12 ianuarie 1483 – Domnița Elena,(Olena Voloșanca), fiica lui Ștefan cel Mare, s-a căsătorit cu Ivan, fiul marelui cneaz al Moscovei, Ivan al III-lea

Foto: Actrița Sofia Nikitchuk, Miss Russia 2015, în rolul Olenei Voloșanca, în serialul istoric rusesc „Sophia” (2016). Sursa: https://www.historia.ro/ calendar-12-ianuarie.

 Evdochia, prima soţie a domnului moldovean Ștefan cel Mare, descindea după tată din neamul marilor duci ai Lituaniei. Tatăl ei, Alexandru al Kievului, era văr primar cu Cazimir al IV- lea, regele Poloniei și marele duce al Lituaniei. După mamă, Evdochia se înrudea cu marii cneji ruși.

S-a stins din viaţă după patru ani de căsnicie, în noiembrie 1467,ca urmare a complicațiilor survenite la nașterea unui copil, lăsând în grija voievodului doi copii mici, pe Alexandru și pe Elena, conoscută și ca Olena Voloșanca (românca), viitoarea soție a prințului moștenitor al tronului moscovit Ivan al III-lea.

Doamna Evdochia a fost înmormântată la Biserica Mirăuţilor din Suceava, vechea mitropolie a Ţării Moldovei, căci la Putna încă nu se terminaseră lucrările de construcţie.

Alexandru, cel dintâi născut al voievodului moldovean, moștenitorul prezumtiv al lui Ștefan cel Mare a beneficiat de un statut privilegiat după căsătorie, tatăl acordându-i titlul de voievod și permiţându-i să aibă dregători și slujitori deosebiţi, adică o „Curte” proprie, separată de cea a lui Ștefan cel Mare.

Numai că Alexandru a murit în condiţii prea puţin cunoscute, la 26 iulie 1496, într-un context în care relaţiile dintre Moldova și Polonia deveneau tot mai încordate.

Primul copil al lui Ștefan cel Mare a fost înmormântat la Mănăstirea Bistriţa, unde își dormea somnul de veci și bunicul lui Ștefan, Alexandru cel Bun.

Despre fiul cel mare a lui Ştefan, Alexandru, născut în jurul anului 1464 şi mort în 1496, nu se ştie nici pînă astăzi cu certitudine dacă era al Evdokiei sau al unei anume Maruşca.

Ștefan pornise negocieri pentru o alianță dinastică încă din 1479. Voia să-și mărite fata cu Ivan Ivanovici (moştenitorul cneazului Moscovei).

În acest scop i-a scris cumnatei sale Teodosia, sora răposatei doamne Evdokia Olelkovici de Kiev și mătușa Olenei, care era rudă și cu familia princiară moscovită.

Foto: Ivan III-lea Vasilievici cel mare, cneaz al Moscovei (1462-1505)

Așa se face că în 1480 sau 1481 la Suceava a ajuns o solie de la Ivan Vasilievici al III-lea, care venea să ceară mâna domniței. Logodna s-a făcut chiar la Suceava, moștenitorul cneazului fiind reprezentat prin procură de nobilul Mihai Pleştev.

Fără să-și fi văzut vreodată viitorul soț, domnița a fost nevoită să pornească la drum, însoțită de boierii Lascu, Sînger şi Gherasim cu jupânesele lor. În drumul spre Moscova, Olena a trecut prin Polonia, unde Regele Cazimir a primit-o cu fast și i-a făcut daruri. La Moscova, suita domniței a ajuns în postul Sfântului Filip.

Întâmpinată de mama cneazului Ivan III-lea, Maria Iaroslavna, Olena a fost găzduită, până la celebrarea cununiei, la mănăstirea Voznesenskaia.

Tot prin mijlocirea mamei cneazului ajunge Olena (Elena) să-și întâlnească viitorul mire, pe Ivan cel tânăr, fiul şi moştenitorul marelui cneaz al Moscovei.

Căsătoria a avut loc de Bobotează, pe 12 ianuarie 1483.

În toamna anului următor, la 10 octombrie 1484, Elena a născut un fiu, botezat Dimitrie.

 Poziția lui Ivan cel Tânăr era doar în aparență sigură. Încă din 1468, tânărul Ivan Ivanovici îl însoţea pe tatăl său în incursiunile pe care acesta le făcea în hanatul Cazan.

Din 1471, a fost chiar asociat la domnia tatălui său. În această calitate a fost chiar lăsat să administreze Moscova și a condus oștile rusești în bătălia de la Ugor (1480).

De altfel, între anii 1483-1490, nimeni de la curte nu se îndoia că Ivan cel Tînăr şi, pe urmă, fiul său, vor lua tronul după decesul lui Ivan III-lea.

Aliații celei de-a doua soții a cneazului, Sofia Paleolog, nu prea aveau trecere în fața soțului acesteia. Fiul Olenei, Dimitrie, fusese declarat în primă instanță, moștenitor al cneazului.

În 1497, cneazul Ivan III-lea cel Mare a decis încoronarea nepotului său Dimitrie, fiul Olenei și al soțului acesteia, Ivan cel tânăr.

În decembrie același an, e descoperit un complot al lui Vasile, fiul Sofiei Paleolog împotriva propriului tată. Complotiştii voiau să-l omoare pe Dimitrie pentru a-i asigura lui Vasile urcarea pe tron.

Descoperind conspirația, Ivan III-lea o exilează pe cea de-a doua soţie a sa și îl ține pe Vasile captiv în propria casă. Complicii Sofiei sunt executaţi sau întemniţaţi.

Giulgiul – Procesiune bisericească, reprezentare laică a încoronării lui Dimitrie cneaz de Moscova, 1498.

Pe giulgiu sunt reprezentate două cortegii: unul laic (stînga vizuală) şi altul bisericesc (dreapta vizuală). Pe partea stîngă îl putem vedea pe „ţareviciul” Dimitrie (cu o cruce în mână), iar în spatele său – bunelul Ivan al III-lea, moşul – Vasilie Ivanovici şi mama – „Elena Voloşanca”. Cu toţii au nimburi în jurul capului. De asemenea, grupul din stînga este protejat de o “umbrelă” care are la bază crucea de forma literei „T” (umbrela este simbolul puterii).Pe partea dreaptă îl remarcăm, în primul rînd, pe mitropolitul Moscovei Simon (pe straiele sale, dar şi pe „umbrelă” vedem simbolul crucii). În centrul lucrării este reprezentată icoana „Maica Domnului cu Pruncul”.

În data de 4 februarie 1498, în Catedrala Adormirii (Uspenskii Sobor), are loc încoronarea cneazului Dimitrie care împlinise vîrsta de 15 ani.

În a doua jumătate a anului 1498, noul titlu al lui Dimitrie, acela de „mare cneaz”al Vladimirului, al Moscovei şi al Novgorodului, se folosea deja în documentele oficiale.

Lupta pentru putere era, însă, departe de a fi decisă. Dimitrie nu a primit pământuri şi nici putere reală,iar descenenta împăraților bizantini nu avea de gând să renunțe la luptă.

Pe parcursul anilor următori, lupta pentru putere între susținătorii lui Dimitrie şi cei ai fiului Sofiei Paleolog, Vasile, se va înteți.

Ivan cel Tănăr s-a îmbolnăvit subit şi s-a stins din viață pe 7 martie 1490, la vârsta de doar 32 de ani, fiind bolnav de gută (sau „camciug la picioare”, potrivit denumirii rusești), iar moartea rapidă a tânărului cneaz a trezit multe bănuieli la Curtea din Moscova, nefiind exclusă ipoteza unei otrăviri.

Exista și un zvon că ar fi murit otrăvit de medicul evreu Leon, adus de Sofia Palelog tocmai de la Veneția pentru a-l îngriji.

Ulterior, medicul chiar a fost executat din porunca tatălui lui Ivan cel Tânăr, deși otrăvirea nu a fost niciodată demonstrată. După moartea lui Ivan cel Tânăr, echilibrul de forțe de la curte se va modifica treptat. În 1499, Vasile reuşeşte să recapete parţial încrederea tatălui.

În 1500 începe un război ruso-lituanian. La 14 iulie 1500 ruşii obţin o victorie zdrobitoare la Verdoş. Exact în aceste momente, în cronicile vechi se observă o schimbare a statutului lui Vasile, care e numit pentru prima dată cu titlul de „cneaz al întregii Rusii”.

Soarta domniței Elena și a fiului ei, deși o vreme liniștită, s-a schimbat radical în ultimii ani ai secolului al XV-lea, când mama și fiul au căzut în dizgrație, fiind acuzați de simpatii lituaniene și de sprijinirea unor eretici de la Moscova.

La 11 aprilie 1502 lupta dinastică se finalizează, prin căderea în dizgrație a nepotului moştenitor Dimitrie şi a mamei sale Olena.

Foto: Sofia Paleolog, a doua soţie a lui Ivan III-lea, reconstituire S.A.Nikitin, 1994

Marele cneaz Ivan al III-lea ordonă ca Dimitrie să nu mai fie numit cneaz şi nici el, nici mama sa să nu fie pomeniţi în slujbele bisericeşti.Cei doi sunt puși sub pază.

Ştefan cel Mare al Moldovei părea să aibă vești despre turnura nefericită pe care o luase viața fiicei sale.

În septembrie 1502, la puţin timp după căderea în disgrație a Elenei şi a lui Dimitrie, domnul cerea hanului tătar Mengli Ghirei ştiri despre ei, întrebându-l dacă „vor mai fi în viaţă, fiica şi nepotul meu?”.

„Au fost oamenii mei la Moscova şi spun că toate acestea sunt minciuni”, a răspuns hanul.

Din păcate, nu erau minciuni.

Cei doi se aflau închişi într-un turn şi legaţi în fiare. Ştefan s-a stins din viaţă, după cum se ştie, în iulie 1504, fără a mai şti ceva de soarta fiicei sale.

Moartea subită a Elenei Voloșanca şi a fiului său Dimitrie a avut loc după decesul lui Ivan III-lea cel Mare (27 octombrie 1503, la 65 ani de viaţă), pe timpul domnie rivalului lor Vasilie III-lea (unchiul prin alianţă al lui Dimitrie) si feciorul Sofiei Paleolog, tatăl celebrului Ivan cel Groaznic.

Fiica lui Ștefan cel Mare adecedat la 18 ianuarie 1505, după trei ani de temniță, și a fost înmormântată în Mănăstirea Voznesenskaia (a Înălțării) din Kremlin.

Fiul ei avea să-și afle moartea în închisoare la 14 februarie 1509 din cauza frigului sau de foame, dacă nu cumva intoxicat cu fum, fiind înmormântat alături de tatăl său, în Catedrala Arhanghelul Mihail din Moscova.

CITIȚI ȘI:

OLENA VOLOȘANCA,  ȚARINA ROMÂNCĂ DE LA MOSCOVA ȘI DESTINUL SĂU TRAGIC

DE CÂND EXISTĂ RUSIA?

Unii oameni sunt tentați să spună că această țară imensă a împlinit în 2021 doar 30 de ani, însă data nașterii sale datează încă de la anul 862, scrie situl https://www.rbth.com/history/334069-how-old-is-russia .

De-a lungul istoriei Rusia a renăscut din propria cenușă de mai multe ori și de aici și confuzia întâlnită la mulți când sunt întrebați cât de veche este Rusia. Cheia acestei întrebări stă într-o altă întrebare: despre care Rusie vorbim?

Rusia modernă

Piața Roșie din Moscova în august 1991.Yuri Abramochkin

O scurtă perioadă de luptă haotică pentru putere pe coridoarele puterii de la Moscova la sfârșitul anilor 1980 și începutul anilor 1990 a dus la dizolvarea oficială O scurtă perioadă de luptă haotică pentru putere pe coridoarele puterii de la Moscova la sfârșitul anilor 1980 și începutul anilor 1990, a dus la dizolvarea oficială a URSS în 1991.

Ziua Rusiei, o sărbătoare publică celebrată anual pe 12 iunie care comemorează adoptarea Declarației de suveranitate de stat a Republicii Federative Sovietice Socialiste Ruse este adesea confundată cu ziua de naștere a statului modern, post-sovietic, rus. În realitate statul rus modern nu a apărut țn momentul publicării declarației adoptate la 12 iunie 1990.

Deși documentul a deschis calea pentru dizolvarea Uniunii Sovietice prin stabilirea priorității legilor ruse față de legile URSS, apariția efectivă a statului modern rus s-a produs abia un an mai târziu, când Parlamentul rus a anunțat că țara va fi numită „Rusia” sau „Federația Rusă”, iar URSS s-a dezintegrat oficial la 25 decembrie 1991.

Prin urmare, se poate spune că statul rus modern a împlinit 30 de ani în 2021.

URSS

În fapt, statalitatea rusă este de fapt mult mai veche de 30 de ani. Timp de 69 de ani înainte de apariția Rusiei ca stat modern și independent, țara – deși cu un nume diferit – a făcut parte din Uniunea Sovietică, alături de alte state, ca membră a alianței comuniste.

În această calitate, Rusia a existat de la 30 decembrie 1922 și până la dizolvarea Uniunii Sovietice în 1991. Înainte ca Uniunea Sovietică să fie fondată oficial, Rusia a existat sub numele de Republica Federativă Socialiste Sovietice Ruse (RSFSR) , care nu era încă parte a URSS. În această calitate, a existat statul rus din 1917 până în 1922.

Adăugarea numărului de ani în care Rusia a existat ca RSFSR în interiorul și în afara URSS cu numărul de ani în care Rusia a existat după prăbușirea Uniunii Sovietice, face ca Rusia să împlinească 104 ani în 2021.

Imperiul Rus

Marele Duce de Moscova Ivan al III-lea cel Mare (n. 22 ianuarie 1440 – d. 27 octombrie 1505) a fost din 1462 până în 1503 suveran a întregii Rusii.

Istoria adesea romanțată a Imperiului Rus s-a încheiat cu revoluția din 1917, însă acesta exista de când țarul Petru cel Mare s-a proclamat Împărat – în 1721.

Foto: Ivan cel Groaznic

Dar chiar înainte de aceasta dată, statul rus (aflat în stadiul de mare cnezat din 1263), a ajuns sub conducerea lui Ivan cel Groaznic (n. 25 august 1530 – d. 28 martie 1584), primul cneaz care s-a întitulat țar. 

Anterior, Ivan al III-lea, care a condus această entitate politică din 1462, își asuma titlul de Mare Cneaz al tuturor Rușilor.

Luând acestea în calcul, vedem că Rusia împlinește în 2021 vârsta de 758 de ani.

Oficial însă, apariția statalității rusești ar data încă din secolul al IX-lea. Pe atunci – conform Cronicii primare ( Cronica lui Nestor sau Cronica de la Kiev , intitulată  Povest vremennykh let („Povestea anilor trecuți”) – prințul vareg Rurik ar fi fost chemat de către popoarele finice și slave din ținuturile nord-vestice să le conducă.

Rurik s-a stabilit la Novgorod în 862 și a întemeiat primul stat rus. 

Foto: „Nepoții lui Gostomysl: Rurik, Truvor, Sineus” pictură de Ilya Glazunov

Evident, au existat pe aceste meleaguri forme de organizare prestatale și înainte de apariția dinastiei Rurik, dar este în general acceptat să se considere apariția statalității ruse începând cu anul 862.

ADDENDA:

Dinastia Rurik este una dintre cele mai mari, puternice şi logevive familii regale din Europa și a condus Rusia din secolul al IX-lea până în 1598, fiind succedată la tron de dinastia Romanovilor.

Dinastia a fost întemeiatată în anul 862, de către legendarul domnitor din Novgorod, Rurik, unul dintre cei trei fraţi care, conform unei legende, au fost chemaţi de către popoarele finice şi slave să-i conducă. Cei trei fraţi au pus bazele unui stat pe care istoricii aveau să-l numească mai târziu „Rusia Kieveană”.

Rurik, fondatorul dinastiei, s-a aflat la conducerea Novgorodului până în 879, fiind succedat de fiul său, Igor I.

Oleg şi Igor I

Majoritatea informaţiilor cu privire la începuturile dinastiei Rurik vin din prima cronică slavă – “Cronica vremurilor trecute”. Se pare că, atunci când fondatorul familiei era pe patul de moarte, l-a numit pe fiul său Igor drept moştenitor, dar i l-a încredinţat în grijă lui Oleg, căci băiatul era foarte mic. Cronica mai spune că tutorele moştenitorului Rusiei Kievene a cucerit foarte multe teritorii încă de când Igor era mic.

Când a crescut, fiul lui Rurik a continuat campaniile de cucerire de noi teritorii. A asediat Constantinopolul de două ori, în 941 şi 944, cu toate că şi-a pierdut o mare parte din flotă, reuşind un tratat favorabil. Şi-a găsit sfârşitul din cauza lăcomiei, încercând să colecteze tribut de două ori în aceeaşi lună.

Cronicile vorbesc că moartea lui Igor I a fost extrem de violentă: doi copaci au fost îndoiţi şi legaţi de câte-un picior al rusului, după care li s-a dat drumul, despicându-l pe acesta în două.

Soţia lui, Olga, l-a răzbunat. Ulterior a schimbat modalitatea de percepere a tributului, măsură ce este considerată drept prima reformă legală din Europa.

Ivan al III-lea

Ivan al III-lea a domnit pe tronul Moscovei de pe 5 aprilie 1462 până pe 27 octombrie 1505, fiind considerat unul dintre cei mai longevivi conducători au Rusiei. Interesul principal al acestuia a fost expansiunea. Pe toată durata “mandatului” său, Ivan al III-lea a dus numeroase campanii pentru a cuceri noi teritorii şi pentru a securiza graniţele. Obsesia pentru pentru pământ s-a manifestat şi pe plan personal, Ivan confiscând numeroase teritorii de la familii înstărite care au complotat împotriva lui sau de la cei trei fraţi ai săi.

După căderea Constantinopolului, Rusia a fost văzută drept urmaşa Imperiului Bizantin, idee care a rezonat foarte bine cu Ivan al III-lea. Dar atitudinea imperialistă nu a însemnat vremuri mai bune pentru popor, unii dintre cronicari vorbind despre o Rusie unde libertatea, cultura şi spiritualitatea nu erau respectate.

Ivan cel Groaznic, primul ţar al Rusiei

Ivan cel Groaznic a făcut parte tot din dinastia Rurik, fiind prinţ al Moscovei până în 1547, când a primit titlul de ţar, pe care l-a pătrat până în momentul morţii, în 1584. El a fost cel care a făcut trecerea de la Rusia medievală către Rusia imperială, cucerind teritorii suplimentare, prin care a format un stat gigant.

Sursele istorice îl descriu ca un foarte bun diplomat, inteligent, devotat, iubit de către oamenii de rând, dar cu probleme mentale. Ivan a fost poreclit “cel Groaznic” din cauza atitudinii sale vizavi de nobilime.

Ivan cel Groaznic şi-a înfiinţat o armată personală cu care îi omora pe toţi cei care – în mintea lui – prezentau o ameninţare. În Novgorod, au fost omorâţi majoritatea nobililor şi o mare parte dintre oamenii de rând, în timp ce plebea săracă şi cerşetorii au fost alungaţi din cetate în mijlocul iernii.

Sfârşitul

Ţarul Feodor I şi moştenirea

Feodor I era copilul lui Ivan cel Groaznic şi al Anastasiei Romanovna, una dintre primele membre ale dinastiei Romanov. Sursele istorice îl descriu ca fiind un tânăr cu probleme mentale, incapabil să conducă, motiv pentru care majoritatea deciziilor erau luate de către fratele soţiei sale, cu toate că el fusese încoronat ca ţar. A avut un singur copil, o fetiţă care a murit la vârsta de doi ani.

Feodor este descris ca un om simplu şi pios, care-şi petrecea majoritatea timpului în rugăciune. Nu a arătat niciodată vreun interes către politică, motiv pentru care a şi anulat unele dintre măsurile impuse de către tatăl său, Ivan cel Groaznic, cum ar fi drepturile exclusive de comerţ cu regatul Angliei.

Feodor a declarat graniţele Rusiei deschise către oricine şi a refuzat în repetate rânduri să le ofere un statut privilegiat englezilor.

Un aspect interesant poate fi legat evenimentele din prezent, respectiv de conflictul Rusia – Ucraina. Când se vorbeşte despre moştenirea dinastiei Rurik, unele surse menţionează faptul că ucrainenii ar trebui, de fapt şi de drept, să recunoască Rusia drept patria lor natală, având în vedere că o foarte lungă perioadă de timp au făcut parte din Imperiul Rus condus de către ţarii menţionaţi.

Pe de altă parte, există şi o altă versiune în ceea ce priveşte moştenirea dinastiei Rurikși anume viziunea naţionalistă ucraineană, care susţine că de fapt şi de drept, ei, ucrainenii sunt moştenitorii imperiului (https://www.viata-libera.ro).

OLENA VOLOȘANCA, ȚARINA ROMÂNCĂ DE LA MOSCOVA ȘI DESTINUL SĂU TRAGIC

 

Istoricul Constantin Gane (prozator și memorialist român) scrie în cartea sa ”Trecute vieţi de doamne şi domniţe”, că în anii 1480-1481, la curtea domnească a lui Ştefan de la Suceava a sosit în peţit de la Moscova o delegaţie de boieri ruşi.

Fiica marelui domn moldovean, Olena, urma să-şi lege destinul de Ivan cel Tânăr, viitorul Cneaz al Moscovei.
Logodna a avut loc la Suceava în absenţa mirelui, doar în prezenţa delegaţiei de boieri moscoviţi care aveau împuternicire prin procură de la cneaz, de a săvârşi logodna.
După zile întregi de serbări şi ospeţe, Ştefan cel Mare şi-a lăsat fiica să plece împreună cu boierii de la Moscova, fără să bănuiască ce destin crunt o aștepta.

Domniţa Elena (Olena) a părăsit meleagurile natale şi curtea de la Suceava, fără să știe că nu-şi va mai vedea niciodată tatăl.

Văduvă, în urma unui deces misterios

Istoricii notează faptul că Ştefan i-a dat fiicei sale trei boieri care să o urmeze în drumul până la Moscova.

Olena s-a oprit în Polonia, unde a fost întâmpinată cu daruri şi alai, aşa cum i se cuvenea în viitoarea sa calitate de ţarină a Moscovei.
În ţara soţului său, a fost primită de mama cneazului Moscovei Ivan al III-lea, Maria Iaroslavna.
Ruşii i-au spus fiicei lui Ştefan cel Mare, ”Voloşanca”, adică românca.

Marea sa căsătorie cu Ivan cel Tânăr a avut loc la Moscova pe 12 ianuarie 1483.

În toamna anului următor, la 10 octombrie 1483, Elena l-a născut pe Dimitrie, moştenitorul tatălui său.
Ivan cel Tânăr a murit pe neaşteptate la şapte ani de la căsătorie, în 1490.
Istoricii au ridicat semne de întrebare în legătură cu moartea ţarului. S-a spus că ar fi fost răpus de o boală de picioare sau că ar fi fost, de fapt, otrăvit de un medic veneţian, în urma unei conspiraţii pusă la cale de mama sa vitregă, Sofia, soţia cneazului Ivan al III-lea.

Aceasta ar fi urmărit înlăturarea lui Ivan pentru urcarea pe tron a fiului ei natural, Vasilie.

Olena a rămas văduvă la curtea Moscovei, aşteptând ca fiul ei Dimitrie să fie înscăunat cneaz.

Foto: Ştefan cel Mare şi soţiile sale. Prima din stânga, Domniţa Elena (Olena), fiica lui Ştefan cel Mare şi a Evdochiei de Kiev.

Viaţa Olenei Voloşanca s-a transformat, la scurt timp după moartea soţului său, într’un coşmar. Ivan al III-lea a fost cel care a hotărât, iniţial, urcarea lui Dimitrie, fiul Elenei Voloşanca, pe tronul moscovit.

Încoronarea fiului româncei a fost prima încoronare oficială din istoria Moscovei pe al cărui tron urca chiar nepotul domnitorului moldovean de la Suceava.

Încoronarea a avut loc la data de 4 februarie 1498, în Catedrala Adormirii. Dimitrie, care avea doar 15 ani, a devenit astfel cneaz al Vladimirului, al Moscovei şi al Novgorodului.

Momentul încoronării a fost imortalizat, la dispoziţia Olenei Voloşanca, sub forma unui giulgiul numit ”Ceremonie bisericească” (detaliu în poză).
Se spune că lucrarea ţesută cu fire de aur şi argint a fost primul tablou laic din Rusia. Bucuria Voloşancăi care tocmai îşi văzuse fiul mare cneaz al Moscovei avea să fie de scurtă durată.

Foto: Giulgiul – Procesiune bisericească, reprezentare laică a încoronării lui Dimitrie cneaz de Moscova, 1498.

Pe giulgiu sunt reprezentate două cortegii: unul laic (stînga vizuală) şi altul bisericesc (dreapta vizuală). Pe partea stîngă îl putem vedea pe „ţareviciul” Dimitrie (cu o cruce în mână), iar în spatele său – bunelul Ivan al III-lea, moşul – Vasilie Ivanovici şi mama – „Elena Voloşanca”. Cu toţii au nimburi în jurul capului. De asemenea, grupul din stînga este protejat de o “umbrelă” care are la bază crucea de forma literei „T” (umbrela este simbolul puterii).

Pe partea dreaptă îl remarcăm, în primul rînd, pe mitropolitul Moscovei Simon (pe straiele sale, dar şi pe „umbrelă” vedem simbolul crucii). În centrul lucrării este reprezentată icoana „Maica Domnului cu Pruncul”.

Sofia şi fiul ei Vasilie Ivanovici au continuat uneltirile. Potrivit istoricilor, curtea moscovită era împărţită între adepţii lui Dimitrie şi boierii care complotau pentru înlăturarea acestuia de la tron în favoarea fiului Sofiei.

În 1499, Sofia reuşeşte să capete încrederea marelui cneaz Ivan cel Mare şi planul ei privind înscăunarea lui Vasilie prinde contur.
În 1502, în urma intrigilor şi uneltirilor Sofiei, Olena şi fiul ei Dimitrie cad în dizgraţia lui Ivan al III-lea.

Acesta cere ca Dimitrie să nu mai fie numit cneaz şi nici el, nici mama lui, Olena, să nu fie pomeniţi în slujbele bisericeşti. Dispune arestul la domiciliu pentru cei doi, şi astfel fiica lui Ştefan cel Mare ajunge prizonieră la Moscova.

După ce Vasilie a ajuns oficial cneaz, Olena Voloşanca şi fiul ei Dimitrie au fost trimişi în închisoare.

Veştile despre ceea ce se întâmpla la curtea Moscovei ajunseseră în 1502 şi la urechile domnitorului Moldovei.

Informatorii lui Ştefan cel Mare i’au spus însă că ştirile referitoare la întemniţarea Olenei sunt minciuni.

Marele Domn  a murit în 1504, fără să afle adevărul despre destinul tragic al fiicei sale, Olena.

Olena Voloşanca a murit în temniţă la data de 18 ianuarie 1505 şi a fost înmormântată la mănăstirea Voznesenskaia.

Patru ani mai târziu a murit de foame şi frig în închisoare şi fiul ei, Dimitrie, nepotul domnitorului Ştefan cel Mare.
După moartea Marelui Cneaz Vasilie, pe tronul Moscovei a ajuns fiul acestuia, Ivan al IV-lea, rămas în istorie sub numele de Ivan cel Groaznic, cel mai sângeros conducător din istoria Rusiei.

CITIȚI ȘI:

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2011/01/31/fiica-lui-stefan-cel-mare-al-moldovei-olena-elena-volosanca1465-%E2%80%93-1505/

Surse:

https://www.facebook.com/ThraxusAres/?__tn__=kC-RHH-R&eid=ARD1KSlomKXxmjvejzXnVIu0bPfshuuq6wIYH80tRDKvZahLGh58DKFSxTJDShMRsKLcMLoqlPayr1s0&hc_ref=ARSIzEEuQTYyhZWdB66WwY4jnnTroDiVyMHYrl6IfycVQ6a89L1yBz7LgrjAuknEM68&fref=nf

http://basarabialiterara.com.md/?p=35960