Trăsăturile caracteristice ale comunismului de război din Rusia sovietică
Сe a fost „comunismul de război”?
Componentele politicii comunismului de război nu au fost introduse printr-o decizie a noii puteri, o parte din ele acumulându-se în urma situațiilor extrem de dificile din timpul Primului Război Mondial și a celui civil care a urmat.
Astfel, sistemul cartelelor alimentare fusese introdus de către guvernul țarist încă din 1915, fiind continuat de către Guvernul provizoriu în 1917.
Cât pivește naționalizarea întreprinderilor, aceasta a fost anunțată încă în luna mai a anului 1917, de A.I. Conovalov, ministru al Guvernului provizoriu, în legătură cu „fuga capitalurilor” peste hotare.
Deranjați de pierderea supraveniturilor, de utilizarea de către muncitori a dreptului la grevă, de conflictele permanente cu muncitorii, plecau peste hotare nu numai întreprinzătorii străini, dar și mulţi dintre cei băștinași.
Ce era de făcut cu întreprinderile părăsite?!
Statul sovietic, încă înainte de începutul Războiului civil, s-a văzut nevoit să le „înfieze”.
Începută ca măsură de „înfiere” a întreprinderilor fără de stăpân, naționalizarea acestora a continuat ca o măsură de combatere a contrarevoluției.
Naționalizarea întregii economii a devenit temelie a întregii politici a comunismului de război.
La 2 septembrie 1918, Comitetul Central Executiv bolşevic a introdus legea marțială. Toată puterea a trecut în mâinile Sovietului Apărării Populare și Țărănești, comandat de V. Lenin.
Noua putere a introdus comunismul de război, pentru că bolșevicii își dădeau seama că nu vor putea obține victoria în războiul civil, dacă nu vor lua măsuri excepționale de centralizare și control.
Pe fondul măsurilor extraordinare apărute în urma situației economice și militare, în sânul conducerii bolșevice a apărut tendința nerealistă a construirii imediate a socialismului, în varianta sa utopică egalitaristă.
Organul de conducere principal în organizarea comunismului de război, a fost Consiliul Suprem al Gospodăriei poporului, creat după proiectul lui Iuri Mihailovici Larin (pseudoniumul lui Ihil-Mihl Zalmanovici Lurye).
Cine a fost acest Lurye-Larin? Născut în familie de evrei, suferea din copilărie de atrofie musculară progresivă,o boală incurabilă.
Se zice că a absolvit gimnaziul..
Apoi s-a implicat în activitate revoluționară. A fost arestat, surghiunit, dar din surghiun ar fi fost scos într-un coș de rufe – era micuț…
A trăit un timp în Germania. Despre studii la vreo facultate nu am găsit informații.
Cu ocazia Răsturnării din octombrie, a urcat în ierarhia bolșevică. De la Larin porneau diferite idei irealizabile. Spre exemplu, el era unul din adepții lichidării totale a circulației banilor.
El argumenta necesitatea trecerii grabnice la distribuirea directă, fără bani, a bunurilor și serviciilor (chiar a pregătit, împreună cu adepții săi, un proiect despre anularea circulației banilor în Rusia).
Un timp, V. Lenin era influențat de acest Larin, apoi către 1921 a abordat o atitudine critică, iritată numindu-l „projectior”, adică amator de proiecte irealizabile.
N.N. Suhanov a făcut portretul lui Lurye-Larin: „…e un cavalerist aprig, care nu cunoaște obstacole pentru alergările fanteziei sale, un experimentator feroce, specialist în toate domeniile conducerii de stat, diletant în toate specialitățile sale”.
R. Pipes (savant american, specialist în filosofia istoriei) scria despre acest politician bizar: „acest invalid semiparalizat, suferind de dureri groaznice, chiar și specialiștilor puțin cunoscut, pe drept cuvânt poate fi considerat autorul realizării unicale în istorie: puțin probabil ca cineva să fi reușit într-un timp incredibil de scurt – treizeci de luni – să deraieze economia marelui stat”.
Apropo, Lurye-Larin are câteva publicații în favoarea intereselor evreilor. La 1923 a inițiat proiectul de creare a unor colonizări cu evrei în Crimeea, Ucraina și Bielorusia.
Era preconizată strămutarea în zone geografice favorabile a cca trei milioane de evrei. Rușii înghesuiți din Crimeea au reacționat cu zicala: „Rușii sunt trimiși în Kolâma (regiune siberiană de exil- n.n.), iar evreii – în Crimeea”…
Politica comunismului de război a permis bolșevicilor să câștige în Războiul civil, însă a contribuit la ruinarea totală a țării.
Politica aceasta a produs mari nemulțumiri în rândurile muncitorilor, țăranilor și a unor intelectuali.
Biruința asupra albilor a lipsit de sens continuarea mai departe a comunismului de război.
Inerția continuării aceste politici, care a trezit ostilitate generală, manifestată prin greve muncitorești, răscoale țărănești cu sute de mii de participanți, rebeliunea din Kronsadt, erau semnele declanşării unei crizei antibolșevice.
Evident, în timpul promovării politicii comunismului de război, bolșevicii lucizi conștientizau caracterul cu dublu sens al acestei politici.
Din punct de vedere abstract-teoretic, politica comunismului de război era greșită – dacă ar fi fost promovată în condiții de pace ,dar, din punct de vedere al necesităților militare și politice ale momentului istoric dat, această politică a fost absolut necesară.
Urmărind scopul restabilirii integrității organismului social sfărmat de criza instalată în tmpul țarismului și amplificată la maximum de Războiul mondial și de ineficiența Guvernului provizoriu, conducerea partidului bolșevic intenționa să treacă pe altă bază – fără relații de piață, intermediind relațiile gospodărești și sociale prin aparatul de stat.
Această schimbare a dat naştere unei creșteri nemaiîntâlnite a birocrației.
Aparatul birocratic țarist moştenit de reprezentanții stratului inferioar și chiar marginal al societăţii,devenit elită conducătoare nouă, a înlocuit burghezia și aristocrația, iar noua dictatură, cea comunistă, avea evident drept purtător aparatul birocratic comunist, extrem de nociv în toate privințele.
La Congresul X-lea al Partidului Comunist (bolșevic) din Rusia (14 martie 1921), a fost luată decizia încetării politicii comunismului de război și de trecere la NEP – Noua Politică Economică.
A fost adoptată decizia anulării rechizițiilor alimentare, care au fost înlocuite cu un impozit alumentar mai ușor.
Produsele alimentare rămase în surplus, după achitarea impozitului, țăranii le puteau vinde.
Țara râmânea în dezastru…
VITALIE PSATUH
http://www.ziarulnatiunea.ro/2017/12/18/%D1%81e-a-fost-comunismul-de-razboi/
BINE ATI VENIT !
Eu, iubite cetitoriule, nicăirea n-am aflatŭ nici un istoric, nici latin, nici leah, nici ungur, şi viiaţa mea, Dumnezeu ştie, cu ce dragoste pururea la istorii, iată şi pănă la această vârstă, acum şi slăbită. De acéste basne să dea seama ei şi de această ocară. Nici ieste şagă a scrie ocară vécinică unui neam, că scrisoarea ieste un lucru vécinicŭ. Cândŭ ocărăsc într-o zi pre cineva, ieste greu a răbda, dară în véci? Eu voi da seama de ale méle, câte scriu. Făcutu-ţ-am izvod dintăiaşi dată de mari şi vestiţi istorici mărturii, a cărora trăiescŭ şi acum scrisorile în lume şi vor trăi în véci. Şi aşa am nevoit, să nu-mi fie grijă, de-ar cădea această carte ori pre a cui mână şi din streini, carii de-amăruntul cearcă zmintélile istoricilor. Pre dânşii am urmat, care vezi în izvod, ei pavăţa, ei suntŭ povaţa mea, ei răspundŭ şi pizmaşilor neamului acestor ţări şi zavistnicilor. Putérnicul Dumnezeu, cinstite, iubite cetitoriule, să-ţi dăruiască după acéste cumplite vremi anilor noştri, cânduva şi mai slobode veacuri, întru care, pe lângă alte trebi, să aibi vréme şi cu cetitul cărţilor a face iscusită zăbavă, că nu ieste alta şi mai frumoasă şi mai de folos în toată viiaţa omului zăbavă decâtŭ cetitul cărţilor. Cu cetitul cărţilor cunoaştem pe ziditoriul nostru, Dumnezeu, cu cetitul laudă îi facem pentru toate ale lui cătră noi bunătăţi, cu cetitul pentru greşalele noastre milostiv îl aflăm. Din Scriptură înţelégem minunate şi vécinice fapte puterii lui, facem fericită viiaţa, agonisim nemuritoriŭ nume. Sângur Mântuitorul nostru, domnul şi Dumnezeu Hristos, ne învaţă, zicândŭ: Čńďèňŕèňĺ ďèńŕíiŕ, adecă: Cercaţi scripturile. Scriptura departe lucruri de ochii noştri ne învaţă, cu acéle trecute vrémi să pricépem céle viitoare. Citéşte cu sănătate această a noastră cu dragoste osteneală.
- De toate fericii şi daruri de la Dumnezeu voitoriŭ
- Miron Costin, care am fost logofăt mare în Moldova
Count Flag
CER SI PAMANT ROMANESC 