CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

Riscurile ascensiunii Chinei

Ascensiunea Chinei sau povestea unui leninism de succes | Critic Atac

După moartea lui Mao, în 1972, la conducerea Chinei vine Deng Xiaoping. Acesta pune capăt practicilor maoiste și staliniste și introduce un nou sistem economic, având ca slogan “Îmbogățiți-vă, dar cu glorie!”, noul sistem permițând inițiativa privată, exportul în țările capitaliste și atragerea de capital din aceste țări, deschizând astfel piața chineză.

În perioada 1980-2000, bazându-se pe forța de muncă ieftină, o industrie construită rapid și ieftin, export masiv de produse contrafacute și atragerea de investiții străine, China a avut o creștere economică spectaculoasă și a acumulat un capital impresionant.

Daca anii 1990 au reprezentant deceniul unipolarismului american, perioada 2000-2010 a evidentiat ascensiunea puterilor emergente: China, Rusia, India si Brazilia, dintre care cel mai rapid spre statutul de superputere se îndreapta Republica Populara China.

După anul 2001, statul chinez și-a început expansiunea globală.

Această țară foloseşte pârghii de putere economice, politice şi militare pentru expansiunea sferei sale directe de operaţiuni pornind de la Marea Chinei de Sud în India şi de-a lungul Asiei Centrale în Europa.

În momentul de față, China a atins un punct de risc maxim în ascensiunea sa pe scena globală: puterea sa economică şi strategică sunt percepute ca ameninţări de către SUA şi Europa într-un moment în care forţa sa globală nu e suficient de mare pentru a rezista unor eforturi coordonate împotriva sa, arată Rodger Baker, analist în materie de strategie la Stratfor, evocat într-un articol dehttps://adevarul.ro/ stratfor-ascensiunea-chinei-putere-globala-atins-punct-risc-maxim.

Să nu uităm că în 1989 China încă era în stadiul de economie socialistă care se zbătea să nu pice la fel ca Estul Europei. De altfel, în aprilie 1989 avuseserăm evenimentele din Piața Tienanmen, iar picajul comunismului european risca să producă daune majore tuturor țărilor marxiste.

Chinezii au rezistat, întărindu-și însă securitatea internă, dar reformând în același timp întreaga economie a țării. De altfel, la fel ca Estul Europei, China a făcut și ea o tranziție spre economia de piață, dar asigurându-se că nu se va mișca niciun fir din supremația Partidului Comunist.

Privind prin această prismă, putem spune că evenimentele din Piața Tienanmen au reprezentat doar reglări ale sistemului astfel încât lucrurile să nu scape de sub control. 

Acum, la mai bine de douăzeci de ani de la acel moment de cotitură constatăm că țara a făcut un salt spectaculos: China este prima economie mondială și luptă să ajungă pe primul loc și din punct de vedere tehnologic.

Ascensiunea Chinei și riscurile sale


D
upă lansarea pe orbită a propriei stații spațiale, China dă a doua lovitură: trimiterea cu succes a propriului rover pe Marte. Fără doar și poate ne aflăm în fața unui salt tehnologic extrem de important. 

Coborârea pe planeta Marte este deosebit de complicată și a condus la eșecul multor misiuni trimise acolo. Inclusiv chinezii au dat chix în misiunea anterioară pe care au făcut-o împreună cu rușii Însă, după eșec, au hotărât să meargă singuri la drum. Și iată, au reușit. Indiferent de ce ar spune detractorii este o reușită excepțională. Însă de aici rezultă câteva probleme majore pentru noi.

Avem de-a face cu o civilizație în puternică ascensiune, care practic mătură tot în calea sa. Indiferent de opiniile pe care le aveți, vă pot spune că nici SUA și nici Occidentul, la modul în care arată acum, nu pot face față. Indiferent de problemele interne ale Chinei, de modul în care e condusă țara, trebuie să constatăm că reușesc pe zi ce trece să câștige meciurile cu SUA în condițiile în care joacă după reguli americane!

Și unde-i totuși răul? Istoria are lecțiile sale pentru noi. În perioada bizantină, înfrângerile suferite de către Imperiu în confruntarea cu arabii, dar și extinderea puternică a musulmanilor, au condus la ideea că puterea arabilor musulmani vine din puritanismul lor religios. Vinovate pentru pierderi au fost considerate icoanele care ar încălca porunca a doua din Decalog: „Să nu-ți faci chip cioplit…”.

Astfel Bizanțul  intrat în perioada iconoclastă. Nu doar icoanele au fost distruse ci s-au pornit masive reforme menite a revitaliza societatea. Reforme care căutau să-i facă pe bizantini cam ca pe musulmani. Practic, Imperiul a copiat modul de organizare al dușmanilor săi crezând că astfel se protejează. 

N-a mai durat decât vreo trei sute de ani până când Constantinopolul a căzut în mâna turcilor. Între timp își reveniseră din iconoclasm, dar societatea era copleșită și căderea – cu toate că s-a constituit într-un eveniment epocal – a fost o victorie de etapă întrucât aproape întregul Imperiu picase treptat în mâna turcilor.

Cam același lucru se întâmplă acum. În SUA Partidul Democrat trage sfori pentru a deveni singura forță politică a țării, în timp ce birocrații de la Bruxelles visează la o Europă condusă de organisme autonome, nealese de nimeni.

Peste tot se simte duhul Chinei. Chiar și-n domeniul controlului populației.

Se înmulțesc camerele de luat vederi, se fac tot felul de „automatizări sociale” pentru ca, în final, să cădem într-un sistem tiranic, asemănător scorului social din China, este una din temele unui articol publicat de https://trenduri.blogspot.com/2021/05/ascensiunea-chinei-si-riscurile-sale.

Peste tot vedem mișcări care o virează spre totalitarism. Iată noul iconoclasm! Culmea e că Occidentul speră ca astfel să prindă ceva din forța Chinei.

Nu va prinde nimic! Ba, din contră, implementarea modelelor chinezești în societatea occidentală vor conduce la o fragilizare și mai mare a sa întrucât proprii cetățeni vor lupta împotriva totalitarismului.

Însă tot istoria ne învață că cel care a luat-o pe-o cale greșită nu se lasă până când nu cade în râpă: iată imaginea SUA și a Occidentului. 

China crește teribil. E normal să fie așa: actualul sistem politico-economic îi oferă o structură deosebit de eficientă și, în plus, se mulează perfect pe tradiția sa milenară.

Ceea ce nu e valabil pentru Occident. Occident care într-adevăr are nevoie de reforme profunde, dar nu de reformele prin care se injectează doctrină chinezească în sistem.

17/05/2021 Posted by | analize | , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Procurorul general al SUA, William Barr, a acuzat mari companii din SUA că au devenit „pioni ai influenței chineze”  

  • Procurorul general al SUA, William Barr, i-a acuzat pe giganții americani Google, Microsoft, Yahoo, Apple și Cisco, precum și pe cei  de la Hollywood   că sunt „prea dispuși să colaboreze cu Partidul Comunist Chinez”.

  • Barr a numit unele companii tehnologice din SUA „pioni ai influenței chineze”.

  • Apple și Cisco au contestat în răspunsurile oferite CNBC unele dintre acuzațiile formulate de Barr .

  

“Republica Populară Chineză este acum angajată într-un blitzkrieg economic – o campanie agresivă, orchestrată pentru a acapara pârghiile de comandă ale economiei globale și pentru a depăși Statele Unite ca superputere a lumii”, a spus Barr în timpul un discurs rostit recent la  Grand Rapids, Michigan, relatează https://www.cnbc.com/ barr-slams-us-tech-for-becoming-pawns-of-chinese-influence. 

El a acuzat marile companii americane că ar avea „interese ascunse” în relațiile lor cu China,  pe care le explică prin mizele de profit uriașe pe care le oferă un astfel de parteneriat „dubios”.

Mai precis, Barr a susținut în  discursul său  furibund  că  amintitele companii au fost „amanetate de chinezi”.

„De prea multe ori, de dragul profiturilor pe termen scurt, companiile americane au cedat acestei influențe – chiar în detrimentul libertății în Statele Unite”, a spus el, numind companiile tehnologice americane „pioni de influență chineză”.

În remarcile sale , Barr a acuzat mari companii americane, precum Cisco, că au ajutat Partidul Comunist să construiască „Marele Firewall din China”, descris de el drept „cel mai sofisticat sistem din lume pentru supraveghere și cenzură pe Internet”.

