PROF. Scott Yenor: URMĂTOAREA FRONTIERĂ A REVOLUȚIEI SEXUALE ESTE SEXUALIZAREA COPILĂRIEI

Scott Yenor este profesor de științe politice la Universitatea de Stat din Bois,SUA  și președinte al Departamentului de științe politice al acestei universități. Predă cursuri de filozofie politică și a publicat de asemenea  lucrări în care a tratat o varietate de subiecte,inclusiv despre Iluminismul scoțian, statutul filosofic al religiei revelate, literatura americană și familia în gândirea politică modernă. Este autorul remarcabilelor lucrări ”Family Politics: The Idea of ​​Marriage in Modern Political Thought” (Politica familială: Ideea de căsătorie în gândirea politică modernă), publicată în 2011 și ”THE RECOVERY OF FAMILY LIFE: EXPOSING THE LIMITS OF MODERN IDEOLOGIES”(RECUPERAREA VIEȚII DE FAMILIE:EXPUNEREA LIMITELOR IDEOLOGILOR MODERNE (2020).


Sexualizarea copilăriei este următoarea frontieră a revoluției sexuale.

Ce se întâmplă dacă revoluția sexuală nu este nici măcar pe jumătate încheiată? Revoluționarii sexuali au avut multe victorii începând cu anii 1960, dar nu și-au îndeplinit încă cele mai mari ambiții. Promovarea sexualității în copilărie îi va aduce mai aproape de obiectivul lor,scrie profesorul american Scott Yenor în https://www.firstthings.com //the-next-frontier-in-the-sexual-revolution.

Revoluționarii sexuali din anii ’60 sperau să obțină eliberarea totală subminând instituțiile și manierele care „reprimau sexualitatea”.

Într-o atmosferă lipsită de represiune, credeau ei, toate expresiile sexualității vor fi binecuvântate, în timp ce cei care au învățat că există un mod corect și un mod greșit de a face sex vor fi stigmatizați ca puritani – sau mai rău decât atât.

Cu toate acestea, sfârșitul represiunii este departe. Revoluționarii sperau să vadă căsătoria dispărând, dar majoritatea americanilor încă se căsătoresc, iar majoritatea căsătoriilor durează o viață.

Revoluționarii au câștigat acceptarea publică a homosexualității și apoi a căsătoriei între persoane de același sex, dar numărul homosexualilor practicanți nu a crescut.

Revoluționarii sperau să elibereze sexul de legătura cu relația durabilă, dar perversitatea polimorfă nu a devenit încă norma americană.

Revoluționarii au subminat învățătura morală și sexuală a celui mai mare dușman al lor, credința creștină, dar majoritatea bisericilor continuă să traseze linii privind comportamentul sexual. Lucrurile ar putea fi mai rele.

Conservatorii susțin adesea că revoluția sexuală se va lovi de „limitele naturale”. Poate că principala limită naturală este respectarea inocenței sexuale a copiilor. Societatea noastră s-a opus multă vreme gândirii copiilor ca fiind obiecte sexuale sau ființe sexuale și rareori i-a încurajat pe copii să se angajeze în joc și explorare sexuală. 

Copilăria este un moment de cultivare a autocontrolului, de încurajare a modestiei sexuale și de transformare a rușinii în virtute sexuală. Aplicăm această limită prin legile privind vârsta consimțământului și prin legile împotriva pornografiei infantile.

Dar revoluționarii sexuali nu respectă această limită „naturală”. Ei consideră copiii ca fiind ființe sexuale cu dorințe sexuale, care doresc să se împlinească.

Liderii revoluției sexuale credeau că societatea creștină și burgheză se va prăbuși, dacă progeniturile lor ar fi crescute într-un mediu „de afirmare sexuală”, fără „represiune”.

Pentru Wilhelm Reich, „abstinența la copii” este „patologică și provoacă chiar haosul pe care se simte chemat să îl stăpânească”. Herbert Marcuse spera că revoluția ar putea „erotiza zone, timpuri și relații care erau tabu înainte”, cum ar fi copilăria. Influentul Alfred Kinsey a crezut că distincția dintre sexualitatea infantilă și cea adultă va dispărea într-o societate cu adevărat neopresivă.

Sexualizarea copiilor

Pentru revoluționari, eșecul de a sexualiza copilăria explică de ce revoluția sexuală nu a avansat mai mult. Prin urmare, mulți adoptă un nou termen: „educație sexuală cuprinzătoare” care începe mai devreme și încurajează activitatea sexuală reală.

Revoluționarii se ocupă de educația sexuală timpurie sub standardele relativ moderate de oprire a sarcinii, prevenirea abuzurilor și oprirea bolilor cu transmitere sexuală.

Scopul lor final este ca instituțiile publice să normalizeze tratarea copiilor ca ființe sexuale.

Ei speră că educația sexuală timpurie va afecta obiceiurile și afecțiunile copiilor și le va modela acțiunile și atitudinile.

Giganții noștri tehnologici încurajează sexualitatea din copilărie. Cuties, filmul recent de pe Netflix, poate face pentru sexualitatea copilăriei ceea ce Will și Grace au făcut pentru căsătoria între persoane de același sex.

Cine poate uita povestea unui tânăr de unsprezece ani? Agenții de publicitate au abandonat demult ideea că pre-adolescenții sunt inocenți sexual.

Și legile cu privire la vârsta consimțământului sexual se schimbă. Deși rămâne o infracțiune, de exemplu, pentru un tânăr de optsprezece ani să întrețină relații sexuale cu o persoană de doisprezece ani, judecătorii pot numi acum un astfel de sex voluntar, dar nu consensual și pot reduce pedeapsa pentru făptuitor (atât timp cât decalajul de vârstă este de zece ani sau mai puțin).

Astfel, sprijinul legal pentru menținerea inocenței sexuale a copiilor este erodat. În curând, legile vârstei consimțământului vor cădea în desuetudine, la fel ca formele anterioare de reglementare sexuală.

Noua educație sexuală comprehensivă scoate în evidență toleranța pentru fluiditatea sexuală și stilurile de viață alternative.

Învață copiii mici despre „plăcerea sexuală, despre corpurile lor sexuale născute și despre intimitatea sexuală”, după cum spune un scriitor.

Copiii pot afla despre consimțământ, practicând intimitatea sexuală în școala primară, așa cum au făcut în Germania. Pe măsură ce școlile adoptă educație sexuală timpurie, intimitatea sexuală va fi predată mai devreme și explorarea corpului va trece de la descurajată, la opțională, la încurajată.

Dacă copiii sunt, prin natura lor, ființe sexuale, așteptați-vă ca natura lor sexuală să se dezvăluie mai devreme: Dacă copiii sunt sexuali de la naștere, revoluționarii nu pot spune niciodată „că este prea devreme”.

Educația sexuală

Mulți părinți sunt dezgustați de educația sexuală a copilăriei timpurii. Dar mulți au renunțat în mare măsură la rolurile lor de părinți, având încredere în experții care le vor îndoctrina copiii. Părinții de astăzi sunt ei înșiși produse ale revoluției sexuale și este posibil să vadă mai puține motive pentru a-și proteja copiii decât strămoșii lor.

Ca urmare, rezistența la acest nou „brand”, cel al „educației sexuale”, nu va fi ceea ce a fost.

Copiii sexualizați, lipsiți de un sentiment de rușine și încurajați să fie fluizi sexual, vor fi mai puțin susceptibili să susțină căsătoria și paternitatea responsabilă. Sexualitatea va fi detașată, în continuare, de căsătorie. Stilurile de viață alternative și sprijinul pentru pedofilie vor deveni tot mai frecvente, iar pornografia va fi mai populară. Autocontrolul sexual va fi mai puțin frecvent.

Sexualizarea copilăriei este următoarea frontieră a revoluției sexuale. Ea vine îmbrăcată în blana de oaie a „prevenirii sarcinilor” și a promovării „stilurilor de viață sănătoase”, dar este în fapt doar un lup, care va deteriora sexualitatea umană – și va submina ceea ce rămâne din etica noastră maritală și familială, subminând civilizația însăși.

Publicitate