CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

23 august – zi de comemorare și condamnare a pactului tâlhăresc dintre Hitler și Stalin, în urma căruia URSS a cotropit străvechile pământuri românești Basarabia, Bucovina de nord și ținutul Herța

 

 

 

Românii, polonezii, finlandezii, letonii, estonienii și lituanienii își amintesc că la 23 august 1939  Uniunea Sovietică și Germania nazistă, au semnat la Moscova Pactul tâlhăresc Ribbentrop-Molotov, în urma căruia cele două țări totalitare conduse sângeroșii dictatori Stalin și Hitler, au căzut de acord să-și împartă Europa de est.

În baza acestui acord, Basarabia, Bucovina de nord și Ținutul Herța, străvechi teritorii locuite de români, au fost cotropite și anexate de URSS.

 

 

 

 

 

 

 

Nu uităm și nu iertăm…

 

 

 

La 29 septembrie 2008, Parlamentul European a declarat, în ciuda protestelor Rusiei, continuatoarea fostei URSS ziua de 23 august drept  Zi a Comemorării Victimelor Fascismului şi Comunismului.

Stabilirea zilei de 23 august ca zi de comemorare a victimelor totalitarismului a fost sprijinită și de Declarația de la Vilnius din 2009 a Adunării Parlamentare a OSCE.

 Republica Moldova s-a alăturat deciziei Parlamentului European și a hotărât să marcheze la rândul său pe 23 august Ziua europeană a comemorării victimelor fascismului şi comunismului, pusă în aplicare încă din 2009.

Această zi se va numi Ziua de comemorare a victimelor nazismului și stalinismului, iar cetățenii republicii, inclusiv televiziunile, au fost invitate să se alăture în ținerea unui minut de reculegere, a spus  Maia Sandu, până de curând prim ministru al guvernului R.Moldova. 

 

 

 

 

Pactul Ribentrop Molotov

 

 

 

 

 

 

 

 

08/12/2019 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Tragedia vasului Struma și torpilarea de către Aliaţi şi puterile Axei,a ofertei privitoare la emigrarea populaţiei evreieşti, făcute de mareşalul Antonescu

Cazul Struma și oferta Mareșalului Antonescu

În 16 decembrie 1941 vasul Struma sub pavilion panamez părăsește Constanța având la bord 769 evrei români emigranți cu destinația finală Palestina.

Ajung la Istanbul unde autoritățile turcești nu le permit nici să debarce nici să-și continue drumul.

Arabii făceau presiuni să nu le permită debarcarea iar britanicii, care controlau Palestina, să nu-i lase să ajungă acolo. Timp de zece săptămâni vasul rămâne ancorat în rada portului, pasagerii fiind aprovizionați cu alimente și medicamente de către comunitatea evreiască din oraș.

Britanicii, la presiunea organizațiilor evreiești, acceptă în final să acorde certificate palestinene dar numai pentru 70 de copii.

Deși autoritățile turcești au promis că nu vor intreprinde nimic până în 26 februarie, în 23 februarie poliția turcă intervine în forță cu 80 de polițiști. Înfrâng opoziția pasagerilor și cu un remorcher tractează vasul Struma 30 de mile (aprox. 48 km) apoi îl abandonează seara în Marea Neagră, fără să fie aprovizionat cu alimente, apă, carburanți și cu motorul aflat în reparație.

În dimineața zilei de 27 februarie 1942, vasul Struma se scufundă. Din cei 769 pasageri reușește să supraviețiuască unul singur: David Stolier.

El descrie ce s-a întâmplat astfel:

Mareaera foarte liniștită. Vasul stătea pe loc. Brusc, cu puțin înainte de ora nouă dimineața, o puternică explozie zguduie vasul care în câteva minute se scufundă. Eu am fost aruncat peste bord de forța exploziei1“ (pag.582).

Se agață, la fel ca alți naufragiați, de bucățile de lemn de la suprafață, dar din cauza apei reci, rând pe rând se scufundă toți astfel că până la amiază rămâne singur.

Șansa lui a fost haina de piele pe care o purta și care l-a protejat de frig. A doua zi dimineața a fost salvat de un mic vas turcesc.

 

 

 

 

 

 

Documentul de călătorie al singurului supravieţuitor, David Stoliar, in varsta de 18 ani, originar din Bucureşti.

 

Dezastrul vasului Struma a atras atenția lumii asupra situației evreilor din țările Axei.

Opinia publică britanică face presiuni asupra guvernului pentru a permite emigrarea în Palestina, iar Marele Muftiu al Ierusalimului face presiuni să nu fie acceptați emigranți evrei.

Nemții transmit instrucțiuni Misiunii Germane de la București să facă presiuni asupra autoritților românești să fie mai restrictivi în acordarea vizelor de emigrare.

 

 

 

 

 

Imagini pentru maresalul antonescu photos

Foto: Mareşalul Ion Antonescu

 

Mareșalul Antonescu informează organizațiile evreiești că au fost depuse 75.000 de cereri de emigrare, dar pentru a le onora statul român estimează cheltuieli de 100 milioane de dolari, sau 1.330 $ de persoană, pe care așteaptă să-i fie decontați de organizațiile evreiești.

Referitor la această ofertă Killinger, ambasadorul Germaniei la București, i-a spus lui Lecca, ministrul român care se ocupa de evrei, că Antonescu: „vrea să lovească două păsări cu o singură piatră să scape de un mare număr de evrei într-o manieră confortabilă” (pag.583).

Congresul Mondial Evreiesc acceptă oferta și solicită Departamentului de Stat al SUA să-i permită să deschidă un cont în Elveția în care să adune donațiile și să facă decontările către România.

Britanicii fac presiuni asupra americanilor să nu permită deschiderea contului pe motiv că România este țară beligerantă, de fapt ca să blocheze emigrarea evreilor români în Palestina.

După opt luni este în sfârșit aprobată licența pentru deschiderea contului din Elveția. SUA însă nu mărește cota de imigranți pentru evreii din sfera de influență a Axei.

Preferă să-și folosească infrastructura navală pentru a transporta prizonierii de război germani.

Între 1942 și 1945 au fost transportați în SUA 371.683 prizonieri germani și 50.273 prizonieri italieni. (Pag.584).

Până la urmă britanicii acceptă să mărească cota totală anuală de imigranți în Palestina de la 15.000 la 20.000. Foarte puțini evrei însă au ajuns în Palestina ca urmare a acestui aranjament.

Oferta lui Antonescu a fost torpilată și de puterile Axei și de Aliați. Deși rezultatul ofertei a fost mic „el a arătat lumii România nu a barat drumul evreilor care doreau să părăsească țara” (pag.585).

Revenind la naufragiul vasului Struma s-au făcut diverse ipoteze privind cauza. S-a presupus că s-a lovit de o mină, că ar fi fost torpilat de un submarin german, că s-ar fi scufundat pentru că era șubred, lăsând să se înțeleagă responsabilitatea autorităților românești care i-au permis să iasă în larg.

Adevărul a ajuns să fie cunoscut după 36 de ani când au fost publicate documente din arhiva flotei sovietice.

Vasul Struma a fost torpilat de un submarin sovietic.

Referitor la acest eveniment apare în arhivă următoarea apreciere: „Sergentul major U.D. Cenov, comandant de unitate, sergentul G.G. Nosov și soldatul operator torpile din cadrul Flotei Sovietice de Război, I.M. Filatov, au demonstrat un curaj exemplar în acțiune”2 (pag. 296).

Să recapitulăm: marea era liniștită, vizibilitate perfectă la ora nouă dimineața, pavilion panamez, deci o țară neutră, vasul era de pasageri nu de război (n-avea tunuri, mitraliere sau torpile), vasul era în derivă (avea motorul oprit), probabil că pe punte se vedeau pasagerii și atunci ce-o fi fost în mintea acestor „bravi” marinari sovietici atunci când au decis să-i trimită o torpilă?

Încă o dovadă a gradului de dezumanizare a omului nou sovietic. Despre ce „curaj exemplar în acțiune” poate fi vorba când ataci un vas civil, fără nicio posibiltate de ripostă?

Nici până astăzi oficialitățile rusești nu și-au exprimat regretul pentru că au provocat moartea a 768 bărbați, femei, din care 70 de copii.

Despre oferta mareșalului Antonescu de a permite să emigreze toți evreii români care doresc s-o facă s-a vorbit foarte puțin în lucrările de specialitate.

Dacă Aliații ar fi onorat-o multe suferințe ale evreilor deportați în Transnistria ar fi fost evitate și multe vieți salvate.

 

 

http://www.ziarulnatiunea.ro/Ioan Ispas

 

 

Bibliografie:

 

  1. Nora Levin. The Holocaust. The destruction of European Jewry 1933-1945, editura Schocken Books, New York, 1973, pag.581-584.

  2. Martin Gilbert. The Holocaust. A History of the Jews of Europe during The Second World War, editura Henry Holt and Company, New York, 1986, pag. 296.

 

 

 

CITIŢI ŞI :

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2013/05/16/scufundarea-vasului-struma-o-crima-sovietica-ascunsa-timp-de-decenii/comment-page-1/

15/12/2016 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

O ISTORIE MAI PUTIN CUNOSCUTA: MASACRAREA UNOR MILITARI ROMANI DE CATRE CIVILI MAGHIARI, IN LOCALITATEA AITA SEACA DIN TRANSILVANIA

 

 

 

 

 

 

 

 

In septembrie 1944, mai multi militari romani sunt ucisi de etnicii maghiari din localitatea Aita Seaca.

Dupa citeva zile, 12 etnici maghiari sint executati, de trupele paramilitare cunoscute sub numele de “Garzile lui Maniu”, dupa o cercetare sumara.

 

 

 

 

Aita_Seaca_4

 

 

 

Garzile lui Maniu

 

 

Garzile lui Maniu, Voluntarii lui Iuliu Maniu sau Legiunea lui Maniu.

Sunt numele sub care au fost cunoscuti circa 50.000 de oameni inrolati in toamna lui 1944 la solicitarea Partidului National Taranesc in “Regimentul de Voluntari”, o formatiune care-si propusese sa ajute reinstalarea administratiei romanesti pe teritoriul Ardealului de Nord, care fusese cedat Ungariei prin Dictatul de la Viena, in 1940.

Încă din luna septembrie 1944 s a constituit în Bucureşti un Comitet Naţional cu misiunea de înrolare şi organizare a voluntarilor pentru Ardeal într o legiune (ulterior numit Regiment) purtând numele „Iuliu Maniu”.

Comitetul era o iniţiativă a PNŢ. Legiunea urma să asigure spatele frontului, dar voluntari au fost încadraţi şi în unităţi operative pe front. Formaţiunea trebuia să sprijine reinstalarea autorităţilor române în Ardealul de Nord, pe măsura avansului trupelor române şi ruse.

Conform ziarului „Ardealul”, oficiosul PNŢ, un total de 50400 voluntari ar fi plecat pe această filieră.

Dintre aceştia, 600 constituiau cea mai activă unitate para militară a Legiunii, anume Batalionul de voluntari Braşov, ce a desfăşurat activităţi în spatele frontului, în judeţele Trei Scaune, Ciuc, Odorhei şi Mureş. Comandant era căpitan Gavrilă Olteanu, din Târgu Mureş, refugiat între 1940 1944 la Braşov şi autointitulat „colonel”.

 

Sursa

 

 

Aita Seaca

 

La data de 3 septembrie 1944, la nord de localitatea Aita Seaca se dau lupte grele. Sub presiunea unui contra-atac inamic, sprijinit de tancuri, fortele romanesti se retrag. Pe 4 septembrie, mai multi etnici maghiari din localitatea Aita Seaca au capturat un numar ramas necunoscut de militari romani, pe care ii tortureaza si-i ucid.

Numarul exact al militarilor romani nu este cunoscut, se vehiculeaza cifre cuprinse intre 13 si 100.“Nagy Alexandru, de 21 de ani, si Nagy Andrei, de 24 de ani, i-au taiat picioarele si mâinile si au zdrobit craniul, cu toporul, unui locotenent român care era ranit.

Acesta s-a rugat de ei sa-i crute viata, pentru ca are de hranit patru copii. O alta parte din maghiari s-au urcat cu mitralierele in turla bisericii reformate si i-au mitraliat pe soldatii români aflati in retragere. Nagy Andrei a mai taiat capul unui ostas român”.

 

Sursa

 

Razbunarea

 

Pe 7 septembrie, trupele romanesti reiau ofensiva si pe 10 septembrie, frontul depaseste localitatea Aita Seaca. La 26 septembrie, in localitate apare un grup condus de Gavril Olteanu, comandantul Batalionului de Voluntari Braşov, din cadrul Regimentului de Voluntari “Iuliu Maniu”.

Dupa o ancheta sumara, 11 etnici maghiari sint condamnati la moarte si executati: noua prin impuscare si doi prin decapitare. Alti doi etnici maghiari vor muri din cauza ranilor.

La 12 noiembrie, P.S. Vîsinski îi va cere lui Sănătescu desfiinţarea acestui „detaşament înarmat care comite acte arbitrare criminale”, şi trimiterea în judecată a comandantului Olteanu.

Preşedinţia Consiliului de Miniştri va îndeplini imediat cererea şi se va delimita clar de activităţile lui Olteanu. Similar va proceda şi Iuliu Maniu care va afirma că nu şi a dat consimţământul pentru ca acel batalion să i poarte numele.

„Batalionul de voluntari” va fi dizolvat la Aiud de către Corpul de Munte, iar Gavrilă Olteanu arestat şi asasinat în închisoare, în august 1946. Unele documente susţin sinuciderea.

 

 

Sursa

 

 

Gavrilă Olteanu nu a fost arestat, insa, pentru episodul de la Aita Seaca, ci in calitatea sa de comandant al Sumanelor Negre, organizatie subversiva anticomunista, formata din fosti ofiteri ai Armatei Romane.

In paralel, la Bistriţa – Năsăud, sub numele pădurarului Ion Mureşanu se ascundea Gavrilă Olteanu, fostul conducător al Gărzilor Iuliu Maniu, care încerca să creeze o organizaţie denumită “Sumanele Negre”. […]

La Vatra Dornei, pe data de 1 mai 1946, în casa avocatului Octavian Fedorciuc, vicepreşedintele Partidului Naţional Ţărănesc din judeţul Cîmpulung Moldovenesc, unde se găsea locotenentul american Bill Hamilton cu interpretul Theodor Manicatide, şi-au făcut apariţia studenţii
Dumitru Steanţă şi Nicolae Paleacu, sub numele conspirative de Oprea şi respectiv Moldoveanu, ambii foşti participanţi în Gărzile Iuliu Maniu. […]

In cursul acestei luni, Gavrilă Olteanu a fost arestat în vederea înscenării unui proces politic pentru discreditarea partidelor de opoziţie în faţa străinătăţii, înaintea alegerilor fixate pentru 19 noiembrie 1946.

La puţin timp după arestare, Gavrilă Olteanu s-a sinucis într-o celulă din Ministerul de Interne, luând o fiolă de stricnină.

Işi dăduse seama de angrenajul în care fusese târât…

 

SURSA

 

Desi evenimentele dintre anii 1940-1944 din Ardealul de Nord au fost cercetate de o comisie speciala, rezultatul anchetei autoritatilor romane a fost mai degraba unul politic, urmarindu-se invinovatirea Partidului National Taranesc.

In final, anchetele asupra atrocitatilor maghiarilor asupra romanilor, dar si asupra incidentelor de genul celui de la Aita Seaca au fost incheiate fara prea multe condamnari, urmarindu-se “infaptuirea prieteniei romano-maghiare”:

[…] s-a urmărit atenuarea animozităţilor dintre cele două comunităţi, prin decretarea vinovăţiei egale şi deci, ştergerea episoadelor dramatice. Cercetările întreprinse de către Uniunea Populară Maghiară, au ajuns la concluzia că “peste faptele petrecute trebuie tras valul uitării, pentru că altfel nu se poate înfăptui prietenia româno-maghiară“.

Prin casarea dosarelor “s-a urmărit a nu se mai răscoli vechi animozităţi, ci să se calmeze spiritele, în scopul de a se putea păşi la munca rodnică de construcţie a socialismului”.
Sentinţa definitivă a Tribunalului Bucureşti, din 1954, a fost concepută în aşa fel încât să ofere imaginea unui echilibru între cele două grupări etnice şi a unei justiţii imparţiale; prin urmare au fost condamnaţi şi maghiari şi români.

 

Sursa

 

Lucru care nu a impiedicat UDMR sa scoata, in 1995, o “Carte Alba” care “denunta atrocitatile” comise de romani in Transilvania.

 

Sursa

 

 

CITITI SI:

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2010/08/23/video-rani-care-nu-se-vindeca-masacre-in-transilvania-de-nord-1940-1944/

07/04/2015 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , | 7 comentarii

%d blogeri au apreciat: