Eroi ai luptei impotriva ocupantului rus in BASARABIA-Organizatia clandestina”Arcaşii lui Ştefan
„Arcaşii lui Ştefan” sau Organizaţia Naţională din Basarabia (O.N.B.) „Arcaşii lui Ştefan” a fost o organizaţie antisovietică din Basarabia, judeţul Soroca, înfiinţată în 1945 de către pedagogii Vasile Bătrânac, Victor Solovei, Nicolae Prăjină, Teodosie Guzun, Anton Romaşcan şi studentul Şcolii Pedagogice din Soroca Nichita Brumă. Se ştie că, iniţial, membrii organizaţiei se adunau pentru a pune la cale evadarea peste Prut. Abia mai târziu organizaţia s-a transformat într-o grupare de propagandişti antisovietici, care avea o structură bine definită, un statut, un fond bănesc, un Imn (al cărui autor se presupune că ar fi Vasile Bătrânac şi care a fost găsit de istorici în arhivele A.N.M.S.N.R.M., imn ce se incheia cu următoarele versuri: Pătrunşi de mareţia vremii/Din Bucovina pân-la mare/Jurăm că vom lupta cu toţii,/Arcaşi de-ai lui Ştefan cel mare!) si un Crez (un fel de jurământ pe care îl recita fiecare membru al O.N.B. „Arcaşii lui Ştefan” la admiterea în organizaţie, în semn de credinţă Patriei (României) si poporului român).
Textul jurământului Crezul Arcaşului:
* Cred în Dumnezeu şi în veşnicia neamului românesc.
* Cred în comandantul ONB „Arcaşii lui Ştefan”.
* Cred în biruinţa ONB „Arcaşii lui Ştefan” şi voi lupta pânã la moarte,cãci mai bine mort pe pãmântul ce-l apãr, decât viu în mâinile duşmanului.
* Urãsc de moarte dictatura stalinistã, pericolul civilizaţiei omeneşti şi al neamului omenesc.
* Urãsc de moarte minciuna şi trãdarea.
* Aşa sã-mi ajute Dumnezeu!
În procesul-verbal de constituire a organizaţiei, semnat de Vasile Plopeanu (numele conspirativ al lui Vasile Bătrânac) şi Pimen Oţeleanu (Damaşcan), la data de 1 august 1946, sunt formulate obiectivele formaţiunii, sunt invocate acţiunile de distrugere în masă ale stalinişitlor şi se spune că, dat fiind că „moralul populaţiei este foarte scăzut şi bolşevicii din toate părţile caută să distrugă sâmburele românesc din Basarabia”, se întemeiază o organizaţie „cu scop naţional”, care să „ridice moralul populaţiei prin diferite atacuri împotriva bolşevicilor”.2 Printre membrii cei mai activi se numărau, pe lângă fondatori, Ion şi Maxim Brumă şi Pricopie Trofim, Vasile Cvasniuc, Vasile Băleanu, Mihail Ursachi, Teodor Colesnic, Vasile Cibotaru ş.a. Se consideră că O.N.B. „Arcaşii lui Ştefan” a fost prima de acest tip din Basarabia, iar la data depistării ei de către autorităţi, în 1947, formaţiunea număra 140 de membri.
Organizaţia folosea simbolurile României regale, semnficând nedorinţa membrilor ei de a accepta regimul sovietic, iar la proces, fiind acuzaţi de „trădare de patrie”, aceştia au mărturisit că nu le place sau că urăsc (Vasile Bătrânac) puterea sovietică şi că „în România era mai bine de trăit”. Printre obiectivele organizaţiei figurau: instruirea membrilor noi şi a populaţiei în spirit antisovietic, stocarea de armament, planificarea unor acte de terorism contra lucrătorilor de partid şi sovietici, stablirea legăturii cu organizaţii similare din restul Basarabiei, din Ucraina Apuseană şi din România.
Arestarea lui Vasile Bătrânac şi a lui Vasile Cvasniuc, la 23 martie 1947, şi confiscarea documentelor în care figurau numele mai multor membri ai organizaţiei au pus capăt acestor planuri ale „Arcaşilor”. Pe parcusrul următorului an peste 100 de persoane au fost arestate şi judecate pentru că participaseră, direct sau indirect, la acţiunile O.N.B. „Arcaşii lui Ştefan”. Totuşi, acei membri care au scăpat de arestări au continuat acţiunile antisovietice şi în 1948 şi 1949. În 1953 sunt judecaţi membrii altei organizaţii antisovietice, unii dintre care anterior făcuseră parte din O.N.B. „Arcaşii lui Ştefan”.
BINE ATI VENIT !
Eu, iubite cetitoriule, nicăirea n-am aflatŭ nici un istoric, nici latin, nici leah, nici ungur, şi viiaţa mea, Dumnezeu ştie, cu ce dragoste pururea la istorii, iată şi pănă la această vârstă, acum şi slăbită. De acéste basne să dea seama ei şi de această ocară. Nici ieste şagă a scrie ocară vécinică unui neam, că scrisoarea ieste un lucru vécinicŭ. Cândŭ ocărăsc într-o zi pre cineva, ieste greu a răbda, dară în véci? Eu voi da seama de ale méle, câte scriu. Făcutu-ţ-am izvod dintăiaşi dată de mari şi vestiţi istorici mărturii, a cărora trăiescŭ şi acum scrisorile în lume şi vor trăi în véci. Şi aşa am nevoit, să nu-mi fie grijă, de-ar cădea această carte ori pre a cui mână şi din streini, carii de-amăruntul cearcă zmintélile istoricilor. Pre dânşii am urmat, care vezi în izvod, ei pavăţa, ei suntŭ povaţa mea, ei răspundŭ şi pizmaşilor neamului acestor ţări şi zavistnicilor. Putérnicul Dumnezeu, cinstite, iubite cetitoriule, să-ţi dăruiască după acéste cumplite vremi anilor noştri, cânduva şi mai slobode veacuri, întru care, pe lângă alte trebi, să aibi vréme şi cu cetitul cărţilor a face iscusită zăbavă, că nu ieste alta şi mai frumoasă şi mai de folos în toată viiaţa omului zăbavă decâtŭ cetitul cărţilor. Cu cetitul cărţilor cunoaştem pe ziditoriul nostru, Dumnezeu, cu cetitul laudă îi facem pentru toate ale lui cătră noi bunătăţi, cu cetitul pentru greşalele noastre milostiv îl aflăm. Din Scriptură înţelégem minunate şi vécinice fapte puterii lui, facem fericită viiaţa, agonisim nemuritoriŭ nume. Sângur Mântuitorul nostru, domnul şi Dumnezeu Hristos, ne învaţă, zicândŭ: Čńďèňŕèňĺ ďèńŕíiŕ, adecă: Cercaţi scripturile. Scriptura departe lucruri de ochii noştri ne învaţă, cu acéle trecute vrémi să pricépem céle viitoare. Citéşte cu sănătate această a noastră cu dragoste osteneală.
- De toate fericii şi daruri de la Dumnezeu voitoriŭ
- Miron Costin, care am fost logofăt mare în Moldova
Count Flag
CER SI PAMANT ROMANESC 