CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

SURPRIZA DE PROPORTII: IN SPATELE „REVOLUTIEI TWITTER” SI A VIOLENTELOR DE LA CHISINAU DIN TIMPUL REVOLTEI TINERILOR, S-A AFLAT UN RUS

Surpriză epocală la Chişinău: Un rus – în spatele violenţelor din timpul „Revoluţiei Twitter“.

Foto: Chisinau, aprilie 2009

La începutul lunii aprilie a anului 2009, dorinţa tinerilor din Chişinău de schimbare a cursului Republicii Moldova spre Uniunea Europeană pentru a se dezlega din lanţurile înrobirii ruseşti avea să lase urme adånci în viaţa politică din Republica Moldova.

 Supranumită şi „Revoluţia Twitter“, revolta tinerilor împotriva comunismului avea să-şi plătească preţul în bătăi, violuri şi nu în cele din urmă crime ale organelor represive loiale forţelor comuniste care trebuiau „să restabilească ordinea“.

 Atunci guvernul comunist al Republicii Moldova a încercat să mascheze nemulţumirea maselor, transferånd întreaga vină spre o terţă parte reprezentată de Bucureşti. Măsurile de retorsiune au venit aproape instantaneu, iar graniţele de pe Prut au fost închise în calea „invaziei romåneşti“.

 Ulterior PCRM-ul lui Voronin a ordonat tuturor goarnelor de propagandă loiale de la Chişinău să condamne atacul „fasciştilor romåni“ împotriva valorilor „moldovenismului“.

Unul dintre cei mai vocali în această privinţă a fost chiar fostul şef al SIS, Arthur Reşetnicov, un nepoţel al tătucăi Voronin, care s-a agitat continuu dånd vina pe serviciile secrete romåneşti care ar fi fost în spatele rebeliunii.
Pe toate căile oficialii ruşi au încercat să arunce o perdea de fum asupra evenimentelor din aprilie 2009, învinuind deschis Romånia, cu grija evidentă de a fi exoneraţi tocmai ei de orice fel de acuză, deşi sunt instalaţi la Chişinău ca într-o cazemată.

La distanţă de numai o lună de la aceste evenimente tragice de la Chişinău, Rusia a încercat să-şi umfle din nou muşchii în faţa Europei organizånd summitul UE-Rusia în Extremul Orient la Habarovsk.

Autorităţile ruse, prin Serghei Prihodko, consilierul pe probleme de politică externă al lui Medvedev, a afirmat în mai 2009, la Habarovsk, la summitul UE-Rusia, că tinerii studenţi care l-au izgonit pe Voronin de la putere, în urma demonstraţiilor de stradă soldate cu morţi şi răniţi, din aprilie 2009, ar fi fost agenţii României: „serviciile secrete ale României sunt la originea manifestaţiilor de la Chişinău din 7 Aprilie 2009“.

Sub tir de „Kalaşnikov verbal“

„România a turnat intenţionat şi fără ruşine gaz pe foc, provocând grupurile de tineri şi mişcările la protest care au devenit violente“, a spus consilierul lui Medvedev. „Am întrebat şi vom întreba în continuare partenerii noştri europeni dacă îşi asumă responsabilitatea pentru acţiunile statelor membre care pun sub semnul întrebării ordinea de după război şi graniţele“ naţionale, a subliniat oficialul rus.

Mai mult, acesta a spus că UE a încercat „să-şi ferească privirea“ la aşa-zisa atitudine a României: „Este Uniunea Europeană dispusă să îşi asume responsabilitatea pentru politica sa externă sau va discuta cu noi numai despre Iran şi despre alte probleme?

 Sunt dispuşi (europenii – n.r.) să aplice aceleaşi standarde în Europa atunci când au de-a face cu acţiuni inacceptabile?“, a întrebat el.
Pe surse, Prihodko şi-a manifestat disponibilitatea la vremea aceea de a ajuta Chişinăul lui Voronin cu o escadrilă de Mig-29 pentru aerodromul din Mărculeşti şi Tiraspolul cu o escadrilă (18 bucăţi) de Suhoi 27 plus o brigadă de T-80 (cam 100 de tancuri noi-nouţe) – pentru a se apăra de „invazia românilor“.
Înaintea declaraţiilor lui Prihodko de la Habarovsk, ambasadorul rus la UE, Vladimir Cijov, acuzase autorităţile române că agravează tensiunile din Republica Moldova, dar şi de faptul că nu semnează acordul de frontieră cu Republica Moldova precum şi că acordă paşapoarte româneşti pentru cei care se consideră basarabeni.
Nu în ultimul rând, şeful diplomaţiei ruse, Serghei Lavrov, a declarat atunci că revoltele de la Chişinău sunt un complot menit să submineze suveranitatea Republicii Moldova. „Judecând după sloganurile strigate în piaţă, după steagurile României din mâinile organizatorilor acestor acţiuni, scopul lor este să discrediteze rezultatele obţinute în consolidarea suveranităţii R. Moldova“, afirma atunci MAE rus, deşi principala primejdie la adresa suveranităţii Moldovei vine dinspre partea Moscovei.

Jurnalist rus reţinut

Deşi acest şir de acuzaţii ruseşti a fost unul interminabil, niciodată nu au putut fi oferite dovezi clare ca mărturie pentru aceste declaraţii ostile. În schimb, acum, Procuratura Generală din Republica Moldova a anunţat că jurnalistul şi blogger-ul rus Eduard Baghirov a fost reţinut sub acuzaţia de implicare în protestele violente din aprilie 2009.
El a fost escortat luni la Curtea de Apel, unde instanţa a decis ca jurnalistul să rămână în arest preventiv pentru 30 de zile. Informaţia despre reţinerea acestuia a ajuns în presă după ce un coleg de-al său a scris pe blog despre acest lucru. Tot presa scrie că el ar fi recunoscut de mai multe ori, pe blogul său, că a participat la protestele din Chişinău.
Mişcările de stradă au fost botezate atunci sub numele de „Revoluţia Twitter“ datorită propagării rapide a mesajelor care îndemnau la aşa-numitele flash-mob-uri, mobilizări rapide în urma unor chemări. Ulterior, acest tip de chemări a fost folosit şi la revoltele care au zguduit nordul Africii şi Orientul Mijlociu, analiştii clasificându-l drept o nouă metodă de „conflict cibernetic“.
Eduard Baghirov este o personalitate controversată la Moscova. A publicat trei romane care au provocat vâlvă în capitala rusă.

 El este scenarist şi fondator al unuia dintre cele mai cunoscute site-uri literare ruse, litprom.ru. Potrivit portalului Unimedia.md, pe blogul său, el a dedicat multe postări situaţiei politice din Republica Moldova, inclusiv evenimentelor din aprilie 2009, criticând guvernarea comunistă, dar şi cea a Alianţei pentru Integrare Europeană. Până în prezent, Procuratura nu a vrut să facă publice probele care au dus la reţinerea lui Baghirov, lăsând de înţeles că ele sunt puternice.

Dezminţire a SIS

La circa doi ani de la violenţele de la Chişinău, actuala conducere a Serviciului de Informaţii şi Securitate (SIS) au acuzat fosta conducere a acestei instituţii că a organizat intenţionat campanii de manipulare a opiniei publice privind implicarea României în organizarea protestelor violente postelectorale din 6-7 aprilie 2009 de la Chişinău. Dovezile acestor afirmaţii se regăsesc în raportul SIS, prezentat pe 14 aprilie 2011 de către directorul-adjunct al SIS, Valentin Dediu.

Acesta a spus că, din investigaţii, s-a stabilit că fosta conducere a instituţiei s-a folosit de acele evenimente „pentru măsuri legale şi ilegale în raport cu reprezentanţii instituţiilor occidentale care deranjau conducerea (comunistă n.r.)“.
Prin prisma acestui fapt, PCRM şi SIS-ului lui Reşetnicov a declanşat o campanie antiromânească, ce a culminat cu expulzarea a doi diplomaţi români (inclusiv a ambasadorului Filip Teodorescu – n.r.) şi acuzaţii deschise privind implicarea României în afacerile interne ale Republicii Moldova. Dediu a mai menţionat că nu există probe privind implicarea României în organizarea acelor evenimente.

Luna Aprilie – o obsesie rusească…

Evenimentele din aprilie 2009 i-au inflamat atât de tare pe ruşi încât au ajuns să pună la punct şi şarade de spionaj pe seama României. În luna august a anului trecut, au arestat un diplomat al Ambasadei României la Moscova pe care l-au învinuit că execută acţiuni de spionaj, încercând să obţină date militare cu privire la desfăşurările de tehnică şi efective ruseşti din Transnistria, regiune în care se afla cel mai important complex militar-industrial de pe teritoriul Moldovei.
Cu ocazia arestării diplomatului român Gabriel Grecu, Rusia ne-a trimis un mesaj, pe cale publică, făcând din arestarea acestuia un show în toată regula, cu filmări cu camera ascunsă, cu tot dichisul. Ruşii au fost dintotdeauna mari amatori de criptologie, de şarade, până şi jucăria lor tradiţională, celebra matrioska, ilustrând un model de gândire tipic rusesc, în care o aparenţă ascunde o altă aparenţă, în care se ascunde altceva şi tot aşa.
Mesajul FSB, mai mult sau mai puţin criptic, a fost lansat de însuşi Serghei Ignatcenko, şeful Secţiei Centrale de Comunicaţii a Serviciului Federal de Informaţii, care s-a referit în intervenţia sa telefonică publică cu privire la marea arestare – la data de 16 APRILIE, ca dată a reţinerii diplomatului Gabriel Grecu, şi nu la cea de 16 august.

 În cazul celor de la FSB nimic nu este întâmplător. Iar Aprilie sună complet diferit de August. De unde „scăparea“ de limbaj a ruşilor?
Filmările de filaj ale FSB-ului şi momentul reţinerii acestuia de gealaţii kaghebişti arată că arestarea diplomatului român a avut loc în vară, nu în aprilie, când la ruşi era un frig de crăpau pietrele.

 Este exclus ca ruşii să ştie nici măcar să elaboreze un simplu comunicat fără să greşească din primele rânduri tocmai esenţa mesajului, comiţând o eroare de comunicare copilărească, specifică eventual unui crainic de la Radio Erevan.
Până una alta, exact ca în bancurile de la Radio Erevan, situaţia implicării „pe teren“, la Chişinău, este cam viceversa – ruşii s-au intromisionat, iar românii au (cam) stat.

Sursa: curentul.ro

Autori: George Roncea, Mădălin Necşuţu

01/07/2011 Posted by | PRESA ROMANEASCA | , , , , , , , | 47 comentarii

VLADIMIR VORONIN SI-AR FI DORIT UN HODORKOVSKI PERSONAL…

владимир воронин экс-президент рм

Cui i se rezervase rolul lui Hodorkovski la Chişinău?

Pentru că îl imita ca un papagal pe Vladimir Putin, fostul preşedinte comunist, Vladimir Voronin, îşi dorea să aibă şi el la Chişinău nu numai o ”democraţie controlată”, precum cea din Rusia, ci şi un Hodorkovski personal. Acesta din urmă trebuia să fie arestat şi condamnat în a doua jumătate a anului 2009. Astfel, 2011 ar fi fost pentru el cel de-al treilea an de puşcărie.

În cazul revenirii comuniştilor la putere, lucrurile riscau să ia o întorsătură extrem de periculoasă. Deşi Wikileaks deocamdată dă puţină atenţie Republicii Moldova, de la un timp încoace ne parvin tot mai multe informaţii care atestă că PCRM, dacă izbutea în 2009 să găsească ”votul de aur”, ar fi umplut închisorile cu adversarii săi politici. Comuniştii puneau la cale o răfuială pe cinste pentru a-şi netezi drumul spre un regim de tip Lukaşenko.

Voronin încă în 2009 primise asigurări de la Dmitri Medvedev că Moscova va sprijini înăsprirea politicii interne a Chişinăului. Represaliile de după evenimentele de la 7 aprilie şi închiderea hotarului cu România au fost, de fapt, o repetiţie pentru instalarea unei dictaturi asiatice.

Toate aceste lucruri, de altfel, nu erau un mare secret. Despre intenţiile sale, de exemplu, Voronin le-a vorbit unor deputaţi din formaţiunile democratice pe care i-a convocat, în primăvara lui 2009, la Condriţa, ca să-i convingă să voteze candidatul comuniştilor la preşedinţie.

Recurgând la tactica biciului şi turtei dulci, fostul preşedinte le făcea acestora oferte generoase şi, în acelaşi timp, căuta să-i intimideze. De aceea, le dezvăluia cu sinceritate planurile sale pe termen scurt. Flutura, de exemplu, dosarul lui Vlad Filat şi le mărturisea că totul e pregătit pentru întemniţarea acestuia. Spunea că liderul PLDM va fi condamnat la 25 ani de detenţie şi va putrezi în puşcărie precum Hodorkovski. Totodată ameninţa cu suspendarea din funcţie a lui Dorin Chirtoacă, cu arestarea lui Serafim Urechean şi Mihai Ghimpu.

Astfel, prin decapitarea şi anihilarea opoziţiei urma să fie definitivat modelul Putin de verticală a puterii. Toate aceste arestări ar fi avut un caracter sistemic şi le-ar fi eclipsat pe cele din 2005-2007, când au fost închişi Pasat, Şarban şi mulţi alţii.

Dacă Voronin ar fi păşit pe acest drum al crimelor în lanţ, lucrurile nu s-ar fi oprit aici, bineînţeles. Republica Moldova ar fi avut nu numai un Mihail Hodorkoski al său, ci şi un Aleksandr Litvinenko, o Ana Politkovskaia etc.

Acum e clar că în ajun de an nou, când s-a format AIE-2, ne-a trecut glontele pe la tâmplă. Atâta timp cât luna trecută ghiceam ce fel de guvernare va fi la Chişinău, de stânga sau de dreapta, păream cu toţii nişte suporteri pătimaşi care ţin pumnii echipei favorite. În realitate însă situaţia noastră era mult mai dramatică. Nu eram microbişti, ci nişte condamnaţi fără vină în aşteptarea verdictului.

În cazul în care la Chişinău se instala la putere o coaliţie cu participarea comuniştilor, ne-am fi pomenit iar cu toţii într-o închisoare sub cerul liber. Voronin, neîndoios, s-ar fi revanşat pentru eşecul din iulie 2009. Spirit răzbunător, el l-ar fi întrecut pe Viktor Ianukovici care înfundă acum închisorile cu adepţii Iuliei Timoşenko şi instaurează în Ucraina un regim autoritarist.

Vocea Basarabiei

Autor: bogatu.voceabasarabiei.net

05/01/2011 Posted by | PRESA ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

   

%d blogeri au apreciat: