CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

Geneza, evoluţia şi perspectivele conflictului declanşat de Rusia în Transnistria. VIDEO

 

 

 

 

 

 

 Aspecte generale

 

 

 

Operaţiunea de menţinere a păcii în Republica Moldova este reglementată de prevederile Acordului cu privire la principiile reglementării paşnice a conflictului armat în regiunea transnistreană a Republicii Moldova, semnat la 21 iulie 1992 de către preşedinţii Republicii Moldova şi Federaţiei Ruse.

Dirijarea aceastei operaţiuni este efectuată de către Comisia Unificată de Control (CUC), compusă din delegaţii din partea R Moldova, regiunii transnistrene şi ai Federaţiei Ruse.

Ucraina şi Misiunea OSCE în Moldova participă la lucrările CUC în calitate de observatori.

Pentru implementarea practică a misiunii, Comisiei i-au fost atribuite Forţele de menţinere a păcii (FMP) compuse din contingentele militare ale pacificatorilor din partea RM, regiunii transnistrene şi ai Federaţiei Ruse, iar începând cu anul 1998 – şi un grup de observatori militari ucraineni (10 ofiţeri). Pacificatorii se subordonează Comandamentului Militar Unit (CMU).

Toate deciziile şi hotărîrile în cadrul CUC şi CMU sunt adoptate în bază de consens, fapt care a predeterminat ineficienţa activităţii acestor structuri.

 

 

 

Image result for transnistria map

 

Regiunea Transnistreana

 

În scopul delimitării părţilor aflate în conflict, în baza Acordului din 1992, ca urmare a tratativelor pentru stingerea conflictului armat din Transnistria,  a fost creată o  Zona de Securitate (ZS) – un teritoriu demilitarizat care se întinde pe ambele maluri ale Nistrului, având aproximativ 225 km lungime şi 12-20 km lăţime, care este divizat în trei sectoare – Nord, Centru şi Sud.

***

Iniţial, Forţele de menţinere a păcii erau formate din 6 200 de militari (6 batalioane ruse şi cîte 3 din partea R.Moldova şi a regiunii transnistrene, dotate cu tehnică blindată şi o escadrilă de elicoptere).

 

Potrivit rapoartelor CMU, în Zona de Securitate sunt dislocate următoarele unităţi ale structurilor de forţă transnistrene:

  • 3 din patru brigăzi motorizate de infanterie;

  • 3 comenduiri militare;

  • 1 regiment de geniu;

  • subdiviziuni ale structurilor de forţă cu destinaţie specială („Dnestr”, „Delta”, „Scorpion”, „Cobra”);

  • 6 districte ale „oastei căzăceşti de la Marea Neagră” (care conform legislaţiei transnistrene face parte din structurile de forţă);

  • 6 state majore ale „miliţiei populare”, structură militarizată;

  • 6 comenduiri ale forţelor de „grăniceri” înarmate cu arme automate;

  • 13 pichete de „grăniceri” (dintre care 5 căzăceşti) şi 15 posturi fixe ale acestor trupe;

  • 24 posturi mixte ale structurilor de miliţie şi vamă.

 

Formaţiunile nominalizate încalcă sistematic statutul ZS: înrolează recruţi şi angajaţi, efectuează instruirea acestora, efectuează trageri din diferite tipuri de armament.                               

 De-a lungul timpului s-a constatat o creştere continuă a numărului de posturi ale structurilor de forţă transnistrene, mărirea efectivelor lor şi lărgirea spectrului de misiuni ale acestora în zona de responsabilitate a forţelor pacificatoare ceea ce creează condiţii de destabilizare a situaţiei în regiune.

Partea transnistreană pretinde că  aceste posturi  marchează „frontiera de stat” a acestei entităţi statale ilegale cu R Moldova, însă existenţa lor  contravine direct prevederilor Acordului din anul 1992 privind demilitarizarea, menţinerea păcii şi stabilităţii în Zona de Securitate.

 În acest context, în pofida documentelor semnate, pe tot parcursul perioadei de după 1992, administraţia separatistă de la Tiraspol a militarizat intens Zona de Securitate.

Prezența trupelor ruse în Transnistria, a fost  declarată recent neconstituțională de Curtea Constituţională de la Chişinău, care  a răspuns astfel  unei sesizări făcute în urmă cu aproape trei ani de deputaţii Partidului Liberal.
Se pare că Kievul şi Chişinăul au hotărât să revizuiască status quo-ul situaţiei din Transnistria, stabilit în 1992. 

Pe această linie, în ultima vreme Ucraina şi Moldova întreprind, de comun acord, eforturi pentru a elimina de pe teritoriul Transnistriei pacificatorii ruşi şi militarii GOTR (Grupului Operativ al Trupelor Ruse), care au în grijă paza depozitelor enorme de armament (fiind un patrimoniu al fostei Armate a 14-a de gardă sovietice, armamentul este concentrat, în special, în depozitul din Cobasna. Acolo se află circa 19-21,5 mii de tone de muniţii, aproximativ 57 la sută fiind cu termenul expirat încă de acum 11 ani).

 La 21 mai, rada Supremă a Ucrainei a denunţat (împreună cu alte patru documente din sfera militară) acordul privind tranzitul trupelor ruse spre Transnistria. Până la această dată Kievul a intensificat constant blocada economică a Transnistriei, limitând operaţiunile de export din această republică la frontiera transnistreano-ucraineană.

Acum, Ucraina îşi consolidează activ trupele la frontiera transnistreană, afirmând că încearcă astfel să anihileze  ameninţarea unei „lovituri ruseşti dinspre Transnistria”.

Potrivit declaraţiilor oficiale, în zonă este planificată dislocarea unei grupări de şase mii de militari şi este clar că, presiunea asupra Transnistriei va spori  brusc, odată cu numirea lui Mihail Saakaşvili, fostul preşedinte al Georgiei şi un adversar ireconciliabil al imperialismului rus, în calitate de şef al Administraţiei Regionale de Stat Odessa. 

Recent, Ucraina a anulat şi tratatul cu Rusia privind tranzitarea militarilor în Moldova, astfel că în viitorul apropiat nu va exista nici o posibilitate de a aproviziona militarii ruşi prin Ucraina, chiar dacă unii experţi ruşi afirmă că efectivul trupelor ruse dislocate în regiunea transnistreană  poate fi aprovizionat pe calea aerului.

Este adevărat că lângă Tiraspol există un aerodrom, cu o pistă de decolare-aterizare reconstruită recent, cu lungimea de 2500 m (adică, aerodromul poate servi drept pistă de aterizare pentru aproape toate tipurile de nave aeriene), însă zborurile avioanelor aparţinând aviaţiei militare de transport din Rusia vor trebui, de asemenea, să fie coordonate cu autorităţile Ucrainei şi Moldovei, ceea ce presupune evident, acordul autorităţilor din aceste ţări.

Comandamentul militar ucrainean a amplasat deja, demonstrativ, un SAR C-300 (Sistem de rachete anti-aeriene), blocând astfel posibilitatea aprovizionării Transnistriei pe calea aerului.

Autorităţile Republicii Moldova au declarat, de asemenea, că nu vor permite aviaţiei ruse utilizarea spaţiului său aerian pentru aprovizionarea militarilor ruşi pe calea aerului, iar Chişinăul a anunţat deja că va începe  consolidarea forţelor sale de apărare anti-aeriană. Reluarea aprovizionării pacificatorilor ruşi prin tranzitarea teritoriului Ucrainei va fi posibilă doar după îmbunătăţirea relaţiilor dintre Moscova şi Kiev.

„Acţiunile Chişinăului în raport cu Tiraspolul, în contextul situaţiei din Ucraina, au îngreunat aprovizionarea  trupelor ruse dislocate în Transnistria”, — a declarat comandantul trupelor Regiunii Militare de Vest a Federaţiei Ruse, general-colonelul Anatolie Sidorov.

Din octombrie 2014 şi până în prezent, autorităţile moldoveneşti nu au permis accesul în regiunea transnistreană pentru aproximativ 100 de militari ruşi.

Scopul Chişinăului este unul vechi şi evident – înlocuirea pacificatorilor ruşi din Transnistria cu contingente militare din UE.

La 23 mai, în cadrul unei conferinţe de presă de la Chişinău, ministrul apărării al R Moldova, Viorel Cibotaru, anunţa că Chişinăul şi Bucureştiul au convenit deja în privinţa crearea unui batalion comun de pacificatori. Din el ar mai face parte militari din Polonia şi Ucraina. „Moldova vede Bucureştiul în calitate de partener strategic”, — a subliniat ministrul moldovean.

Însă nu este clar cum va putea un asemenea batalion să asigure pacea în regiune. Transnistria va fi categoric împotriva dislocării lui în zona conflictului.

 Ce ar putea întreprinde acum Rusia pentru susţinerea contingentului său militar din Transnistria? Situaţia este, într-adevăr, dificilă. Unii experţi transnistreni propun tot mai insistent să fie completat Grupul Operativ al Trupelor Ruse, pe principii de permanenţă, cu cetăţeni ai acestei republici separatiste, în primul rând dintre cei care deţin cetăţenia rusă.

În acest caz, va fi diminuată esenţial posibilitatea Chişinăului de a influenţa asupra rotaţiei militarilor ruşi în zona conflictului. Consolidarea trupelor militare ruse din Transnistria prin intermediul acestor măsuri, va spori considerabil şansele Federaţiei Ruse în cadrul discuţiilor privind viitorul GOTR şi al pacificatorilor ruşi în regiune.

De asemenea, acesta va fi un semnal clar pentru Kiev şi Chişinău că Rusia nu pleacă din regiune.

În general, problema blocării de facto a militarilor ruşi a avansat o  întrebare mult mai importantă– cum vede Rusia viitorul Transnistriei?

Este clar că în contextul politicii externe ruse, problema Crimeii şi a războiului din Donbass, au trecut pentru un anumit timp pe planul doi, chestiunea Transnistriei .

Situaţia a devenit evident critică, şi Moscova va trebui să întreprindă paşi (în primul rând economici dar şi în plan politic) pentru a preveni o catastrofă în regiune.

Plecărea forţată a Rusiei din Transnistria, ar avea cele mai imprevizibile consecinţe – atât pentru Tiraspol, Chişinău şi Kiev, cât şi pentru ţările din vecinătatea imediată.

 

 

 

 

 

Surse: https://sputnik.md/analytics; http://www.digi24.ro;

25/05/2017 Posted by | POLITICA | , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Kremlinul poate aborda două variante de comportament în rezolvarea conflictului transnistrean potrivit analizei unui expert ucrainean

 

Expert ucrainean: Kremlinul poate aborda două variante de comportament în rezolvarea conflictului transnistrean

Expert ucrainean: Kremlinul poate aborda două variante de comportament în rezolvarea conflictului transnistrean

Foto: printscreen

 

Anul 2011 poate deveni acel Rubicon, al cărui rezultate vor arăta dacă este posibilă reunificarea Transnistriei cu Republica Moldova. De această părere este  analistul politic ucrainean Vitali Kulik.

„Creşterea atractivităţii Republicii Moldova şi aprofundarea cooperării cu Uniunea Europeană este un factor extrem de important pentru reintegrarea rapidă a ţării. Cu toate acestea, autorităţile din Republica Moldova nu ar trebui să mizeze numai pe ajutorul Occidentului, dar şi să demonstreze voința politică şi flexibilitatea de a rezolva conflictul în viitorul apropiat”, a declarat expertul ucrainean.

Potrivit acestuia, acum este momentul istoric. „Prima dată în 20 de ani de existenţă a conflictului transnistrean, această problemă a fost inclusă în agendă relațiilor UE şi Rusia ca una prioritară. Cu toate acestea, este clar că acest interes este limitat în timp și dacă conducerea Republicii Moldova nu va profita de moment riscă să rămână pentru totdeauna singură cu problema sa”, a subliniat Kulik. 

În opinia expertului „în situaţia actuală, Kremlinul poate aborda două variante de comportament: 1) să riște și să insiste asupra adoptării unui plan Kozak -2, sau

 2) să păstreze conflictul „înghețat” în continuare și să renunțe la iluzii că acesta va fi vreodată rezolvat într-un mod favorabil pentru Moscova”.

La rândul lui Kievul, probabil, va cântări de o sută de ori dacă merită să complice dialogul şi așa dificil cu Uniunea Europeană, semnând un acord cu Rusia privind reglementarea transnistreană. Mai ales că avantajele unui tandem Rusia-Ucraina sunt dubioase.

Expertul este convins că sprijinul evident oferit regimului actual din Republica Moldova de către Occident dă roadele sale, şi următoarele alegeri de fiecare dată vor reduce în mod constant importanţa politică a comuniştilor din Moldova.

Sursa: UNIMEDIA cu referire la regnum.ru

15/02/2011 Posted by | POLITICA | , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Prin neglijarea statelor din regiune, administratia Obama cedeaza Moscovei.Washington Post: S.U.A ar putea „vinde” R. Moldova si Georgia rusilor

Administratia Obama se concentreaza pe refacerea relatiilor cu Rusia, ignorand celelalte state din regiune, si ar putea „vinde” R. Moldova si Georgia rusilor, comenteaza in Washington Post un oficial al fostei administratii Bush.”Administratia Obama pare sa se fi orientat catre o abordare „numai Rusia”, ignorand si chiar abandonand alte state din regiune. Cel mai clar exemplu este unul de saptamana aceasta. Intr-un mesaj pentru Congres, Barack Obama a declarat ca ‘situatia din Georgia nu trebuie sa mai fie considerata un obstacol in analizarea’ de catre Congres a pactului de cooperare nucleara cu Rusia.Administratia Bush a semnat acest acord in mai 2008, dar l-a retras din atentia Congresului patru luni mai tarziu, stiind ca va fi respins, din cauza invadarii Georgiei de catre Rusia in august 2008. Fortele ruse continua sa ocupe zonele separatiste din Georgia, incalcand acordul de incetare a focului. De asemenea, construiesc baze in regiunile Abhazia si Osetia de Sud, pe care Moscova le-a recunoscut ca state independente. Situatia este in continuare tensionata si poate exploda in orice moment”, explica David J. Kramer, expert in Marshall Fund si fost oficial din departamentul pentru Europa si Eurasia in fosta administratie Bush.Declarand atat de clar ca situatia din Georgia nu mai este un obstacol, administratia Obama ii abandoneaza pe georgieni si da aprobare Moscovei pentru ca aceasta sa continue atitudinea provocatoare la granitele sale, considera expertul.”Interesul SUA in revigorarea Tratatului fortelor conventionale in Europa, din care Rusia si-a suspendat participarea la sfarsitul lui 2007, trezeste ingrijorari similare. In pofida eforturilor administratiei Bush pe langa aliti NATO si alti semnatari ai tratatului de a raspunde preocuparilor ruse, Moscova a refuzat sa respecte angajamentele de la Istanbul din 1999, prin care Rusia si-a luat angajamentul de a-si retrage fortele din Georgia si R. Moldova.Aceste tari nu si-au dat permisiunea pentru ca Rusia sa fie prezenta in teritoriul lor, dar problema s-a acutizat dupa conflictul ruso-georgian. Rusia ramasese cu doar o baza, Gudauta, din care ar fi trebuit sa se retraga, dar acum are mult mai multi militari si arme in teritoriul Georgiei, iar trupele ruse sunt in continuare prezente si in R. Moldova”.

„Oare, pentru a scapa de chestiunile sensibile din agenda sa cu Moscova, administratia Obama va vinde Georgia si R. Moldova, nemainsistand ca Rusia sa isi retraga militarii din cele doua tari? Sau va face lucrul care se impune, a-si folosi eforturile de revigorare a Tratatului fortelor conventionale ca mecanism de facilitare a eventualei retrageri ruse din Georgia si R. Moldova?”, se intreaba fostul oficial.

„Prin neglijarea statelor din regiune, cu exceptia Rusiei, administratia Obama cedeaza Moscovei o sfera de influenta. Obama s-a intalnit si a discutat cu Dmitri Medvedev de mai multe ori decat cu oricare alt lider”, spune Kramer, in incheiere.

Sursa :  Ziare.com

17/05/2010 Posted by | PRESA INTERNATIONALA | , , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

   

%d blogeri au apreciat: