DEZVĂLUIRI: CIA a folosit arta modernă americană drept armă în Războiul Rece

Foto: Artistul Jackson Pollock, „maestrul haosului”, în atelierul său din Springs, New York

---

Timp de decenii, în cercurile artistice a circulat ceea ce părea un zvon sau o glumă, dar acum a fost confirmat cu probe. CIA a folosit arta modernă americană drept armă în Războiul Rece – incluzând aici lucrări semnate de artiști ca Jackson Pollock, Robert Motherwell, Willem de Kooning sau Mark Rothko.

În maniera unui prinț din Renaștere – numai că acționând în secret –, CIA a sprijinit și promovat pictura expresionismului abstract american în întreaga lume pentru mai bine de 20 de ani.

Legătura pare neverosimilă. În această perioadă a anilor 1950 și 1960, marea majoritate a americanilor antipatiza sau chiar disprețuia arta modernă – președintele Truman a rezumat opinia publică când a afirmat:

„Dacă asta e artă, atunci eu sunt un hotentot.” Cât despre artiștii înșiși, mulți dintre ei erau foști comuniști, aproape nefrecventabili în America epocii mccarthyiene, și cu siguranță nu erau genul de oameni care ar primi în mod obișnuit sprijinul guvernului Statelor Unite.

Dar de ce i-a sprijinit CIA? Deoarece în războiul propagandistic cu Uniunea Sovietică, noua mișcare artistică putea fi prezentată ca dovadă a creativității, a libertății intelectuale și a forței culturale a Statelor Unite.

Legată în cămașa de forță a ideologiei comuniste, arta sovietică nu-i putea concura.

Existența acestei politici, zvonită și controversată ani de-a rândul, a fost acum confirmată în premieră de foști oficiali ai CIA.

Noua artă americană a fost promovată în secret conform unei politici necunoscute artiștilor, denumită „lesa lungă” – aranjamente asemănătoare în anumite privințe cu sprijinul indirect acordat de CIA revistei Encounter, editată de Stephen Spender.

Decizia de a implica arta și cultura în arsenalul american al Războiului Rece a fost luată la scurt timp după ce CIA a fost înființată, în 1947. Îngrijorată din cauza atracției încă exercitate de comunism în rândul artiștilor și al intelectualilor occidentali, noua agenție a organizat o divizie, Inventarul Activelor Propagandistice [Propaganda Assets Inventory], care, în cea mai bună perioadă a sa, avea să influențeze peste 800 de ziare, reviste și agenții media publice.

Membrii diviziei glumeau, spunând că funcționează ca un tonomat: când CIA apasă pe buton, poate reda în întreaga lume orice melodie dorește.

Următorul pas a fost făcut în 1950, când, sub conducerea lui Tom Braden, a fost alcătuită Divizia Organizațiilor Internaționale [International Organisations Division – IOD].

Acest birou a subvenționat versiunea animată a Fermei animalelor a lui George Orwell și a sponsorizat artiști americani de jazz, recitaluri de operă și programul de turnee internaționale al Orchestrei Simfonice din Boston.

Agenții săi acționau în industria filmului, în edituri și chiar ca redactori de jurnale turistice pentru aclamatele ghiduri Fodor. În același timp, știm asta acum, a promovat mișcarea anarho-avangardistă americană, expresionismul abstract.

La început, încercările de a sprijini noua artă americană au fost mai transparente. În 1947, Departamentul de Stat a organizat și finanțat un turneu internațional de expoziții intitulat „Advancing American Art”, cu scopul de a respinge aluziile sovietice că America ar fi fost un deșert cultural.

Însă expoziția a provocat indignare în Statele Unite, determinându-l pe Truman să facă gluma cu hotentoții și pe un congressman supărat să declare: „Eu sunt doar un American prost care plătește taxe pentru asemenea mizerii.” Turneul a trebuit anulat.

Guvernul SUA s-a aflat în fața unei dileme. Filistinismul acesta, în amestec cu denunțurile isterice ale lui Joseph McCarthy a tot ce era avangardist sau neortodox, se dovedea a fi profund jenant. Era discreditată ideea potrivit căreia America era o democrație sofisticată și bogată din punct de vedere cultural.

Totodată, împiedica guvernul SUA să cimenteze transferul supremației culturale de la Paris către New York, început în anii 1930. Pentru rezolvarea acestei încurcături, a fost implicată CIA.

Amestecul nu e atât de straniu pe cât pare. La acel moment, tânăra agenție, al cărei personal era în principal alcătuit din absolvenți Yale și Harvard, dintre care mulți colecționau artă și scriau în timpul liber, era un refugiu al liberalismului în comparație cu lumea politică dominată de McCarthy sau cu FBI-ul lui J. Edgar Hoover.

Dacă exista o instituție potrivită pentru a promova adunătura de leniniști, troțkiști și bețivi care alcătuiau Școala Newyorkeză, atunci aceasta era CIA.

Până acum nu au existat dovezi de primă-mână care să ateste faptul că acest amestec a existat, dar, pentru prima dată, un fost ofițer de caz, Donald Jameson, a rupt tăcerea. Într-adevăr, spune el, agenția a privit expresionismul abstract ca fiind o oportunitate și da, a profitat de ea.

„În ceea ce privește expresionismul abstract, mi-ar plăcea să pot spune că CIA l-a inventat doar pentru a vedea ce se întâmplă în New York și în centrul Soho a doua zi!” glumea acesta.

„Dar cred că ce am făcut de fapt a fost să subliniem diferența. S-a dovedit că expresionismul abstract era genul de artă care făcea realismul socialist să pară chiar și mai stilizat, mai rigid și limitat decât era. Iar această relație a fost exploatată în câteva dintre expoziții.

„Într-un fel, viziunea noastră a fost încurajată, deoarece Moscova acelor vremuri era foarte necruțătoare în a condamna orice deviație de la șabloanele sale extrem de rigide. Astfel că oricine putea considera, destul de justificat, că tot ceea ce ei criticau atât de mult și din greu merita susținut într-un fel sau altul.”

Pentru a-și urmări interesul ascuns în avangarda stângistă americană, CIA trebuia să fie sigură că patronajul său nu putea fi descoperit. „Chestiunile de acest fel puteau fi rezolvate doar din două sau trei mutări”, explică dl Jameson, „astfel încât să nu se pună problema nevoii de a-l implica pe Jackson Pollock, spre exemplu, sau de a face ceva care să îi implice pe acești oameni în organizație.

Și nici că se putea să fie altfel, deoarece cei mai mulți dintre ei aveau foarte puțin respect pentru guvern în mod special și cu siguranță niciun pic de respect față de CIA. Dacă era nevoie să te folosești de persoane care se considerau, într-un fel sau altul, mai apropiate de Moscova decât de Washington, cu atât mai bine, poate.”

Aceasta era „lesa lungă”. Piesa centrală a campaniei CIA a devenit Congresul pentru Libertate Culturală [Congress for Cultural Freedom], un cerc larg de intelectuali, scriitori, istorici, poeți și artiști, care a fost întemeiat cu fonduri CIA în 1950 și condus de un agent CIA.

Era vârful de lance care proteja cultura de atacurile Moscovei și „tovarășii săi călători” din Occident. La apogeu, avea birouri în 35 de țări și mai mult de 2 duzine de publicații periodice, inclusiv Encounter.

În același timp, Congresul pentru Libertate Culturală oferea CIA fațada ideală pentru a-și promova interesul ascuns în expresionismul abstract. Urma să fie sponsorul oficial al turneelor de expoziții; publicațiile sale aveau să devină platforme utile criticilor favorabili noii picturi americane; și nimeni, nici măcar artiștii, nu avea să-și dea seama.

Această structură a organizat mai multe expoziții de expresionism abstract în anii 1950. Una dintre cele mai importante, „Noua Pictură Americană” [The New American Painting] a vizitat fiecare mare oraș european între 1958-59. Printre alte expoziții cu influență se numără „Arta Modernă în Statele Unite” [Modern Art in the United States] (1955) și „Capodopere ale Secolului al Douăzecilea” [Masterpieces of the Twentieth Century] (1952).

Deoarece costa mult să plimbi și să expui expresionismul abstract, în joc au fost invitați milionarii și muzeele. Nelson Rockefeller a fost proeminent între aceștia, mama sa fiind co-fondator al Muzeului de Artă Modernă din New York.

În calitate de președinte al instituției pe care o numea „Muzeul lui Mami”, Rockefeller era unul dintre cei mai mari susținători ai expresionismului abstract (pe care îl numea „pictura liberei inițiative”). Muzeul său a fost contractat de către Congresul pentru Libertate Culturală pentru a organiza și administra majoritatea expozițiilor sale importante.

Muzeul avea legături cu CIA și prin alte punți. William Paley, președintele companiei de radiodifuziune CBS și părinte fondator al CIA, se afla în consiliul de administrație al Programului Internațional al muzeului.

John Hay Whitney, care a făcut parte din serviciul premergător agenției în timpul războiului, OSS, ocupa funcția de președinte. Iar Tom Braden, primul șef al Diviziei Organizațiilor Internaționale a CIA, a fost secretar-șef al muzeului în 1949.

Acum octogenar, dl Braden locuiește în Woodbridge, Virginia, într-o casă înțesată cu lucrări de expresionism abstract și păzită de niște ciobănești germani uriași. Acesta a explicat scopul IOD.

„Noi am vrut să îi unim pe toți cei care erau scriitori, muzicieni și artiști, pentru a demonstra că Occidentul și Statele Unite erau devotate libertății de expresie și excelenței intelectuale, fără bariere rigide în legătură cu ce trebuie să scrii, ce trebuie să spui sau să faci și cu ce trebuie să pictezi, așa cum se întâmpla în Uniunea Sovietică. Eu cred că a fost cea mai importantă divizie pe care a avut-o agenția și cred că a jucat un rol esențial în Războiul Rece.”

Totodată, acesta a confirmat că divizia sa a acționat în secret deoarece publicul era ostil avangardei: „Era foarte dificil să convingi Congresul să susțină o parte din lucrurile pe care voiam să le facem – să trimitem arta dincolo de granițe, să trimitem simfoniile peste hotare, să publicăm reviste în străinătate. Acesta este unul dintre motivele pentru care totul a trebuit făcut sub acoperire. Trebuia să fie un secret. Pentru a încuraja deschiderea, trebuia să ne ascundem.”

Dacă asta a însemnat ca cineva să joace rolul papei pentru michelangelii contemporani, cu atât mai bine: „E nevoie de un papă sau de cineva cu foarte mulți bani pentru a recunoaște arta și a o susține,” a mai spus dl Braden.

„Iar după multe secole, oamenii spun «O, uite! Capela Sixtină, cea mai frumoasă creație din lume!»” E o problemă cu care civilizația se confruntă încă de la primul artist și primul milionar sau papă care l-a susținut. Și totuși, dacă nu ar fi fost multi-milionarii sau papii, nu am fi avut arta.”

Ar mai fi fost expresionismul abstract mișcarea artistică dominantă în anii de după război fără acest patronaj? Răspunsul este, probabil, da. La fel, ar fi greșit să sugerăm că atunci când te uiți la o pictură de expresionism abstract, ești amăgit de către CIA.

Însă priviți unde a ajuns această artă: în holurile de marmură ale băncilor, în aeroporturi, în primării, consilii de administrație și mari galerii. Pentru luptătorii Războiului Rece care le-au promovat, aceste picturi reprezentau un logo, o semnătură a culturii și sistemului lor pe care și-au dorit-o expusă peste tot unde conta. Au reușit.

Operațiune sub acoperire

În 1958, turneul expoziției „The New American Painting”, incluzând lucrări ale lui Pollock, de Kooning, Motherwell și alții, era în desfășurare la Paris. Galeria Tate era dornică să găzduiască următoarea expoziție, dar nu își permitea cheltuiala transportului. Într-un târziu, un milionar și iubitor de artă american, Julius Fleischsmann, a oferit suma necesară și expoziția a fost adusă la Londra.

Totuși, banii furnizați de Fleischmann nu erau ai săi, ci ai CIA. Totul s-a făcut printr-o organizație numită Fundația Farfield, al cărei președinte era Fleischman, însă, departe de a fi mâna caritabilă a unui milionar, fundația era o conductă secretă pentru fonduri CIA.

Așadar, fără știrea galeriei Tate, a publicului sau a artiștilor, expoziția fost transferată la Londra pe cheltuiala plătitorilor de taxe americani pentru a servi subtilelor scopuri propagandistice ale Războiului Rece. Un fost oficial CIA, Tom Braden, descrie cum erau puse la punct conducte ca Fundația Fairfield.

„Mergeam la cineva din New York care era o persoană bogată și binecunoscută și îi spuneam: «Vrem să facem o fundație.» Îi povesteam ce vrem să facem și îi solicitam să țină totul secret, iar persoana spunea «Bineînțeles». Apoi tipăream un antet cu numele lui pe el și gata fundația. Era chiar un mecanism destul de simplu.”

Julius Fleischmann era bine plasat pentru un astfel de rol. El se afla în consiliul de administrație al Programului Internațional din cadrul Muzeului de Artă Modernă din New York – ca și alte câteva figuri importante apropiate de CIA.

Traducere de Tudor Cenescu după The Modern Art was CIA “weapon”în https://www.anacronic.ro/arta-moderna-fost-o-arma-cia

Francis Stonor Saunders este jurnalist și istoric, autorul unor bestselleruri precum Hawkwood și Who Paid the Piper?, o istorie culturală a Războiului Rece.

Saunders a fost editor de artă și editor asociat al New Statesman timp de mulți ani și continuă să contribuie la titluri în articole difuzate în media, inclusiv The Guardian. Este autoarea volumului  The Cultural Cold War: The CIA and the World of Arts and Letters.  

Autoarea a scris pentru The Independent un raport detaliat despre rolul secret al CIA în promovarea picturii expresionist-abstracte în Statele Unite. În calitate de regizor, documentarele de televiziune ale jurnalistei Francis Stonor Saunders au inclus lucrările sale de referință Hidden Hands: A Different History of Modernism și Who Paid the Piper?: CIA and the Cultural Cold War.

Se știe astăzi că CIA a exploatat acest curent artistic pentru a valoriza libertatea și libera întreprindere, răspunzând astfel influenței pe care ideologia comunistă o avea încă asupra multor intelectuali și artiști din occident.

ADDENDA:

Foto: Cea de a doua cea mai scumpă pictură din intreaga istorie a artei este intitulată“Numarul 5”, și este opera faimosului pictor impresionist Jackson Pollock, unul dintre promotorii expresionismului abstract și a fost concepută în anul 1948.

Tabloul a fost cumpărat la 2 noiembrie 2006 de David Martinez de la David Geffen, pentru uluitoarea sumă de 140 de milioane de dolari. Gurile rele au afirmat că Geffen ar fi vândut tabloul pentru a avea fonduri suficiente când licita pentru publicația Los Angeles Times.

Dimensiunile operei sunt 243,8 x 121,9 cm, iar materialul din care e realizată este… PFL (placă fibro-lemnoasă).

Foto: Colecționarul de artă David Martínez Guzman (n. 1957 în Mexic), locuiește între Londra și New York și a fost inclus în 2012, conform listei întocmite de ARTnews, printre cei mai mari 200 de colecționari din lume.

Printre operele artistice cumpărate de acesta se numără creații ale lui Pablo Picasso, Jackson Pollock, Damien Hirst sau Mark Rothko.

Publicitate

După pierderea navei amiral a flotei sale din Marea Neagră, RUSIA AMENINȚĂ CU ESCALADAREA RĂZBOIULUI

Potrivit relatărilor de la Kiev, reluate de Agerpres, crucişătorul Moskva , nava-amiral a flotei ruse din Marea Neagră a fost lovită miercuri seară de două rachete Neptun lansate de forţele armate ucrainene: a fost cea mai mare pierdere suferită de flota rusă de la cel de- Al Doilea Război Mondial, până în prezent.

Cu toate acestea, deşi Ministerul rus al Apărării a confirmat joi că nava a fost avariată şi că echipajul său a fost evacuat, oficialitățile ruse au spus că a fost vorba de un incendiu la bordul acelei nave, fără să menţioneze cauzele .

Comandantul crucișătorului, Anton Kuprin (foto), a murit la bordul navei.

Crucişătorul Moskva, care avea o lungime de peste 180 de metri, a fost lansat în 1979 şi şi-a început misiunile în 1983.

În timpul actualului război împotriva Ucrainei, această navă a fost utilizată pentru a lansa rachete asupra teritoriului ucrainean.

Potrivit relatărilor din presă, acesta a fost implicat și în cucerirea Insulei Şerpilor, în urmă cu câteva săptămâni.

Revista Forbes: Costul crucișătorului Moskva distrus de forțele armate ucrainene este de 750 de milioane de dolari.

Forbes a întocmit o evaluare a celor mai scumpe echipamente rusești distruse în război. Acesta este condus de crucișătorul Moskva, al cărui cost, potrivit experților Forbes, este de aproximativ 750 de milioane de dolari.

În total, de la începutul invaziei la scară largă, armata ucraineană a distrus 5260 de unități de echipamente inamice.

Potrivit Forbes, Rusia a pierdut în conflictul cu Ucraina, echipamente în valoare de peste 10,8 miliarde de dolari.

Asta este aritmetica războiului, comentează publicația http://www.Timpul md.de la Chișinău.

Această navă, mândria flotei de război ruse din Marea Neagră, avut un predecesor omonim, distrugătorul (Moscova) Moskva, supranumit „Titanicul Marii Negre”, care a fost scufundat în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, în urma unui atac asupra litoralului românesc, scrie https://www.historia.ro.

La data construirii sale, la sfârșitul anilor 1930, distrugătorul Moscova (foto) era o navă din clasa Leningrad cu care era înzestrată Marina militară sovietică. A fost finalizat în anul 1932, lansat la apă în 1934 și a devenit operativă în 1938.

Acesta avea o lungime de 127,5 m si o lățime de 11,7 m, armament performant si un echipaj de 344 de marinari. Era dotat cu 5 tunuri de 130 mm, 9 tuburi lans-torpile si avea o viteza de 35 nodur și era supranumit „Titanicul Marii Negre”.

La 25 iunie 1941, Comandamentul Flotei Sovietice din Marea Neagra a aprobat planul de actiune al atacului asupra Constantei.

Distrugatoarele mari de 3000 tone conducătoare de flotilă, Moscova și Harkov, urmau sa atace rezervoarele și trenurile de carburanți aflate la Palas și în port.

La ora 00:15, submarinul Delfinul, aflat în larg la 30 mile marine, a observat o racheta de semnalizare trasă de pe una din navele sovietice.

La ora 03:30 distrugătorul Mărăști observa o formațiune de nave apropiindu-se.

Acestea ajung la 20 mile marine de litoral la ora 03:42. La ora 03:50, cele doua nave sovietice si-au schimbat pozitia din linie in formatie de front, ca sa poată folosi armament dintr-o poziție cât mai favorabila.

Pe Mărăști, aflat in zona Eforie Sud, s-a dat alarma de luptă si se începea apropierea de inamic. La fel a procedat si distrugătorul Regina Maria, aflat în zona Agigea.

La ora 04:02, cele două nave sovietice deschideau foc de artilerie asupra portului și gării Palas. Au fost lovite si incendiate câteva cisterne petroliere de cale ferată si mai multe magazii. Imediat a ripostat cu foc bateria de artilerie de coastă românească de la Agigea.

In jurul orei 04:09 si ora 04:11, cele două distrugătoare românești deschid focul asupra navelor sovietice.

A deschis focul și bateria germană de mare calibru Tirpitz, care a tras 39 de lovituri. Cele două distrugătoare au tras în total 350 de runde de calibru mare de la o distanță de 20 de kilometri în direcția depozitelor de carburanți și a gării, aruncând în aer un tren încărcat cu muniție și provocând daune grave.

Distrugătorul Moscova, care pătrunsese în barajul de mine, întoarce, lansează o perdea de fum și încearca sa părasească lupta. După zece minute de bombardament, nava Harkov s-a retras din acțiune, din cauza unor daune cauzate de focul de artilerie de coastă și după ce cârma i-a fost avariată de explozia unei bombe aruncate de un avion german.

La ora 04:26, la babordul distrugătorului Moscova a avut loc o puternica explozie care a rupt nava în două. În trei-patru minute, acesta s-a scufundat.

Vedetele torpiloare românești Viscolul, Viforul si Vijelia au plecat spre zona care înca fumega, aducând in port numeroși marinari sovietici naufragiați: șapte ofițeri si 62 de mateloți, printre care și comandantul navei, aflat în stare de inconștiență.

Cauza scufundării navei Moscova nu a putut fi elucidata pe deplin. Se estimeaza ca, probabil, s-a lovit de o mina marina din baraj, dupa ce a fost silită din cauza focului continuu de pe cele doua distrugatoare romanesti sa intoarca in baraj.

O alta varianta ar fi ca a fost torpilata de submarinul sovietic ShCh-206 care se afla in zona si care a confundat nava sovietica cu un distrugator romanesc pentru ca siluetele semănau sau, mai puțin probabil, o lovitura de tun intr-o magazie de muniții a navei.

În ultimii ani s-au făcut câteva încercări de găsire a epavei cu echipe de scafandri, dar fără succes.

Abia în anul 2011, o echipa mixta de scafandri din Ucraina, Federatia Rusa si Romania utilizand sonare si aparatura de tip GPS, au reușit sa localizeze epava navei sovietice de război Moscova.

Epava distrugătorului sovietic se afla scufundată (foto) la adâncimea de 42 m în apele teritoriale ale României, la aproximativ 12 Mile marine de țărmul românesc.

Posibilele reacții ale Rusiei, după pierderea navei amiral a flotei sale de război de la Marea Neagră.

Șeful CIA, William Burns, a declarat joi că eşecurile militare din Ucraina l-ar putea determina pe preşedintele rus Vladimir Putin să folosească acolo o armă nucleară tactică sau de mică putere.

”Având în vedere că preşedintele Putin şi conducătorii ruşi s-ar putea scufunda în disperare, ţinând cont de eşecurile pe care le-au suferit până în prezent din punct de vedere militar, niciunul dintre noi nu poate trata cu uşurinţă aceasta ameninţare reprezentată de potenţiala folosire a armelor nucleare tactice sau armelor nucleare de mică putere”, a declarat William Burns într-un discurs la Atlanta.

Kremlinul a vorbit despre punerea în alertă a forţelor sale nucleare, ”dar nu am văzut cu adevărat niciun semn concret, cum ar fi desfășurări sau măsuri militare care ar putea agrava îngrijorările noastre”, a adăugat şeful principalei agenţii americane de informaţii, vorbind studenţilor de la Georgia Tech.

CITIȚI ȘI: VLADIMIR PUTIN, LA UN PAS DE A FI ÎNLOCUIT? RUŞII ŞTIU CINE AR TREBUI SĂ-L SCHIMBE

Joe Biden, îngrijorat de posibila izbucnire a celui de-al Treilea Război Mondial

William Burns a menționat că Statele Unite sunt foarte îngrijorate de un posibil atac nuclear venit din partea lui Vladimir Putin. De asemenea, șeful CIA a menționat că președintele american, Joe Biden, este îngrijorat să nu se iște cel de-al Treilea Război Mondial și face orice pentru a evita un conflict nuclear.

”Evident că suntem foarte îngrijoraţi. Ştiu că preşedintele (Joe) Biden este profund îngrijorat de riscul unui al Treilea Război Mondial şi face totul pentru a evita să ajungă la punctul în care un conflict nuclear devine posibil”, a continuat el.

Rusia are un număr mare de arme nucleare

Se pare că Rusia dispune de numeroase arme nucleare tactice, mai puţin puternice decât bomba de la Hiroshima, în conformitate cu doctrina sa „escaladare-dezescaladare” care ar consta în a folosi primii o armă nucleară de mică putere pentru a recâştiga avantajul în cazul unui conflict convenţional cu occidentalii.

Această ipoteză include ca „NATO să intervină militar pe teren în Ucraina în cursul acestui conflict, dar aşa ceva nu este planificat, după cum a spus clar preşedintele”, a subliniat şeful CIA.

Reamintind că a fost ambasador al Statelor Unite la Moscova, William Burns nu a avut cuvinte destul de dure pentru Vladimir Putin „revanşard”, „încăpăţânat”, care de-a lungul anilor s-a scufundat într-un „mix exploziv de nemulţumiri, ambiţie şi nesiguranţă”.

”În fiecare zi, Putin demonstrează că o putere în declin poate fi la fel de destabilizatoare ca o putere ascendentă”, a mai adăugat el.

Formele incredibile pe care le pot lua războaiele hibride

Foto: Muzicienii americani MacMiller, Prince și Tom Petty, se numără printre numeroasele victime ale drogului ucigaș numit fentanil.

Aflăm cu stupoare că principala cauză a morții din SUA pentru segmentul de vârstă 18 ani – 45 ani este un drog sintetic, extrem de puternic numit … fentanil, un opioid sintetic de peste 100 de ori mai puternic decât morfina, iar dependența de el se dezvoltă extrem de ușor, scrie publicația https://trenduri.blogspot.com. Și ar mai fi ceva: fentanilul este … mortal, doza limită fiind de doar două miligrame.

Raportul toxicologic în cazul decesului rapperului și producătorului de muzică MacMiller a arătat că rapperul a murit după ce și-a administrat accidental o combinație letală de substanțe, inclusiv fentanil – același opioid care a fost cauza morții faimosului cântăreț Prince și a cunoscutului muzician Tom Petty.

Artista Demi Lovato, care activează în domeniul muzicii, al actoriei și în lumea modei,a fost și ea la un pas de moarte, după ce a luat o supradoză de droguri.

Artista nu a vrut să le spună paramedicilor ce a luat, însă surse implicate în investigație au declarat dezvăluit recent că aceasta ar fi prizat la folie oxicodonă combinată cu fentanil.

Din fericire, ea a a primit ajutor la timp, medicii reușind să o readucă în simțiri.

După ce a fost externată din spitalul de urgență, Demi a petrecut trei luni într-un centru de dezintoxicare,până să revină la o viață socială activă, relatează https://www.unsitedemuzica.ro/special/Totul-despre-fentanil-un-drog-la-moda.

 Medicii susțin că ultilizarea acestui drog a devenit tot mai răspândită în rândul populației americane și în general în Occident.

Pentru a explica cât de puternic și de periculos este fentanilul, Ben Levenson, un expert în adicții, l-a comparat cu alte droguri, mai populare.

„Este de 50 până la 100 de ori mai puternic decât morfina și până la 50 de ori mai puternic decât heroina pură”, a spus medicul. Acesta a explicat că fentanilul este un medicament care se eliberează doar în baza prescripției medicale și este destinat pentru gestionarea durerilor cronice, în cazul intervențiilor chirurgicale și pentru bolnavii de cancer, în stadii terminale.

 „Fentanilul a fost utilizat inițial pentru a alina durerile dinainte de moarte. Nu era destinat pentru managementul durerilor. Se face un mare abuz de prescriere a acestui medicament și de aceea face tot mai multe victime în rândul dependenților de droguri.

Te ia repede, dar efectul se duce rapid. Așa că nu este deloc indicat, spre exemplu, în cazul cuiva care a suferit o operație la genunchi, deși mulți medici îl prescriu cu atâta ușurință”, 

Comercializat în Statele Unite sub denumirile Actiq, Duragesic și Sublimaze, fentanilul a fost sintetizat prima oară de Paul Janssen, în anul 1959, și a fost scos pe piață un am mai târziu, ca o alternativă la petidină, substanță cunoscută mai bine ca Demerol.

În prezent, substanța este utilizată în scop medical medical în moduri foarte variate, inclusiv sub formă de spray oral sau acadele, și a devenit foarte căutat. Acesta mai poate fi administrat intravenos ca soluție ori poate fi făcut pudră și tras pe nas, precum cocaina. 

Pentru piața neagră din SUA, drogul e produs de cartelurile mexicane și, de obicei, este amestecat cu alte droguri pentru a le face mai potente. De asemenea, e foarte vândut sub forma pastilelor de durere, care fac furori pe piața medicală a SUA. 

Abuzul de fentanil în scop recreațional a început prin anii ’70 și a fost introdus pe stradă sub diverse denumiri precum Apache, China Girl, China White, Dance Fever sau TNT. Inițial, acesta era furat din farmacii, însă, cu timpul, dealerii de droguri au învățat să-l prepare și au început să-l amestece în dozele de heroină și cocaină, combinație cunoscută sub denumirile de Bomb, Drop Dead, Flatline și Lethal Injection.

 Este nevoie doar de un singur gram de fentanil pentru a produce 7.000 de doze.

Partea interesantă abia acum urmează: cu toate că drogul e produs în Mexic, chimicalele din care se face sunt aduse din China. Astfel, cerberii americani aruncă bănuială că întreg know how-ul necesar producerii drogului provine tot din China. Altfel e puțin probabil ca chimiștii cu pistolul la chimir din Mexic să viseze ei peste noapte cum se fabrică o asemenea armă de distrugere în masă. Iar intrarea în SUA a drogului nu e deloc îngreunată, având în vedere varza de la frontiera sudică a țării.

Însă nu trebuie ignorat ceea ce am spus, anume că avem de-a face cu un medicament generic, astfel încât, la banii care se învârt pe piața neagră a drogurilor, e puțin probabil să nu găsești la liber schema necesară producerii substanței active.

Pe moment cifrele nu par impresionante deoarece e vorba doar de vreo sută de mii de decese de la supradoza cu fentanil. Treaba însă se află abia la început, iar piața drogului este una care se extinde la majoritatea covârșitoare a americanilor. Dacă v-ați întrebat cum de s-a obținut acolo un popor atât de docil, răspunsul îl aveți în generalizarea consumului de droguri.

Pastilele de durere, pe care le prescrie orice doctor în cantități colosale, sunt de fapt opioide legale. Mai mult, vivacitatea cu care s-a dat drumul la liber consumului de iarbă ne arată cât se poate de limpede radiografia unei societăți dependente. 

Aici vine acuza care poate părea fără sens că fentanilul are capacitatea de a  deveni cel mai mare dușman al Americii, deoarece o națiune drogată este perfect similară unui drogat decăzut: așa cum pe ăla îl atragi în cursa mortală cu un drog mai puternic, la fel poți face la nivel de națiune.

De aceea mulți acuză China că, prin intermediul fentanilului, a dat un nou atac asupra SUA. Atacul anterior fiind, desigur, cel cu COVID-ul. 

Ne întrebăm însă, în ceea ce privește COVID-ul, cum se face că majoritatea covârșitoare a cercetărilor de la laboratorul din Wuhan au fost subvenționate de către americani? Cum de există acea coincidență cu banii americani pompați isteric de ani buni în studiul coronavirușilor? Și nu doar în China, ci, așa cum am arătat, cam peste tot pe unde se află laboratoare biologice legate ombilical de SUA.

„Operațiunea fentanil” pare una de optimizare financiară. Ai un „drog-minune” care-i deosebit de ieftin și numai bun să potențeze efectul drogurilor naturale, dar mult mai scumpe. Ce vă spune asta? Nu vi se pare a fi o operațiune de optimizare similară celor corporatiste?

Este vorba de un atac hibrid în războiul ruso-chinez? Dacă vă grăbiți să negați s-ar putea să greșiți. Asta deoarece nu știm foarte bine în ce tabără joacă CIA. Văzând jocurile făcute de serviciile secrete americane, finalizate cu instalarea în forță a lui Joe Biden – care nu-i nimic altceva decât o păpușă care fragilizează teribil SUA – n-am putea spune că acestea joacă de partea Statelor Unite ci, mai degrabă, de partea păpușarilor globaliști.

Iar globalismul, așa cum am spus-o de mai multe ori, convine de minune Chinei în condițiile în care globalismul înseamnă că toată marfa se fabrică în China. 

Avem de-a face așadar cu încă un episod al mega-războiului hibrid aflat în desfășurare? Trageți singuri concluziile!