CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

Un cifru românesc imposibil de spart

 

Neagu Djuvara

 

 

 

Acesta relata că la Ministerul de Externe mesajele importante erau supracifrate, sistemul fiind inventat special numai pentru diplomaţii noştri din străinătate, aflaţi în legătură cu grupurile lui Maniu şi Brătianu şi cu anturajul regelui, care încercau să stabilească contacte cu Aliaţii în vedere încheierii păcii.

 

 

 

enigma

Nemţii  inventaseră o maşină de cifrat, pe care România o folosea însă doar în scopuri  comerciale sau de importanţă secundară, fiindcă se ştia că la o astfel de maşină oricât de complicată şi de deşteaptă ar fi, un creier matematic îi putea descoperi  formula de cifrare, devenind  posibila descifrarea.

 În cazul cifrului românesc, dicţionarul de descifrare  exista doar în două exemplare şi îl avea ministrul şi una sau două persoane din ambasadă.  Dicţionarul se schimba, cam la doi ani , fiind bazat numai pe hazard. Cum era făcut? Erau  dactilografe care băteau la maşină de dimineaţă şi până seară  numai grupuri de cinci cifre, de exemplu 53412…  înşirate   la întâmplare şi trecute în dreptul unui dicţionar, care era în ordine alfabetică şi era mai mic decât un dicţionar mare.

Verbele  erau numai la infinitiv şi erau folosite şi  bucăţele de fraze, cum ar fi  de pildă „Am onoarea a vă înştiinţa…”pentru care se folosea o singură cifră.

Dicţionarul nu era mai gros decât un lexicon oarecare, iar când se primea un text, se căuta în el fiecare cuvânt sau fiecare bucăţică de frază, se găsea cifra şi apoi se înşirau toate cifrele una după alta. Cel care primea mesajul, făcea operaţia inversă, căutând în dicţionar  cifra şi corespondentul acesteia. Acest sistem era imposibil de descifrat de stăini.

Codul era folosit o singură dată. Cel care primea telegrama era avertizat printr-un prim grup de cifre că mesajul e supracifrat cu o anume pagină din dicţionar…  

După descifrare, pagina folosită din caiet şi din dicţionar, era distrusă atât la minister cât şi la ambasadă.  Cei care primeau toate informaţiile erau Camil Demetrescu  [director adjunct al Cabinetului Ministrului şi Cifrului], Victor Rădulescu Pogoneanu [director al Cabinetului Ministrului şi Cifrului] şi Grigore Niculescu Buzeşti.

Ultimatumul sovietic de la 26 iunie 1940 a fost dinadins bruiat când ambasada României a încercat să-l  transmită cifrat telefonic în ţară.

Sovieticii au făcut-o intenţionat, ca să se piardă 12 ore din cele 48 cât acordaseră României în ultimatum.

Gheorghe Davidescu, ministrul României la Moscova, fusese convocat noaptea de Molotov pentru a i se înmâna ultimatumul. 

Acesta a fost cifrat imediat la ambasada noastră şi transmis  prin  telefon, numai că legătura a putut fi  stabilită cu Bucureştiul abia dimineaţa următoare, când sovieticii au încetat bruiajul…

 

 

Notă:

 

Grigore Niculescu-Buzesti (n. 1 august 1908, comuna Sarata, judetul Buzau – d. 12 octombrie 1949, New York), a fost principalul om de legatura dintre Iuliu Maniu şi regele Mihai în lunile ce au precedat lovitura de stat de la 23 august 1944, jucând astfel un rol în îndepărtarea de la putere a mareşalului Antonescu şi instaurarea unui regim constituţional de scurtă durată în România.

 
 

 

A condus Direcţia Cabinetului şi Cifrului (din 20 mai 1941), Directia Afacerilor Economice si Administratie (din 23 iunie 1944) şi Direcţia Personalului (din 1 august 1944).

A obţinut o serie de informaţii ultrasecrete pe care le-a furnizat regelui Mihai I şi anturajului acestuia, dând astfel posibilitatea indepărtării mareşalului Ion Antonescu de la putere.

 

 

 

Surse:

 

http://www.rador.ro/wp-content/uploads/2017/02/enigma.

 

https://cultural.bzi.ro/povestea-lui-grigore-niculescu-buzesti-10542

10/09/2017 Posted by | ISTORIE ROMÂNEASCĂ | , , , , , , , , | Lasă un comentariu

   

%d blogeri au apreciat: