GÂNDUL ZILEI: ANDREW NAPOLITANO, MOLIMA CORONAVIRUS ȘI CONSTITUȚIA STATELOR UNITE

 

 

 

 

 

 

”… Din moment ce drepturile noastre provin din umanitatea noastră, nu de la guvern, oamenii netoți nu pot să-și sacrifice decât libertățile lor, nu și libertățile celorlalți.

Cu alte cuvinte, o garanție constituțională este valabilă și de încredere pe cât este fidelitatea față de Constituție a celor în ale căror mâini noi am încredințat-o pentru protecție.

Deoarece oamenii de stat, cu puține excepții, suferă de ceea ce Sf. Augustin a numit libido dominandi – patima puterii – atunci când se confruntă cu vechea bătălie dintre libertatea personală și forța statului, ei aproape întotdeauna iau partea forței.

Cum reușesc să scape de oprobriul public? Speriindu-ne de mama focului. Nu credeam că voi vedea așa ceva în viața mea, deși predecesorii noștri au asistat la astfel de lucruri. În America de azi avem un guvern al fricii.

Machiavelli susținea că oamenii sunt mai supuși când sunt înfricoșați decât atunci când își iubesc conducătorii. Din nefericire, avea dreptate iar guvernul american știe asta.

Madison știa asta la fel de bine atunci când a scris Constituția. Și o știa și patru ani mai târziu când a scris Carta Drepturilor. El a folosit un limbaj special pentru a-i avertiza pe cei care au patima puterii că indiferent cum vor folosi puterile guvernamentale, Constituția este „legea Supremă a Țării” și toate actele guvernului trebuie să fie conforme cu ea.

Acesta nu este un argument nou sau foarte complex.  

Vrei să mergi cu familia să-ți vizitezi bunica? Vrei să faci o tranzacție comercială reciproc avantajoasă? Vrei să mergi la muncă? Vrei să mergi la Liturghie? Toate acestea sunt acum interzise într-o treime din Statele Unite.

Am încercat și nu am reușit să merg la Liturghie duminica trecută. De când a devenit Biserica Catolică un agent al Statului? De ce nu o Liturghie afară? Care este natura libertății? Este un drept irefutabil împotriva tuturor celorlalți, inclusiv a statului.

Este dreptul tău necondiționat de a gândi cum vrei, de a spune ce vrei, de a publica ce spui, de a te asocia cu cine dorești indiferent de numărul lor, de a te închina sau nu, de a te apăra, de a deține și a folosi proprietatea cum crezi de cuviință, de a călători unde dorești, de a cumpăra de la un vânzător care dorește să-ți vândă, de a fi lăsat în pace. Și toate acestea fără niciun fel de permis guvernamental.

Aceste ordonanțe care promit siguranța și ne amenință cu pedeapsa, emise de cei care nu au niciun fel de autoritate pentru a le emite, puse în aplicare de polițiști care urăsc ceea ce sunt puși să facă, care distrug libertățile noastre pentru care strămoșii au vărsat râuri de sânge pentru a le păstra și care distrug prosperitatea noastră ar trebui respinse de populație și contestate în instanță.”

 

 

 

 

 

Andrew Peter Napolitano (născut la 6 iunie 1950), a ocupat funcția de judecător al Curții Superioare din New Jersey din 1987 până în 1995 și a fost profesor invitat la Brooklyn Law School.

A scris nouă cărți pe teme juridice și politice, colaborează cu  numeroase publicații de prestigiu, inclusiv The Washington, Times și Reason și este analist la televiziunea Fox News, unde comentează știri și procese importante în justiție.

Se autoidentifică drept un catolic tradiționalist, se opune reformelor Vatican II și este critic față de Papa Francisc.

 

https://video.foxnews.com/v/6149173813001#sp=show-clips

Publicitate

Gândul zilei

 

 

 

 

”Constatam mai înainte de toate ca românii nu sunt nicăiri coloniști, venituri, oamenii nimănui, ci pretutindenea unde locuiesc sunt autohtoni, populație nepomenit de veche, mai veche decât toți conlocuitorii lor.

Căci dacă astăzi se mai ivește câte un neamț singular care caută sa ne aduca de preste Dunăre, nu mai întrebăm ce zice un asemenea om, ci ce voieste el. Nici mai este astăzi cestiunea originei noastre, abstrăgând de la împrejurarea că o asemenea interesantă cestiune nu este de nici o importanță.

Daci sau romani, romani sau daci: e indiferent, suntem români și punctum.

Nimeni n-are să ne-nvețe ce-am fost sau ce-am trebui să fim; voim să fim ceea ce suntem – români. A mai discuta asupra acestui punct sau a crede că frica de ruși ne-ar ademeni să ne facem nemți sau vice-versa sau, cum cred ungurii, că de frica acestor doi ne-am putea găsi flatati să ne contopim cu nația maghiară, toate acestea sunt iluzii de școală; limba și naționalitatea românească vor pieri deodată cu românul material, cu stingerea prin moarte și fără urmași a noastră, nu prin desnaționalizare și renegațiune.

A persecuta naționalitatea noastră nu însemnează însa a o stinge, ci numai a ne vexa și a ne învenina împotriva persecutorilor. S-apoi ni se pare că nici un neam de pe fața pământului nu are mai mult drept sa ceara respectarea sa decât tocmai românul, pentru ca nimene nu este mai tolerant decât dânsul. Singure țările românești sunt acelea în care din vremi străvechi fiecare au avut voie să se închine la orice d-zeu au vroit și să vorbească ce limba i-au plăcut.

Nu se va găsi o țară în care să nu se fi încercat de a face prozeliti din conlocuitorii de altă lege ori de altă limba; hughenotii în Franța, maurii în Spania, polonii față cu rutenii, ungurii cu românii – toți au încercat a câstiga pentru cercul lor de idei populațiile conlocuitoare și aceasta prin presiune, cu de-a sila; românul privește c-un stoicism neschimbat biserica catolică, atât de veche în Moldova, și nu i-a venit în minte să silească pe catolici de a deveni orientali; lipovenii fug din Rusia și trăiesc nesupărați în cultul lor pe pământul românesc, apoi armenii, calvinii, protestanții, evreii, toți sunt față și pot spune dacă guvernele românești au oprit vro biserică sau vro școală armenească, protestantă sau evreiască. Nici una.

Ni se pare deci că pe pamânturile noastre strămoșești, pe care nimene nu le stăpâneste jure belli, am avea dreptul să cerem să ni se respecte limba și biserica, precum le-am respectat-o noi tuturor.”

 

 

Mihai Eminescu

 

 

(Curierul de Iași, noiembrie 1876, reprodus din volumul Tudor Nedelcea, Eminescu istoricul, Fundația „Scrisul Românesc”, 1998)

 

 

  Foto: Poetul nepereche al românilor, Mihai Eminescu, născut la Botoşani la 15 ianuarie 1850- d. 15 iunie 1889, București, jurnalist, prozator, membru post-mortem al Academiei Române.

 

 

 

Este considerat de criticii literari poetul naţional al României, fiind supranumit „luceafărul poeziei româneşti”, dar şi cel mai important reprezentant al romantismului din literatura românească.

 Erudit prin complexitatea cunoştinţelor acumulate (a studiat filosofia, dreptul, medicina, a fost interesat de economie, sociologie şi alte discipline), a avut un real succes în cariera de jurnalist, articolele sale de critică literară, socială şi politică fiind publicate în „Timpul” şi „Curierul de Iaşi”.

Întreaga sa activitate de ziarist a fost pusă în slujba dreptului la existenţa naţională a poporului român, susţinând în articolele sale cauza românilor din Transilvania, Bucovina și Basarabia.

Publicistica politică a lui Eminescu poate fi considerată drept „cel mai bun manual de jurnalism naţional”.

Boala şi moartea sa prematură (a decedat la numai 39 de ani) au întrerupt ascendenţa unui talent care abia atunci ajungea la maturitatea creaţiei sale şi care avea potenţialul de a deveni cu adevărat un poet de talie mondială.

Asupra bolii şi morţii sale, circumstanţele nu au fost nici până astăzi pe deplin elucidate. Mihai  Eminescu s-a stins din viaţă în condiţii dubioase şi interpretate diferit în mai multe surse, în casa de sănătate a doctorului Şuţu.

A fost înmormîntat la Bucureşti, în cimitirul Bellu; sicriul său a fost  dus pe umeri de patru elevi de la Şcoala Normală de Institutori.

În „Viaţa lui Mihai Eminescu” (1932), G. Călinescu a scris aceste emoţionate cuvinte despre moartea poetului:

„Astfel se stinse în al optulea lustru de viaţa cel mai mare poet, pe care l-a ivit şi-l va ivi vreodată, poate, pămîntul românesc. Ape vor seca în albie şi peste locul îngropării sale va răsării pădure sau cetate, şi cîte o stea va vesteji pe cer în depărtări, pînă cînd acest pămînt sa-şi strîngă toate sevele şi să le ridice în ţeava subţire a altui crin de tăria parfumurilor sale„.

Best of GEORGE BECALI. VIDEO

 

George Becali, cunoscut și ca Gigi Becali (n. 25 iunie 1958, satul Zagna, județul Brăila) este patronul clubului de fotbal Steaua București, om de afaceri și politician român controversat.

A fost membru al Parlamentului European între iunie 2009 și decembrie 2012 și membru al Parlamentului României din decembrie 2012 până la condamnarea penală în mai 2013.

Este cunoscut pentru actele filantropice în sprijinul unor comunități de sinistrați, asociații religioase, dar și declarațiile publice controversate, în acest sens Washington Post menționând „înclinația lui pentru retorica homofobă. misogină și rasistă”.

George Becali s-a născut la data de 25 iunie 1958, în satul Zagna (județul Brăila) într-o familie de origine aromână, care a fost deportată în Bărăgan, de autoritățile comuniste.

Aromânii au fost pedepsiți colectiv, comunități întregi, datorită faptului că unii fuseseră legionari în perioada interbelică, alături de alte categorii persecutate colectiv (germani, sârbi, refugiați din Basarabia și Bucovina, foști combatanți antisovietici, moșieri, capitaliști, ). Tatăl lui Becali a reușit să facă avere din oierit.

George Becali a lucrat inițial ca lăcătuș-mecanic la ICCE, pe platforma Băneasa.

După evenimentele din 1989, cu ajutorul unei moșteniri și unui împrumut de la Hagi, a început să importe blugi, țigări și săpun cu TIR-uri din Turcia. 

Marea parte a averii sale însă provine din investiții imobiliare. Deși averea sa a fost estimată la 725 milioane euro în 2008 în „Top 500 Forbes”, aceasta a scăzut substanțial în urma crizei și scăderea preturilor imobiliarelor, dar și ca urmare a transferării unei părți pe numele fetelor sale, aceasta fiind estimată între 140-300 milioane euro în 2012.

George Becali a fost președinte al Consiliului de Administrație al Clubului de Fotbal Steaua București între 2003-2007 și rămâne finanțatorul acestui club. Este acționar majoritar la Avicola Iași și la Uzina Mecanică Drăgășani.

În 2004 a preluat conducerea Partidului Noua Generație, iar în 2007 BBC a raportat despre ascensiunea rapidă a lui Becali în politică, acesta fiind descris ca un populist bogat.

Acesta este asemănat fostului prim-ministru al Italiei, Silvio Berlusconi, vrând să folosească fotbalul și banii pentru a ajunge la vârf [n.n. Guvern/ Președinție].

„Vreau să ucid diavolul din România, corupția și minciuna” îl citează BBC pe Becali.

Preşedintele PNG-CD, George Becali, și deputatul Vlad Hogea (vicepreședinte al partidului) asistând la slujba de Sf. Parascheva, oficiată în Catedrala Mitropolitană din Iași (14 octombrie 2006)
A donat bani pentru construirea de biserici, precum donația de câteva milioane de euro făcută către bisericile ortodoxe românești de la Muntele Athos. Printre acțiunile de binefacere a fost construirea unui sat pentru sinistrații de la Vadu Roșca (județul Vrancea), Rast (județul Dolj) și Arbore, Suceava (județul Suceava).

Conform emisiunii TVR „Mari români” din anul 2006, lansată sub forma unei campanii de identificare a celor mai mari români din toate timpurile, din 100 de „Mari români” aleși de participanți, Becali a ieșit pe locul 13.[12]

În 2013 a fost condamnat la 3 ani de închisoare cu suspendare în dosarul lipsirii ilegale de libertate din 2009. Ulterior și-a dat demisia din PNL, devenind deputat independent.

În urma unei condamnări ulterioare, această condamnare s-a activat și astfel mandatul său de parlamentar a încetat de drept la 20 mai 2013.

Pe 3 aprilie 2015, George Becali a fost eliberat condiționat din Penitenciarul Poarta Albă, după ce a executat o treime din pedeapsa de trei ani și șase luni de închisoare. (Wikipedia.ro)

 

 

 

 

 

„Sunt în silenzio stampa. Dar doar pentru ziarişti. Vorbesc numai cu televiziunile.”

 

 

Eu, în tinerețe, eram amfitrion pe oriunde mă duceam.

 

M-am lăsat de fumat fiindcă, dacă fumam, însemna că ţigara era mai puternică decât mine, şi-atunci cum mai puteam eu să conduc ţara?

 

 

După ce ajung preşedinte, îmi cer scuze poporului român, plec la Muntele Athos şi mă întorc mai puternic.

 

Am vorbit cu văru-meu Giovanni şi cu Victor să facem un partid care să fim mai tari ca fraţii Kennedy. Am fi condus România. Dar n-au vrut, fraierii.

 

 

Partidul Noua Generaţie are o orientare de centru, când la stânga, când la dreapta, de la caz la caz.

 

 

Partidul Noua Generaţie va fi biserica politicii româneşti, iar eu voi fi Sfântul Petru.

 

Dacă mă respecţi o dată, te respect şi eu tot o dată. Dacă nu mă respecţi o dată, eu nu te respect de cinci ori.

 

Mie nu-mi place să citesc, că-mi lăcrimează ochii, mă-nţelegi, mă dor ochii.

 

„Am citit “Manualul războinicului luminii” cu două markere. Cu galben am subliniat pasajele care mi-au plăcut şi unde m-am identificat cu eroul cărţii, iar cu verde pe cele care nu mi-au plăcut şi nu le-am citit.”

 

Ştiţi cât de mult scuip eu televizorul la mine acasă? Cum văd un nenorocit care vorbeşte de binele public, cum îi trag un scuipat.

 

Mass-media, după părerea mea, înseamnă televiziunile unde oamenii văd în direct pe oameni.

 

Dacă eu vreau să îmbrac cămaşa morţii, asta înseamnă că sunt legionar?

 

 

Eu cu viaţa mea, în fiecare dimineaţă, de când mă dau jos din pat, fac istorie.

 

Nici nu ştiţi ce sensibilitate am eu în suflet, dar nu ştiu să mă exprim. Dacă aş şti, aş vorbi mai frumos decât Liiceanu şi Pleşu. 

Tăriceanu, VIP? Vă spun eu ce VIP e, Very Import Papagal. Auzi la el, ce tupeu obraznic!

 

Norica Nicolai ar da ani din viaţa ei, ca să stea cu mine la masă, ca să mă simtă lângă ea.

 

Am promis că pe trădătorul ăsta de Dan Voiculescu o să-l distrug până când o să-l nenorocesc.

 

În orice mită e ceva negativ. M-aţi înţeles?

 

Păi, şi-aşa e viaţa scurtă, mân­ca-ţi-aş, păi, dacă două săptămâni nu fac nimic, când să mai fac idea­lurile mele, ce vreau să fac eu, dacă două săptămâni deja nu fac nimic?

 

Cei care vor să intre pentru prima oară într-un cazinou trebuie să se gândească de trei ori înainte să o facă, pentru că odată ce vor păşi dincolo este ca şi cum şi-ar vinde sufletul diavolului. Să scuipe de trei ori în sân şi să spună o rugăciune.

Cazinoul este casa diavolului, nu mai ai scăpare!

 

Am luat doi peri din barba părintelui Visarion, care este un sfânt şi după aia le-am dat două goluri lui Standard Liege.

 

Am vorbit chiar zilele trecute cu mai mulţi parteneri de afaceri. Oameni serioşi, din lumea interlopă.

 

Becalizarea României înseamnă că România este într-un cancer moral şi spiritual din care se va salva prin becalizare”. 

 

 

„Este voinţa lui Dumnezeu ca eu să pasc acest popor.”

 

 

 

 

Atunci când sunt supărat, mă retrag între oile mele şi mă liniştesc…