CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

REPUBLICA SOVIETICĂ EVREIASCĂ DE O ZI de la BOTOȘANI

    

Câți români mai  ştiu că, în ziua de 7 Aprilie a anului 1944 , judeţul Botoşani a fost declarat Republica Socialistă Sovietică ?

Imagini pentru ana pauker photos

Foto : ”Tovarășa”Ana Pauker

Născută Hanna Rabinsohn, la 13 februarie 1893 și decedată la 3 iunie 1960, Ana Pauker a fost o activistă comunistă evreică de frunte, ajunsă după ocuparea României de catre sovietici lider al grupării promoscovite („Pauker”), care a controlat până în 1952 partidul Comunist Român. A fost viceprim-ministru și ministru de externe al României.

În timpul  celui de-al doilea Război Mondial, începând cu primăvara lui 1944 trupele românești și germane de pe teritoriul României, încă aliate, au dus lupte grele încercând să facă față tăvălugului sovietic pe anumite linii defensive, în special Rădăuți-Suceava-Fălticeni-Târgu Neamț-Pașcani-Tg Frumos-Iași, unde frontul se stabilizase pentru o scurtă perioadă de timp.

Trupele rusești motorizate si de tancuri conduse de mareșalul Koniev au pătruns în Botoșani încă din luna aprilie a acelui an, mai precis la 7 aprilie, cu trupe motorizate și tancuri.

 Ziua era una a victoriei supreme pentru sovietici. Botoșanii erau prima localitate mare din România ”eliberată” de Armata Roșie, moment marcat la Moscova cu 15 salve de tun.
Germanii nu s-au lăsat mai prejos și au răspuns a doua zi, bombardând cu aviația și transformând pe 8 aprilie 1944 orașul în ruină.

În timp ce judeţul Botoşani fusese “eliberat”, restul ţării noastre ramasese  sub control româno-german si se pregătea pentru invazia iminentă sovietică ce urma sa se producă.

Ofensiva rusească a dus la un exod al populației. În primul rând, s-a retras administrația română din Dorohoi și Botoșani și odată cu aceștia o parte a populației românești.

Evreii care aveau încă din secolul al XVIII-lea la Botoşani și Dotohoi o importantă comunitate, au rămas și i-au întâmpinat pe sovietici ca pe niște eliberatori.

În fruntea orașului Botoșani s-a instalat imediat un primar evreu pe nume Carol Artberger, care şi-a schimbat numele în Emil Ardeleanu.

  Acest “Emil Ardeleanu” a  solicitat  imediat generalilor sovietici ca Botoşaniul să devină Republică Sovietică Evreiascăcu steag, monedă constituție și conducere administrativă de sine stătătoare.

Noua „republică evreiască” urma să fie o republică autonomă sub jurisdicția URSS. Din memoriile lăsate în scris de evrei contemporani cu evenimentele de atunci, această „republică” ar fi devenit o realitate, rezistând timp de 6 luni, atât cât a durat ocupația sovietică în Botoșani, adică din aprilie până în septembrie.

Au existat și legende care spuneau că în lipsa administraţiei româneşti, evreii ar fi condus oraşul numai două săptămâni, sau numai două zile .

A doua zi, pe 8 aprilie, au venit în oraș șefii  comunişti moscoviți în frunte cu Ana Pauker şi Teoharie Georgescu.

 Conducerea centrală a PCR, auzind de modul cum au degenerat lucrurile la Botoșani și de dorința celor rămași în oraș de a deveni Republică Autonomă Sovietică au apelat la Ana Pauker să-i convingă pe inițiatori să renunțe la planurile lor de independență.

Mai precis Ana Pauker, Vasile Luca și Teoharie Georgescu i-au chemat pe „republicani”, care erau toți comuniști, la o întâlnire în sala fostului teatru „Leonard” și i-au convins rapid să renunțe la negocierile cu sovieticii și la planurile lor. 

Odinioară, strada “7 Aprilie” (numele dorea sa reamintească “eliberarea Botoșanului” de catre ruși), era importantă pentru orașul Botoșani, acolo existând o autogară, o piaţă şi zeci de magazine.

Majoritatea locuitorilor zonei erau evrei, dar aceștia au  părăsit pe parcursul anilor orașul și țara,majoritatea emigrând în Israel.

CITIȚI ȘI :

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2010/06/24/proiectul-esuat-al-unui-israel-european

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2010/01/18/evreii-lui-stalin-despre-republica-sovietica-evreiasca-de-la-granita-cu-china/

19/12/2021 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Nikita Hrusciov declara în memoriile sale că ”dacă Statele Unite nu ne-ar fi ajutat, nu am fi câștigat războiul”

Why determining the Impact of Lend-Lease is so complicated - YouTube

Uniunea Sovietică nu ar fi supraviețuit în Al Doilea Război Mondial fără ajutor american

Istoria măsluită de propaganda sovietică și mai târziu cea rusă de astăzi prezintă URSS ca o victimă a războiului mondial, deși, în fapt, asemenea Germaniei naziste acest imperiu criminal a fost un stat agresor.

Rușii numesc cel de-al Doilea Răzoi Mondial, Marele Război pentru Apărarea Patriei. Pentru ei conflictul a început pe 22 iunie 1941, cu trădarea lui Hitler și nicidecum pe 1 septembrie 1939, după invadarea Poloniei de către naziști. Se uită cu bună știință că pe 17 septembrie 1939, Polonia spulberată de blitzkriegul german, a fost invadată dinspre est și de Armata Roșie și că cei doi aliați, nazist și comunist, își împărțeau Europa. 

Retorica rusă cu privire la Marele Război pentru Apărarea Patriei transformă Moscova dintr-un agresor în victimă. Dar paradoxul e că Patria rusă a fost apărată cu ajutorul Occidentului, în special cu ajutorul și finanțările americanilor, scrieistoricul și publicistul Tudor Curtifan în publicația https://www.defenseromania.ro.

Narativul rus prezintă Moscova ca „vioara întâi” în victoria împotriva Germaniei naziste, aducând mereu argumentul celor aproape 30 de milioane de sovietici, soldați și civili, morți în timpul conflagrației mondiale.

Nu pot fi negate atrocitățile comise de naziști în Est după invadarea URSS-ului, însă devărul e că cifrele uriașe a numărului morților sovietici sunt și cauza unui fapt cât se poate de cinic: Kremlinul nu a pus niciodată un preț prea mare pe proprii cetățeni. Spre deosebire de Occident, pentru Stalin factorul uman nu era decât o resursă, iar morții – simplă statistică. 

Fără ajutorul Occidentului, Armata Roșie nu ar fi ajuns niciodată la Berlin

Istoria contrafactuală – istoria lui ce-ar fi fost dacă – nu își are locul în cercetarea istorică , dar e greu de crezut că fără imensul ajutor venit din partea Occidentului, ofensiva sovietică înspre Vest ar fi fost încununată de succes.

Fără livrările masive de medicamente, alimente și tehnică de luptă trimise de SUA Armatei Roșii, e aproape imposibil să ne imaginăm că soldații lui Stalin ar fi putut să reziste Germaniei pe frontul de Est, iar despre ofensiva din 1944, intrarea pe teritoriul german și mai apoi în Berlin în 1945, nici nu putea fi vorba.

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este image-4.jpeg

Ambasada Statelor Unite la București a reamintit de ajutorul acordat de SUA către URSS, un ajutor care, calculat la valoarea din 2016, se ridica la 180 de miliarde de dolari.

Din 1941 până în 1945 au fost livrate 400.000 de jeepuri și camioane, 14.000 de avioane, 13.000 de tancuri, arme, muniție, tehnică militară, medicamente, pături, încălțăminte, milioane de tone de produse petroliere și mâncare, toate în valoare de 11,3 miliarde de dolari (180 de miliarde la valoarea din 2016).

Mult mai important este altceva – faptul că americanii au livrat o uriașă cantitate de materii prime industriale și echipament industrial și foarte multe alimente.

Ei au furnizat câteva milioane tone de alimente, ceea ce a fost vital pentru sovietici,care aveau sub arme milioane de soldați în timp ce mare parte a teritoriului european al acestei țări, care furniza țării cea mai mare parte din produsele agricole, era ocupat de Germania și aliații ei.

How much food was delivered to the USSR through lend-lease, and how  significant was it? - Quora

Foto: Alimente livrate de americani URSS în cadrul programului american Lend-Lease

Legea de împrumut și închiriere (engleză Lend-Lease Act) a fost o lege promulgată de Franklin Delano Roosevelt în timpul celui de-al doilea război mondial la 11 martie 1941, care dispunea vânzarea, închirierea sau împrumutarea oricărei categorii de mijloace militare în primul rând către URSS.

În memoriile sale, Nikita Hrușciov a descris modul în care Stalin a subliniat valoarea ajutorului: „El a declarat direct că, dacă Statele Unite nu ne-ar fi ajutat, nu am fi câștigat războiul” – se arată într-o postare a ambasadei..

Ajutorul ca ajutorul. Dar pentru americani, care s-au trezit la finele celui de-al Doilea Război Mondial în plin Război Rece cu URSS, a fost mai greu după ani de alianță cu sovieticii, să explice propriei populații că între Stalin și Adolf Hitler se impune semnul egalității.

TIME Magazine Cover: Joseph Stalin, Man of the Year - Jan. 4, 1943 - Joseph  Stalin - Person of the Year - Russia - Communism - Joseph Stalin - World  War II

În fond, Iosif Vissarionovici Stalin fusese declarat personalitatea anului 1943 și apărea pe coperta celebrei reviste americane Time.

Ironia a făcut ca lucrurile lucrurile să se schimbe radical în numai doi ani.

17/12/2021 Posted by | analize | , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

14 decembrie 1989: Mișcarea eșuată de la Iași, un preludiu al revoltei populare generalizate care a provocat înlăturarea regimului dictatorial comunist


Textul primului manifest al lui decembrie 1989

Un grup de ingineri ieșeni de la Centrul de cercetare știintifică și inginerie tehnologică (CCSITUMP), Combinatul CUG, Nicolina si Metalurgica a pregătit în toamna anului 1989, o mișcare împotriva regimului Ceaușescu.

Evenimentele de la Iași din acele zile istorice au fost amplu evocate de publicațiile https://www.timpul.md și https://www.stireadeiasi.ro.

Totul a pornit de la un grup de opt oameni, conduși de economistul Ștefan Prutianu, care a organizat o schemă de cooptare a altor membri, considerați de încredere.

Astfel, fiecare membru al grupului lui Prutianu, urma să contectaze la randul sau, alti trei oameni, care la rândul lor sa contacteze alti trei.

Ca urmare, riscul de deconspirare era minim deoarece nici unul din cei ce formau baza acestei piramide nu cunoștea decât pe cel care l-a cooptat, alături de cei pe care-i cooptase la rândul său.

Nucleul de conducere era constituit din Ștefan Prutianu, Casian Spiridon – proiectant la acelasi Centru de cercetare si membru al Uniunii Scriitorilor, inginerul Georgel Moraru, muncitorul Titi Iacob și inginerii Petrică Dușa si Ionel Săcăleanu. La jumătatea lunii noiembrie 1989 mișcarea inițiată de de acest grup de ieșeni capătă un nume: Frontul Popular Român.

Se pare că numărul celor care ar fi aderat la această mișcare ar reunit între 500-3000 de membri.

S-a acționat organizat, cu planuri făcute cu câteva săptamâni inainte. Auzisem despre schimbările din URSS, de mișcările de la Berlin, simțeam, după Congresul al XIV-lea, c-a venit și vremea României. Nu am avut alți sfătuitori, doar că eram noi tineri și nebuni”, a spus Ștefan Prutianu, în prezent profesor la FEAA de la Universitatea „Al.I.Cuza”, citat de 7est.ro.

Grupul, care se organizase pe principiul – din om în om – a ajuns în atenția Securității, care a interceptat și manifestele prin care oamenii erau chemați în Piața Unirii din Iași pe 14 decembrie.

Iată textul manifestului:

Chemare cãtre toți românii de bunã-credințã

A sosit ceasul descãtușãrii noastre.Sã punem capãt foamei, frigului, fricii și întunericului care ne stãpînesc de 25 de ani. Sã punem capãt terorii dezlãnțuite de dictatura ceaușistã care a du un popor întreg în pragul deznãdejdii.

Am rãmas ultima țarã din Europa în care mai persistã coșmarul stalinist amplificat de cãtre oconducere incompetentã și rãuvoitoare.

Sã arãtãm cã noi cei din urmã vom fi cei dintîi.Stã în puterea noastrã și numai a noastrã sã ne eliberãm de cel mai odios jug pe care l-a avut vreodatã țara noastrã. Pentru aceasta chemãm toți cetãțenii de bunã-credințã sîmbata 16 decembrie ora 18.00, lademonstrația de protest care va avea Ioc în Piața Unirii.

Dorim ca demonstrația sã se desfãșoare într-o tãcere deplina,iar la ora 19.00 sã pornim cu toții cãtre Piața Palatului Culturii, unde se va sfîrși demonstrația, urmînd sã neîntîlnim sîmbãtã,23 decembrie, la aceeași orã, în același loc. Ultima demonstrație va avea Ioc Ia 30 decembrie, ora 18.00,cînd vom cere înlãturarea de la conducerea statului a lui Ceaușescu și a familiei sale.

Facem apel la Armatã, Miliție și Securitate sã dea dovadã de curaj, patriotism și clarviziune politicã și sã sprijine acțiunea noastrã de salvare a acestui neam, care este al nostru, al tuturor.

Prima acțiune a grupului are loc în noaptea de 13-14 decembrie, ora 3.00. La principalele puncte din oraș au fost împrăștiate manifeste prin care ieșenii erau chemați la miting.

Printre cei care le-au răspândit se aflau Emilian Stoica, inginer constructor, maistrul Fodor Petru, economistul Vasile Ilașcu, inginerul Mihai Sfidineac și Vasile Stoica, fratele lui Emilian Stoica.

Manifestele fuseseră tipărite cu ajutorul unor matrițe artizanale, confecționate din folie de plastic si din gume de șters.
Grupul plănuise organizarea a trei manifestații, în zilele de sâmbătă, 16, 23 si 30 decembrie 1989.

Planul s-a schimbat însă și la 2 decembrie oamenii de legătură au fost anunțati că mitingul va avea loc la 14 decembrie, într-o joi, când existau șanse să participe mai mulți oameni decât dacă acesta ar fi avut loc într-o zi de sâmbătă.

Pe lângă manifeste, ieșenii erau anunțați despre manifestația din Piața Unirii și prin intermediul unor telefoane anonime. Oamenii urmau să se adune în piață la ora 16 , cu textul cântecului “Desteaptă-te române” si o lumânare pe care urma să o aprindă, iar parola era “Primăvara cade joi”.

Cei pregătiți să ia cuvântul erau Ștefan Prutianu, Casian Spiridon și Titi Iacob, iar lozincile care urmau să fie strigate erau “Jos Ceaușescu”, “Jos comunismul” și “Fără violență”.

Participanții erau asigurați că Miliția si Securitatea nu vor interveni, întrucât și aceste structuri doresc căderea lui Ceaușescu, iar mișcarea are un puternic sprijin din exterior.

Numai că mitingul n-a mai avut loc tocmai pentru că Miliția și Securitatea au intervenit, desfășurând un dispozitiv impresionant.

Pentru a opri desfășurarea mitingului, Ministerul de Interne a mutat intempestiv concursul sportiv „Dinamoviada de judo”, de la Oradea la Iași, astfel că în oraș au apărut câteva sute de sportivi, angajați ai Ministerului de Interne.

Erau oamenii Securității, strânși din țară pentru a interveni aici, a declarat profesorul Ștefan Prutianu.

Șapte mașini de pompieri au înconjurat Piața Unirii, iar stația de tramvai din zonă a fost desființată.

Conspiratorii au dat ocol pieței de mai multe ori, dar nu au putut întreprinde nimic. Câteva ceasuri mai târziu, mitingul, care nici nu începuse, nu mai exista. 

Revolta din Iași s-a încheiat înainte de a începe. Avea să izbucnească a doua zi, pe 15 decembrie, la Timișoara, întinzându- se, în câteva zile, în toată țara. Ceea ce eșuase în Est, avea să reușeacă în Vest.

Liderii ieșeni au fost imediat arestați de către organele de represiune ale statului comunist.

„Primul arestat a fost pe 14 decembrie – Vasile Vicol, un inginer, coleg la ICPUMP, unde era nucleul de bazã al mișcãrii. Au urmat, în aceeași zi, în ordine:Valentin Odobescu, Ștefan Prutianu, Ionel Sãcãleanu, Cassian Maria Spiridon și Aurel Ștefanachi”, scrie istoricul Alex Mihai Stoenescu în volumul 4, partea 1, a Istoriei Loviturilor de Stat în România.

Tentativă de contactare a Ambasadei sovietice

Pe de altă parte, în 1994, Victor Neculicioiu, fost șef al contraspionajului, a depus mărturie în fața Comisiei senatoriale de cercetare a evenimentelor din decembrie.

Întrebat dacă în octombrie 1989 a facut la Iași o deplasare în interes de serviciu, securistul Victor Neculicioiu a răspuns:

“Nu în octombrie, în decembrie. În 14 decembrie am fost trimis la Iași cu o echipă, să văd implicarea rușilor. S-a semnalat că va fi o acțiune de anvergură. Aveau oameni care-i tineau la curent și cadre de informatii la ambasadă. Să scoata lumea în stradă. Pe 15, erau doi sau trei reținuți. (…) E drept, zona era bătută de ruși. Trebuia să se iasă în stradă pe 16, 19 și parcă 22. Nu au ieșit”.

Poetul Florin Iaru, a declarat într-un inteviu ce face parte dintr-un material mai amplu privind revoluția, că organizatorii mitingului de la Iași au vrut să caute sprijin la Ambasada sovietică.
“În decembrie 1989 au venit doi prieteni de la Iași, Casian Maria Spiridon și Nicolae Panaite, care mi-au spus, în jur de 1 decembrie sau 2 decembrie,, a trebuit să fac o explicație, să dau o explicație de ce au venit neapărat la mine, că sună ca o laudă, nu e o laudă, e o întâmplare. Lucram la ca gestionar, și acolo lucram sub pământ și eram singur, aveam 100 metri pătrați înțesați de cărți, iar oamenii veneau la mine în vizită, închideam ușa, și stăteam de vorbă.

Și atunci toată lumea știa că vine la Iaru, unde face rost de cărți, cărți bune, și mai stăm de vorbă și punem țara la cale, deci asta a fost. Și au venit la mine și au zis , lua-l-ar naiba să-l ia că am uitat cum îl cheamă pe ziarist, și să le spui că… să încerci să le plasezi un mesaj că se va întâmpla ceva la Iași în următoarea săptămână sau în următoarele săptămâni”, a afirmat poetul.

Florin Iaru a mărturisit că, în ciuda eforturilor, a fost imposibil să ajungă la Ambasada Sovietică.

“Vă rog să mă credeți că din 1 sau 2 decembrie m-am învârtit pe lângă Ambasada Rusiei. Am încercat să fac rost de un număr de telefon, de o adresă, de un nume. Nu, nu puteai să ajungi la o Ambasadă că te săltau imediat, așa că n-am știut ce să fac. Și nici n-am știut că pe 13 sau 14, 13 și 14 decembrie ei chiar au ieșit. A fost o tăcere generală, au venit niște zvonuri mult mai târziu, în jur de 19-20 decembrie”, a mai spus poetul.

Revoluționarii timișoreni resping afirmația că la Iași a început Revoluția.

„Ceea ce s-a întâmplat la Timişoara a generat schimbarea unui sistem social. Toată cinstea pentru cei de la Iaşi, dar nu cred că-i normal să sărbătorim un eşec. Tot ce s-a întâmplat la Timişoara a generat urmări. Noi, cei din Timişoara, nici nu am auzit, nu au auzit nici ieşenii ce s-a întâmplat la Iaşi. Mi se pare fără logică să se spună că Revoluţia a început acolo. Revoluţia nu a început cu un eşec. Ar fi o ruşine”, a afirmat vicepreşedintele ALTAR Timişoara, Ioan Savu, în ianuarie 2015, conform tion.ro.

Cronologia Revoluției din 1989. Primele semne: 09-15 decembrie 1989

Istoricul Alex Mihai Stoenescu (foto) este una dintre cele mai autorizate voci în domeniul cercetării evenimentelor premergătoare declanșării Revoluției din decembrie ’89. Istoricul a petrecut mii de ore în arhive și a stat de vorbă cu sute de persoane implicate, din toate colțurile țării.

În cartea sa „Cronologia evenimentelor din decembrie 1989”, Stoenescu face o analiză detaliată a faptelor de atunci.

9 decembrie. Sunt semnalate intrarea în țară a unor coloane de mașini sovietice care se opresc la Arad, Timișoara, Brașov și Iași. Ceaușescu cere închiderea granițelor cu Ungaria, dar se răzgândește repede. Abia în octombrie 1990, acești „turiști” sunt expulzați din țară la ordinul lui Petre Roman, care a confirmat că erau luptători ai forțelor speciale sovietice.

10 decembrie. Liderii Frontului Popular Român de la Iași multiplică și împrăștie fluturași în care cheamă lumea, pe 14 decembrie, la un miting anticeaușist. În aceeaș zi, la Timișoara, pastorul reformat Laszlo Tokes își anunță enoriașii că, pe 15 decembrie, va fi evacuat de Miliție. Securitatea avea dovezi că anunțul său era legat de o acțiune organizată în Ungaria, menită să aducă în țară oameni care să-l susțină pe Tokes. Peste noapte, pe străzile Timișoarei au fost împrăștiate manifeste anticeaușiste.

14 decembrie. La Iași, în Piața Unirii, are loc o tentativă de revoltă populară înăbușită în fașă de Miliție și Securitate. Au particiopat câteva sute de persoane, Liderii FPR sunt arestați. Scriitorul Cassian Maria Spiridon este torturat de Procuratură până pe 18 decembrie, când este îmbrăcat în zeghe și încarcerat. Istoricul Alex Mihai Stoenescu susține răspicat că: „Data corectă când putem vorbi de revoluție în România este 14 decembrie 1989 și este localizată la Iași, nu la Timișoara!”.

15 decembrie. În apropierea casei lui Laszlo Tokes se adună mai mulți simpatizanți ai săi. Tot acolo este observat și filat de Securitate secretarul II al Ambasadei Marii Britanii, Denis Cury împreună cu o corespondentă de presă britanică. Milițienii pleacă din zonă. În acest timp, la București se ia decizia închiderii talciocurilor din Timișoara, lucru care îi indispune pe interlopii timișoreni și pe micii negustori. La ora 16.00, în fața locuinței lui Tokes se adunaseră circa 100 de persoane.

La ora 19.00, Petru Moț, primarul Timișoarei, la ordinul prim-secretarului PCR Radu Bălan, îl vizitează pe Tokes și îl asigură că nu va fi evacuat. La ora 23.00, Emil Bobu ordonă de la București, împrăștierea violentă a manifestanților, dar la acea oră nu mai era nimeni în zonă.

O săptămână mai târziu, pe 22 decembrie dictatorul Ceaușescu a fost silit să fugă din fața maselor populare dezlănțuite de pe acoperișul Comitetului Central al PCR cu un elicopter. A fost arestat puțin mai târziu și judecat împreună cu soția într-o cazarmă militară de la Târgoviște unde au fost executați sumar în ziua de 25 decembrie.

Se încheia epoca tragică în care intrase România după falsificarea alegerilor din 1946 de către Partidul Comunist.

14/12/2021 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

%d blogeri au apreciat: