Marii cărturari ar trebui să interzică prin testament ca la moartea lor să scrie despre ei jurnaliștii români

A murit Răzvan Theodorescu. De regulă nu scriu despre cei dispăruți, fie și pentru că pot fi suspectat de a fi ținut cont de învățătura Despre morți numai bine; (lat. De mortuis nil nisi bonum).

Fac o excepție în cazul lui Răzvan Theodorescu. Și asta pentru că am citit ce a scris presa de coțofene și fătuci despre marele cărturar, a scris maestrul Ion Cristoiu pe https://www.cristoiublog.ro, preluat de Romanian Global News.
După parcurgerea textelor cu pricina m-am gîndit că oamenii de cultură ar trebui să interzică prin testament ca la moartea lor să scrie despre ei jurnaliști români.
Pe 1 decembrie 2020, cu prilejul Zilei Marii Uniri, am avut la Aleph News un dialog cu academicianul Răzvan Theodorescu. Am dedicat o parte a comentariului meu de pe cristoiublog.ro de la vremea respectivă acestui dialog pe parcursul căruia a trebuit să-mi reamintesc din cînd în cînd că eram moderator într-o emisiune Tv și nu student care asculta o prelegere de a profesorului Răzvan Theodorescu. Atît de puternic m-a fermecat interlocutorul.
Notam în debutul comentariului:
Luni, 30 noiembrie 2020, am înregistrat pentru Aleph News un dialog cu academician profesor Răzvan Theodorescu despre Actualitatea Marii Uniri. Azi, 1 decembrie 2020, emisiunea va fi difuzată pe Aleph News începînd cu ora 19. Au fost multe subiecte abordate cu istoricul de renume Răzvan Theodorescu, unul dintre puținii noștri istorici în stare să extragă din Trecutul românesc o sumă de învățături prețioase pentru prezent. Am discutat cu domnia sa despre Generația Marii Uniri. Prin ce se deosebesc politicienii care au făcut Marea Unire de politicienii care fac azi doar politică? Mai întîi prin faptul că făuritorii Marii Uniri erau bărbați de stat, oameni care voiau să construiască o țară și nu doar să cîștige alegerile. Apoi prin faptul că erau și oameni de cultură.

Un bărbat de stat își face un țel al vieții din implementarea unui Proiect de țară. Nu poți avea un Proiect de țară dacă nu ești și om de cultură. Sînt cîteva dintre ideile de forță lansate de Răzvan Theodorescu pe parcursul dialogului.. Am discutat cu domnia sa despre Generația Marii Uniri.

Prin ce se deosebesc politicienii care au făcut Marea Unire de politicienii care fac azi doar politică? Mai întîi prin faptul că făuritorii Marii Uniri erau bărbați de stat, oameni care voiau să construiască o țară și nu doar să cîștige alegerile. Apoi prin faptul că erau și oameni de cultură.

Un bărbat de stat își face un țel al vieții din implementarea unui Proiect de țară. Nu poți avea un Proiect de țară dacă nu ești și om de cultură. Sînt cîteva dintre ideile de forță lansate de Răzvan Theodorescu pe parcursul dialogului.”
Explicam astfel de ce m-a fermecat interviul dat mie de Răzvan Theodorescu:
Am avut ca interlocutor pe „unul dintre puținii noștri istorici în stare să extragă din Trecutul românesc o sumă de învățături prețioase pentru prezent”.
Asta l-a definit pe cărturarul Răzvan Theodorescu:
Formidabilul talent de a prezenta istoria ca pe Doamna Învățătoare pentru noi, cei de azi.
Dedic o mare parte din Jurnalul meu video de marți, 7 februarie 2023, reluării mai multor fragmente din acest interviu în care Trecutul a fost convocat pentru a ne ține lecții despre prezent. Printre ideile de forță ale interlocutorului, comentate de mine în Jurnalul video, se cuvine a evidenția:
Marea Unire a fost produsul unei generații de politicieni care nu s-au mai repetat în Istoria noastră, politicieni definiți înainte de toate prin faptul de a fi fost oameni de carte.
Nu poți fi om de stat nu numai în România, dar și în orice țară din lume, dacă nu știi Istorie și mai ales Istoria țării tale.
E vorba însă de o cultură istorică activă, vie, folosită pe larg în făurirea Proiectelor de țară și mai ales în implementarea lor.
Cînd intri în Politică trebuie să-ți fie limpezi răspunsurile la două întrebări:
De ce are nevoie țara ta?
Ce Proiect de țară îți propui plecînd de la ceea ce crezi a fi starea țării tale de la un moment dat?
Societatea românească e azi crîncen scindată, cum n-a fost niciodată în Istoria sa modernă. Principală cauză stă în faptul că un partid care pleacă de la Putere moare după puțin timp. În alte țări, plecarea de la Putere nu numai că nu e o nenorocire, ca la noi, dar mai mult, e un moment benefic pentru un partid, pentru un politician, care devine mai puternic uneori decît pe vremea cînd era la Putere. La noi nu există instituția numită Opoziție, respectată de Putere, de Presă, de opinia publică. Și cea mai bună dovadă rămîne – observa Răzvan Thoedorescu în decembrie 2020- faptul că Opoziția n-are acum, cînd mai sînt patru ani pînă la prezidențiale, un candidat. Sîntem în februarie 2023. Acum mai e doar un an și ceva pînă la prezidențiale. Știm cine va fi candidatul Opoziției la prezidențialele din 2024?
România e o țară unică prin sinteza dintre latinitate și ortodoxie. Ortodoxia însă nu e prea bine văzută în Uniunea Europeană. Noi, românii, ar trebui să fim mîndri de ortodoxia noastră.
Cel mai mare bărbat de stat din Istoria României moderne e Ionel Brătianu. Răzvan Theodorescu l-a proclamat astfel, pentru că șeful Liberalilor a avut curajul de a trînti ușa mai marilor Lumii la Conferința de pace de la Paris.
Cine are azi curajul să trîntească ușa?
Nimeni.
Toți politicienii noștri pleacă trăgînd ușa după ei cu limba.
Răzvan Theodorescu ocupă un loc de frunte în Panteonul românesc în calitate de cărturar. Un cărturar implicat în viața Cetății. Suficient de lucid pentru a observa cu mîhnire slăbiciunile țării sale pe care n-a șovăit s-o definească drept România tranzacționistă.

La moartea sa analfabeții funcționali ce-și zic jurnaliști au semnat articole copiate după Wikipedia, mai precis după mizeriile trecute acolo de dușmanii lui Răzvan Theodorescu. Așa se explică faptul că marele cărturar a fost redus la ipostaza de omul lui Ion Iliescu, de conducător al TVR pe vremea guvernării FSN. L-am criticat și eu pe Răzvan Theodorescu pentru avatarurile sale politice.

Asta n-a însemnat c-am uitat o clipă de Cărturarul Răzvan Theodorescu. Nu cred că a fost vorba de răutate din partea jurnaliștilor. A fost vorba pur și simplu de analfabetism funcțional.

Ca să scrii despre marele cărturar Răzvan Theodorescu trebuie să citești. Să citești nu SMS-uri, ci Cărți, cum ar fi cele ale lui Răzvan Theodorescu.

Publicitate

Avertismentul unui mare actor: ” Se lucrează la foc continuu pentru distrugerea acestei țări și a acestei nații și nimeni nu se împotrivește”

Mihai Malaimare: „Se lucrează de fapt la foc continuu pentru distrugerea acestei țări și a acestei nații”

Cunoscutul actor Mihai Malaimare avertizează pe Facebook că se lucrează la foc continuu pentru distrugerea acestei țări și a acestei nații, a fibrei care a mai rămas din ce a moștenit acest neam de la înaintașii săi.

Se lucrează așa și pentru că nimeni nu se împotrivește, nimeni nu ia atitudine. Au încercat cele două femei să se ia în gură cu ăștia, dar fără succes, pentru că și ele sunt ușor de atacat.

Se manifestă Șoșoacă și într-o oarecare măsură acoperă o parte din nemulțumirile noastre, dar este rapid pusă la punct și iată, a început să tacă foarte zgomotos.

Tot aud că locuitorii Sectorului I merită ceea ce au, sau că bucureștenii sunt vinovați…Sunt prostii, votul nostru nu a contat nici cât negru sub unghie, iar acolo unde STS ul nu izbutise să schimbe rezultatele s-a furat la adăpostul promisiunii că nu vor funcționa camerele de supraveghere, așadar ajungem tot la faptul că votul este o prostie într-o societate tiranică, nedemocrată, liberală, de dreapta.

Nu avem sprijin în partidele de Opoziție, sunt tot ale Securității și așteaptă să preia locul tâlharilor de drumul mare care guvernează acum. Sincer, nu văd soluție democratică, țara este înconjurată de hiene care o sfâșie fără jenă, fără teamă de răspundere, arborând rânjetul sinistru al cuvântului Ghinion!Este vreo vină a cuiva?

Cu siguranță, dar asta se poate analiza și repara într-o lume normală ori ce trăim noi este anormalitatea la ea acasă. Divizat și învrăjbit, lăsat liber să înjure și să se răcorească pe rețelele de socializare, acest popor nu mai contează.

Singur și-a ucis liderii, singur și-a denigrat valorile, singur și-a pus lațul de gât și singur se va arunca în gol omorându-se nu doar pe el ci toată speranța Lumii. Dumnezeu, la care mă rog în fiecare clipă nu ne-a dat niciun semn, suntem locuitorii Sodomei și Gomorei, judecați și condamnați să ispășească de data aceasta nu pentru desfrânarea lor ci pentru neiubirea de țară, de aproape, de adevăr, de demnitate, de condiție umană.

Uitați-vă la cei care ne omoară ce chipuri sinistre au, cât de teribil este imprimat pe el semnul Fiarei și veți vedea cât de cumplit este destinul care ni s-a plămădit. Este destinul celor care au făcut din trădare un mod de viață

Când nemernicul trădător i-a arătat lui Traian drumul prin munte care cobora deasupra Sarmisegetuzei se scria deja acest destin nefericit al unui neam uriaș, puternic, dar care are în el sâmburele autodistrugerii. Vom ajunge la fundul sacului ca să înțelegem că merităm acest lucru.

În timp ce ne erau omorâți conducătorii, în timp ce ne era distrusă cultura am preferat să stăm cu botul în blidul de ciorbă ca și cum nu ne privea pe noi acest lucru. Ciorbari și mămăligari, am inventat proverbe care să ne justifice lașitatea și bucuria trădării, capul plecat sabia nu-l taie zicem de câteva mii de ani și ne bucurăm de câtă înțelepciune am izbutit să scornim.

Sabia nu taie niciodată capul plecat pentru că acel cap nu merită această onoare.Nu am să mă dezic de Dumnezeu, nu am să mă dezic de neamul meu în care cred, nu am să fug din această țară sortită a fi spulberată, dar mi-e foarte clar că ceea ce noi numim astăzi “român” este o minciună sfruntată aruncată în sufletele noastre de o istorie covârșitor nefericită. Voi trăi aici și voi muri aici cu dorul amintirii de a fi fost dac.

Istoria mea se oprește în clipa în care unul dintre noi l-a trădat pe Decebal. Atunci s-a născut această gloată care ține capul plecat și suportă balele acestor scursuri.

Da, am repetat istoria, am fost mari și ne-am prăbușit nu pentru că alții au fost neapărat mai tari ci pentru că noi nu am fost demni de ceea ce ne-a dat Dumnezeu, o țară infinit de frumoasă, infinit de bogată și pe care am pângărit-o numind-o Grădina Maicii Domnului și lăsând-o de fiecare dată pradă mizeriei din noi și din alții.!

Dacă am fi simțit ceva în cel mai ascuns colțișor al sufletelor noastre nu am fi permis așa ceva. Dumnezeu nu-ți face gard la curte și probabil că Edenul nu a fost aici sau nu va mai fi localizat aici. Aici pute a lene, a ticăloșie, a trădare, a nesimțire.

Această populație nu-l vrea pe Dumnezeu, măcar în asta descopăr o anume demnitate a necredinței și-mi scot pălăria, sunteți viteji, oameni buni în a susține și încuraja neomenia și v-ați așezat Anticristul în toate demnitățile posibile, laice și bisericești pentru a fi siguri de victorie.

Cât de minunată trebuie să fie bucuria distrugerii?Cât de desfătătoare trebuie să fie senzația sângelui care curge pe mâini?

Cât de hăulitor de asurzitoare trebuie să fie puterea de a rage blasfemii în timp ce-ți faci cruce mimând evlavia?

Îmi scot pălăria, nici eu, om de teatru care are cel de-al treilea ochi deschis nu mi-am putut imagina așa ceva.

Îmi scot pălăria și plec într-o lungă călătorie în timp. Mă duc să-l găsesc pe nemernicul care l-a trădat pe Decebal și am să-l omor cu mâinile mele!

Ec.Ilie Șerbănescu: ”Asta e colonie!Asta înseamnă colonie. Că nu o recunoaștem, asta e cu totul altceva…”

România nu va reuși să supraviețuiască impactului acestei crize. E greu să explic foarte simplist, dar e o imagine greșită, după părerea mea, nereală, că în România există o singură economie.

Asta spun doar statisticile.

În România există două economii. Una este economia străină, care are toate pârghiile strategice și toate avantajele. Și, foarte important, n-are decât o singură treabă: SĂ FACĂ PROFIT. Toate angaralele, … ea nu plătește nicio angara. Pentru că ea nu suportă armată, servicii secrete, ordine publică, sector bugetar, pensii, sănătate, educație. Toate astea le suportă economia ailaltă.

Toată povara e pe asta. Care sunt niște întreprinderi de trei parale, din care să dea Dumnezeu să nu, dar eu cred că cel puțin 100.000 vor dispărea.

E un impact pe care n-are cum să-l depășească. Asta e părerea mea. Și atunci, va deveni o problemă. Nu știu în ce măsură Uniunea Europeană va băga bani ca s-o salveze, că va trebui salvată. Trebuie să fim foarte clari că UE are în vedere să obțină bani de aici, nu să bage bani aici.

Eu cred că nu va reuși această chestiune și atunci există pericolul ca toți cei care au interese pe aici, dintre cei care sunt acuma, cel puțin ăia trei care au fost totdeauna în istoria României, să împartă România. Simplu. Simplu. Simplu. Simplu.

Sunt niște semne îngrozitoare din punctul ăsta de vedere. Vă spun lucruri…

1. România, eu o spun deschis așa, sub forma asta, n-are voie să-și lege provinciile între ele cu mijloace moderne.
2. Investițiile germane nu depășesc, în general, Arcul Carpatic.
3. Americanii implicați aici au un coridor, așa: Deveselu- Craiova- Mihail Kogălniceanu- și ieșitul la mare. Pentru americani nu prea există Ardeal. Pentru nemți și americani nu există Moldova. Iar Rusia este totdeauna aicea, gata să își ia partea. Rusia a ajuns într-o stare, în momentul de față, în care e un fel de mireasă. Ea e curtată de toți. Ea nu trebuie să facă nimic. Se va alege cu ceva, indiferent ce va face.

E complicată ecuația Germania-Rusia. A existat dintotdeauna. Ei 20 de ani au colaborat și s-au bătut între ei. Cam asta este ponderea. Și după aia au luat-o de la început, împărțind ce aveau în preajmă.

Nu știu dacă e un ton pesimist. Știți care a fost problema care, zic eu, că a fost problema României? Că au fost totdeauna vreo trei. Că, dacă ar fi fost unul singur, poate n-ar fi fost…

Dacă, de pildă, acuma ar fi unul singur, să zicem America sau Germania. Te-ar stoarce, domnule, ca pe o lămâie, dar nu i-ar lăsa și pe ăilalți. Așa, sunt toți! E hărtăneală! Nu poți să reziști la așa ceva.

Asta e colonie. Asta înseamnă colonie. Că nu o recunoaștem, asta e cu totul altceva.

Autor: Ilie Șerbănescu în dialog cu jurnalistul Mirel Curea de la  Evenimentul zilei