CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

CE SPUN UNII FRANCEZI DESPRE LIMBILE DIN LADA DE VECHITURI

 
 Limbile din lada de vechituri – o discutie cu niste francezi
 
 
Quantcast

 
 
„Vorbiti franceza. Fiti curati”. Veche inscriptie dintr-o scoala franceza situata intr-o zona de limba minoritara.

 

Olahus: “Limba noastra-i o comoara“, asta stim toti, chiar daca uitam ca versul era despre o limba minoritara**. La limba lor, cand e minoritara, ne raportam in functie de educatie, sensibilitate si filozofie personala. Fie admitem ca e si ea o comoara, sau macar un capital care, cat de mic ar fi, merita intretinut si sporit, fie o vedem ca pe o amenintare -in cel mai rau caz- sau ca pe o vechitura-in cel mai bun. O vechitura de aruncat, sau de tinut in lada cu opinci, basmale si catrinte, pana vin turistii sa le admire si sa le cumpere.

O astfel de valoare, turistica, le atribuie limbilor minoritare si francezii cu care a stat de vorba cititorul nostru Kiwi, student roman in Finlanda, o tara toleranta si cu doua limbi oficiale.

Despre alte pareri ale respectivilor francezi, nu mult diferite de ale unor romani, va invit sa cititi mai jos.

Kiwi: Am stat de vorba zilele trecute cu patru francezi de 20-25 de ani, studenti la facultati tehnice, respectiv de stiinte exacte din Franta si Elvetia.  Discutand despre Finlanda (intrebarea a plecat de la ei: “De ce este totul in doua limbi aici? Care e a doua?”) am adus in treacat in discutie problematica minoritatilor din Franta.

Au fost extrem de dezorientati: ca nu exista asa ceva, ca Franta este pentru francezi. Eu: cum adica nu exista? Doar sunt bretoni, basci, germani in Alsacia, etc. Mi s-a zis ca ei intre ei, in catunul lor, pot sa vorbeasca ce vor ei, dar oficiala este franceza. Cum ar fi daca fiecare vorbeste ce vrea la nivel oficial? E ca la Turnul Babel. De aceea are Franta limba franceza oficiala prin Constitutie: ca sa se inteleaga toti unii cu altii.

Si bunica unuia dintre ei, dintr-un sat de munte din centrul Frantei, vorbeste in dialect (formularea lui: “some kind of patois***”) acolo cu lumea din sat, dar respectivul vorbea doar franceza oficiala.

Eu cand am zis ca bretona, basca si germana (ca sa ramanem la Bretania, Tara Bascilor si Alsacia) sunt limbi complet diferite si neinrudite cu franceza, si nu dialecte, i-am blocat complet. Apoi le-am spus ca in Spania, de exemplu, minoritatile (catalani, galicieni, basci) isi pot folosi limba in mod oficial si exista invatamant in acele limbi in regiunile relevante, si mi s-a zis, dupa o lunga tacere si gandire: “hm, aia or fi poate mai multi…”.

Le-am povestit si de Romania, cu pragul de 20% si scolile in limbile minoritatilor. Replica a fost: “si daca toti sunt egali in fata legii, si exista o singura limba oficiala, si unii au derogare de la folosirea limbii oficiale, asta insemana ca legea e proasta, ca exista o contradictie in lege!” si apoi a mai venit intrebarea “dar daca in afara comunitatii oricum trebuie sa vorbeasca limba oficiala, la ce mai sunt bune limbile astea mici, ca doar complica lucrurile!”.

 
 
Costume traditionale bretone. Foto: XIIIfrom Tokio

Si am mai aflat ca bretona etc. sunt privite ca un fel de mostenire culturala, ca limba latina sau dansurile populare sau targurile de produse taranesti: chestii pe care e fain sa le avem si sa le pastram in vitrina si sa ne laudam la turisti si atat pentru ca-s parte a traditiei locului, dar care nu au si n-au de ce sa aiba vreun fel de relevanta practica in viata de zi cu zi.

Voi ce parere aveti despre opiniile francezilor?

_________________________________________________________

*Invitatul nostru insista sa spun ca pseudonimul vine de la pasarea Kiwi , nu de la fructul omonim. Ce fac eu pentru un guest post… (n.Olahus)

**Alexei Mateevici s-a nascut in Basarabia in 1888, pe atunci in Imperiul Tarist. Limba noastra a scris-o in iulie 1917, cand provincia inca facea parte din imperiu. Romanii erau minoritari in cadrul imperiului si, desi majoritari in Basarabia, nu isi puteau folosi limba in biserica si administratie. (n.O)

***Avand in vedere ca francezul era din zona Grenoble, cel mai probabil bunica lui vorbea occitana, deci o limba separata, nu un “patois” (dialect, grai). (N.Kiwi&Olahus).

iulie 18, 2011
 
 

22/07/2011 Posted by | LECTURI NECESARE | , , , , , , , , , , , , , , , , , | 2 comentarii

COMOARA ULTIMULUI ŢAR AL RUSIEI

Niclae al II lea

În conformitate cu articolul 59 al Constituției Ruse din 23 aprilie 1906, „… titlul complet al Maiestății Sale Imperiale este după cum urmează: Noi, –– prin mila lui Dumnezeu, Împărat și Autocrat al Întregii Rusii, Țar al Moscovei, Kievului, Vladimirului, Novgorodului, Astrahanului, Poloniei  , Siberiei, Crimeii, Georgiei, Stăpân al Pskovului, Mare Duce de Smolensk, Lituania, Volkinia, Podolia și Finlanda, Prinț de Estonia, Livonia, Curlanda și Semgalle, Samogiția, Bialostok, Karelia, Tver, Iugoria, Perm, Viatka, Bulgaria și al altor țări, Stăpân și Mare Duce al Novgorodului de Jos, Cernigov, Riazan, Poloțk, Rostov, Iaroslav, Belosero, Oudoria, Obdoria, Condia, Vitebsk și a toată Regiunea de Nord, Stăpân și Suverean al Ținutului Iveriei, Kartaliniei, Kabardinei și al Provinciilor Armenești, Suveran al Prinților Montani și Circasieni, Stăpân al Turkestanului, Duce de Schleswig, Holstein, Stormarn, Ditmarschen și Oldenburg, Prinț Moștenitor de Norvegia, și așa mai departe, și așa mai departe, și așa mai departe.”

Țarul Nicolae al II-lea al Rusiei sau Nikolai Alexandrovici Romanov (în rusă Николай Александрович Романов)s-a (nascut in ziua de  18 mai/[6 mai Stil vechi ] 1868 .A  fost ultimul împărat al Rusiei. A domnit din  anul 1894  până la abdicarea sa din 15 martie 1917 la sfârșitul revoluției din februarie.

Ţarul Nicolae al II-lea Romanov, impreuna cu sotia, cele patru fiice si fiul sau, precum si cativa servitori ce ii insoteau, au fost executati in timpul Revolutiei Bolsevice, pe 17 iulie 1918, in  Ecaterinburg.

Legenda spune că, acum aproape un secol, câteva vagoane de tren pline ochi cu aur, aparţinând ţarului Nicolae al II-lea, s-au scufundat într-un lac din Siberia. Săptămâna trecută, în timp ce explorau adâncimile lacului Baikal cu un submarin, cercetătorii au găsit ceea ce ar putea fi aurul pierdut al ruşilor.

Submarinele Mir, pe urmele misterului de 90 de ani

Bair Tsyrenov, cercetător în cadrul Fondului de Protecţie al Lacului Baikal, înainta liniştit cu submarinul său Mir, la 400 de metri adâncime, în pântecul liniştit al lacului. Deodată, ceva auriu a strălucit în faţa luminilor submersibilului. La început, cei trei membri ai echipajului au descoperit grinzi de oţel care arătau ca şinele de tren. Apoi au observat că aceste grinzi aveau o neobişnuită strălucire, de parcă ar fi fost poleite cu aur, povesteşte Tsyrenov pentru publicaţia germană Der Spiegel.

În ultimii doi ani, cele două submersibile de explorare Mir (faimoase pentru că au oferit primele imagini din adâncuri cu Titanicul), care operează de obicei în apele Oceanului Atlantic şi Indian, au lucrat în apele lacului Baikal, cel mai mare rezervor de apă dulce.

Expediţia celor două submersibile trebuia ar fi trebuit să se încheie în august. Însă descoperirea lui Tsyrenov a iniţiat o nouă misiune: acum submarinele caută tezaurul ultimului ţar, care lipseşte de 90 de ani şi care, potrivit legendei, zace pe fundul lacului siberian.

5.000 de lăzi şi 1700 de saci cu aur

Experţii ruşi şi jurnaliştii cred că descoperirile recente fac parte din aurul pe care amiralul Aleksandr Kolchak, conducătorul “gărzilor ale” (organizaţie anti-bolşevică) l-ar fi luat în stăpânire în timpul războiului civil din Rusia. Într-o mare ofensivă din 1919, Kolchack şi armata sa au izgonit trupele bolşevice din Kazan, un oraş la est de Moscova, şi au preluat controlul asupra rezervei de aur ruseşti, care fusese ascunsă la Kazan la cererea ţarului Nicolae al II-lea.

Temându-se că trupele gemane ar putea să pună mâna pe tezaur în timpul Primului Război Mondial, Nicolae al II-lea a dat ordin ca 500 de tone de aur să fie transportate de la Sankt Petersburg la Kazan. Aurul, care valora 650 de milioane de ruble, a fost depus în 5.000 de lăzi şi 1.700 de saci, trupele cerând 40 de vagoane de tren pentru călătorie.

Kolchack nu au avut însă prea mult noroc după victoria de la Kazan. Deşi le cerea trupelor să lupte în continuare împtriva regimului bolşevic autoritar, Kolchack însuşi a instaurat ulterior un regim de dictatură militară în zona pe care o controla. După ce “roşii” au pornit o contraofensivă, amiralul a fost capturat de trupele sovietice şi a fost executat prin împuşcare.

S-a scufundat aurul în lac?

Corpul de armată cehoslovac, care a luptat contra bolşevicilor alături de Kolchak, a oferit guvernului de la Moscova valoarea a 410 milioane de ruble în aur pentru a-şi asigura întoacerea acasă. Dar ce s-a întâmplat cu restul? Urme ale aurului s-au pierdut în Siberia.

Potrivit legendei, gărzile albe au încercat să traverseze lacul Baikal cu trenul, cu toate că şinele erau îngheţate din cauza iernii. Dar greutatea vagoanelor a spart gheaţa şi trenul s-a prăbuşit în lac. Chiar şi acum, trenul este folosit pentru a traversa lacul în timpul iernii.

Mulţi dintre cei interesaţi de tezaur speră că descoperirea senzaţională va fi confirmată. Anul trecut, unul din submarinele Mir a găsit fragmente de cale ferată în timpul unei scufundări, dar şi câteva lăzi cu muniţie datând din perioada războiului civil. Cu toate astea, istoricii au îndoieli că acesta este aurul ţarului. Este mult mai probabil ca aurul să nu se fi pierdut, afirmă ei. Se poate ca “alibi” să fi luat tezaurul, să-l fi scos din ţară şi să-l depoziteze în bănci din Marea Britanie şi Japonia. O altă ipoteză este că cehii care se retrăgeau l-au luat cu ei şi astfel se explică prosperitatea neaşteptată a ţării în anii ‘20.

“Pentru moment, este greu să afirmăm că este chiar aurul pe care-l transporta Kolchak”, a declarat Tsyrenov pentru Der Spigel. “Din nefericire, nu am reuşit să recuperăm niciunul dintre cuferele cu aur”, a adăugat unul din colegii lui, Roman Afonin.

Dar Bair Tsyrenov şi colegii săi, care se pregătesc pentru următoarele scufundări, încearcă acum să rezolve misterul aurului ţarului. Orice s-ar întâmpla, conchide Afonin, “legenda va dăinui.”

Autor:FLAVIA DRAGAN

Sursa

06/09/2010 Posted by | DIVERTSMENT | , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

   

%d blogeri au apreciat: