CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

CNSAS A DEZVĂLUIT CĂ SECURITATEA comunistă a fost implicată în activităţi de recrutare şi dirijare a sute de elevi minori pentru a-și turna colegii, părinţii acestora şi bineînţeles profesorii


CNSAS a transmis Parchetului General mii de documente cu privire la foşti ofiţeri de Securitate care au recrutat elevi

Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii (CNSAS) a anunţat recent că a trimis procurorilor militari 2.680 de documente cu privire la activitatea desfăşurată de 32 de foşti ofiţeri de Securitate, care au fost implicaţi în activităţi de recrutare şi dirijare a peste 838 de elevi minori în ultimii ani ai regimului comunist.

În data de 12 ianuarie 2022, Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a remis Parchetului General – Secţia Parchetelor Militare de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie un număr de 2.680 documente identificate în arhiva proprie, cu privire la activitatea desfăşurată de 32 de foşti ofiţeri de Securitate, care au fost implicaţi în activităţi de recrutare şi dirijare a unui număr de peste 838 de elevi minori în ultimii ani ai regimului comunist”, se arată într-un comunicat al CNSAS, comentat de https://www.defenseromania.ro/cnsas-a-transmis-parchetului-general-mii-de-documente.

” Copiii erau racolaţi în vederea încadrării informative a colegilor lor de clasă, a colegilor de cămin, şi în mod special a părinţilor, şi bineînţeles a profesorilor” a declarat purtătorul de cuvânt al CNSAS, Cazimir Ionescu.

El a mai precizat că CNSAS verifică şi situaţia ofiţerilor de Securitate care s-au ocupat de recrutarea minorilor pe post de informatori.

Ţinta informărilor erau colegi, părinţii acestora şi profesori

Cazimir Ionescu, a explicat că elevii erau recrutaţi după proceduri similare cu cele obişnuite.

În aceste fişe erau trecute şi datele părinţilor, unde lucrau aceştia, domiciliul, dacă erau în evidenţa Securităţii şi altele de acest gen.

În plus, precizează Cazimir Ionescu, ei trebuiau să semneze angajamente la fel ca restul colaboratorilor Securităţii.

Organizaţiile de pionieri, botezul comunist pe care îl primeau elevii pe  vremea lui Ceauşescu

„Copiii erau racolaţi în vederea încadrării informative a colegilor lor de clasă, a colegilor de cămin, şi părinţilor acestora, în mod special a părinţilor, şi bineînţeles
a profesorilor. Erau preferaţi elevii căminişti pentru o mai bună pătrundere, fiindcă ei aveau colegi şi din restul judeţului”, spune Cazimir Ionescu.

El a precizat că în majoritatea cazurilor, elevii erau scoşi de pe lista informatorilor la terminarea liceului, asta desigur în cazul celor care nu îşi continuau studiile la facultate.

Tragerea la răspundere a ofiţerilor de Securitate

În privinţa ofiţerilor care au recrutat minori pe post de informatori, Cazimir Ionescu a spus că aceştia vor fi verificaţi de CNSAS.

Categoria „elevi informatori” nu există în actuala lege de funcţionare a CNSAS, aşa că până când proiectul de modificare a legii va ajunge în plenul Parlamentului, ar trebui inclusă şi această categorie în text.

În plus, Cazimir Ionescu e de părere că legea ar trebui să precizeze clar trei categorii de relaţii cu fosta Securitate: cei care nu au decât dosar de urmărire, cei care au semnat angajamente de colaborare şi cei care au făcut „poliţie politică”.

Şi asta pentru că actuala lege nu cuprinde ceea purtătorul de cuvânt al CNSAS a numit, categoria intermediară a celor care nu au făcut „poliţie politică”, dar au dat informaţii fostei Securităţi.



CNSAS continuă identificarea documentelor necesare instrumentării probaţiunii în dosarul deschis de Parchetul General – Secţia Parchetelor Militare de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în urma sesizării depuse în 2021.

În luna mai 2021, CNSAS a sesizat Parchetul General în legătură cu săvârşirea unor infracţiuni contra păcii şi omenirii de către foşti ofiţeri de Securitate şi Miliţie, care au recrutat mii de elevi în ultimele două decenii ale dictaturii comuniste din România.

CNSAS, arhive şi dosare

„Colegiul Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a hotărât transmiterea către Parchetul General – Secţia Parchetelor Militare de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a unei sesizări in rem, privind posibile infracţiuni contra păcii şi omenirii, săvârşite de foşti ofiţeri de Securitate şi Miliţie, cu precădere în ultimele două decenii ale dictaturii comuniste din România, prin recrutarea ca surse a mii de elevi care nu împliniseră vârsta de 18 ani. 

Aceste abuzuri, comise de angajaţi ai instituţiilor statului desemnate prin lege să apere Constituţia şi drepturile civile, au avut un caracter sistematic şi au vizat grupuri mari de persoane minore, fapt care justifică aducerea acestor măsuri în atenţia opiniei publice şi a justiţiei, în condiţiile legii. 

În acest sens, Consiliul a transmis Parchetului General datele profesionale ale ofiţerilor implicaţi în recrutarea minorilor, însoţite de documentele doveditoare din arhiva Securităţii. CNSAS va informa opinia publică cu privire la stadiul desfăşurării acestui demers”, susţinea atunci CNSAS într-un comunicat de presă.

O problemă care se ridică este cea a responsabilităţii minorilor-informatori pentru ceea ce făceau.

Ce spune un fost ofiţer de Securitate

Pentru foştii angajaţi ai Securităţii, racolarea minorilor nu pare să fie una demnă de investigaţii suplimentare.




Ilie Merce (foto), fost ofiţer de informaţii la Departamentul Securităţii Statului, spunea că ar fi fost racolaţi elevi din clasele a 11-a si a 12-a, în nici un caz copii de 12 ani.

 Istoricul Marius Oprea a declarat pentru „Evenimentul Zilei” că recrutorul Securitatii, deconspirat de „Gardianul”, capitanul Emilia Balaci, ofiter reciclat ulterior si chiar si avansat in grad de catre Serviciul Roman de Informatii, racolase in Sibiu, în 1989, 36 de minori.

„În tot Sibiul, în acel an, dintre 830 de informatori racolati, 170 erau minori”, afirma Oprea. Presa romana a mai relatat astfel de grozavenii, ne-a transmis Petre Mihai Bacanu, care ne-a informat ca „Romania libera” a publicat acest caz in 1999. Insa aceste relatari au trecut neobservate, tocmai pentru ca presa nu avea gradul de responsabilitate de astăzi.

Cel puțin sase ziariști au fost informatori ai Securității și un lider ONG, afirmă Stejărel Olaru si jurnalistul Victor Roncea.

Ghidul micului securist

„Intr-adevar, exista retele intregi, pe judete, de copii racolati inca de la varstele de 12 ani. Copiii erau racolati in legatura cu problema invatamant. Era o categorie speciala de lucratori”, a confirmat purtatorul de cuvant al CNSAS, Cazimir Ionescu.

Acesta a prezentat ieri, intr-o conferinta de presa, modele de „fisa de colaborator din randul elevilor” si un model de „angajament”, pe care de altfel le-a si distribuit, in facsimil, ziaristilor. „Este o nemernicie si lumea trebuie sa afle cum dintr-un elev, la 15 ani, Securitatea a facut o victima”, s-a revoltat Ionescu, in momentul in care angajatii CNSAS i-au atras atentia ca nu are voie sa distribuie presei fisele de colaborator ale elevilor din 1988.

Cazimir Ionescu a explicat ca exista sute de astfel de dosare de minori racolati din randurile elevilor, cu varste cuprinse intre 12 si 19 ani.

Elevii țintă ai fostei Securități erau în principal cei căminiști, pentru ca acestia puteau sa afle mai usor date despre familiile colegilor, elevii cu o situatie scolara buna, in care atât profesorii, cat si colegii aveau incredere, dar și elevii care aveau activitati sportive si culturale, pentru ca acestia intrau in contact cu un numar mare de colegi si profesori, scrie http://www.ziua.ro.

Securistii erau interesati, potrivit CNSAS, sa afle de la micii informatori, daca profesorii, familiile, sau rudele colegilor fac bancuri cu tenta politica, daca au relatii cu cetatenii straini sau daca asculta posturi straine de radio straine. Un alt criteriu in selectia elevilor era cel al originii sociale. Aveau prioritate elevii din familiile modeste, copiii de agricultori sau muncitori si mai rar copiii din parinti cu studii postliceale. Fisa de colaborare din randul elevilor cuprindea urmatoarele date: unitatea de invatamant, descrierea caracteristicilor psihico-fizice si a posibilitatilor de informare a elevului, datele de identificare ale acestuia, modul de integrare a elevului in colectivitate, date de identificare a parintilor si mediile in care puteau fi folositi. Elevii erau abandonati de securitate la terminarea liceului, intrucat foarte putini dintre ei urmau studii de invatamant superior.

5% din fosta Securitate

La ora actuala, din totalul angajatilor din SRI, mai puțin de 5% reprezinta procentul ofițerilor proveniți din fosta Securitate.

Marius Bercaru ne-a precizat ca respectivele persoane sunt ofiteri specialisti in domenii tehnice si specialisti in limbi (dialecte) rare.

Cu toate acestea, în Legea de organizare si functionare a SRI se specifica faptul ca nu pot activa în Serviciul Roman de Informatii „aceia care, făcând parte din structurile represive ale statului totalitar, au comis abuzuri, informatorii si colaboratorii Securitatii, precum si foștii activiști ai partidului comunist, vinovați de fapte indreptate impotriva drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului.”

Este curios atunci cum un fost ofiter de securitate, Emilia Balaci, care a racolat minori a ajus sa ocupe functii de conducere intr-o sectie judeteana a SRI.



31/01/2022 Posted by | LUMEA ROMANEASCA | , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Ce au ajuns în România de azi copiii informatori și colaboratori ai fostei Securități ?

Modelul recrutării copiilor de către poliţia politică comunistă nu este unul autohton. Este cunoscută povestea şi legenda lui Pavlik Morozov, care şi-a denunţat părinţii la NKVD în 1930 şi Pavlik a ajuns erou sovietic, după ce a fost omorît de ”bandiţi contrarevoluţionari” doi ani mai tîrziu, fiind în realitate ucis chiar de unchiul său, după condamnarea şi executarea părinţilor pe care îi dăduse pe mîna poliţiei secrete sovietice. STASI, serviciul est-german de securitate a ridicat la rang de ”artă” această ”muncă informativă” cu elevii şi studenţii, care a creat adevărate drame familiale, odată cu dechiderea arhivelor poliţiei politice din fosta RDG, prin dimensiunea fenomenului.   

Aceleaşi drame s-au petrecut, fără îndoială, aidoma şi la noi – dar nu le cunoaştem încă decît superficial, pentru că arhivele au rămas tăcute în privinţa colaboratorilor minori ai Securităţii din România comunistă. 

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este fisa-colaborator-securitate.jpg

foto: Mediafax

Dar nu avem voie nici să iertăm şi cu atît mai puţin să uităm noi, cei care am supravieţuit, în numele celor care au căzut victimă regimului comunist.

După estimările mele, din cei 136.000 de informatori şi colaboratori ai Securităţii, cîţi erau activi în decembrie 1989, în jur de 25.000 erau ”persoane de sprijin din rîndul elevilor”.

Mi-e teamă că această armată de copii ai Securităţii face corp comun cu cea a ”progresiştilor” care au înlocuit patria cu ”corectitudinea politică” şi pentru care memoria nu mai contează, e inutilă şi chiar periculoasă.

Ceea ce contează e doar ”tipul nou de politică” şi viitorul pe care vor să le impună, în numele unor noi valori ale lumii, care nu au legătură cu credinţa şi tradiţia. Ateismul militant şi ostentativ, cît şi altele din atributele lor sînt mult mai asemănătoare trăsăturilor ”omului nou” şi ei nici măcar nu se feresc să ascundă acest fapt.

 Pînă unde poate merge iertarea?

 Securitatea a pregătit o armată de nu mai puţin de cinci divizii de copii, care-şi spionau părinţii şi profesorii, ca un exerciţiu pentru activitatea lor ulterioară în slujba regimului, ca ”urechi” exersate ale poliţiei politice şi, cei mai merituoşi, drept viitoare cadre ale acesteia. Un proces întrerupt aparent de revoluţia din 1989 – pentru că mare parte a lor, cum s-a întîmplat şi cu informatorii ”majori”, au fost preluaţi, odată cu ofiţerii care i-au avut în legătură, de noile servicii de informaţii din România, clădite pe ruinele Securităţii.

Alianţa USR-PLUS, tolerantă cu copiii-turnători

 O asemenea atitudine a adoptat liderul USR Dan Barna în august 2019, cînd în protocolul Alianţei USR-PLUS s-a ”strecurat” o prevedere care îi exonera pe colaboratorii-minori ai Securităţii de vină şi şi le permitea să ocupe funcţii de conducere în interiorul acesteia. Prevederea a fost eliminată numai la reacţia negativă a societăţii, care a arătat cu degetul tocmai spre politica de cadre a Alianţei, care promovează în special tineri – nu cumva au ceva de ascuns, cu toată tinereţea lor aparent inocentă şi străiniă de compromisuri?  

 În urma scandalului, liderii politici ai Alianţei au dat înapoi şi au menţinut interdicţia de a ocupa funcţii, pentru toţi foştii colaboratori ai Securităţii, indiferent de vîrstă. Alianţa are o reprezentantă de marcă la Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, pe Germina Nagâţ, fosta şefă a Departamentului de Investigaţii, care are încă o puternică înrîurire asupra acestui departament.

Portretul-robot al ”persoanei de sprijin din rîndul elevilor” 

 Un copil ori adolescent care avea la Revoluţie între 14 şi 18 ani are acum între 44 şi 48 de ani, se află în deplină maturitate. Nu m-aş mira ca unii dintre ei să fi avut o ascensiune ”controlată” şi ei să constituie, de fapt, ”coloana vertebrală”, adevărata ”Armată a Cincea” a ”statului paralel”, despre care atît de mult s-a vorbit în România ultimilor ani.

Şi aşa s-ar putea explica multe, inclusiv senzaţia că trăim într-o lume în care istoria nu ne aparţine, aşa cum suna aserţiunea celebră a unui ofiţer KGB: ”unii scriu istoria; noi o facem”.  Mă uit cu mirare la tinereţea unor generali din serviciile secrete, la cea a multora dintre magistraţii care judecă uneori dosare ”grele” şi a unor politicieni de succes la o vîrstă la care alţii nici nu şi-au făcut debutul politic şi mă întreb, nu odată, asupra trecutului lor: au fost printre ”persoanele de sprijin” ale Securităţii ”din rîndul elevilor”, cadrele ei de mîine, recrutate printr-o politică internă şi secretă a Departamentului Sescurităţii Statului, în anii regimului Ceauşescu? 

  Portretul-robot al unui asemenea ”copil de suflet” al Securităţii mi s-a părut a fi acela al unei judecătoare între două vîrste, care într-unul din multele procese care mi-au fost intentate la începutul anilor 2000 de către securişti ”grei”, precum Ristea Priboi sau generalul Marian Ureche, m-a întrebat, destul de arţăgoasă, de ce cred eu că Securitatea a fost o instituţie care a făcut ”lucruri rele”, deşi avea în faţa ei o lege în acest sens, în baza căreia ar fi trebuit să judece.

Citiți integral articolul accesând:

https://monitorulapararii.ro/istoria-fara-perdea-cinci-diviziide-copii-turnatori-la-securitate-au-cucerit-la-trei-decenii-dupa-1989-viitorul-romaniei

Marius Oprea a facut declaratii la Securitate despre colegii sai | Ziarul  Curentul

Foto: Marius Oprea (n. 22 mai 1964, Târgoviște), este un istoric, poet și eseist român, membru al Uniunii Scriitorilor din România. A studiat istoria la Universitatea din București. Este autorul unei teze de doctorat cu tema Rolul și evoluția Securității (1948-1964).

În prezent este președintele Centrului de Investigare a Crimelor Comunismului (CICC).

15/09/2021 Posted by | LUMEA ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , | Un comentariu

Dosarele de la CNSAS pot provoca uneori și hohote de râs

 

 

 

 

 

 

Arhiva comică a Securității

Cercetătorii arhivelor Securității ajung să se întâlnească, fără să vrea, și cu aspectele comice ale acestei tragedii care a însemnat controlul și amestecul Securității în viața publică și privată a cetățenilor României.

Carmen Chivu si Mihai Albu, cercetatori acreditati pe langa CNSAS, au publicat recent o noua lucrare dedicata Securitatii comuniste, o adevarată incursiune, minuțios documentată, în inima birocrației odioasei poliții politice romanești.

Aflam detalii noi despre racolare si semnarea angajamentului de informator, despre motivele de deschidere si de inchidere a dosarelor de Securitate, dar si despre metodologia intocmirii si completarii acestora. Interesante sunt si dezvaluirile cu privire la metodele de lucru ale agentilor-securisti din mediul cultural-literar, cinematografie si presa scrisa, sau studiile de caz din mediul bisericesc.

Un domeniu explorat tangential este cel al reactiilor Securitatii fata de umor, nu atat cel scris, cat cel subteran, glumele spuse pe soptite si generatoare de voie buna, rasul popular si clandestin, născător de catharsis.

Din nefericire, un banc bun auzit de cine nu trebuie a trimis multi oameni dupa gratii. Desigur, nu umorul i-a interesat pe cei doi istorici in dosarele cercetate, dar ei au avut surpriza sa-l descopere in cele mai neasteptate locuri.

Simpaticele nume ale Raului

Arhivele Securitatii ascund nu numai uriase drame umane, ci si o doza apreciabila de haz. Intre filele ingalbenite pot fi detectate toate genurile de umor, de la cel involuntar (născut din ignoranta prețioasa a ofiterilor sau a delatorilor) si la cel de situatie, pana la anecdote elaborate, consemnate „la dosar” drept probe ale unui „comportament dusmanos”.

Carmen Chivu si Mihai Albu nu au putut ramane indiferenti la comicul unor nume conspirative. Un psiholog ar putea, probabil, spune multe despre personalitatea si frustrarile delatorilor care isi alegeau pseudonime ca: „Traznetul”, „Tunetul”, „Toporisca Nicu”, „Prelatul”, „Barosanul”, „Brutus”, „Jungla Tigru”, „Papion”, „Piramidon”, „Fulgerul Negru”, „Rilke”, „Dusca”, „Vigilenta”, „Tacitus”, „Regele Solomon”, „Ulise”, „Zacusca”, „Zaraza”, „Sarpe”, „Sultan”, „Tabachera”, „Ion Creanga”, „Papuc”, „Mai cu mot”, „Cronos”, „Lulu Le”, „El Greco”, „Pilaf”, „Strambu”, „Marinarul”, „Papusoi Copt”, „Gripa”, „Boxerul”, „Laleaua Neagra”, „Mate fripte”, „Ciocolata cu lapte” etc.

Chiar si locurile de intalnire aveau nume conspirative, de felul: „Loc dosnic”, „Loc ferit”, „Locul minunat”, „Loc infundat”, „Acolo unde noi”, sintagme sugerand clipe de trairi amoroase sau mistere romantice.

Umorul involuntar

Angajamentele si notele informative ale delatorilor aflati in solda Securitatii contin numeroase „perle” de un haz nebun.

„Subsemnatul F. Nascut la 1914, luna si ziua nu mai tin minte…” isi incepea declaratia un proaspat racolat. Un altul preciza ca este „vaduv prin divort”. Altul marturisea un entuziasm debordant: „Ma angajez sa sprijin pana la completa mea epuizare organele de Securitate…”

Limba de lemn a epocii, folosita intens si de multe ori impropriu, constituie o alta sursa de umor involuntar.

Un delator se indignează:

„Sus numitul despre care se spune ca este făcator de minuni, cu care ocazie răpeste prețiosul timp al oamenilor muncii, pentru a se duce la el cu cate o durere sufletească sau trupească de a fi vindecați.

Astfel, prin naivitatea lor de țărani muncitori, care sunt încă și azi pătrunși de acest spirit mistic, se lasă influențați de acest călugar care aduce o imensa propagandă asupra religiei, în rândurile oamenilor reduși din punct de vedere ideologic si stiintific”.

Un anonim se plânge de un vecin incomod:

„Instalarea în noua locuinta, locotenent D. și-a facut-o printr-o beție strașnică. De-atunci chefurile, muzica si gălăgia se țin lant. In ultimul timp petrecerile se țin lant mai cu seama nopțile. Nu ne intereseaza situatia familiară a altora, dar dorim sa avem liniște și exemple bune pentru copiii nostri, pentru a face din ei oameni folositori societății.”

Semnat: „Un vecin dornic de liniște în căminul sau si care iubește armata R.P.R.”.

Nici teribilii ofiteri si anchetatori ai Securitatii nu se exprimau mai bine. Astazi, chiar si paranoia si excesul de zel care transpar din insemnarile lor pot parea amuzante. Atunci nu erau. Iata cateva mostre:

„Subinginerul este in atentia organului nostru pentru relatii neoficiale cu cetateni straini si preocupari extraconfesionale pe teme de lupta contra stress-ului, fara a avea in acest sens aprobari ale organelor competente”.

Un alt ofiter nota: „A luat cu sine la Putna un corn din care a sunat. Va fi anchetat privitor la semnificatia ce a avut-o cornul pe care l-a luat cu sine la Putna, si ce rost a avut faptul ca el a sunat acolo din corn”.

Multe destine au fost, probabil, frante din cauza „vigilentei” imbecile care, astazi, ar provoca cel mult hohote de ras. Un caz concret: o femeie a fost condamnata fiindca i-a scris fratelui ei, plecat in strainatate, sa-i trimita niste chiloti de perlon. Motivatia instantei: „a discreditat tara, cerand asemenea articol in strainatate”.

Nu doar ofiterii, ci si turnatorii dadeau uneori dovada de exces de zel, strecurand insinuari extrem de periculoase. Iata un exemplu: „T. apreciaza cutremurul din 1977 ca pe un <<blestem pe capul bietei tari romanesti>>, dar era foarte grabit sa afle ce personalitati importante din aparatul de partid si de stat au decedat cu prilejul seismului”.

Comicul de interogatoriu, involuntar sau premeditat

Pline de haz involuntar se dovedesc nu numai notele informative si rapoartele ofiterilor, ci si declaratiile unora dintre cei chemati la Securitate sa „dea cu subsemnatul”. Iata un scurt fragment dintr-un proces-verbal de interogatoriu:

„- Cu ce scop a adus numitul M.T. pe numita C.M. la d-ta?

– A adus-o la mine pentru a cânta la pian, iar dupa o scurta perioada a iesit la iveala ca numita a venit la mine cu scopul de a ma fraieri, prin sensul că s-a indragostit de mine”.

Alteori, insa, „naivitatea” excesiva a celui interogat pare „jucată”, suspectul preferând probabil sa „facă pe prostul”, ca în exemplul urmator:

„- Cand v-ati inscris in Miscarea Legionară?

– In Miscarea Legionara n-am fost inscris niciodata.

– Cine v-a inscris?

– Neinscriindu-ma, nu m-a inscris nimeni”.

Autorul unei alte declarații pare pur si simplu sa-i ia la mișto pe anchetatori, fără ca aceștia sa-si dea seama:

„Subsemnatul G.C., dupa ce am păcatuit grav impotriva clasei muncitoare, instigandu-mi colegii la revolta, in urma lectiei de educatie muncitoreasca pe care am primit-o, îmi iau urmatoarele angajamente: …Sa citesc cat mai mult pentru a-mi indrepta greselile educatiei vechi pe care am primit-o si sa-mi ridic nivelul politic pentru a putea interpreta in mod just toate acțiunile mele, fiind astfel la adapost de greșeli”.

Umorul, ca infracțiune

O cu totul alta categorie de umor, extrem de bine documentata in arhivele Securitatii, este cea a bancurilor politice.

In anii ’50, o anecdota, un calambur, o vorba cu doua sensuri putea sa ghilotineze un cap, sa curme o cariera. Profesorul de economie Belu Zilber, un comunist ilegalist, avea mintea-brici si gura cam sloboda. N-a dat atentie cine-l asculta atunci cand a spus ca clasa muncitoare nu mai are rabdare pana ce tovarasul Gheorghiu-Dej isi va da bacalaureatul la liceul seral. Pentru aceasta gluma nesabuita, Belu Zilber a petrecut 17 ani in inchisoare.

Desigur, nu orice anecdota „dusmanoasa” interceptata de urechile vigilente ale Securitatii se solda neaparat cu o condamnare. Dar era, obligatoriu, notata cu meticulozitate la dosar.

Românii erau conștienti de asta. Cu atât mai mult bancurile politice devenisera un risc asumat si un gest de fronda. Nu au intarziat sa apara glume si pe aceasta tema. Consemnate, evident, in arhivele Securității.

Iata un exemplu:

„In Statele Unite, capitalistii, ca sa nu se plictiseasca, se distreaza facand concursuri speciale de viteza: 10 masini iau startul, una din ele are frâna defecta. In Anglia, zece oameni joaca <<ruleta ruseasca>>, toti duc revolverele la tampla si trag, numai un singur pistol are glont pe teava. In Romania, zece insi spun bancuri politice, unul din ei e turnator”.

Nici macar in perioada „deschiderii” din anii ’70, Securitatea nu a renuntat la obiceiul de a consemna, constiincios, infractiunile prin umor. Turnatorii ramasesera la fel de zelosi. Unul informa ca un amic obisnuieste sa spuna: „Pamantul este al aceluia care il munceste – dar recolta nu!”. Altul para o colega de cancelarie, care ar fi spus, in septembrie 1975: „Va trebui sa invatam sa inotam pe spate fiindca, daca vin alte inundatii, vom fi nevoiti sa facem pluta, iar cu mainile sa aplaudam elicopterul prezidential”.

Tot o profesoara face obiectul unui alt denunt: „Permiteti-mi sa raportez, in legatura cu glumele tendentioase, profesoara M.A. mai scapa din cand in cand cate o astfel de gluma. In ziua de 22.10.1976 i-a explicat profesorului de muzica I. cum canta un surdo-mut melodia <<M-am nascut in Romania>>: isi da cu pumnii in cap”.

Intr-un alt document de arhiva citim: „S. informeaza ca A. i-a recitat lui N. (care a ras) versurile: <<As citi, dar n-am lumina/ As pleca, dar m-am benzina/ As manca, dar n-am mancare/ As muri, n-am lumanare>>”.

Bancuri la dosar

Bancurile erau vanate cu strasnicie de oamenii Securitatii. Informatorii le comunicau, solicitand in prealabil iertarea organului competent. Dar erau ascultate si colportate chiar de securisti, intre ei. Comedianul Mircea Crisan, dupa ce a ramas in strainatate, era ascultat la „Europa Libera” si bancurile lui erau imprimate de serviciile tehnice ale Securitatii. L-am intrebat, odata, pe Mircea Crisan daca nu se teme de bratul lung al Securitatii. Mi-a raspuns zambind: „Nu fi prost, securistii ma apara sa nu mi se intample nimic rau, ei rad primii, li se pare ca e vorba de sefii lor. Si sunt satisfacuti”.

Inaintea unor alegeri, Mircea Crisan a lansat bancul: „Gata tovarasi, acum avem dreptul de a vorbi, nu e ca pe vremea burghezo-mosierimii cand toti se cacau in capul nostru. Acum avem gura”. Spus la „Europa Libera”, bancul a inceput sa circule a doua zi in Romania. Sau bancul cu Elena Ceausescu care ii spune intr-o zi marelui carmaci: „Maiestate”. Ceausescu, incurcat, ii zice: „Ei, lasa, Leano, nici chiar asa…” Savanta ii raspunde: „Am vrut sa intreb daca <<mai e state>> pe care nu le-am vizitat”.

Informarile au curs o droaie. Arhivele Securitatii memoreaza sute si mii de bancuri. Iata doar cateva:

Intrebat cu cine semanam noi, comunistii, un tigan raspunde: <<Cu Adam si Eva, pentru ca si ei umblau dezbracati. Si cu Cain si Abel, pentru ca si ei, desi frati, s-au omorat intre ei. Si cu cei trei crai de la Rasarit, care au mers dupa stea si au ajuns la iesle>>.

Un internat in Azilul de nebuni e intrebat:

– Dumneata de ce esti internat?

– Am vrut sa fug peste hotare.

– Pentru asa ceva se sta la inchisoare, nu la balamuc…

– Da, dar eu am vrut sa fug in Uniunea Sovietica.

– Tovarase, de ce ai propus la sedinta de partid sa fim ocupati de chinezi?

– Sa va spun sincer? Va dati seama, ca sa ajunga la noi, cateva miliarde de chinezi marsaluind peste Uniunea Sovietica?

Un cetatean a spus ca seful Partidului este un mare idiot. Pentru aceasta a fost imediat arestat si condamnat la 25 ani si trei luni de inchisoare. Toata lumea se intreaba de ce a fost condamnat la 25 de ani si trei luni. S-a aflat ca a primit trei luni pentru insulta adusa unui cetatean al R.S.R. si 25 de ani pentru divulgarea secretului de stat.

Hrusciov si Kennedy stau pe malul marii si fac plaja. Hrusciov citea „Capitalul” lui Karl Marx, iar Kennedy, Biblia. La un moment dat Hrusciov incepe sa rada. Kennedy vrea sa stie de ce rade si Hrusciov ii arata ce scrie in carte: „Socialismul e groparul capitalismului”. Dupa putin timp incepe sa rada Kennedy. Intrebat de Hrusciov de ce rade, acesta ii arata ce e scris in Biblie: „Cine sapa groapa altuia cade el insusi in ea.

Nicolae Ceausescu in vizita la Caminul Studentesc. Studentii, nemultumiti de cantina, cer sa li se mareasca indemnizatia. Se aproba cresterea de la 10 lei la 12 lei pe zi. Urmeaza vizita la o puscarie, unde detinutii sunt si ei nemultumiti. Se aproba cresterea indemnizatiei de la 5 lei la 50 de lei. Ion Gheorghe Maurer e revoltat si cere explicatii. Atunci Ceausescu ii zice: „Taci, nu fi prost, ca noi studenti nu mai ajungem…

– Bula, ce face tatal tau?

– E activist de partid.

– Si mama?

– Nici ea nu muncește.

Aceste anecdote si multe, multe altele, au fost atent culese si indosariate de harnicii slujbasi ai politiei politice. Nu pentru hazul lor, ci pentru potentialul incriminant.

Cei care le „raportau” aveau intotdeauna grija sa se „distanțeze” de asemenea atitudini „neprincipiale” si sa iși faca limpede dezaprobarea. Tonul scortos și impersonal al notelor informative nu face decât să sporeasca efectul comic:

„Tot S. informa ca acelasi A. a povestit despre înmânarea, tovarașei Elena Ceausescu, a Premiului pentru cea mai buna agricultoare. Pentru ca a arăt o țara întreagă cu un singur bou”.

 

Teșu SOLOMOVICI

http://www.ziua.ro

 

 

 

Marele epigramist român Păstorel Teodoreanu a sintetizat în numai câteva versuri ridicolul regimului comunist, care a terorizat decenii la rând acest popor, dar nu a reușit să-i  înfrângă spiritul:

 


Cine-i mare, dă din mână şi-are 4 la română?
Cine-i la academie şi-are 4 la chimie?
Cine-n ţară este tare şi-are 4 la purtare?
Toate trei de le ghiceşti, 20 de ani primeşti.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

22/01/2020 Posted by | LUMEA ROMANEASCA | , , , , , , , | Lasă un comentariu

%d blogeri au apreciat: