CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

Omenirea se află în fața declanșării unui război între Iran și SUA cu consecințe incalculabile

După uciderea generalului iranian Soleimani în data de 3 ianuarie 2020 într-un atac american cu dronă în Irak, conflictul dintre Iran și Statele Unite a atins cote nemaiîntâlnite până acum.   

Populația Iranului a participat în proporții de masă la funeraliile generalului organizate în data de 7 ianuarie , în timpul cărora s-au produs busculade care au provocat moartea a zeci de persoane și rănirea altor câteva sute.

Tragedia  s-a produs din cauza afluenţei masive de cetăţeni la ceremoniile funerare din Kerman, care la un moment dat au început să se manifeste anarhic ajungând să se calce în picioare.

Presa iraniană vorbește de un număr de 56 de morți și 200 de răniți.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

In noaptea de 7 spre 8 ianuarie, armata iraniană a atacat două baze militare americane din Irak  cu 22 de rachete . 17 rachete au lovit baza Al Asad, iar alte 5 au avut ca țintă comandamentele aliate de la Erbil. Două dintre rachetele lansate asupra bazei Al Asad nu au explodat.Numele de cod al atacului militar iranian a fost ”Operațiunea martirul Qassem Soleimani”.

Armata iraniană e dotată cu șase tipuri de rachete balistice, Shahab 3 , generația cea mai avansată și cu cea mai mare rază de acțiune (2.000 km).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Rachetele Shahab 3 lansate de trupele iraniene pot ajunge, în teorie, în Europa, intrând în raza lor de acțiune țări precum Polonia, România, Ungaria, Bulgaria, Grecia ori Turcia.

Dezvoltarea rachetelor Shahab 3 e unul dintre motivele pentru care SUA au amplasat în Europa, inclusiv în România, la Deveselu, un scut anti-rachetă a cărui menire e protecția aliaților împotriva rachetelor balistice iraniene cu rază lungă de acțiune.

După ce a fost construit de SUA, scutul antirachetă a intrat în operarea NATO.

SUA a comunicat că nici un militar nu a fost ucis sau rănit, în vreme ce Iranul a pretins că în urma atacului cu rachete ar fi fost uciși 80 de militari americani.

Cei 14 militari români aflați încă în misiune în Irak, unde instruiau trupele irakiene, vor fi retrași și relocați în altă bază NATO din cauza tensiunilor din Orientul Mijlociu, a anunțat în urmă cu o zi Ministerul Apărării Naționale într-un comunicat de presă.

 

 

 

 

 

trump

 

 

 

 

 

Scurt timp după atacul iranian Președintele SUA, Donald Trump, a reacționat într-o  conferința de presă la care a fost însoțit de cei mai importanți generali ai SUA și de Mike Pence, vicepreședintele SUA. Trump susține că Soleimani punea la cale noi atacuri, iar SUA l-au împiedicat. De asemenea, președintele american a spus că niciun american nu a fost rănit în atacul asupra bazelor americane din Irak, din această dimineață.

„Câtă vreme sunt președintele SUA, Iranul nu va avea voie niciodată să aibă arme nucleare. Poporul american trebuie să fie fericit. Nici un american nu a fost rănit, nu sunt pierderi de vieți omenești. Daunele sunt minore. Forțele americane sunt pregătite pentru orice. Trupele americane vor rămâne în zona de conflict”, a spus liderul american. 

„Regimul agresiv al Iranului a fost tolerat din 1979. Nu vom mai lăsa acest lucru să se întâmple. Săptămâna trecută am decis, la ordinul meu, să ucidem un terorist. Soleimani a fost responsabil pentru unele din cele mai mari nenorociri. Continuăm să reevaluăm situația și posibilitățile. SUA o să impună sancțiuni împotriva Iranului”, a continuat Trump, care a cerut NATO să se implice mai mult în procesul din Orientul Mijlociu.

”Suntem independenți energetic și nu mai avem nevoie de petrolul din Irana”, a mai spus Trump. ”Avem rachete supersonice în fabricație, dar nu înseamnă că vrem să le folosim. Nu le vom folosi”.  Iranul trebuie să-și abandoneze ambițiile nucleare, a spus președintele SUA.

 Presedintele Trump a mai susţinut că SUA vor impune „imediat” noi sancţiuni împotriva Iranului până când „îşi va schimba comportamentul” şi că va cere NATO să se implice „mult mai mult” în Orientul Mijlociu, relatează agenţiile internaţionale de presă. Cu acelaşi prilej, el a făcut apel la europeni să iasă din acordul nuclear încheiat cu Iranul în 2015.

Or, comentează postul de radio Deutsche Welle (https://www.dw.com/ro/r) varii oficiali europeni, între care luxemburghezul Jean Asselborn, care nu ratează nicio şansă de a-şi proba miopia când e vorba de extremism musulman şi de-a aluneca în derizoriu, evocă în continuare scenarii împăciuitoriste. Şi posibilitatea resuscitării tratatului nuclear, în ciuda celor cinci succesive încălcări persane ale acordului, denunţat iniţial de SUA şi îngropat practic, între timp, de iranieni.

Net mai adecvată e critica irelevanţei diplomaţiei europene articulată, pe drept, la München, de preşedintele României, Klaus Iohannis. Dar nici preşedintele României şi nici ministrul său de externe nu manifestă curajul şi inteligenţa de a spune lucrurilor pe nume, fie şi într-un mod diplomatic adecvat, astfel încât să nu-şi deterioreze relaţiile nici cu europenii, nici cu americanii.

Adevărul gol goluţ e că Europa e complet impotentă. Pentru că litigii precum cel de faţă nu se rezolvă prin recurs exclusiv la orbiri voluntare, la cedări şi la bla bla-uri botezate dialog, valori, soft-power şi diplomaţie (când de fapt sunt doar alibiuri şi ipocrizie). Adevărul e că o politică externă lipsită de o forţă militară disuasivă, care s-o susţină eficient, nu face nici cât o ceapă degerată. Soluţia geopolitică a conflictului presupune reîmbărbătarea Europei, reunificarea vestului şi solidarizarea transatlantică. Precum şi dezagregarea din interior şi exterior a tiraniilor totalitare, de felul celei iraniene.

La scurt timp, Alianţa Nord-Atlantică a arătat într-un comunicat oficial că „secretarul general NATO, Jens Stoltenberg, a discutat telefonic miercuri cu preşedintele SUA, Donald Trump, pe tema evoluţiilor din Orientul Mijlociu. Au discutat despre situaţia din regiune şi despre rolul NATO”.

S-a mai menționat faptul că s-a convenit că NATO ar putea contribui mai mult la stabilitatea regională şi la combaterea terorismului. De asemenea, au stabilit să menţină contactele strânse pe această temă”, precizează NATO.

Din ziua uciderii generalului iranian, în lume s-a instalat starea de război. Având în vedere implicarea activă a altor puteri( Rusia, China, Israel),speculațiile care se fac, că este un război SUA – Iran sau că este un război regional, nu sunt corecte. Războiul, de fapt, este mondializat și are actori activi și actori pasivi.

În mod evident, mișcările Iranului sunt supravegheate cu atenție de către cei care încă susțin Iranul și există acolo o coaliție destul de bine desenată, informală, într-adevăr, din care nu lipsește nici Rusia și mai ales China.

Pe de altă parte, aliații SUA sunt la rândul lor îngrijorați pentru că, nefiind consultați, nu pot să facă parte dintr-un joc care nu se implică și pe ei, iar aici mă refer în primul rând la UE, că să nu vorbesc despre aliații SUA din Orientul Mijlociu.

Este, de fapt, un război al lumilor. Este lumea veche, reprezentată de Iran, contra lumii noi, reprezentată de SUA”, a explicat comentatorul politic Cozmin Gușă la Realitatea Plus.  

 Situația este în continuare gravisimă și rămâne în continuare alarmantă…

08/01/2020 Posted by | PRESA INTERNATIONALA | , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Un ștreang la gâtul R.Moldova

 

 

 

Imagini pentru transnistria photos

 

 

 

 

Transnistria, ştreangul la gâtul Republicii Moldova

 

 

  Începând cu sfârşitul anului 2007 şi până la jumătatea anului 2010, Rusia a transferat circa 55,5 milioane de dolari către 137 de mii de pensionari transnistreni sub formă de adaos la pensie. La un moment dat, Rusia a încetat să mai transferi bani, suspectând Tiraspolul de lipsă de transparenţă în distribuirea fondurilor. Finanţarea a fost reluată şi  adaosul la pensie constituie circa 15 dolari, iar 214 milioane de ruble s-au alocat pentru susţinerea agriculturii.

…Nu vreau să procedez la comparaţii şi întrebări naive gen „Cum ar reacţiona Rusia dacă, de exemplu, Guvernul României, ar decide să aloce milioane pentru pensiile moldovenilor din RM?”.

Problema e alta. În curând  R. Moldova va marca 30 de ani de la declararea Independenţei.

De aproape 30 de ani, RM nu-şi exercită suveranitatea asupra teritoriilor din stânga Nistrului și în tot acest timp Rusia și-a păstrat  trupele sale pe teritoriul din stânga Nistrului.

De aproape 30 de ani, deşi e numită „aşa-zisa”, republica de la Tiraspol, aceasta există ca atare, de facto, iar Chişinăul se află în tratative cu această aşa-zisa „republică transnistreană”, dar fără niciun rezultat.

 

 

 

 

 

Imagini pentru transnistria photos

 

 

 

 

 

 

Se schimbă preşedinţii la Chişinău, se schimbă formatele, numai „prezidentul” de la Tiraspol nu se schimbă şi atitudinea plină de afecţiune a Rusiei faţă de „odrasla” sa de suflet, Transnistria. 

În aceşti ani, în Transnistria a apărut o generaţie de tineri pentru care această „regiune rebelă”, numită la Chişinău „aşa-numita republică transnistreană”, este de facto patria, ţara lor. Transnistrenii se consideră cetăţeni ai unei ţări adevărate, urăsc totul ce e legat de R. Moldova şi nu acceptă niciun fel de „unire a celor două maluri”.

Rusia îşi joacă de minune rolul, se declară mereu deschisă pentru negocieri cu RM, din când în când mai aruncă pe piaţă câte un „memorandum Kozak”, trăgând astfel din timp până se vor coace premisele pentru a aplica R. Moldova lovitura de graţie. Ce am în vedere?

Ruşii niciodată nu au dorit, dar au simulat dorinţa de a „soluţiona diferendul transnistrean” atâta timp cât a fost nevoie ca Transnistria să se constituie ca stat de facto şi să apară cetăţeni devotaţi acestui stat. Acum acest scop este realizat şi este de aşteptat ca Moscova să devină din ce în ce mai „favorabilă” ideii „soluţionării diferendului”.

Un om fără prejudecăţi şi cu mintea limpede îşi imaginează ce ar însemna ACUM pentru R. Moldova „unirea cu Transnistria”. Fără a exagera câtuşi de puţin, asta ar însemna moartea R. Moldova.

Chiar după primele alegeri în varianta „R. Moldova reîntregită” vor dispărea partidele de centru-dreapta şi puterea va fi preluată de transnistreni, procesul de transnistrizare a Moldovei (rusificare, sovietizare) se va produce rapid şi masiv, va fi abandonat vectorul proeuropean, se vor declanşa conflicte sociale şi interetnice, va căpăta noi turaţii exodul moldovenilor peste hotare ş.a.m.d.

Nu îndemn la „abandonarea Transnistriei”, nici la ocuparea şi „românizarea” ei; îndemn cititorii să mediteze asupra acestei perspective. Mie nu mi se pare din domeniul fantasticului, ci al unor realităţi imediate, fapt ce ar trebui să determine clasa politică de la Chişinău să fie pregătită pentru o asemenea evoluţie a situaţiei. Politicienii noşti trebuie să fie foarte atenţi la mişcările Rusiei şi să realizeze că, dacă ruşii vor deveni tot mai „favorabili” şi mai „constructivi” în „rezolvarea problemei Transnistriei”, înseamnă că Moldovei i s-a pregătit ştreangul.

ARHIVA TIMPUL md.

Un articol de: Constantin Tănase

10/12/2019 Posted by | LUMEA ROMANEASCA | , , , , , , , | Lasă un comentariu

La 31 iulie 1877, principele Carol I al României a primit de la marele duce Nicolae al Rusiei o telegramă în care cerea ajutorul armatei române în lupta împotriva Turciei

Imagini pentru rege carol I photos

 

Foto: Carol de Hohenzollern-Sigmaringen (n.1939-d.1914), rege al României 1866-1914


La 31 iulie 1877, stil nou (19 iulie 1877, stil vechi), Principele Carol a primit telegrama care relata că rușii au suferit o înfrîngere completă la Plevna, în Bulgaria şi cerea ajutorul Armatei Române.

O parte din trupele rusești au intrat în panică, Marele Duce Nicolae al Rusiei și-a mutat cartierul general, iar însăși țarul Alexandru II-lea era gată să se retragă  peste Dunăre, înapoi în România.

 

 

telegrama 19 iulie 1877

În telegrama cifrată către Principele Carol, Marele Duce Nicolae, fratele ţarului Alexandru al Rusiei, scria:

Turcii au concentrat la Plevna cele mai puternice forțe armate, copleșindu-ne. Te rog să demonstrăm că suntem uniți și, dacă e posibil, treci Dunărea pe unde dorești. Între Jiu și Corabia, această demonstrație este indispensabilă ca să-mi ușurezi mișcările. Nicolae”.

Este telegrama care stă la baza intrării României în conflictul ruso-turc, iar sângele soldaţilor români vărsat la sud de Dunăre va consfinţi independenţa României.

Această telegramă îşi va avea propria istorie. După 1945, sovieticii au căutat multă vreme documentul în arhivele din România. Oare de ce?

De la începutul conflictului, relaţiile dintre Imperiul Ţarist şi România s-au desfăşurat în condiţii inegale, Rusia „negociind” din poziţie de forţă o convenţie cu autorităţile de la Bucureşti, ce permitea trupelor ţariste să tranziteze teritoriul românesc.

Mai mult: trupele ruseşti au trecut Prutul, îndreptându-se către Dunăre, fără a mai aştepta adoptarea convenţiei în Parlamentul României.

De asemenea, încercările României de a încheia un tratat de alianţă cu Imperiul Ţarist, pentru a se alătura conflictului, s-au lovit de aroganţa ţarului Alexandru al II-lea şi a prinţului Gorceakov.

Subestimarea forţelor otomane aflate la sud de Dunăre, dar şi a armatei române, reformată şi pregătită de Carol, aveau să pună însă în pericol întreaga expediţie rusă, condusă de Marele Duce Nicolae. 

La 30 iulie și 6 august comandantul rus trimitea din nou telegrame prin care se solicita ajutorul armatei române, ceea ce semnifica faptul că articiparea României, refuzată inițial de Rusia, devenise indispensabilă.

Românii nu s-au grăbit să satisfacă cererile ruşilor, ci au urmărit să stabilească bazele colaborării militare, mai exact relațiile de comandament.

Domnitorul a pus condiţia ca armata română să rămână sub comanda sa şi să aibe o zonă proprie de operaţiuni.

La 16 august, la cartierul general rus, din Gornia-Studena, are loc întîlnirea principelui Carol cu dintre ţarul Alexandru al ll-lea şi Marele Duce Nicolae, care oferă domnitorului comanda trupelor româno-ruse din faţa Plevnei.

La 19 august, la Corabia se ţine consiliu de război. Se hotăraşte trecerea Dunării, chiar a doua zi. După un serviciu divin, traversarea Dunării începe după amiaza pe un pod de vase.

Carol asistă de pe malul românesc.

Imagini pentru 1877 regele carol I trecerea armatei române peste dunare photos

Urma să aibă loc Bătălia de la Plevna în care victoria armatei române va pune bazele independenței României.

Marele Cartier General in frunte cu principele Carol

Foto: Marele Cartier General condus de principele Carol

 

Totuși, nici Carol, nici Brătianu, nici Kogălnicenu nu au considerat în acel context că ar fi necesare negocieri aprofundate, astfel că România a intrat în război fără asigurări și fără angajamente.

Faptul că nu a existat o înțelegere scrisă, va fi folosit de curtea de la Petersburg în cadrul tratativelor post-conflict, în urma cărora în ciuda sângelui vărsat alături de ruşi, România a fost forțată să cedeze Rusiei cele trei județe din sudul Basarabiei (Cahul, Izmail şi Bolgrad), la care  renunţase silit după Războiul Crimeii şi care îi tăiau accesul strategic la Gurile Dunării.

 

 

31/07/2018 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 2 comentarii

%d blogeri au apreciat: