CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

Jurnalist sovietic: „Regimul de ocupație a Transnistriei sub români a fost aproape plăcut în comparație cu tratamentul aplicat de germani populației”  

 

 

 

Imagini pentru vasili grossman photos

Vasilii Grossman: „Regimul de ocupație a Transnistriei sub români a fost aproape plăcut în comparație cu tratamentul aplicat de germani populației”

 

Născut într-o familie de evrei din Ucraina pe atunci aflată în componența Imperiului Rus, Vasilii Grossman s-a specializat mai întâi în meseria de inginer chimist la Universitatea de Stat din Moscova, câștigând pseudonimul Vasya-chimik (Vasya chimistul) în timpul anilor de studenție.

După absolvire și-a luat o slujbă la Donețk în bazinul Donbas, pentru ca mai apoi în anii ’30 să-și schimbe cariera și să scrie cu normă întreagă sau să publice o serie de povestiri scurte și mai multe romane.

La izbucnirea celui de-al doilea război mondial  a fost angajat pe post de corespondent de  război de către ziarul Armatei Roșii, Krasnaya Zvezda.

Vasilii Grossman – Un martor al asasinatelor din Transnistria puțin cunoscut.

” Iată și consemnarea pe care o face romancierul Vasilii Grossman, în calitate de corespondent de front, la fața locului, la Odessa, la câteva zile după ce românii părăsiseră Transnistria:

„Regimul de ocupație a Ucrainei de sud-vest (Transnistria adică – n.a.) sub români a fost aproape plăcut în comparație cu tratamentul german al populației.”

Același autor indică cu precizie și numărul evreilor uciși, precum și identitatea asasinilor:

„Darea de seamă a secretarului OBCOM, Riasents: Domanevka a fost locul în care evreii au fost executați. Ei au fost duși acolo de poliția ucrainiană. Șeful poliției din Domanevka a ucis el însuși 12.000 de oameni.

În noiembrie 1942, Antonescu a emis legi care dădeau drepturi evreilor. Execuțiile în masă care au avut loc în cursul anului 1942 au fost oprite.

Șeful poliției din Domanevka și opt din cei mai apropiați colaboratori au fost arestați de români, duși la Tiraspol și trimiși în judecată.

Crime a făcut și procurorul public (din Domanevka), un jurist rus din Odessa, care ucidea opt sau nouă oameni pe zi ca să se distreze.

Aceasta se numea pentru el’să mergem la împușcat’. Ei ucideau oameni în grupuri separate.(…)

Dar până a fost publicat ordinul lui Antonescu, doar 380 de evrei din Odessa au mai putut părăsi Domanevka și patruzeci de copii care se aflau în creșă.

Numărul total al evreilor din Odessa executați în Domanevka a fost aproape 90.000 de oameni.

Cei care au supraviețuit au primit ajutor de la Comitetele evreiești din România.”

Același autor explică și sălbăticia cu care ucrainienii s-au dedat la acest cumplit carnagiu – 90.000 de victime: ucrainienii îi considerau pe evrei vinovați de înfometarea Ucrainei în anii ’30, când au  pierit aproape 7 milioane de țărani ruși și ucrainieni!

„În 1932, zece ani după războiul civil, campania dusă de Stalin împotriva chiaburilor și pentru colectivizarea forțată a agriculturii a provocat o mare foamete și moartea a șapte milioane de oameni.(…)

Agenții staliniști au răspândit zvonul că evreii au fost de vină pentru această foamete.

Acest factor ar putea explica mai târziu entuziasmul cu care ucrainienii i-au ajutat pe germani la masacrarea evreilor.”

Așadar: „entuziasmul cu care ucrainienii i-au ajutat pe germani la masacrarea evreilor.” Niciun cuvînt despre implicarea românilor în aceste crime oribile!”, notează pe blogul său, prof. Ion Coja

***

Notă: Cunoscând sensibilitățile și controversele care-i încaieră până și pe istorici cu privire la administrația românească din Transnistria, nu ai cum să nu te întrebi ce se ascunde în spatele unei asemenea afirmații precum că regimul … “sub români a fost aproape plăcut”.

Mai ales că mărturia vine din partea unui evreu, pe deasupra și corespondent de război pentru Armata Roșie, deci un om foarte bine informat.

Este de asemenea cunoscut un alt caz în care propaganda bolșevică a încercat decenii la rând să dea vina pe România pentru o crimă barbară pe care o săvârșiseră chiar sovieticii: un submarin sovietic a omorât 800 de evrei români ce fugeau în Palestina.

Un submarin care a dispărut în timpul celui de-al doilea război momdial a fost descoperit în urmă cu câţiva ani în largul coastei României.

O echipă mixtă, româno-olandeză a descoperit submarinul dar numai după o examinare atentă a devenit clar că este submarinul sovietic   SC-213, un submarin de sub-clasa Shchuka recunoscut pentru torpilarea în data de 24 februarie 1942 a navei Struma, care avea la bord aproape 800 de evrei ce fugeau din ţările ocupate de germani, pentru a ajunge în Palestina, cu permisiunea autorităţilor române.

Toți pasagerii, cu excepția unuia, au murit .

 

Citiți și:

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2013/05/16/scufundarea-vasului-struma-o-crima-sovietica-ascunsa-timp-de-decenii/comment-page-1/

 

 

01/07/2019 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

VIDEO: O comparatie interesanta – imnurile nationale ale Albaniei si Molossiei sunt melodii romanesti !

Ciprian Porumbescu; (n. 14 octombrie 1853, Șipotele Sucevei, Bucovina – d. 6 iunie 1883, Stupca, azi Ciprian Porumbescu, județul Suceava).

Stiati ca imnul national al Albaniei este  imnul  românesc ”Pe-al nostru steag”, compus de marele  compozitor român bucovinean Ciprian Porumbescu?

Mai nou si cel mai mic stat in lume, Molossia, a adoptat acelasi imn românesc…(pentru informare, cititi va rog:

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2012/11/04/video-si-foto-cel-mai-mic-stat-din-lume-molossia-2/).

Hai sa comparam muzica acestor imnuri… Ce parere aveti ?

 

“Pe-al nostru steag”, de Ciprian Porumbescu:

Imnul Albaniei

Text: Asdreni (Aleksander Stavre Drenova)

Muzica: Ciprian Porumbescu

si…IMNUL MOLOSSIEI

„Pe-al nostru steag e scris Unire”, este un cântec patriotic dedicat unirii Principatelor Române, Moldova și Țara, de la 1859.

Muzica îi aparține lui Ciprian Porumbescu, iar versurile lui Andrei Bârseanu.

Melodia este în prezent, asa cum am arătat, imnul național al Albaniei.
 

Versuri: 

Pe-al nostru steag e scris unire,
Unire-n cuget și simțiri
Și sub măreața lui umbrire
Vom înfrunta orice loviri.

Acel ce-n luptă grea se teme
Ce singur e rătăcitor,
Iar noi uniți în orice vreme
Vom fi, vom fi învingători.

Am înarmat a noastră mînă
Ca să păzim un scump pămînt,
Dreptatea e a lui stăpînă,
Iar domn e adevărul sfînt.

Și-n cartea veșniciei scrie
Că țări și neamuri vor pieri,
Dar mîndra noastră Românie
Etern, etern va înflori.

Învingători cu verde laur
Noi fruntea nu ne-o-mpodobim
Nici scumpele grămezi de aur
Drept răsplătire nu dorim.

Știind că-n viața trecătoare
Eterne fapte-am împlinit
Și chinul morții-ngrozitoare
Bogat, bogat e răsplătit.

„Hymni i Flamurit” sau Imnul Steagului, este imnul național al Albaniei.

Versurile sunt scrise de către Aleksander Stavri Drenova (pseudonim: ASDRENI), care era se pare, de origine aromână.

Imnul a fost mai întâi publicat ca o poezie în Liri e Shqipërisë (Libertatea Albaniei), un ziar albanez din Sofia, Bulgaria în 1912.

Mai târziu a fost tipărit într-un volum de poezii de Drenova numit Ëndra e lotë (Vise și lacrimi), care a fost publicat la București.

Muzica este „Pe-al nostru steag e scris unire” de Ciprian Porumbescu. Există o asemănare evidentă (vedeți mai jos) cu versurile scrise pentru melodia lui Porumbescu, de Andrei Bârseanu.

Traducerea din albaneză în română:

Uniți în jurul steagului
Cu o singură dorință și un singur țel,
Ne punem zălog onoarea și
Facem un legământ pentru salvare.

De luptă se ferește doar cel care
S-a născut trădător,
Dar cel care este bărbat nu e înfricoșat,
Dar cade, cade ca un martir al cauzei!

Vom ține armele în mâinile noastre,
Apărând fiecare colț al patriei,
Nu vom ceda drepturile noastre,
dușmanii noștri nu au ce căuta aici!

Pentru că însuși Dumnezeu a spus
Că națiunile vor pieri de pe Pământ,
Dar Albania noastă va dăinui,
Pentru ea, pentru ea noi vom lupta.

CINE A FOST Ciprian Porumbescu…

Ciprian Porumbescu; (n. 14 octombrie 1853, Șipotele Sucevei, Bucovina – d. 6 iunie 1883, Stupca, azi Ciprian Porumbescu, județul Suceava), a fost fiul preotului ortodox Iraclie Golembiovski (Golemb, Galamb=porumbei) si a Emiliei.

Iraclie a schimbat  numele de familie în Porumbescu, în 1881.

Băiatul a început studiul muzicii la Suceava şi s-a mutat apoi la Cernăuţi.

Tanarul Ciprian a început studiul muzicii la Suceava și Cernăuți, apoi a continuat laKonservatorium für Musik und darstellende Kunstîn Viena, cu Anton Bruckner și Franz Krenn.

În această perioadă, îl frecventează la Viena pe Eusebius Mandyczewski, compozitor bucovinean, cu care se perfecționează, în particular, la teoria muzicii.

Între 1873 și 1877 a studiat teologia ortodoxă la Cernăuți, unde a condus corul Societăţii Culturale „Arboroasa”

A devenit  unul dintre cei mai faimoși compozitori pe vremea sa, printre cele mai populare lucrări ale sale numarandu-se:Balada pentru vioară si orchestră op. 29 si opereta „Crai nou”, pusă în scenă pentru prima dată în sala festivă a Gimnaziului Românesc din Brașov (astăzi Colegiul Național „Andrei Șaguna”), unde pentru scurtă vreme a fost profesor de muzică (1881-1883).

Implicat în viaţa politică a vremii, a participat în anul 1871 la sărbătorirea a 400 de ani de la zidirea Mănăstirii Putna (alături de Mihai Eminescu, Ioan Slavici, A.D. Xenopol, Nicolae Teclu și alții, participă și tânărul Ciprian Porumbescu, uimind asistența cu minunatul său cântec de vioară).

În 1877, Ciprian Porumbescu a fost arestat de autoritatile austriece pentru activitatea sa politică. Motivul? Împreună cu câţiva colegi din „Arboroasa”, a trimis o telegramă de condoleanţe Primăriei din Iaşi, care comemora 100 de ani de la decesul domnitorului Grigore Ghica. Acesta se împotrivise cedării Bucovinei către Austria si murise asasinat de turci.

Nemulţumite, autorităţile austriece care controlau Bucovina au desfiinţat „Arboroasa”, ai cărei membri au fost închişi. În urma procesului care a avut loc în 1878, Ciprian a fost eliberat.

Tatăl său l-a trimis la Viena („Konservatorium fur Musik”), pe cheltuială proprie.

În capitala austriacă a scos, în anul 1880, colecţia de douăzeci de piese corale şi cântece la unison, reunite în „Colecţiune de cântece sociale pentru studenţii români” (cuprinzând „Cântecul gintei latine”, „Cântecul tricolorului” şi „Imnul Unirii – Pe-al nostru steag”), prima lucrare de acest gen realizată de un român.

A revenit în ţară şi a devenit profesor la Braşov în 1881.

După această perioadă, urmează cea mai frumoasă etapă a vieții sale artistice. La 11 martie 1882 are loc premiera operei sale „Crai nou”, piesă în două acte scrisă pe un text al poetului Vasile Alecsandri.

Succesul imens impune reluarea spectacolului în 12 și 23 martie, pe aceeași scenă. În același an, opereta este montată și la Oravița.

Pentru că în perioada arestării s-a ales cu tuberculoză, s-a mutat în Italia, sperând să încetinească evoluţia bolii.

Conştient că eforturile sale sunt zadarnice, s-a întors la Stupca, unde a murit la 6 iunie 1883.

Printre lucrările sale se evidentiaza si  „Rapsodia română pentru orchestră”, „Serenadă”, „La malurile Prutului”, „Altarul Mănăstirii Putna”, „Inimă de român”, „Gaudeamus Igitur”, „Odă ostașilor români” și altele.

Ciprian Porumbescu se stinge din viață în casa de la Stupca, sat numit azi Ciprian Porumbescu în onoarea marelui compozitor, sub ochii tatălui său și ai surorii sale, Mărioara pe data de 6 iunie 1883, la 29 de ani, fiind bolnav de tuberculoză.

Mormântul lui Ciprian Porumbescu se află în cimitirul satului Stupca, în apropiere de altarul Bisericii Sfântul Dumitru.

El a fost inclus pe Lista Monumentelor Istorice din județul Suceava din anul 2004, având codul SV-IV-m-B-05697. (Wikipedia.ro).

21/02/2013 Posted by | DIVERSE | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 4 comentarii

   

%d blogeri au apreciat: