împărat al Rusiei, fiind asasinat împreună cu întreaga sa familie la ordinul lui Lenin la 17 iulie 1918, în timpul revoluţiei bplşevice.

– Carol I, Rege al României, Principe de Hohenzollern-Sigmaringen,  (născut 10 aprilie 1839 la Sigmaringen şi decedat 10 octombrie 1914 la Sinaia, primul din dreapta), a fost domnitorul apoi regele României, care a condus Principatele Române şi apoi România, după abdicarea lui Alexandru Iona Cuza.

 – Prințul Ferdinand, moștenitorul tronului României.

În cei 48 de ani ai domniei sale (cea mai lungă domnie din istoria statelor româneşti), Carol I a obţinut independenţa ţării, căreia i-a şi crescut imens prestigiul, a redresat economia şi a pus bazele unei dinastii.  După războiul ruso-turc, România a câştigat Dobrogea .

1902: S-a născut matematicianul Gheorghe Călugăreanu; cercetări referitoare la teoria funcţiilor analitice, geometrice şi topologice; a avut o contribuţie importantă în organizarea învăţământului matematic superior din Cluj, unde a funcţionat ca profesor începând din 1942; membru titular al Academiei Române din 1963; (m. 1976).

 1913 (16/29 iulie – 28 iulie/10 august):  A avut loc Conferinţa de Pace de la Bucureşti, prin care s-a încheiat al II-lea război balcanic.

Au participat reprezentanti din  România, Grecia, Muntenegru, Serbia, Bulgaria şi Turcia.

Prin Tratatul încheiat la sfârşitul Conferinţei, României i-a revenit partea din sudul Dobrogei (judeţele Durustor şi Caliacra – Cadrilaterul).

Situaţia internaţională a ţării s-a consolidat. Tratatul a semnificat totodată, faptul că pentru prima oară problemele balcanice au fost rezolvate exclusiv de către statele din zonă.

1918: A murit Mihail Străjan, estetician, traducător şi profesor; remarcabilă contribuţie la dinamizarea vieţii culturale a Craiovei; unul din ctitorii Ateneului Român; (n. 1841).

 1920: Se semnează  „Acordul de la Spa”, în Belgia, privind reparaţiile datorate de Germania puterilor învingătoare din Primul Război Mondial.

României i-a fost repartizată o cotă de 1% din totalul reparaţiilor germane şi 10,55 % din cele orientale (de la Ungaria, Austria şi Bulgaria).

  Cel care a condus delegaţia României la Conferinţa de la Spa, a fost diplomatul Nicolae Titulescu.

În ciuda sacrificiilor făcute de România, atât umane, cât şi materiale, Acordul de la Spa, semnat doar de guvernele Angliei, Franţei, Belgiei, Italiei, Japoniei şi Portugaliei, a hotărât ca din suma datorate de Germania ca reparaţii de razboi, repartitia să fie următoarea:

Anglia – 22%
Franţa – 52%
Italia – 10%
Belgia – 89%
Japonia – 0,75%
Portugalia – 0,75%

Un procent de 6,5% au primit celelalte puteri nesemnatare ale acordului, României oferindu-i-se numai 1%, procent care a fost ridicat ulterior la 1,1%, adică 1.875.000.000 lei aur, plus 3 miliarde lei pentru bancnotele puse de ocupanţii germani în circulaţie pe teritoriul României între 1916 şi 1918, ca şi pentru bunurile sechestrate de Banca Reichului.

Confiscarea tezaurului dus la Moscova şi garantat de Aliaţi, reprezenta mai mult de un miliard lei aur.

Pe de altă parte, celebrele Tratate de la St. Germain şi Trianon au impus, pentru teritoriile anexate de România, plata unei sume 230 milioane franci aur în folosul Austriei şi Ungariei, plus alte sume legate şi de recunoaşterea alipirii Basarabiei, de bunurile austro-ungare rămase pe teritoriul României Mari etc.
Una peste alta, România a primit doar ceva între 10 şi 15% din ceea ce pierduse în război, în vreme ce Austria şi Ungaria au fost păsuite până în 1943, iar Turcia prin tratatul de la Lausanne din 1926, a fost cu totul exonerată de plata oricărei despăgubiri!

Cu toate aceste nedreptăţi, România a trăit până la începerea celui de-al doilea război mondial în 1939, cea mai frumoasă perioadă de dezvoltare.

 1921: A avut loc primul Congres al medicilor din România, prezidat de prof. dr. Ioan Cantacuzino. (16-23).

1933: S-a născut la Arbore, jud.Suceava,  cunoscutul  actor român de teatru şi film, Gheorghe Cozorici (“Padurea spânzuraţilor”, “Vânătoare de vulpi”, “Ciuleandra”, “Gioconda fără surâs”, “Moartea unui artist”) ; (d.18.12.1993, Bucureşti).

 

1936: A fost asasinat de un comando legionar, fiind acuzat de trădare, omul politic şi fruntaşul  legionar Mihai Stelescu ; (n. 1907, Galaţi).

Ziarul Adevărul din 18 iulie 1936, anunța pe pagina 3: Mihail Stelescu, directorul revistei “Cruciada Românismului”, a fost asasinat aseară, (16 iul. 1936) la ora 7, de o echipă a “Gărzii de Fier”, în rezerva No. 7 a Spitalului Brâncovenesc, unde fusese internat având nevoie de o operație.

Urma un scurt istoric al acțiunii lui Mihail Stelescu contra lui Corneliu Zelea Codreanu, de la excluderea sa din organizație (în forografie Codreanu este în costum popular, iar Stelescu să la dreapta lui).

Mihai Stelescu a fost unul dintre cei mai tineri și apreciați colaboratori ai comandantului Corneliu Zelea Codreanu, în timpul primilor ani de activitate ai Gărzii de Fier, alături de Ion Moța, Vasile Marin, Radu Mironovici, ș.a.

A fost decorat cu Crucea Albă, cea mai înaltă distincţie legionară. În iulie 1932, la 25 de ani, a devenit cel mai tânăr deputat legionar.

Stelescu a înfiinţat organizaţia Vulturii Albi, care apoi şi-a luat numele de Cruciada Românismului. În paginile revistei „Cruciada Românismului”, a dezlănţuit o amplă campanie împotriva lui Corneliu Zelea Codreanu, reluată de presa de mare tiraj, prin care Codreanu a fost făcut laş, desfrânat şi slab orator.

„Dacă eşti aşa un mare Căpitan, de ce nu ai zdrobit prin discursurile tale Camera? Cine te-a auzit?” îi reproşa el lui Codreanu  într-un articol.

După asasinarea lui I.G. Duca, este judecat împreună cu Corneliu Zelea Codreanu, general Gheorghe Cantacuzino-Grănicerul, Nichifor Crainic şi alţii pentru conspiraţie criminală, fiind achitat.

 El a părăsit Garda, devenind astfel „trădător” în ochii foștilor camarazi, și și-a fondat propria lui mișcare, ducând concomitent o campanie a denigrării conducătorului legionar Corneliu Zelea-Codreanu.

„Consiliul de onoare” al Legiunii, întrunit la 24 septembrie 1934, l-a declarat pe Stelescu vinovat de „înaltă trădare faţă de Legiune şi Căpitan”. 

Memorialistica legionară acreditează teza conform căreia s-ar fi lăsat convins de Siguranţă să organizeze un atentat împotriva căpitanului, dar cel ales pentru „a-l otrăvi pe Codreanu” ar fi cedat nervos şi s-ar fi „autodenunţat”… Nu există, în acest sens, nici o dovadă arhivistică pentru această aserţiune.

În ziua de 16 iulie 1936, legionarul Ion Caratănase a adunat un grup de zece legionari (aşa-numiţii Decemviri)), hotărâţi „să dea un exemplu istoric”, au intrat în incinta Spitalul Brâncovenesc din Bucureşti, unde Mihai Stelescu era internat, şi l-au executat cu câteva zeci de focuri de armă.

După uciderea lui Stelescu, i-au profanat cadavrul, aplicându-i mai multe lovituri de topor, ciopârţind trupul celui mort. Cei 10 asasini, membri ai comandoului legionar   şi-au asumat întreaga răspundere a actului comis.

Opt dintre ei s-au predat imediat.

Este vorba despre Ion Caratănase, student, vicepreședintele centrului studențesc, Ștefan Curcă, student, Iosif Bozântan, avocat în Oradea, Gavrilă Bogdan, student, Ion Atanasiu, student la teologie, Radu Vlad, student la teologie, Ion State Grigore, șofer.

Potrivit siteului Mizeria Istoriei, că ar mai fi participat două persoane, cărora aceștia n-au vrut să le divulge numele, omițând să precizeze numele lui Ion Pele, care se predase și el.

Ultimii doi, Ștefan Georgescu, student la teologie și Ion Trandafir, student la chimie, s-au predat a doua zi.

1939: S-a născut Caius Traian Dragomir, poet, eseist, medic, diplomat şi om politic .

1940: S-a născut medicul și profesorul Costin-Eugen Cernescu, specialist în virusologie, autorul unor  importante contribuţii în realizarea vaccinurilor virale şi membru titular al Academiei Române din 2018.

 1940: S-a născut la Timişoara renumitul interpret de muzică populară Tiberiu Ceia, un reprezentant autentic al muzicii bănăţene.

1941: Unităţi ale armatei române ale Diviziei 1 Blindate aflate sub comanda generalului Sion, au pătruns prin lupta în partea de nord a orașului Chişinău.

Pe 16 iulie 1941, orele 3, la două săptămîni de la începutul operațiunilor militare ale Armatelor 3 și 4 Române și a Armatei 11 germane în Basarabia, unităţile Diviziei 1 Blindate sub comanda generalului Sion au pătruns prin lupte în partea de nord a orașului Chişinău.

Îndată după aceea, Divizia 72, care după lupte grele dar victorioase deschisese drumul prin Călărași, către Chișinău, a alungat armata sovietica din  partea de vest a orașului.

Un rol important în obținerea succesului general l-a avut și Divizia 50.

În seara zilei de 16 iulie 1941, orașul Chișinău, capitala Basarabiei, a fost eliberat complet de Armata Română. 

Foto: Defilarea trupelor române dupa eliberarea Chișinăului

Foto: Prizonieri sovietici escortaţi de soldaţi români. 

Foto: Ţărani români din Basarabia eliberată de cotropitorii sovietici, întampinând cu bucurie trupele române.

În dimineața zilei de 17 iulie, majoritatea așezărilor au îmbrăcat straie de sărbătoare, iar  toate edificiile publice au fost pavoazate cu drapele române.

In biserici s-a ținut un TE-Deum la care au asistat prefecții și primarii, militarii și locuitorii orasului.

Populația a ascultat la radio cuvîntarea Regelui Mihai I al României :

”Împreună cu mama mea, țara întreagă, ne închinăm cu smerenie înaintea ofițerilor, subofițerilor și trupei române și germane, care și-au jertfit viața pentru dezrobirea pămîntului strămoșesc. Iar vouă ostași care v-ați vărsat sîngele pentru țară, pentru onoarea neamului și pentru tron vă închin recunoștința noastră caldă și mărturia de griji ce v-o purtăm. Prin faptele voastre ne-a spălat umilirea și ne-a deschis mîndru drumul viitorului. Trăiască România și toți cei ce-au luptat și sîngerat pentru ea!”.

În zilele următoare, Divizia 1 Blindată a continuat, purtînd lupte înverşunate, să urmărească diviziile 90 şi 95 puşcaşi sovietice care se retrăgeau spre Tighina. După forţarea Nistrului, Grupul de armate general Antonescu a fost desfiinţat, iar trupele componente redistribuite altor unități.

 1943: A murit Eugen Lovinescu, critic şi istoric literar, teoretician al literaturii şi sociolog al culturii, memorialist, dramaturg, romancier şi nuvelist român, cel mai de seamă critic după Titu Maiorescu.

A fost fondatorul revistei literare şi al cenaclului “Sburătorul” ;(n. 31 octombrie 1881).

1945: S-a născut la Galaţi, scriitorul şi regizorul de teatru român, Virgil Tănase.

  A studiat filologia la Universitatea din Bucureşti (1963-1968) şi regia de teatru la Institutul de Teatru „I.L. Caragiale” (1970-1974).

După ce fusese exmatriculat de la Facultatea de Litere pentru faptul că îl menţionase pe Emil Cioran la o conferinţă a tinerilor scriitori, şi după ce a lucrat ca betonist la Combinatul siderurgic din Galaţi, i s-a impus, pentru a fi reprimit la facultate, să ia parte la „supraveghierea informativă a legionarului graţiat Petrişor Marcel”.

Dintr-un document din arhiva CNAS reiese că după ce a acceptat această condiţie,  Virgil Tănase nu a respectat angajamentul luat şi la numai câteva luni după reprimirea lui în facultate a fost „exlus din sistemul informativ”.

Continuându-şi activitatea de disident, Virgil Tanase a publicat în 1977 în Franţa un roman interzis în România şi a dat, de la Bucureşti, interviuri în presa străină criticând aspru regimul politic românesc.

Ca urmare i s-a dat un paşaport pe care nu-l ceruse şi i s-a impus să plece cu familia în străinătate.

La începutul anului 1978, Virgil Tanase s-a stabilit în Franţa unde nu a cerut azil politic, rămânînd cetăţean român şi după ce a obţinut naţionalitatea franceză.

La Paris Virgil Tănase a obţinut un doctorat în sociologia şi semiologia artei (1979) sub conducerea lui Roland Barthes şi a desfăşurat o amplă activitate de scriitor, de jurnalist şi de regizor de teatru. Din 1999 el predă Istoria civilizaţiilor la Institutul International de Imagine şi Sunet de la Paris.

A fost, lângă Paul Goma, obiectul unei încercări de asasinare pusă la cale de către Securitate, care l-a însărcinat pe Matei Pavel Haiducu să o execute.

Între 1993-1997 şi 2001-2005 a fost directorul Centrului Cultural Român din Paris, Franţa.

 A fost distins cu numeroase premii şi distincţii intre care se remarca :

Premiul de dramaturgie al Academiei Române (1997)
Premiul de literatură al Uniunii Latine (2004)
Doctor honoris causa al Universităţii Dunărea de Jos, Galaţi
Premiul Şerban Cioculescu al Muzeului literaturii române pentru memorialistică (2012)
Premiul Salonului de biogrfie de la Hossegor (2013)
Ordinul Artelor şi Literelor din Franţa (1987)
Cavaler al Ordinului „Serviciu credincios” (2002).

  1949: Execuţia liderilor rezistenţei armate anticomuniste din Munţii Banatului.

Cinci condamnaţi la moarte  (Spiru Blănaru, Petre Domoşneanu, Ion Tănase, Petre Puşchiţă zis Mutaşcu şi Romulus Mariţescu), luptători din rezistenţa armată anticomunistă din Banat, au fost ridicaţi din închisoarea de pe strada „Popa Şapcă” şi duşi în zona „Pădurea Verde” de la marginea Timişoarei, unde au fost împuşcaţi.

Alţi şapte partizani anticomunişti primiseră condamnări la închisoare sau la muncă silnică.

Cu toate acestea, curând după primele execuţii, la 2 august 1949, au fost asasinaţi şi ei în zona orașului Lugoj.

În certificatele de deces, care le-au fost întocmite abia în 1957, aceştia au fost trecuţi ca fiind victime unor boli (afecţiuni cardiace, insuficienţe circulatorii sau TBC pulmonar), toţi în aceeaşi zi şi aproximativ la aceeaşi oră!

1961: Atleta română Iolanda Balaş a stabilit, într-un concurs desfăşurat la Sofia (Bulgaria), al 14-lea  şi ultimul său record mondial la săritura în înălţime: 1,91 m.

Iolanda Balaș Sőtér (n. 12 decembrie 1936, la Timișoara – d. 11 martie 2016, la București) a fost campioană olimpică română de etnie maghiară, care a dominat proba de săritura în înălțime timp de un deceniu. Din 1988 până în 2005 a fost președinta Federației Române de Atletism.

1976: S-a născut  în Bucureşti prezentatorul  român la radio şi de televiziune, Şerban Huidu.

1989: A decedat marele dirijor austriac de origine aromâna, Herbert von Karajan ; (n. 1908).

 1992: A avut loc prima şedinţă a Consiliului Naţional al Audiovizualului, în cadrul căreia Titus Raveica a fost ales preşedinte.

1999: A murit Dan Sava, comedian român, membru al grupului umoristic  Vacanța Mare; (n. 1966).

2005: A murit astronomul Harald Alexandrescu, coordonatorul Observatorului Astronomic „Amiral Vasile Urseanu” din Bucureşti timp de peste două decenii,s-a nascut la  7 ianuarie 1945, in localitatea Anadia, Portugalia, unde părinţii săi se aflau refugiaţi din anul 1943.

Tatăl său  se afla în misiune diplomatică (vice-consulul României la Barcelona, Spania).

Familia sa a revenit în ţară în 1947, iar tatăl său a fost arestat de regimul comunist de la Bucureşti şi încarcerat, fără proces, între anii 1949-1956.

Harald Alexandrescu a urmat cursurile Facultăţii de Matematică-Mecanică a Universităţii Bucureşti , secţia Astronomie între anii 1962-1967 

Între 1968-1977 a fost cercetător ştiinţific la Institutul Astronomic al Academiei române, Sectorul Sateliţi artificiali (încadrat prin repartiţie guvernamentală).

În anul 1982 obţinute titlul de „doctor în matematici” , disciplina „Mecanică cerească” din cadrul Universităţii Bucureşti, cu teza: „Mişcarea unui satelit artificial al Pământului. Aplicaţii în geodezie”

Din 1984 a condus Observatorul Astronomic din Bucureşti, cu excepţia perioadei 2000 – 2001, când a fost consilier la Consiliul Naţional pentru Studiul Arhivelor Securităţii.

Asteroidul 346261 Alexandrescu poartă numele său.

2017: A decedat artista plastică Maria Mariş Daraban; (n. 1956, în localitatea Apa din Maramureş).

Membră a Uniunii Artiştilor Plastici din România, Maria Mariş Dărăban a avut un palmares de excepţie, cu un impresionant număr de expoziţii naţionale şi internaţionale, în oraşele: Baia Mare, Bucureşti, Cluj-Napoca, Satu Mare, Sibiu, Paris, Berlin, New York, Atena şi în Mexic şi Israel.

Ultimele sale expoziţii au fost în 2016, la împlinirea vârstei de 60 de ani, organizate de muzeele Brukenthal din Sibiu şi Cotroceni din Bucureşti.

16 iulie este „Ziua Rezistenţei Anticomuniste din Banat”.

În această zi, în anul 1949, au fost împuşcaţi , în zona Pădurea Verde de la marginea Timişoarei, primii 5 din cei 12 lideri ai mişcării de rezistenţă anticomunistă din Banat.

 

CALENDAR CREȘTIN ORODOX

Sfântul Atinoghen

Sfantul Atinoghen a trait in vremea imparatului Diocletian (284-305). Sfantul Atinoghen a vietuit impreuna cu zece ucenici intr-o manastire de langa cetatea Sevastiei si a fost episcop al Pidahtoei.

Dregatorul Filomarh i-a cerut sa lepede credinta in Hristos si sa aduca jerfe idolilor.

Atinoghen a refuzat si a marturisit: “O, prigonitorule, cei de care zici ca au pierit nu au pierit deloc, ci se afla acum in ceruri, bucurandu-se cu ingerii.”

Pentru ca refuza sa implineasca porunca lui Filomarh, va fi supus la multe chinuri. Inainte de a fi decapitati, un inger al Domnului s-a pogorat si i-a intarit. Dupa ce ucenicii sai au fost ucisi, s-a auzit un glas din cer, zicandu-i: “Astazi, cu Mine si cu ucenicii tai, vei fi in rai si toata dorinta ta se va implini”.

Sfantul Atinoghen dupa ce a auzit aceste cuvinte, si-a plecat cu veselie capul sub sabie si asa a trecut la cele vesnice.

Sfantul Vasile cel Mare îi atribuie Sfantului Atinoghen imnul „Lumina lina”, din randuiala Vecerniei.

Particele din moaștele Sfantului Atinoghen se afla în biserica Mănăstirii Stavropoleos din Bucuresti.

CITIŢI ŞI :

O ISTORIE A ZILEI DE 16 IULIE. VIDEO

Bibliografie (surse) :

1. Acad. Dan Berindei, Istoria românilor, cronologie, editura Cartex, Bucureşti 2008;
2. Dinu Poştarencu, O istorie a Basarabiei în date şi documente 1812-1940, Editura Cartier Istoric ;
3. e.maramures.ro ;
4. Wikipedia.ro.;
5. mediafax.ro ;
6. worldwideromania.com ;
7. Enciclopedia Romaniei.ro ;
8.  rador.ro/calendarul- evenimentelor;
9.  Istoria md.;
10. istoriculzilei.blogspot.ro;
11. CreștinOrtodox.ro;
12. Cinemagia.ro.

O importantă invenție românească ignorată în prezent – STABILOPODUL

 

 
STABILOPODUL – O invenție românească pe care nu avem dreptul s-o ignorăm.

Inexplicabil, dar dicționarele enciclopedic, explicativ al limbii române și cel de neologisme, omit să scrie despre stabilopozi.

Un geometru ar defini un stabilopod astfel : „corp stelar, cu 4 picioare, parțial simetrice, având centrul în centrul de greutate al tetrapodului echifacial“.

Un constructor ar spune despre el că este „cărămida lucrărilor hidrotehnice“, iar un poet ar folosi, poate, următoarea metaforă spre a-l defini: „steaua care îmblânzește valul“.

Stabilopodul, omis în dicționare, este  o invenție românească realizată în 1963 și a avut un rol important în extinderea și siguranța orașului – port Constanța.

Regretatul inginer Laurențiu Țoringhibel, fost director al Întreprinderii de Construcții Hidrotehnice (ICH), povestea că istoria acestei creații tehnice este legată de vizita în 1962, în port și la Șantierul Naval Constanța, a fostului lider comunist al României, Gheorghe-Gheorghiu Dej, care a hotărât să se extindă portul și șantierul naval.

La acea vreme, portul se întindea până la SNC, care la rându-i se limita la perimetrul ocupat în prezent de atelierele de mecanică reparații, tâmplărie și lăcătușerie. Digul de nord se sfârșea la Cuibul Reginei și Farul Carol.

Cei desemnați să ducă la bun sfârșit această misiune au făcut deplasări de documentare la șantierele navale Gdinya și Gdansk (Polonia), la Moscova, Odessa și Leningrad.

La construcțiile hidrotehnice din zona Mediteranei, se folosea un element de protecție, numit tetrapod, care era un trunchi de con fără picioarele pe care le are stabilopodul românesc.

Până atunci, toate protecțiile folosite la digurile românești din portul vechi erau reprezentate de blocurile paralelipipedice sau cubice.

Pentru extinderea portului s-a luat în considerare o soluție românească, la proiectarea căreia  o contribuție esențială a avut-o inginerul Mircea Ulubeanu, stabilopozii  proiectați de acesta dovedindu-se mai buni pentru zona Mării Negre, în care furtunile ajung până la forța 7 – 8, decât alte tipuri de de elemente de protecție utilizate la construirea digurilor în alte părți ale lumii.

 

 

 

 

Foto: Inginerul Mircea Ulubeanu, al doilea din dreapta

 

 

 

 

Forma deosebită a stabilopodului are două funcții deosebite: pe de o parte, permite spargerea valurilor și disiparea forței lor distructive, iar pe de altă parte, aceștia se îmbină mai bine între ei decât tetrapozii și nu permit mantalei de protecție a digului să alunece în mare.

Desigur, costul unui stabilopod este superior celui al unui bloc de beton, dar și efectul pe care îl au în apărarea digurilor este mai mare, iar în timp, o manta de stabilopozi asigură o protecție mai bună și mai ieftină decât una din blocuri de beton.

Primul stabilopod a fost construit în 1963, pe șantierul înființat la Poarta 6, în zona actualului cartier de locuințe.

În 1976, produsul românesc a primit, din partea de OSIM, brevetul de invenție nr. 56.171, sub denumirea „bloc din beton pentru apărarea construcțiilor expuse valurilor”, care a intrat în proprietatea ICH.

Stabilopodul se deosebește de elementele de construcție similare nu doar prin forma deosebită, ci și prin materialele și tehnologia folosită la fabricarea sa.

Astfel se explică durată de viață mult mai mare a construcțiilor hidrotehnice din stabilopozi.

Nimeni nu a contabilizat câți stabilopozi au fost construiți din 1963 și până în prezent, dar se știe că extinderile succesive care au transformat Constanța în cel mai mare port de la Marea Neagră, construcția portului Midia și a porturilor de la Dunăre, protecția portului Tomis și a plajelor, precum și regularizarea cursurilor unor râuri au la bază invenția românească.

La un moment dat, armatorul grec Aristotel Onassis, care îşi dorea un port care să fie realizat după un proiect al inginerului Ulubeanu, l-a invitat la negocieri împreună cu o delegaţie de specialiști români la Atena.

Au fost primiți într-un hotel elegant, în cameră aşteptându-i câte o sticlă de Metaxa şi un şirag de mătănii din chihlimbar, cu urările de bun venit ale magnatului grec.

În timpul discuţiilor, specialiştii greci și-au arătat disponibilitatea  să achiziționeze imediat proiectul românesc, dar Onassis a rămas fără portul dorit. Comuniştii voiau neapărat plata în bani, iar armatorul dorea să plătească în petrol.

 În perioada 1990 – 1991, stabilopodul a trecut granițele țării, fiind folosit la construcția unor porturi din Maroc, pe ale căror șantiere lucrau specialiști români.

Astăzi, tiparul stabilopodului este protejat ca model și desen industrial.

Autorul lui, bucureşteanul Mircea Ulubeanu, un strălucit inginer român care a fost deseori comparat pentru ideile sale inovatoare cu marele său înaintaș Anghel Saligny, s-a stins din viaţă în 2005, fără o recunoaştere publică pe deplin meritată.

 

 

 

Foto: Mircea Ulubeanu (n.1912).

 

 

 

 

 

Surse:

 

CUGET LIBER

https://www.romani.md/stabilopodul-o-inventie-romaneasca-importanta/

https://adevarul.ro/ povestea-inginerului-mircea-ulubeanu