CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

STRATFOR:DESPRE IDENTITATEA MOLDOVENEASCA .The Moldovan Identity

Geopolitical Journey, Part 4: Moldova

November 19, 2010

Moldova, nu este cu siguranta  doar o notiune strategica. Este un loc unde oamenii trăiesc, prinsi între patrimoniul lor românesc şi trecutul lor sovietic. Ar fi totusi  o greşeală să ne gândim la Republica Moldova pur şi simplu, ca la o parte din România care au fost luata de sovietici si  care, odată eliberata de sub dominaţia sovietică ar putea reveni  pur şi simplu la România.

La saptezeci de ani de la ocuparea ei de catre sovietici, Moldova a devenit mai mult decât o provincie românească, departe de a fi o provincie a Rusiei şi ceva mai puţin decat o naţiune.

Aceasta se  întampla atunci cand Geopolitica şi realitatea socială încep să se ciocnească.

Sovieticii au brutalizat Moldova. Stalin era îngrijorat de faptul că moldovenii ar dori să se revina la România, şi, deşi România devenise si ea un satelit sovietic, Stalin a vrut să elimine orice sanse de unire a celor doua tari. Soluţia lui, repetata de multe ori în multe locuri din Uniunea Sovietică, a fost deportarea a populaţiei bastinase româneşti, in paralel cu importul de  ruşi, infometarea populatiei şi teroarea concepute pentru a distruge  spiritul national al moldovenilor.

Astazi,diferenţa dintre Europa de Est si fostele republici ale Uniunii Sovietice este in principal aceea ca in  ţările din Europa de Est, epoca sovietica este privită ca un coşmar . În Moldova, există  o  nostalgie autentica  pentru perioada sovietică asa cum există si  în alte părţi din fosta Uniune Sovietică. Într-adevăr,regimul comunist din Moldova nu s-a sfârşit în 1992.

Partidul Comuniştilor din Republica Moldova (PCRM), moştenitor al Partidului Comunist sovietic , care a fost interzis, a continuat să conduca Republica Moldova până în 2009.

De fapt,PCRM nu este ideologic comunist, si nu are o ideologie reala, ceea a oferit si ofera el cetatenilor fiind continuarea legaturilor cu Rusia şi un sentiment de continuitate.

Basarabia a fost o provincie a României si basarabenii – români.În Moldova de astăzi, limba română nu este singura limbă vorbită.Ca şi în cele mai multe foste republici sovietice, rusa  este vorbită nu doar de către ruşii care trăiesc acolo. Pentru o mare parte din populaţia Republicii Moldova, limba rusă este limba preferată.Moldovenii mai varstnici au învăţat rusă la şcoală şi au învăţat să o  folosească în viaţa de zi cu zi. Moldovenii mai tineri vorbesc  de asemenea ,în română şi rusă. În plus, trebuie  subliniat  că româna vorbită în Moldova nu este chiar aceeaşi cu cea vorbită în România de azi.

Limba romana nu a evoluat în acelaşi mod şi este arhaica in R.Moldova. Cand vorbesc romanii din R.Moldova pot fi deosebiti de cei din Romania.

Evident,se poate vorbi despre o tensiune  între români, moldovenii vorbitori de limba română şi vorbitorii de limbă rusă,care merge în paralel cu liniile  faliei politice.

Acei moldoveni care doresc unirea cu România,sunt departe de a reprezenta grupul de populatie dominant.  Lupta reală este între nostalgicii comunişti şi cei care sprijină o Republica Moldova independenta, orientate spre Uniunea Europeană şi NATO.

În termeni generali, puterea comuniştilor „se regaseste in rândul persoanelor în vârstă din mediul rural, sărace iar curentele pro-occidentale au handicapul de a nu fi unite, de a fi împărţite într-o serie de partide, a caror politica  variază în funcţie de personalitatile care le conduc  mai mult decat de  ideologie.

Acest lucru înseamnă că guvernul  creat, după ce demonstranţiile din 2009, este o coaliţie extrem de fragmentata de complex de interese, personalităţi şi ambiţiile. Comuniştii nu pot obţine o majoritate, dar nu au nevoie de o coalitie cu cât mai mulţi parteneri asa cum e cazul cu partidele pro-occidentale.

Pe 28 noiembrie vor fi alegeri.Au aparut in toata tara panouri cu diversi şi se desfasoara mitinguri în toată ţara.

Organizaţiilor neguvernamentale prooccidentale (ONG-uri) sunt prezente si ele. acolo. Unele dintre acestea sunt finanţate, ni sa spus, de către American National Endowment for Democracy, altele susţinute de NATO şi aşa mai departe.

Rusii au invatat de asemenea de la vestici gambitul O.N.G.-urilor dupa lectiile diferitelor revolutii „colorate”care au avut loc in spatiul ex.sovietic.ONG-urile rusesti  servesc vin si branza tinerilor si se pare ca actiunile lor au impact.

Problema reală din spatele politicii complexe este pur şi simplu rezultatul intrebarii: Ce este Moldova?

Există un consens asupra a ceea ce nu va fi: Nu va fi o provincie a României.

Dar Moldova a fost o provincie a României şi Republica Socialistă Sovietică.

Ce este acum?Ce înseamnă să fie un moldovean?La această întrebare nu am putut vedea nici un consens. Există naţiuni care nu au un stat, cum ar fi kurzii.

Moldova este un stat care nu dispune de o naţiune. Construirea unei naţiuni în Republica Moldova nu este atât de mult legata  instituţii, cat de crearea unui consens naţional privitor la  naţiune.

Ca si in Romania,facţiunea pro-Vest are o soluţie clară pentru această problemă: aderarea la NATO şi aderarea la Uniunea Europeană. În cazul în care se vor materializa  acestea,atunci vom avea o definiţie sigură a naţiunii,  o ţară europeană şi o  protecţie fata de  ruşi şi alţii care ar putea constitui o  ameninţare.

România consideră  apartenenţa R.Moldova la aceste organizaţii ca o modalitate de a fi depăşit trecutul ei.Viitorul european este un obiectiv general în România,dar  este aprig disputat în Republica Moldova, iar ceea ce comuniştii doresc în practică, în afară de putere, este destul de neclar.

Aceasta este problema de bază în Republica Moldova.

Ideea facţiuni pro-occidentale „, este de a adera la Uniunea Europeană şi NATO şi sa clarifice definirea Moldovei ca ţară. Aceasta idee nu ia în considerare puternicele legături ale Partidului Comunist cu Rusia si  nici nu ia în considerare partea substanţială a populatiei care se identifică cu Rusia, mai degrabă decât cu Occidentul.

Unele dintre partidele pro-occidentale, sensibile la această problemă, au cochetat cu  ruşii, fie in cadrul unor  vizite la Moscova fie  indirect. Angajate la opţiunea lor pro- Vest, ele încearcă să menajeze si  sentimentele pro-ruse. Dar Cuadratura cercului nu este uşor de rezolvat, iar  ţara este în blocaj.

Cine va câştiga aceaste alegeri sau alegeri succesive, va guverna o ţară care este împărţita  în mod semnificativ şi cu idei foarte diferite, despre cum ar trebui sa arate aceasta si cei  care ar trebui să o guverneze.

The Moldovan Identity

Moldova, of course, is not just a strategic chip. It is a place where people live, caught between their Romanian heritage and their Soviet past. It is a mistake to think of Moldova simply as part of the Romania that had been taken by the Soviets, which once freed from Soviet domination would simply rejoin Romania. Seventy years after the partition, Moldova has become more than a Romanian province, far from a Russian province and something less than a nation. This is where geopolitics and social reality begin to collide.

The Soviets brutalized Moldova. I had a conversation with a Moldovan journalist in which he described how he and his family had been deported in 1948 to Tomsk in Siberia. He put it almost casually; it was the common heritage of Moldovans. Stalin was concerned that the Moldovans would want to rejoin Romania, and although Romania was a Soviet satellite, Stalin didn’t want to take any chances. His solution, repeated many times in many places in the Soviet Union, was the deportation of the Romanian population, importing Russians, a small famine and the terror designed to break the Moldovan spirit.

The difference between Eastern Europe and the former republics of the Soviet Union was driven home to me in Moldova. In the Eastern European countries, the Soviet era is regarded as a nightmare and the Russians are deeply distrusted and feared to this day. In Moldova, there is genuine nostalgia for the Soviet period as there is in other parts of the former Soviet Union. Indeed, in Moldova communist rule didn’t end in 1992. The Party of Communists of the Republic of Moldova (PCRM), heir to the Communist Party that was banned, continued to rule Moldova until 2009. The PCRM was not ideologically communist; it had no real ideology at all. What it offered was continued ties to Russia and a sense of continuity to a country that preferred the familiar.

Bessarabia was a province of Romania, and Bessarabians generally spoke Romanian. In today’s Moldova, Romanian is not the only language spoken. As in most former Soviet republics, Russian is widely spoken, and not simply by Russians living there. For a large part of the Moldovan population, Russian is the preferred language. Older Moldovans were taught Russian in school and learned to use it in everyday life. But younger Moldovans also speak Russian, and signs are in Romanian and Russian. In addition, it was pointed out to me (I don’t speak any Romanian) that the Romanian spoken in Moldova is not quite the same as that spoken in Romania today. It has not evolved the same way and has an archaic cast to it. You can easily distinguish between a Romanian and a Moldovan speaking Romanian.

There is genuine tension about this. A member of our staff who lives in Romania accompanied us to Moldova. She told us about going into a store that sold chocolate. (Apparently, it was quite famous for its chocolates.) When she spoke, her Romanian was clearly distinguishable from the Moldovan variety and obviously from Russian. She was not served, was ignored for a while and then shuttled between lines. As she explained it, the Moldovans feel that Romanians look down on them, and so Moldovans resent them. Obviously, this is a single anecdote, but others spoke of this three-way tension between Romanians, Moldovan Romanian speakers and Russian speakers.

This split runs parallel to political fault lines. While there are those who want union with Romania, this is far from the dominant group. The real struggle is between those who back the communists and those who support an independent Moldova oriented toward the European Union and NATO. In broad terms, the communists’ strength is among the rural, poor and elderly. The pro-Western parties are handicapped by being divided into a series of parties that vary by personality more than ideology. This means that the government created after demonstrators routed the communists in 2009 is a highly fragmented coalition made more fragile by the complex interests, personalities and ambitions of each. The communists may not get a majority, but they don’t need as many coalition partners as do the pro-Western parties.

There will be an election Nov. 28. The country has billboards with various candidates all around and rallies throughout the country. Western nongovernmental organizations (NGOs) are there. Some are funded, we were told, by the American National Endowment for Democracy, others supported by NATO and so on. The Russians, too, have learned the NGO gambit from the West by watching the various color revolutions. Russian-supported NGOs are in the country, and as one journalist told me, they are serving wine and cheese to young people. That appears to be having an impact.

The real issue behind the complex politics is simply this: What is Moldova? There is consensus on what it is not: It is not going to be a province of Romania. But Moldova was a province of Romania and a Soviet Socialist Republic. What is it now? What does it mean to be a Moldovan? On this question I could see no consensus. There are nations that lack a state, like the Kurds. Moldova is a state that lacks a nation. Nation-building in Moldova is not so much about institutions but about creating a national consensus about the nation.

As in Romania, the pro-Western faction has a clear solution to this problem: membership in NATO and membership in the European Union. If they get this, they feel, they will then have a secure definition of a nation — a European country — and protection from the Russians and others who might threaten them. Romania sees membership in these organizations as a way to overcome its past. Moldova sees this as providing definition to their country. But where being European is a general goal in Romania, it is hotly disputed in Moldova, although what the communists want in practice, aside from power, is quite unclear.

And this is the core problem in Moldova. The pro-Western factions’ idea is to join the European Union and NATO and have that stamp a definition on the country. It does not take into account the powerful Communist Party with its Russian ties, nor does it take into account the substantial portion of the country that identifies with Russia rather than with the West. Some of the pro-Western parties, sensitive to this problem, have reached out to the Russians, either with visits to Moscow or indirectly. Committed to the Western option, they are trying to accommodate pro-Russian sentiment. But squaring the circle is not easy, and the basic divisions remain in place. In that sense, the country is in gridlock. Whoever wins this or succeeding elections governs a country that is significantly divided and with very different ideas about what the country should look like and who should govern it.

Read more: Geopolitical Journey, Part 4: Moldova | STRATFOR

Publicitate

21/11/2010 Posted by | POLITICA | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Moldova înainte de alegeri.Moldova before the elections.

Harta Republicii Moldova 

Moldova înainte de alegeri

În Moldova  vor avea loc pe 28 noiembrie , pentru a treia oară în mai puţin de doi ani ,alegeri. În 2009, alegerile parlamentare au avut loc în aprilie, şi din nou în iulie, după protestele violente ale opoziţiei.

Fosta republică sovietică Moldova, care se învecinează cu Ucraina la est şi cu România, stat membru al Uniunii Europene,  la vest, a fost instabilă politic încă in momentul declarării  independenţei pe care și-a proclamat-o cu 19 ani în urmă.

 Regiunea de est – Transnistria s-a desprins de Republica Moldova acum douazeci de ani, în urma unui un război civil declanșat la scurt timp după prăbuşirea URSS fiind până în prezent o sursă de tensiuni internaționale. Deşi nu este recunoscută pe plan internaţional,aceasta regiune separatistă formează un stat independent de facto, aliniat la Rusia.

În partea de vest, România contestă frontiera cu Moldova ,guvernul de la Bucureşti  refuzând pâna acum sa semneze un tratat de frontieră. Acest lucru a fost justificat prin aceea că actuala frontieră este un rezultat al pactului Hitler-Stalin din 1939, care a separat actuala R. Moldova de România.

Politică internă a Moldovei este  dominată de ciocnirea forţelor pro-ruse şi a celor pro-româneşti, deşi graniţele dintre tabere sunt neclare si în continuă schimbare.

Cea mai puternică forţă politică actuală este Partidul Comuniştilor (PCRM),cea  care a format guvernul între anii 2001-2009 sub conducerea Preşedintelui Vladimir Voronin. Când Partidul Comunist a câştigat din nou alegerile din aprilie 2009, opoziţia l-a acuzat de fraudă şi a mobilizat mii de manifestanţi în mare parte tineri, ajungându-se la ciocniri violente cu poliţia.

 Voronin a plecat la presiunea  opoziţiei şi au avut loc noi alegeri în luna iulie,pe  care comuniștii le-au pierdut. S-a format  o coaliţie de patru  partide cu orientare pro- Vest,care nu a dispus de majoritatea necesară alegerii presedintelui..

De aceea a fost numit președinte interimar liberalul  Mihai Ghimpu ,pentru că alegerea unui preşedinte  necesită potrivit Constituției voturile de 61 din 101 deputaţi, lucru care nu a putut fi îndeplinit  din cauza opoziţiei  Partidului Comunist.

La începutul lunii septembrie 2010, alianţa guvernamentală a încercat să depăşească impasul printr-un amendament constituţional care să permită oamenilor să aleagă şeful statului prin vot  direct. Dar referendumul cu privire la amendamentul constituţional a eşuat din cauza lipsei de participare la vot după ce  Partidul Comunist a chemat la boicotarea referendumului.

Voronin şi Partidul Comunist sunt favoriti în alegerile de acum, deşi sprijinul care li se acordă lor este in declin.

În ciuda legăturilor strânse cu Moscova,Voronin a încercat de asemenea să contacteze și  Uniunea Europeană, fapt privit cu scepticismde populaţie.

Punctul forte al Partidului Comunist se datorează în principal slăbiciunii partidelor de opoziţie care reprezintă acea categorie de oameni de afaceri  şi a antreprenorilor care spera sa beneficieze de legături strânse cu România şi UE.

În plus, forţele pro-occidentale din „Alianţa pentru integrarea europeană” sunt împărţite și lipsite de coeziune.

La sfârşitul lunii iulie 2010, guvernul acumulat datorii suplimentare de 18 miliarde de Lei (1,1 miliarde euro),ceea ce reprezintă cu 36 la sută mai mult ,decât în aceeasi perioada a anului trecut. Produsul intern brut pe cap de locuitor este de 539 dolari, doar 1 / 50 din nivelul înregistrat în Germania.

Şomajul şi inflaţia sunt în creştere rapidă. Preţurile la alimente şi energie au crescut timp de doi ani. În luna iulie 2010, preţurile la alimente au fost de 1,4 la suta mai mari decât în decembrie 2009, preţul  serviciilor au fost 9,3 la sută mai mari, la energie electrică cu 20,4 la sută, iar pentru încălzire cu 25,3 la sută şi cu 26,2 la sută mai mari la gaze.

Moldova before the elections

The Moldovan elections to be held on November 28 are the third elections in less than two years. In 2009, parliamentary elections were held in April, and again in July after violent protests by the opposition. Since then, it has proved impossible for the election winners, a pro-European four-party alliance, to elect a head of state and form an effective and stable government.

The former Soviet republic of Moldova, which borders Ukraine to the east and European Union (EU) member state Romania to the west, has been politically unstable ever since independence 19 years ago.

It is a source of international tensions. The eastern region of Transnistria split off from Moldova twenty years ago, in a civil war shortly after the collapse of the USSR. Although not internationally recognized, it forms a de facto independent state aligned with Russia.

In the west, Romania is disputing the Moldovan border, and the government in Bucharest has so far refused to sign a border treaty. This was justified by saying that the current border is a result of the Hitler-Stalin pact of 1939, which separated parts of today’s Moldova from Romania.

Domestic politics are dominated by the clash of pro-Russian and pro-Romanian forces, though the boundaries between the camps are blurred and constantly changing.

The strongest force is the Communist Party (PCRM), which formed the government between 2001-2009 under President Vladimir Voronin. When the Communist Party once again clearly won the election of April 2009, the opposition accused it of fraud and mobilized thousands of mostly young demonstrators, who were led by far-right groups. This led to violent clashes with the police.

Although international observers described the elections as fair, Voronin bowed to pressure from the opposition and agreed to new elections in July, which he lost. Although the Communist Party was again the strongest force in parliament, it did not possess a majority and had to cede the government to a coalition of four radical free-market, Western-oriented parties.

They formed the government and proposed that parliamentary speaker Mihai Ghimpu become president pro tem. The choice of a regular president requires the votes of 61 out of 101 deputies, and failed due to opposition from the Communist Party.

At the beginning of September 2010, the government alliance attempted to overcome the stalemate through a constitutional amendment allowing the people to elect the head of state directly. But the referendum on the constitutional amendment failed because of a lack of voter participation. The Communist Party had called for a boycott of the referendum.

Voronin and the Communist Party are favourites in the elections now taking place, although their support is dwindling. In eight years of rule they pushed through harsh attacks on the impoverished population. Despite strong ties to Moscow, Voronin has also sought contact with the European Union, which is regarded with skepticism in the general population.

The strength of the Communist Party is mainly due to the weakness of the radical free-market opposition parties, which have no significant popular support. They represent that narrow class of businessmen and entrepreneurs who hope to benefit by close ties to Romania and the EU.

Moreover, the pro-Western forces of the “Alliance for European integration” are hopelessly divided.

Marian Lupu’s Democratic Party (PDM) has undergone a sharp political turn in the last few weeks. Lupu has several times visited Moscow, which exerts considerable influence in Moldova. That is taken as a sign that he could form an alliance with Voronin again. Lupu, who previously worked for the International Monetary Fund, resigned from the Communist Party last year.

In June there had been a rift between Lupu and his previous partner, Mihai Ghimpu of the Liberal Party (PL). While acting as temporary head of state, Ghimpu named June 28 the “Day of the Soviet Occupation and Remembrance for the Victims of Communism,” without consultation with other government parties.

Ghimpu is one of the most right-wing politicians in Moldova. At the end of the 1980s, he formed the “Popular Front”, which appealed to anti-communism and nationalism in an attempt to force a unification with Romania.

The Liberal Democrats (PLDM) of Prime Minister Vlad Filat are also oriented more strongly to Moscow. Filat has begun talks with the (not officially recognised) government in Transnistria, which pro-Romanian forces regard as an affront.

Sections of the ruling elite appear to be relying on resolving the Transnistrian conflict with the help of the Communist Party and Moscow. The conflict arose in 1989 when the so-called “Popular Front” tried to secede from the Soviet Union. This was opposed by industrial workers from the east of the country. After a general strike in the summer of 1989, a large majority voted in a referendum for an independent “Soviet Republic of Transnistria”.

After Moldova also declared its independence from the Soviet Union in the summer of 1990, it tried to re-incorporate the breakaway republic by force. By the spring of 1992, the conflict had escalated into a civil war, which cost around a thousand lives. Transnistria remained independent, with the help of Russian troops stationed in Tiraspol.

Even if there are significant conflicts between the various political forces in Moldova over the country’s foreign policy, they are largely united in domestic politics. Both the Communist Party as well as the various “democratic” parties want to implement further austerity measures and privatization in response to the massive economic crisis. This will only intensify the misery in Moldova, which is already Europe’s poorest country.

At the end of July 2010 the government incurred further debts of 18 billion Leu (1.1 billion euros). That is 36 percent more than at the same time last year. Gross domestic product per capita is $539, just one fiftieth of the level in Germany.

Unemployment and inflation are rising rapidly. Food and energy prices have been rising for two years. In July 2010, food prices were 1.4 per cent higher than in December 2009, the price of services were 9.3 percent higher, that of electricity 20.4 percent, for heating 25.3 percent and gas 26.2 percent higher. Economic output declined slightly over the previous year.

Published by the International Committee of the Fourth International (ICFI)

 October 29, 2010

31/10/2010 Posted by | PRESA INTERNATIONALA | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

   

%d blogeri au apreciat: