Ce este adevar in mitul „Sibenbürgen”, al ctitoririi celor 7 cetăți transilvane de către sași ?
Istoria consmneaza ca regele Andrei al II-lea al Ungariei (1205-1235) a adus în Țara Bârsei ordinul Cavalerilor Teutoni în anul 1211.
Aceasta actiune a fost posibilă după victoria Cruciadei a IV-a asupra Imperiului Roman de Răsărit și cucerirea Constantinopolelui de catre Cruciati.
Urmărind interese strategice proprii și anume crearea unui stat cruciat pro defensio Christianitatis (pentru apărarea creștinătății), supus autorității Curiei Papale, ordinul Cavalerilor Teutoni a intrat în conflict cu regele Ungariei, cavalerii fiind expulzați din Transilvania în anul 1225 de regele Andrei al II-lea (cf. Wikipedia).
Primii coloniști sași sunt aduși în anii `20 ai aceluiași secol de același Andrei al II-lea, care a emis o „Bulă de Aur” prin care le confera o serie de privilegii (că nu dădea din visteria proprie), prin care li s-a permis constituirea unui comitat condus de un comite regal, bucurându-se de statut autonom, sub numele de Pământul crăiesc, compus din șapte scaune, motiv pentru care respectivul teritoriu a purtat și denumirea Șapte Scaune (Sieben Stühle).
Sașii din Țara Bârsei și cei din nord-estul Transilvaniei au fost organizați în cadrul districtelor regale ale Brașovului și Bistriței (ibid).
Mitul „Sibenbürgen”, care ca orice mit conține un sâmbure de adevăr dar și multe fabulații, ne spune că harnicii și pricepuții sași s-au apucat de „arbait” și au construit cu mânuțele lor cele șapte mândre cetăți de la care s-a tras numele Transilvaniei, „Sibenbürgen”, pe „săsește”.
Numai că nu este tocmai așa…
Cetățile existau mai de demult, ei doar au fost puși stăpâni acolo, profitând de faptul că statul românesc (al doilea Imperiu Valaho-Bulgar, înființat de frații români Asan și Petru la 1885 la sud de Dunăre) nu putea veni în ajutorul ardelenilor, fiind prins în luptele balcanice cu Imperiul latin de Constantinopol și Imperiul de Niceea, adică ce mai rămăsese din Imperiul Roman de Răsărit (numit greșit de istorici Bizantin).
Mai mult Transivania era cunoscută de mai mult fie sub numele de Dacia, fie sub numele de Septem Castrum, denumire latină, mult anterioară sosirii primilor germani pe plaiurile mioritice.
În sprijinul acestor idei prezint mai întâi o Hartă a lumii din anul 1050, de tipul hărţii benedictinului Beatus din Liebana, secolul VIII. Dacia apare între Tisa, Dunăre şi Nistru.
De remarcat este că doar Dacia şi Galia Belgica au reprezentată şi stema în culori.
Dacia era un stat puternic în Europa pe atunci, lucru subliniat de noi şi din alte izvoare.
Detaliu de pe hartă din care reiese clar numele Dacia. Dacă ţinem cont de efectul timpului asupra culorilor şi acceptăm constatările lui Ioan Mungiu, cum că negrul din stema Daciei a fost galben, redescoperim tricolorul! (www.cultura-romana.com , pag. 181-183).
Există mai multe hărți care numeau Ardealul cu denumirea latină de Septem Castrum, dar noi le vom prezenta doar pe cele anterioare sosirii sașilor aici!
Harta lumii de mai sus (în imagine aveți un detaliu și un detaliu la detaliu) este datată la anul 1108, având autor pe Henry Chanoine de Mayence (azi Mainz) și dedicată împăratului german Henri V, în jurul anului 1110.
La nord de Danubius și peste Tisa este înscris DASCIA 7 KASTRA.
La sud de Dunăre este înscris Mesia, Tracia, Constantinopol, Hellespont, Histria, etc. Peste Danubius este înscris: Pannonia, Noricos, Retia și altele.
Ungaria nu era marcată, ceea ce înseamnă că pe la anii 1100, biserica romană nu era activă pe acele meleaguri (www.cultura-romana.com , pag. 745).
Europa Mundi Pars Quarta, an 1119. Hartă a călugărului Lambert din St. Omen publicată în Liber Floridus după anul 1125. Manuscrisul Gand (pag. 481), editura Deroleszpe, Paris.
O reprezentare schematică, forţată să intre în tiparul circular, dar plină de date de cel mai mare interes pentru noi.
În stânga sus se poate citi clar: GOTHI, adică Geţia, Muntenia şi Moldova, Dacia adică Transilvania, Septen Trion adică Banatul cu aceeaşi denumire cu care apare şi pe hărţile lui Nicolas de Cusa (an 1491), Beneventanus (an 1507) şi Waldseemueller (an 1511).TRION = Terendo boves. Boves înseamnă comună din mai multe municipalități.
În Italia 7. Deci la anii 1100 exista deja denumirea de Șapte cetăți! (www.cultura-romana.com, pag. 731).
Și o ultimă hartă, cea a lui Angelo Durcert, an 1300, ce se găseşte la biblioteca universitară Basilea, Elveţia.
Inscripţia de sus, alăturea de cele şapte cetăţi transilvane este: „Regno Septem Castra”, adică „Regatul Şapte Cetăţi”.
Este vorba de Transilvania anului 1200, un regat/voievodat separat, independent.
În comentariul de mai jos, la o dată ulterioară se pot distinge cuvintele: „Hec est…transsiluania…septe castra…vngari u vocat…ergiul” sau pe limba noastră „Aici este… Transilvania…şapte cetăţi…ungurii îi spun erghiul (Ardeal)”.
Detalii de pe stemele cetăţilor, soarele, luna, vulturul cu peştele în cioc, capul de vultur, indică fără echivoc că pe la anii 1200-1300, Transilvania era un stat de sine stătător şi nu avea nimic din simbolurile ce apar pe stemele Ungariei, Poloniei sau germanilor.
Pe vremuri erau și sași onești.
Sper să mai fie și azi!
CER SI PAMANT ROMANESC 