„Consiliul Naţional Secuiesc” a cerut țărilor membre UE amânarea primirii României în Schengen

Consiliul Naţional Secuiesc (CNS) solicită statelor membre ale spaţiului Schengen să ceară informaţii de la liderii bisericilor maghiare şi organizaţiilor reprezentative ale maghiarilor din România cu privire la situaţia drepturilor fundamentale ale omului, inclusiv a drepturilor minorităţilor, în România, înainte de a lua o decizie privind admiterea României în spaţiul Schengen, relatează Agenția Ungară de presă MTI și https://hirado.hu.

CNS s-a adresat ministerelor de Externe ale statelor din spaţiul Schengen într-o scrisoare deschisă publicată marţi, potrivit căreia comunitatea naţională maghiară din România este interesată de aderarea ţării la spaţiul Schengen, dar că înţelege foarte bine rezervele exprimate de unele state.

„Considerăm că toate statele membre ale spaţiului Schengen trebuie să cunoască comportamentul duplicitar care caracterizat atitudinea României faţă de dreptul internaţional şi cel comunitar în ultimii treizeci de ani”, se arată în documentul semnat de preşedintele CNS, Balazs Izsak, în care se susține că România a semnat Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, deschizând astfel calea spre aderarea la Consiliul Europei, și s-a obligat să respecte recomandările Consiliului Europei, ceea ce a fost condiţia aderării.

„S-a angajat să restituie bisericilor maghiare din România şcolile şi proprietăţile bisericeşti confiscate în mod arbitrar de regimul comunist. Aderarea a avut loc la 7 octombrie 1993, pe urmă însă şeful de stat al României de atunci, Ion Iliescu a declarat că recomandările Consiliului Europei nu sunt obligatorii pentru România, iar restituirea şcolilor şi a bunurilor bisericeşti a fost blocată, mai mult, a început chiar şi renaţionalizarea unor şcoli restituite”, se arată în scrisoare.

„La 1 ianuarie 2007, România a aderat la Uniunea Europeană, îndeplinind parţial criteriile de aderare şi promiţând că nu va scoate de pe ordinea de zi îndeplinirea acestora. Printre aşa-numitele criterii de la Copenhaga, respectul şi protecţia drepturilor minorităţilor se află în fruntea listei. România nu respectă şi nu garantează nici astăzi drepturile minorităţilor care trăiesc pe teritoriul său. Guvernele României resping criteriile de la Copenhaga şi în acest caz, susţinând că ele au fost valabile doar în perioada aderării la UE”, potrivit documentului.

„Subliniem încă o dată că avem interesul, în calitate de cetăţeni români şi ca maghiari din România, ca România să adere la spaţiul Schengen, însă considerăm că ne aflăm în faţa ultimei şanse pentru ca statele spaţiului Schengen să oblige statul român la respectarea angajamentelor asumate anterior”, se arată în document.

CNS vrea restituirea necondiţionată şi imediată a proprietăţilor bisericilor maghiare, restaurarea învăţământului bisericesc maghiar, respectarea necondiţionată şi deplină a recomandărilor Consiliului Europei şi respectarea deplină şi cu bună credinţă a prevederilor Cartei europene a limbilor regionale sau minoritare.

Documentul se referă în mod special la Recomandarea 1201/1993 a Consiliului Europei, al cărei articol al 11-lea prevede: „în zonele, unde persoanele aparţinând de o minoritate naţională formează o majoritate, aceste persoane au dreptul să dispună de o administraţie locală sau autonomă, sau, respectiv, de o situaţie de drept deosebită, corespunzătoare cu situaţia lor istorică şi teritorială, în acord cu legile interne ale statului”.

În contextul poziţiei exprimate de Consiliul Naţional Secuiesc care a cerut amânarea primirii României în Schengen, ministrul Dezvoltării Cseke Attila a declarat, reluat de Agerpres, că UDMR a susţinut dintotdeauna că, din 2011, România îndeplineşte condiţiile tehnice pentru accesul în Spaţiul Schengen .

„Nu am văzut comunicatul lor. Pot să vă spun punctul de vedere oficial exprimat de UDMR, care nu este o poziţie oficială din ziua de astăzi, nu e din zilele trecute, ci este din anii anteriori. UDMR a afirmat dintotdeauna că, din 2011, România îndeplineşte condiţiile tehnice, care sunt singurele condiţii propuse de Uniunea Europeană pentru accesul în Spaţiul Schengen al României şi că aceste criterii, odată îndeplinite, România ar trebui să fie primită în Spaţiul Schengen.

Orice alte tipuri de comentarii legate de acest subiect, din punctul nostru de vedere, sunt irelevante. UDMR a susţinut dintotdeauna în toate forurile posibile, interne şi internaţionale, necesitatea accederii în Spaţiul Schengen şi va susţine şi în perioada următoare cu toate forţele de care dispune”, a declarat Cseke Attila, prezent, alături de premierul Nicolae Ciucă, la o întâlnire cu membrii comunităţii româneşti din Spania, care a avut loc la Castellon de la Plana.

Publicitate

Se pregătește un referendum mascat pentru crearea unui stat secuiesc chiar în mijlocul României

Urmează să aibă loc un referendum mascat, prin care secuii de pretutindeni sau cei care se cred secui se vor pronunța în legătură cu intenția lor de a edifica statul secuiesc.

Un stat în stat. Chiar în mijlocul statului român. După ce vor obține autonomia teritorială.

Cum este posibil? Este. Consiliul Național Secuiesc anunță un eveniment aparent banal pe care-l pregătește. Distribuirea „cărții de identitate secuiască”. Care este de fapt un document de identitate în toată regula, deja elaborat și care urmează să fie distribuit prin încălcarea competențelor exclusive în acest domeniu, deținute, conform Constituției României, de către Ministerul de Interne.

Această carte de identitate le va fi oferită, atenție, tuturor secuilor de pretutindeni, cu condiția ca aceștia, printr-o declarație olografă, să afirme fără echivoc că se pronunță pentru autonomia teritorială a Ținutului Secuiesc.

Să traducem acest termen. Înseamnă nici mai mult nici mai puțin decât că se pronunță pentru crearea unui stat secuiesc suveran chiar în mijlocul României. Dar separat de autoritatea statului român.

Odată acest referendum mascat dus până la capăt, sub privirile impasibile ale autorităților de la București, secuii se pot prezenta cu fruntea sus în fața tuturor autorităților europene, precum și în fața autorităților NATO, pentru a-și solicita recunoașterea internațională.

Până în prezent, Consiliul Național Secuiesc a parcurs pași extrem de importanți, chiar decisivi în această direcție, scrie jurnalistul Sorin Roșca Stănescu în https://www.ziuadevest.ro.

A fost elaborat „Statutul de autonomie al Ținutului Secuiesc”.

Au fost trasate, cu precizie de cartografi, granițele viitorului stat.

Au fost construite și adoptate simbolurile acestuia.

Limba maghiară este la un pas de a fi decretată drept limbă oficială pe întreg teritoriul Ținutului Secuiesc.

A fost elaborată lista sărbătorilor oficiale ale noului stat, între care „Ziua Autonomiei” fiind cea mai importantă.

A fost adoptat și este în circulație „Imnul secuiesc”.

S–au făcut primele demersuri pentru elaborarea și punerea în circulație a unei monede proprii noului stat.

Și, în fine se fac preparative intense, în diverse tabere de antrenament, pentru crearea forțelor armate ale statului secuiesc. Până una alta, mai multe organizații paramilitare, dotate cu uniforme și însemne proprii, încep să-și facă datoria.

Foto: Steagul Ținutului Secuiesc votat de către Consiliul Național Secuiesc.

Nu este o istorie de tip science-fiction. Nici pomeneală. Avem de-a face cu intenții și demersuri cât se poate de concrete.

Se întâmplă cu susținerea activă a autorităților de la Budapesta, pentru care autonomia Ținutului Secuiesc reprezintă un pas important în ceea ce privește dezmembrarea României, prin separarea Ardealului de Țara Românească și de Moldova.

Dar avem o șansă. Șansa noastră este existența la cel mai înalt nivel a statului de forță, care, pe zi ce trece, devine din ce în ce mai militarizat, a unor adevărați patrioți români, care veghează la conservarea suveranității naționale.

Sunt convins că niciun demers a Consiliului Național Secuiesc nu va înmuia voința și buna credință a apărătorilor Constituției și suveranității.

Sunt convins că acești conducători patrioți pe care-i avem sunt conștienți de faptul că demersurile din Ținutul Secuiesc reprezintă un grav atentat la siguranța națională.

Și că, dacă ele nu pot fi prevenite, pot fi pedepsite.

P.S.: Există însă și un mic punct vulnerabil în demersurile pe care le are în vedere Consililiul Național Secuiesc legat de eliberarea cărții de identitate. Solicitanții trebuie să-și precizeze sexul.

Nu m-aș mira ca, pentru a se conforma normelor UE, treaba asta să se schimbe. Și să fie nevoiți să-și precizeze doar genul.

NOTĂ:

În proiectul publicat pe  pagina oficială a Consiliului, sznt.org, se arată că în cursul pregătirii autonomiei teritoriale a Ţinutului Secuiesc, CNS a desemnat sărbătorile oficiale ale Ţinutului Secuiesc (Ziua Libertăţii Secuieşti pe 10 martie şi Ziua Autonomiei Ţinutului Secuiesc în ultima duminică din octombrie) şi a declarat „Imnul secuiesc” imnul Ţinutului Secuiesc, relatează http://www.napocanews.ro.

Într-un alt articol postat pe pagina CNS, se face un apel la Uniunea Europană privind cauza secuimii:

„Cauza regiunilor naţionale şi, prin aceasta, cauza secuimii, a devenit în mod irevocabil o cauză europeană. Repetăm: Uniunea Europeană trebuie să revizuiască interpretarea rigidă şi depăşită a dreptului de autodeterminare.

Fie vorba ori de autodeterminare internă în cadrul statului, ori de independenţă, acest drept nu revine doar populaţiilor statelor, ci tuturor comunităţilor care, pe parcursul istoriei, şi-au păstrat particularităţile lor naţionale, lingvistice, culturale şi religioase pe pamântul lor natal”, e apelul celor de la CNS.

Secuii dau asigurări că demersul lor nu frânează dezvoltarea Europei Unite, ci o accelerează. „Cerem Uniunii Europene ca în locul susţinerii proceselor globaliste şi a migraţiei transcivilizaţionale să acorde, mai degrabă, atenţie comunităţilor europene care nu dispun de un stat propriu sau care trăiesc pe teritoriul unui stat cu o altă majoritate”.

În opinia CNS, regiunile naţionale nu frânează dezvoltarea ci, dimpotrivă, sunt resursele ascunse ale Europei. „Pentru populaţia Ţinutului Secuiesc, a Slovaciei de Sud, Cataloniei sau Ţării Bascilor emigrarea şi asimilarea nici până acum n-au fost alternative liber alese.

A venit timpul să fundamentăm condiţiile locale ale reconstrucţiei”, se menţionează în acest text.

Secuii nu sunt încă pregătiți pentru autonomie

 

 

 

Secuii nu sunt încă pregătiți de autonomie, susține politologul Levente Salat, profesor la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj, într-o discuție cu jurnalistul Galavits Patrik, publicată în  Azonali și comentată de https://romania.europalibera.org/a/paradoxul-secuiesc .

Deși guvernul Orbán varsă bani în Transilvania, această practică de sprijin doar accelerează declinul maghiarilor din România, spune  Levente Salat, argumentând de ce realizarea autonomiei secuiești este puțin probabilă.

”De ce? Pentru că ei nu dispun de competențele colective necesare pentru funționarea unei autonomii.

Chiar dacă în Secuime există o conștiință identitară regională, vizibil tot mai puternică în ultima vreme, nu există un proiect politic care să-i strângă pe toți laolaltă.

În momentul de față sunt mult mai importante loialitățile și interesele față de scaunele secuiești de odinioară, decât efortul comun de a crea sau construi o regiune integrată corespunzător, care să dispună de un centru veritabil.

Secuimea nu are în prezent o capitală. Mai mult, dacă mâine ne-am pricopsi cu autonomia Secuimii și cineva ar decide să pună capitala regiunii la Miercurea Ciuc, cei din Sfântu Gheorghe, Gheorgheni și Târgu Secuiesc, ca să nu mai spun de cei din Odorhei, ar fi extrem de deranjați de o astfel de alegere.

Prin urmare, nu avem încă o integrare politică a Secuimii. Diferiți  actori concurează între ei pentru a vedea, de fapt, cine reprezintă cu mai multă credibilitate brandul Secuimii.

Funcționarea unei autonomii presupune însă o anumită cultură politică, este nevoie de competențe esențiale în acest sens,de colaborarea și realizarea unui consens.

Numai că societatea și politicienii din Secuime n-au dobândit încă aceste competențe.

De aceea, nu cred că dacă prin nu știu ce minune s-ar obține, totuși, autonomia, am putea vedea rezultate notabile pe termen scurt”, consideră politologul clujean.

Întâi de toate însă, spune Levente Salat, pentru a obține autonomie, între statul care o oferă și cei care beneficiază de ea, nu ar strica să existe o relație de încredere reciprocă, pentru ca ambele părți să simtă că printr-un astfel de acord au ceva de câștigat.

Și cum rămâne, continuă politologul, cu maghiarii din celelalte zone ale Transilvaniei, secuii formând doar jumătate din populația maghiară a regiunii? 

Tot despre punctele slabe ale liderilor politici din Ținutul Secuiesc scrie în Válasz Online și Georg Paul Hefty, jurnalist de la Frankfurter Allgemeine Zeitung, plecând de la eșecul recentei inițiative de strângere de semnături pentru o petiție prin care Consiliul Național Secuiesc încercase să convingă Bruxellesul să recunoască secuii ca unitate „națională” distinctă.

„Ce ar spune maghiarii dacă Bruxelles-ul ar considera țiganii din Ungaria o minoritate națională autohtonă și i-ar finanța direct, ocolind Guvernul? Că țiganii nu sunt o națiune? Ei bine, nici secuii nu sunt o națiune. Nimeni nu se poate juca cu termenul de „națiune” după bunul plac. […] Conform dreptului internațional, cuvântul națiune are un sens specific, nu degeaba, cea mai importantă instituție a lumii se cheamă Organizația Națiunilor Unite”, scrie jurnalistul german.

Altfel spus, îl completează Révész Sándor, în săptămânalul HVG, petiția ar fi putut deveni o temă europeană, dar inițiatorii ei au transformat-o într-o temă maghiară, punându-i astfel și capac.

Așa pățesc cei cărora tot ce ele trebe din Europa sunt banii, conchide autorul.

Între timp, însă, termenul de strângere a semnăturilor s-a prelungit cu o jumătate de an. Călătoria continuă.

 

Până la urmă, chiar dacă acel milion de semnături a fost strâns, acestea nu valorează nimic, deoarece în loc de șapte, doar în trei țări a fost semnată petiția – România, Slovacia și Ungaria. 

Adică în țările unde sunt destui unguri. Acolo unde nu sunt unguri, nici un sfert din semnăturile necesare nu au putut fi strânse, comentează publicația maghiară https://m.hvg.hu/ Szekely_autonomia Inițiatorii au cerut o prelungire  invocând epidemia de Covid 19. 

Un alt aspect este legat de atitudinea românilor față de această problemă.

În România, una dintre temele importante ale discursului public este caracterul omogen de stat națiune față de care țara se afla foarte departe atunci când a dobândit  frontierele  actuale.

Este suficient să ne gândim doar la semnificativa comunitatea săsească și la minoritatea evreiască, care s-au diminuat dramatic numeric în timpul și după Al Doilea Război Mondial.

Cei care au rămas  atunci au fost vânduți de Ceaușescu cu titlu oneros către RFGermania și Israel. 

Astăzi, ultimul obstacol în calea caracterului de Stat – Națiune al  României îl reprezintă maghiarii.

Din acest punct de vedere, nu este dificil să înțelegem că statul român nu se va opune cu nimic procesului de dispariție treptată a ungurilor din Transilvania.

De asemenea se poate bănui despre politica ungară din ultimii ani că în spatele retoricii de sprijin se află într-adevăr interesul față de piața muncii și oferta demografică reprezentată de din România.

Sub acest aspect, pe termen lung  românii se descurcă bine până la urmă, iar maghiarii din Transilvania pot dispărea cu adevărat.

Evident, nicio parte nu îndrăznește să spună acest lucru deschis, pentru că nu trăim într-o perioadă în care o strategie de evacuare pe termen scurt a maghiarilor ar putea fi pusă în aplicare.

Când am spus-o  mai înainte, am primit critici foarte dure. Astăzi, sunt mulți, atât în ​​Transilvania, cât și în Ungaria, care recunosc că acest lucru se întâmplă, deoarece este destul de evident că interesele statului maghiar și  și a celui român sunt de fapt aceleași.

Este bine pentru români dacă ungurii dispar, iar Ungaria are nevoie de  o creștere demografică, fiind evident benefic pentru ea să primească imigranți cunoscători ai limbii maghiare.

Indicatorii statistici demografici ai maghiarilor din România confirmă această presupuneri,  dar nu a trecut încă suficient de mult timp pentru a se discuta clar despre politicile de sprijinire a acestui proces, care au început și se desfășoară în ultimii zece-cincisprezece ani.

 

 

 

 

Levente Salat (foto) s-a născut în 1957 la Miercurea Ciuc în Transilvania. Este un  politician maghiar, filozof și profesor universitar.

În 1982, a absolvit Universitatea Tehnică din Cluj – Napoca obținând  o diplomă în informatică.

În 2001, a primit doctoratul în filozofie politică de la Universitatea Babeș-Bolyai. 

Între 1990 și 1999, a fost directorul Filialei Cluj-Napoca a Fundației Române Soros, apoi angajat și președinte executiv al Centrului de Resurse pentru Minorități Etnoculturale înființat de Fundație.

Din 2001 este conferențiar la Facultatea de Științe Politice, Administrație Publică și Comunicare a BBTE, lector din 2003 și decan adjunct din 2008.

Din primăvara lui 2004 până la demisia din decembrie 2006, a fost prorectorul universității, șeful departamentului maghiar. În 2006, a fost membru al Comitetului prezidențial român pentru crimele comunismului și a luat parte la elaborarea capitolului despre ungurii din România în raportul Tismăneanu .