Într-o declarație transmisă prin e-mail către CNBC, conducătorii gigantului Cisco au declarat că „nu furnizează Chinei echipamente de niciun fel care ar putea  facilita blocarea accesului sau supravegherea utilizatorilor”.

“Produsele pe care le furnizăm Chinei sunt aceleași pe care le furnizăm la nivel mondial și respectăm pe deplin toate regulile de control al exporturilor aplicabile Chinei, inclusiv cele legate de drepturile omului”, a adăugat Cisco.

Întorcându-se către Apple, Barr a criticat decizia companiei de a transfera o parte din datele sale iCloud pe serverele din China, spunând că această mișcare va facilita accesul guvernului chinez la e-mailuri, mesaje text și alte informații despre utilizator stocate.

  

Într-o declarație transmisă prin e-mail către CNBC, Apple a reiterat angajamentul său față de cibersecuritate și ofertele sale de „criptare puternică a dispozitivelor și serverelor noastre”.

“Produsele noastre îi ajută pe clienții noștri chinezi să comunice, să învețe, să își exprime creativitatea și să-și exercite ingeniozitatea. Credem în importanța critică a unei societăți deschise în care informațiile curg liber și suntem convinși că cel mai bun mod prin care putem continua să promovăm deschiderea este să rămâneți angajați chiar și acolo unde putem fi de acord cu legile unei țări ”, a continuat declarația.

Google a refuzat să comenteze declarațiile lui Barr.

Compania nu a operat căutarea în China din 2010, dar a fost presată de angajați să  renunțe la planurile sale de a lansa un nou produs de căutare în China  în 2018. În cadrul unei audieri în acel an, CEO-ul Sundar Pichai a declarat Congresului că Google  nu are „planuri”  la timpul de lansare a unui astfel de serviciu.

Un purtător de cuvânt al Yahoo a refuzat să comenteze, iar un reprezentant pentru Microsoft nu a răspuns imediat la solicitarea CNBC pentru comentarii.

Barr a vizat și Hollywood-ul în comentariile sale

Barr a vizat, de asemenea, companiile de la Hollywood, inclusiv Disney , spunând că acestea răspund  în mod regulat cererilor de cenzură chineze.

“Actorii, producătorii și regizorii de la Hollywood se mândresc să sărbătorească libertatea și spiritul uman. Și în fiecare an, la premiile Oscar, americanii sunt predați despre modul în care această țară se încadrează în idealurile de justiție socială ale Hollywoodului. Dar Hollywoodul acum își cenzurează în mod regulat propriile filme. ca să mulțumească Partidul Comunist Chinez ”, a spus Barr. 

Șeful Departamentului Justiției american a adăugat că Paramount Pictures le-a indicat producătorilor de film care lucrează la filmul „Războiul Mondial Z” să elimine o scenă în care personajele speculează că un virus, care a declanșat o apocalipsă zombie, și-ar putea avea originea în China.

“Multe alte scenarii nu văd niciodată lumina zilei, deoarece scriitorii și producătorii nu știu să testeze limitele. Cenzorii guvernului chinez nu trebuie să spună un cuvânt pentru că Hollywoodul face munca pentru ei. Aceasta este o lovitură masivă de propagandă pentru chinezi Partidul Comunist ”, a spus Barr.

Viacom, compania mamă a Paramount Pictures, nu a răspuns imediat la solicitarea de comentarii a CNBC.

Îndreptându-și atenția asupra Disney, Barr a spus că această companie de divertisment a făcut eforturi pentru a recăpăta accesul pe piața chineză după ce guvernul acestei țări a interzis toate filmele sale.

“ După asta, Disney a început să curteze Republica Populară Chineză pentru a deschide un parc tematic de 5,5 miliarde de dolari în Shanghai.

În cadrul acestei înțelegeri, Disney a acceptat să ofere oficialilor guvernului chinez un rol în management. Dintre cei 11 000 de angajați cu normă întreagă, 300 sunt   membri activi ai  Partidului Comunist ”, a subliniat Barr, spunând că el crede că ” Walt Disney ar fi descurajat dacă ar vedea cum compania pe care a fondat-o cochetează cu dictaturile străine din zilele noastre. ”

Nici Compania Disney nu a răspuns imediat la solicitarea de comentarii a CNBC.

Recentele sale declarații acide survin pe fondul unei ofensive diplomatice și de lobby mai ample și de durată a guvernului american contra guvernului chinez, care practic a explodat o dată cu debutul pandemiei.

Comentariile lui Barr reprezintă dau o idee despre tendințele care se prefigurează în relațiile dintre Washington și Beijing.

Recent, Administrația Trump a acuzat China pentru criza de sănătate provocată de coronavirus .

Ambasada Chinei la Washington nu a răspuns imediat unei cereri de comentarii.

18/07/2020 Posted by | analize | , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Două variante din 1969 ale unui plan de atac nuclear sovietic asupra Chinei

 

 

china-USSR-hl

 

 

 

 

În 1969, lumea era în pragul unui război nuclear între URSS și China. Fostul consul sovietic din Shanghai, Titarenko, spune că Henry Kissinger, fost secretar de stat american,  a vorbit despre îngrijorarea  lui Mao despre o lovitură atomică sovietică asupra Chinei.

La rândul lor, istoricii americani Zhang și Holliday consideră că în 1969, China  a intrat în conflict cu URSS pentru a rezolva gravele sale probleme interne, iar Moscova ca răspuns se pregătea să declanșeze un război atomic scrie publicația de limbă rusă http://www.ttlok.ru

Ambele versiuni sunt însă de acord că această conjunctură a aruncat în 1969 China în brațele Statelor Unite, iar Beijingul a început pentru o lungă perioadă de timp să considere URSS / Rusia ca principalul său inamic.

În revista International Processes, nr. 4, 2014, fostul consul sovietic din Shanghai, consultantul principal pentru China al Comitetului Central al PCUS, Mikhail Titarenko, a prezentat versiunea sa despre conflictul dintre URSS și China în 1969.

(Mikhail Titarenko a studiat la Universitatea Peking în 1957-1958, din septembrie 1959 a studiat la Facultatea de Filosofie a Universității Fudan din Shanghai, a cărei diplomă a primit-o în 1962. În 1961-1965, a lucrat în misiuni diplomatice la misiunile Ministerului Afacerilor Externe ale URSS de la Beijing și Shanghai În anii 1965-1985 – referent, consultant pentru China și Extremul Orient al aparatului Comitetului Central al PCUS. Din 1985 – director al Institutului Extremului Orient al Academiei Ruse de Științe).

În 1969, la inițiativa lui Mao Zedong, a fost organizată o provocare chineză pe insula de frontieră Damanski. Evenimentele au arătat că acest lucru a fost făcut pentru a arăta poporului chinez și americanilor (mai ales acestora), că URSS este inamicul atât al Chinei, cât și al SUA și că Tratatul de alianță, prietenie și cooperare sovietico-chinez este o bucată de hârtie fără valoare .

 

Apoi  pentru că au considerat că prima acțiune nu a fost suficient de convingătoare, chinezii au organizat o a doua provocare în Kazahstan în districtul Jelanashkoly.  

 

 

 

china 11

 

 

 

Americanii au apreciat situația creată și intențiile lui Mao, iar Henry Kissinger a înmânat chinezilor „documentele secrete” ale CIA, din care reieșea că Uniunea Sovietică urma să dea un atac atomic preventiv la Xinjiang,asupra centrului nuclear  chinez .

Mareșalul Lin Biao a aflat că era pregătită o vizită a președintelui Richard Nixon însă el și oamenii lui doreau să o oprească.

 A devenit clar că Lin Biao și grupul militar nu  împărtășea intenția președintelui Mao de a se apropia de Statele Unite împotriva URSS.

Deși din  punct de vedere al sănătății, Mao era într-o formă proastă, medicii au făcut totul pentru a-l aduce într-o stare aptă  să poată discuta cu Nixon cel puțin 30 de minute. Au stat de vorbă aproape o oră.

În timpul vizitei lui Nixon, Mao Zedong a propus de fapt o alianță  sino-americană împotriva Uniunii Sovietice. Conducerea sovietică de atunci a apreciat ca foarte serioase  pericolele care ar fi  putut apărea în urma unei astfel de alianțe.

Moscova a fost forțată să- și revizuiască toate planurile de dezvoltare a economiei naționale, a întârziat planurile existente de creștere a nivelului de trai al populației  concentrându-și eforturile bugetare pe susținerea cheltuielilor pentru crearea unei parități între arsenal  său de rachete nucleare și cel al Statele Unite și consolidarea frontierelor sale de est, iar forțele armate din Orientul Îndepărtat au fost întărite considerabil.

Prin urmare, vorbind despre  China, se poate spune că președintele Mao a avut o importantă contribuție pe termen lung în prăbușirea URSS.

Statele Unite, împreună cu Mao, au forțat Uniunea Sovietică să intre  într-o cursă armamentară istovitoare.

În același timp, americanii au profitat de oportunitățile care s-au deschis pentru ei în cooperarea cu China, pentru a crea o soft power în China și de a o apropia de  sistemului de valori american. Statele Unite au înregistrat progrese mari în acest sens.  

Istoricii americani Yoon Zhang și John Holliday în cartea Mao necunoscut Unknown Mao (publicată în SUA în 2005 în Rusia în 2007; încă interzisă in China).

 

 

china 3

 

 

 

Mao descria „revoluția culturală” ca o mișcare concepută pentru a scăpa China de stilul de conducere al revizionistilor sovietici. Înainte de epurarea partidului și al nouălea Congres al Partidului Comunist Chinez, Mao avea nevoie de o victorie  asupra URSS.

Pentru conflictul care urma,  în martie 1969 China a ales mica insulă nelocuită din Zhenbao (sau Damansky, în rusă), situată pe râul Ussuri. Rezultatul acestui conflict este cunoscut: aproximativ 60 de ruși și 800 de chinezi au fost uciși.

 Mao avea acum o idee despre puterea (sau mai bine zis, slăbiciunea) armatei sale – pierderile rușilorcomparativ cu ale chinezilor (1:12) fiind mai mult decât  evidente.

O săptămână mai târziu, premierul sovietic Kosîghin a sunat la Beijing, cu toate că cele două țări comuniste nu mai aveau relații diplomatice  de trei ani dar chinezii  au refuzat să discute cu  „blestematul revizionist sovietic”. A doua zi, s-au înregistrat mișcări importante de trupe sovietice pe granița de nord-est.

Intrat în panică, Mao a ordonat Ministerului său de Externe să informeze Moscova că este gata să negocieze și că nu dorește război. Mao se temea mai ales că rușii vor întreprinde un atac aerian masiv asupra sălii în care se aflau delegații la cel de-al IX-lea Congres de la Beijing, care urma să se  deschidă zece zile mai târziu.

Cu toate acestea, congresul s-a deschis – într-o atmosferă de secret fără precedent. Conduita sa nu a fost raportată până la sfârșitul acesteia. Două mii dintre delegații săi au fost închiși în camere de hotel cu perdele bine trase.

Mao avea motive să fie alarmat. La 13 august 1969, rușii au lansat un atac la granița URSS (în Kazakhastan) și Xinjiang. Zeci de tancuri rusești și transportoare blindate au pătruns adânc în în teritoriul chinez, încercuind și  masacrând  trupele chineze.

 

La sfârșitul anului 1964, mareșalul sovietic Malinovski  vorbea deja apropiaților săi despre ideea unui atac fulgercătre capitala chineză (ar fi ajuns în Beijing de-a traversând stepa goală din Mongolia în două zile ).

La acel moment, China nu ar fi avut o apărare eficientă împotriva blindatelor sovietice dacă rușii ar fi  decis să continue înaintarea  spre Beijing.

De aceea Mao a ordonat crearea unor obstacole artificiale de 20-40 de metri înălțime și 250-400 de metri lățime și șanțuri antitanc de 120 de metri împotriva tancurilor sovietice . Au fost transportate în acest scop de la mari depărtări, cantități  enorme de pământ și piatră .

 

 

China 4

 

 

 

De asemenea, Mao se temea de un atac nuclear asupra Chinei și a altor facilități strategice.

În septembrie 1969, Kosîghin s-a întâlnit pe aeroportul din Beijing cu al doilea om în ierarhia de conducere a Chinei, Zhou Enlai.

Chinezii nu au primit garanții că URSS nu va aplica lovituri nucleare asupra țării lor. O săptămână mai târziu, Zhou a scris o scrisoare către Kosyghin cerându-i să fie de acord cu renunțarea la un atac  nuclear, dar Moscova a ignorat documentul.

Între timp, un articol al lui  Victor Louis, un jurnalist   internațional cu  legaturi în  KGB, a fost publicat într-un ziar din Londra. În articol  Louis a susținut că Kremlinul discuta despre posibilitatea unui bombardament nuclear asupra Chinei și că intenționează după aceea să susțină  o „conducere alternativă” pentru China.

Mao a intrat în panică și a fost de acord că o delegația sovietică ar trebui să vină în vizită în China. Rușii trebuiau să sosească la 18 octombrie 1969.

Mao și cercul său de apropiați  se temeau că avionul care va veni în China nu va avea la bord înalți demnitari sovietici ci bombe atomice, așa că el și adjuncții săi au plecat la  sud de Beijing, iar Ciu En lai s-a adăpostit  într-un buncar nuclear din Xishan, în care a rămas până în februarie 1970. Mao a părăsit adăpostul după ce s-a convins pe 18 octombrie că demnitarii ruși au coborât din  avion.

Această psihoză de război a durat în China patru luni. Întreaga armată a fost pusă în alertă și zeci de milioane de chinezi  au fost mobilizați la nivel național să construiascî buncăre antiatomice.  

 

 

china 5

 

 

În mai 1970, relațiile diplomatice dintre URSS și China au fost restabilite, rușii au promis să nu recurgă la bombardamente nucleare. Totuși, frica de amenințarea sovietică l-a aruncat atunci pe Mao în brațele Statelor Unite – iar rușii mult timp (dacă nu pentru totdeauna) au rămas pentru Beijing principala amenințare.

 

 

+++

  

În loc de încheiere 

 

Richard Pipes, un academician american care se specializase în istoria Rusiei și  în special a Uniunii Sovietice, fost  membru al administrației Reagan, a vizitat China în 1977, ajungând la concluzia că în China principalul inamic al acestei țări era considerată Uniunea Sovietică .

 

„Împreună cu SUA, vom rupe ursul polar” spuneau chinezii.

 

Richard Edgar Pipes (  11 iulie 1923 – 17 mai 2018) a  de – a lungul întregii sale cariere un anticomunist convins . În 1976, a condus echipa B , o echipă de analiști organizată de Agenția Centrală de Informații care a analizat capacitățile și obiectivele strategice ale conducerii militare și politice sovietice.  Din 1958 până în 1996, Pipes a lucrat la Universitatea Harvard .

Pipes a fost din 1976 șeful echipei B , compus din experți civili și ofițeri în retragere și un apropiat al  directorului CIA de atunci George H. Bush.

Echipa B a fost creată la inițiativa  secretarului apărării de atunci, Donald Rumsfeld, ca o structură paralelă cu grupul de oficiali ai informațiilor CIA, cunoscută sub numele de echipa .

Scopul a fost acela de a se  face  o evaluare mult mai profundă a capacităților militare ale Uniunii Sovietice. 

Nu este surprinzător, că Estimarea Națională de Informații a Uniunii Sovietice și evaluările  anuale ale  CIA, au  subestimat atât strategia militară sovietică, și ambițiile acestei țări, interpretând greșit intențiile sovietice.

Echipa B  a ajuns la concluzia că sovieticii au dezvoltat mai multe arme noi,  o flotă submarină dotată cu armă nucleară, care folosea un sistem care nu depindea de sonar activ, fiind astfel nedetectabil de tehnologia existentă.

Potrivit lui  Pipes, „Echipa B a fost desemnată să examineze probele și să vadă dacă se poate concluziona că strategia sovietică reală este diferită de cea americană în privința capacității de distrugere. Acum s-a demonstrat în totalitate că a fost”. 

În 1986, Pipes a susținut că echipa B a a furnizat factorilor de decizie americani estimări și analize de apărare mai realiste.

De asemenea, el a fost convins că principalul pericol pentru Rusia era reprezentat de  China și de islamismul militant.

 

 

 CITIȚI ȘI:

 

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2020/07/12/un-plan-american-de-ocupare-a-urss-la-sfarsitul-anilor-50/

13/07/2020 Posted by | ISTORIE | , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

%d blogeri au apreciat: