CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

Experții Băncii Mondiale și Eurostat: Clujul este orașul cu cea mai rapidă creștere economică din UE

Cluj Napoca, vedere de pe Cetățuie

Clujul este orașul cu cea mai rapidă creștere economică din Uniunea Europeană din ultimele două decenii, relatează http://www.radiocluj.ro.

Informația a fost publicată de experții Băncii Mondiale, în baza unor date culese de Eurostat, care monitorizează toate marile orașe din Uniune.

Aderarea la Uniunea Europeană a reprezentat o șansă istorică pentru Cluj. Economia orașului a crescut considerabil în ultimele două decenii – spune expertul în dezvoltare urbană al Băncii Mondiale, Marcel Ionescu Heroiu.

Clujul, în momentul de față, poate lucru puțin cunoscut, este orașul cea mai rapidă creștere din Uniunea Europeană. Eurostat-ul culege date pentru cele mai mari orașe din Uniunea Europeană și dacă ne uităm la perioada în care au fost culese datele, 2000 și 2019, deci într-o generație, PIB-ul Clujului a crescut de 4,5 ori. În momentul de față, este orașul cu cea mai rapidă creștere din Uniunea Europeană”, susține Marcel Ionescu Heroiu.

Nu doar economia Clujului a crescut spectaculos; printre orașele europene cu cea mai mare creștere economică se numără și Bucureștiul, Oradea și Timișoara.

Economia românească de azi este mult mai performantă decât cea comunistă. În anul 2019, valoarea exporturilor românești a fost de 25 de ori mai mare decât cea din anul 1990.

02/07/2021 Posted by | LUMEA ROMANEASCA | , , , , | Lasă un comentariu

La 19 august 1316, Clujul a primit de la regele Carol Robert de Anjou statutul de oraş liber regal. VIDEO

 

În urmă cu 702 ani, la 19 august 1316, Clujul a fost ridicat de către regele Carol Robert de Anjou, la rangul de civitas, dându-i -se largi privilegii de oraş liber regal şi un statut urban conform cu normele timpului.

Prin obţinerea acestui statut, Clujul era subordonat doar regelui Ungariei, fiind scos de sub autoritatea voievodului Transilvaniei, a comiţilor şi a altor potentaţi locali.

Actul regal a transformat Clujul într-o republică urbană autonomă (cu drept de autoadministrare) şi într-un centru economic foarte important al Transilvaniei, dar şi al Europei Centrale.

 

 

 

Oraşul Cluj Napoca este străbătut de Someşul Mic, unul dintre râurile importante ale României şi este situat la aceeaşi latitudine cu oraşele Geneva din Elveţia şi cu Lyon din Franţa.

Pe plan geografic, localitatea se află la distanţe aproximativ egale de Bucureşti (458 kilometri), Budapesta (460 km) şi Belgrad (464 km) şi este considerată capitala neoficială, sau inima regiunii istorice Transilvania.

Conform ultimului comunicat al Institutului Naţional de Statistică, la data de 1 iulie 2007 Cluj-Napoca avea o populaţie de 310.243 locuitori, fiind al treilea oraş ca mărime din  România,  după Bucureşti şi Iaşi.

Din totalul populaţiei  sale, 79,39% sunt români.

Scurtă istorie

Prima atestare documentară a unei aşezări pe teritoriul de astăzi al Clujului a fost făcută de geograful grec Claudius Ptolemeu, care a menţionat aici una dintre cele mai însemnate localităţi din Dacia, cu numele Napuca

Localitatea a fost ridicată, conform unor surse în anii 107-108, conform altora în 124, dar cel târziu în 138, la rang de municipiu, în timpul împăratului Hadrian, sub numele de Municipium Aelium Hadrianum Napoca, atestat în inscripţii.

Cea dintâi atestare a Napocii romane datează din perioada imediat următoare războaielor de cucerire a Daciei, din anii 107–108, şi constă dintr-o bornă militară, descoperită la Aiton, rezultată de la construcţia unui drum strategic imperial, drumul dinspre Apulum (Alba Iulia) şi Potaissa (Turda), care ducea spre castrul roman de la Porolissum (Moigrad-Porolissium), şi trecea pe aici.

Ajunsă capitală a provinciei, Napoca este ridicată apoi la rangul de colonia, fiind denumită Colonia Aurelia Napoca, privilegiu acordat de Marc Aureliu sau de Commodus.

Oraşul se bucura de Ius Italicum,  (legea romană,sau italică) un privilegiu conferit  de împărații Romei anumitor orașe din afara Italiei. Aceasta înseamnă că era guvernat de legea romană şi avea un grad mai mare de autonomie în relațiile  cu guvernatorii provinciali, că toți cei născuți în oraș aveau automat cetățenia romană, iar pământul orașului era scutit de anumite impozite.  Ca cetățeni ai Romei, oamenii puteau cumpăra și vinde proprietăți, erau scutiți de impozitul pe teren și se bucurau de  facilităţi fiscale.

Există numeroase dovezi arheologice ale continuităţii romane la Napoca. După retragerea administraţiei romane din Dacia, în anul 271 d. Hr., viaţa urbană odinioară înfloritoare avea să înceteze pentru o perioadă îndelungată ca urmare a numeroaselor năvăliri barbare.

Patrimoniu istoric

 

În evul mediu, Clujul va fi  atestat documentar pentru prima dată din anul 1213, sub denumirea Castrum Clus.Localitatea a fost însă distrusă în timpul marii invazii mongole din 1241 şi s-a refăcut cu mare greutate.

În deceniile 6-7 ale secolului al XIII-lea s-a remarcat preocuparea puterii centrale de a reconstrui Clujul, fapt realizat prin acordarea de privilegii coloniştilor germani.  

Mari grupuri de colonişti saşi s-au aşezat în cetatea Clujului în timpul regelui Ştefan al V-lea al Ungariei.

Clujenii obţin dreptul de a-şi alege liberi judele (villicum), cu putere de a judeca pricinile între ei, în afară de omucidere, care se judeca împreună de către judele orăşenesc şi judele regesc.

Locuitorii Clujului sunt obligaţi să-şi plătească impozitele anual, de ziua Sfântului Martin, şi să pună la dispoziţia regelui câte un ostaş bine echipat la fiecare 60 de gospodării

Acordarea privilegiului din 19 august 1316, de oraş liber venit în urma cererii parohului Benedict şi a comitelui Stark, din Cluj, denotă dorinţa regalităţii de a-şi întări poziţia şi dominaţia în faţa nobililor din Transilvania.

Împăratul romano-german Sigismund de Luxemburg a acordat orășenilor în anul 1405 dreptul de a ridica fortificații și ca atare orașul s-a înprejmuit cu ziduri puternice, înzestrate cu turnuri și bastioane. O parte dintre acestea se mai păstrează și astăzi.

Numele de Cluj, provenit din latinescul Castrum Clus, a fost folosit pentru întâia oară în secolul al XII-lea pentru a desemna cetatea oraşului medieval din acest loc.

Cuvântul latin clusa înseamnă „închis” şi se referă la situarea Clujului într-un loc închis, înconjurat de dealuri.

Echivalentul german, Klause, este păstrat în denumirea Klausenburg. Numele oraşului ar mai putea proveni de la un anume primar sas Klaus sau de la faptul că aşezarea medievală a apărut în umbra unei mănăstiri, din vreme ce în germană, pe timpul primilor locuitori saşi din această zonă, la mănăstire se zicea Kloster.

Clus

Klausenburg a fost numele uneia dintre cele şapte cetăţi medievale săseşti ale Transilvaniei (în germană Siebenbürgen, cu sensul de „Şapte Cetăţi”).

Primul nume românesc al oraşului a fost Cluş, scris uneori şi Klus.

Denumirea de Cluj s-a încetăţenit mai ales după ce oraşul a devenit parte a Regatului României în 1918.

Pe perioada răscoalei de la Bobâlna din 1437-1438 locuitorii săraci ai orașului au făcut cauză comună cu țăranii răsculați. Din mijlocul acestora s-a ridicat Ioan, fiul magistrului Iacob, una dintre căpeteniile răscoalei.

În timpul răscoalei din 1514 condusă de Gheorghe Doja orășenii săraci au deschis porțile orașului în fața țăranilor răsculați conduși de Popa Laurențiu. Represiunea a fost sângeroasă, iar capii răscoalei au fost arși pe rugurile ridicate în apropierea localității.

Secolul al XV-lea și prima perioadă a secolului XVI a fost o perioadă de înflorire pentru oraș. Au fost ridicate numeroase edificii în stil gotic sau în stilul renașterii, când s-au dezvoltat foarte mult meșteșugurile.

În  1541, în urma transformării centrului Ungariei în pașalâc, Transilvania a devenit principat autonom sub suzeranitatea Porții, iar Clujul a rămas cel mai important centru economic, politic și cultural al Transilvaniei.

De-a lungul veacurilor, în oraș s-a desfășurat o activitate culturală bogată. În 1550 s-a înființat o mare tipografie care a aparținut autorului, editorului și tipografului Kaspar Helth.

În casa care adăpostea tipografia, casa Heltai, s-a născut, în 1557, Ștefan (István) Bocskai, unul dintre cei mai mari principi ai Transilvaniei, singurul principe născut la Cluj.

În 1581 în mănăstirea franciscană și-a deschis cursurile o academie cu trei facultăți: teologică, filosofică și juridică.

În 1601 Mihai Viteazul a intrat pe poarta orașului, la scurt timp după ce se declarase domn al Țării Românești, al Moldovei și al Transilvaniei.

După 1688 Transilvania a intrat sub dominația habsburgică, iar în 1711 sub dominație austriacă.

Orașul a fost devastat de incendii puternice în anii 1601, 1655 și 1697, iar în 1719  a fost lovit de o epidemie de ciumă.

Odată cu înființarea Colegiului piariștilor din 1776,  orașul a cunoscut o nouă epocă de înflorire culturală datorită faptului că aici funcționau patru facultăți: filozofie, științe naturale, drept și chirurgie.

Aici au activat oameni de cultură  români precum Ioan Piuariu Molnar, primul medic român reprezentant al iluminismului și au studiat Gheorghe Șincai, Petru Maior, Gheorghe Lazăr, Gheorghe Barițiu și  Avram Iancu.

Din 1790 până în 1848 şi din 1861 până în 1867 a fost capitala oficială a Marelui Principat al Transilvaniei.

La 19 martie 1848 la Cluj a avut loc o manifestație revoluționară la care au luat parte intelectuali, studenți, muncitori, mici meseriași, țărani iobagi români și maghiari.

Proclamația lui Simion Bărnuțiu care chema la luptă pentru dreptate socială și libertate națională a avut un larg ecou în sufletul clujenilor, la fel și programul adoptat la mare adunare ținută la Blaj în 15-17 mai.

Dieta de la Cluj a sfidat această dorință entuziastă de aderare a masei orășenești la principiile programului revoluției, iar la 18 mai 1848 a votat unirea Transilvaniei cu Ungaria.

Secolul al XIX-lea  a marcat o continuare accentuată a dezvoltării economice a oraşului. Se construiesc fabrici şi prima cale ferata in anul 1870, care impulsioneaza comerţul.

1914-1918 – In timpul primului razboi mondial multi romani transilvaneni au fost obligati sa lupte impotriva fratilor lor romani de dincolo de Carpati, iar cei care au refuzat au fost intemnitati ori au sfarsit executati. Clujenii au participat şi ei la Adunarea națională de la Alba Iulia care împlinea Unirea, la 1 Decembrie 1918. 
3 noiembrie 1919 – S-a deschis prima universitate româneasca la Cluj. Orasul a cunoscut o noua etapa de inflorire in perioada interbelica, când s-au construit şcoli, biserici, muzee, institute si teatre, in cadrul mai larg al dezvoltarii României Mari.
30 august 1940 – în urma Diktatului de la Viena, România este forţată sa cedeze  partea de nord a Transilvaniei si Clujul, Ungariei. Multe institutii româneşti a fost obligate sa se refugieze  în afara teritoriului ocupat de Ungaria.

11 octombrie 1944 – are loc eliberarea Clujului de sub ocupaţia maghiară, intrand în administrare sovietică.
13 martie 1945 – Teritoriul Transilvaniei care se afla sub control militar rusesc este retrocedat Romaniei, iar Tratatul de la Paris din 1947 consfinţeşte reintrarea sa în componenţa ţării9 noastre.

Din  1945 până în 1989 Clujul a trecut prin  perioada de guvernare comunistă.

 La 1 octombrie 1948 – greco-catolicii au fost obligati de catre autoritatile comuniste sa renunte la credinta lor . In scurt timp, au fost interzise celelalte religii, iar bisericile trecute sub o singura administrare.

Personalitati care activau in diferite domenii au fost inlaturate sau intemnitate pentru convingerile lor politice sau religioase, iar in munti s-au organizat mişcari de rezistenta impotriva expansiunii comunismului.
11 iunie 1948 – A avut loc nationalizarea proprietatilor.
1959 – S-au unificat Universităţile “Babeş” şi “Bolyai”. In 1974, UBB avea 10 facultăţi.
1968 – Cluj-Napoca devine reşedinţa judeţului Cluj. In anii următori, conform unui program industrial si urbanistic centralizat, s-au construit în oraş  drumuri, fabrici, şcoli si cartiere rezidentiale dominate de blocuri cu apartamente din placi prefabricate. Clujul devine al doilea centru cultural si ştiinţific al ţării.

Prin Decretul Consiliului de Stat nr. 194 din 16 octombrie 1974, municipiului Cluj i-a fost atribuit numele Cluj-Napoca, „pentru a eterniza denumirea acestei străvechi aşezări – mărturie a vechimii şi continuităţii poporului român pe aceste meleaguri”

În decembrie 21 1989 – a izbucnit şi la Cluj revoluţia anticomunistă iniţiata la Timişoara. Unsprezece oameni au murit în Piaţa Libertăţii (actuala Piata a Unirii), alţi patru în fata Hotelului Astoria şi trei în alte zone ale oraşului.Autorităţile comuniste au fost alungate şi a început procesul de democratizare.
Anii care au urmat după reinstaurarea democratiei, au adus în viaţa oraşului schimbări substanţiale de ordin economic, politic, social si cultural.

 

 

CITIŢI ŞI :

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2015/08/19/o-istorie-a-zilei-de-19-august-video-4/

 

 

 

 

Surse: 

 

http://www.clujonline.com/ro/istoric.htm

https://ro.wikipedia.org/wiki/Cluj-Napoca

http://www.visitclujnapoca.ro/despre-cluj/istoria-cluj-ului/

http://enciclopediaromaniei.ro/wiki/Cluj-Napoca

 

 

19/08/2018 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Falsificarea istoriei poporului român. Domnitorul Vlad Țepeș, victimă postumă a dezinformării

 

 

Vlad Țepeș (n. noiembrie/decembrie 1431 – d. decembrie 1476), denumit și Vlad Drăculea (sau Dracula, de către străini), a domnit în Țara Românească în anii 1448, 1456-1462 și 1476.

 

 

 

Continuă falsificarea istoriei poporului român. Domnitorul Vlad Țepeș, victimă postumă a dezinformării.

 

Mitul Dracula

 

 

 

La începutul anilor anilor ’70, ai secolului XX, Nicolae Ceaușescu era iritat din cauza răspâdirii în occident a epitetului “vampir” la adresa lui Vlad Țepeș și, prin ricoșeu, la adresa românilor.

Cu toate păcatele sale, nu se va putea spune vreodată că la capitolul mândriei naționale, Ceaușescu dormea cu capu-n traistă așa cum fac multi dintre guvernanții postdecembriști.

În consecință, a dat dispoziție să fie căutate în arhive documente istorice care să infirme degradanta reputație a domnitorului român, lansată în anul 1897 de scriitorul irlandez Bram Stoker și întreținută cu o perseverență diabolică până în zilele noastre.

Inițiativa dictatorului era motivată și de faptul că pe anumite filiere se obținuseră informații confidențiale, potrivit cărora la Biblioteca Vaticanului ar fi existat documente de epocă din care reiesea că, începând cu secolul al XI-lea, pe teritoriile Transilvaniei și Panoniei s-a practicat canibalismul și vampirismul.

 

 

 

Grupul statuar dedicat regelui Ungariei, Matei Corvin, din Cluj-Napoca. 

 

 

Nici la ora actuală publicul larg, îndeosebi cel clujean, nu știe că în grupul statuar de la Cuj, dedicat lui Matei Corvin, se află și   românnul Pavel Chinezu, căpitan general al armatei regatului Ungariei, sub domnia regelui de origine română, Matei Corvin,un  bănățean, născut în comuna Satchinez, judetul Timiș. Era contemporan și prieten cu domnitorul Vlad Țepes. În graiul  bănățean, chinez înseamnă cneaz.   

În mod firesc, monumentul de la Cluj-Napoca ar fi trebuit să devină un simbol al reconcilierii maghiarilor cu românii.

Nu se întâmplă astfel. Grosul politicienilor unguri consideră că, maghiarizarea numelor celor două personaje istorice este deajuns pentru întreținerea animozităților interetnice. 

 

 

 

 

Stampă medievală reprezentându-l pe Pavel Chinezu, ținând un turc în dinți.

 

 

Foto: Generalul Pavel Chinezu, în grupul statuar dedicat regelui Ungariei, Matei Corvin. Sculptorul a folosit drept model stampa medievală, cu imaginea lui Pavel Chinezu.

 

 

Pavel Chinezu, detaliu

 

Placa comemorativă de pe monumentul închinat lui Pavel Chinezu, de la Șibot, județul Alba.

După centralizarea datelor aduse din teritoriu, a reieșit că pentru practicarea vampirismului erau responsabili ungurii. Drept care, Nicolae Ceaușescu a decis să sisteze inițiativa, pentru a nu leza sensibilitățile minorității maghiare din România și a nu intra în conflict cu guvernul de la Budapesta.

Iată, în rezumat, ce s-a aflat în urma investigațiilor ordonate de dictator:

  • Acuzația de vampirism la adresa lui Vlad Țepeș a fost inventată de scriitorul irlandez Bram Stoker în anul 1897, la sugestia unui amic de-al său, ungur din Slovacia.

  • Bram Stoker nu a fost niciodată în Transilvania pentru a se documenta pentru scrierea romanului său.

  • Până la data culegerii informațiilor, industria cinematografică occidentală produsese peste 200 filme pe tema vampirismului lui Vlad Țepeș, iar în unele scenarii se insinua ideea că românii ar fi fost adepții unei atari practici abominabile;

  • Modelul care a stat la baza conturării personajului Dracula a fost Pavel Chinezu, general al regelui Ungariei. Pavel Chinezu a inventat “iadul musulman” din Cetatea Timișoarei, în care au fost exterminați în chinuri cumplite mii de prizonieri otomani.

  • Pavel Chinezu ordona ca prizonierii turci să fie aruncați de vii drept hrană pentru porci. Pentru acest scop,  animalele erau ținuțe special înfometate. Pe alți prizonieri îi obliga să se mânănce între ei, sau să își bea sângele reciproc. Pe alții îi îneca cusuți în piei de bivol, în funție de cuantumul polițelor pe care le avea de plătit otomanilor pentru incursiunile de jaf și crime, pe care le făceau aceștia în acea parte a Europei. Procedeele de tortură pe care le aplica Pavel Chinezu au băgat o asemenea spaimă în otomani, încât mamele din Turcia își admonestau copiii cu vorba “Taci, că vine Pavel să te ia!”

În urma consultării unor documente de epocă, a rezulat că răspândirea legendei Dracula, cu referire la domnitorul român Vlad Țepeș, a avut drept substrat deturnarea atenției opiniei publice internaționale de la realitățile istorice din Transilvania și Panonia evului mediu, în care o parte din populația migratoare sosită după jaf la drumul mare din străfundurile Asiei, practica canibalismul și vampirismul. Mitul Dracula ar putea fi în termeni moderni, aruncatul pisicii în ograda altuia.

Printre documentele de epocă în care sunt consemnate canibalismul și vampirismul din evul mediu în Transilvania și Panonia, se numără și cronica notarului Anonymus, înalt funcționar la curtea regelui Bela al Ungariei, intitulată Gesta Hungarum (Faptele ungurilor), din care cităm:

         Postea uero iam dicta gens fatigata in bello, ad tantam crudelitatem peruenit ut quidam dicunt hystoriographi, quod iracundia ducti humanam manducassent carnem et sanguinem bibissent hominum”.

         În traducere: Mai târziu însă poporul amintit, obosit în război, a ajuns la atâta cruzime încât unii istoriografi spun că, mânați de mânie, ar fi mâncat carne de om și ar fi băut sânge de om”.

        Cronica notarului Anonymus a fost descoperită în anul 1746, la Biblioteca Imperială din Viena.

Interesant de observat că “ofensiva” pornită de irlandezul Bram Stoker în 1897, la sugestia amicului său ungur pentru acreditarea părerii false potrivit căreia responsabil pentru vampirismul practicat în Transilvania medievală ar fi fost domnitorul român, Vlad Țepeș, continuă și în zilele noastre.

Cu câțiva ani în urmă, a fost în România biologul de origine maghiară, Mark Beneke, specialist în viermi de cadavru (profesie predestinată?) cu scopul de a realiza pentru National Geographic Chanel un film documentar despre vampirismul… lui Vlad Țepeș, film ce a fost dat în anul următor în difuzare internațională.

Rămâne în suspensie întrebarea, care a fost rolul biologului maghiar în realizarea filmului.

De ce în Europa numai românii au parte de asemenea tărășenii?  

Pentru că “românii sunt un popor imbecil de tolerant, pașnic, binevoitor și primitiv” – am citat dintr-un material recent publicat în România, scris de profesorul sârb de istorie din Novi Sad, Miodrag Stanojevici, referitor la toleranța  românilor, fațade pretențiile minorității maghiare pentru autonomia ținutului secuiesc.

Recent, gurvernanții noștri au decis să exploateze în scop turistic mitul Dracula, incriminând astfel indirect de vampirism, pe viteazul domnitor român, Vlad Țepeș.

Unde esti tu Țepeș doamne? 

 

Sursa:  jurnalparanormal.ro

24/03/2016 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , | 2 comentarii

%d blogeri au apreciat: