S-au împlinit 585 de ani de la prima mențiune documentară a orașului Chișinău

S-au împlinit 585 de ani de la prima mențiune a orașului Chișinău (din 17 iulie 1436) / La mulți ani, Chișinău!

Chișinăul marchează pe 17 iulie 2021 – 585 de ani de la prima atestare documentară, consemnează publicația https://www.timpul.md din R.Moldova.

În mod tradițional, autoritățile locale nu organizează nimic cu această ocazie. Marea sărbătoare are loc, toamna, de Hram. Și asta, fiindcă mulți continuă să confunde Ziua orașului cu Hramul Capitalei, sărbătorit pe 14 octombrie.

Urmele poloneze

Pentru prima dată, numele de Chișinău a fost pomenit într-un hrisov întocmit pe 17 iulie 1436 la Vaslui. Mai exact, e vorba de o Carte Domnească de Întăritură. Prin acest act, domnii Țării Moldovei Ilie și Ștefan au dat și i-au întărit lui Oancea-logofăt pentru credincioasă slujbă mai multe sate pe Răut, Ichel și Bâc, între care Procopinți, Macicăuți și Cozarăuți.

În document se precizează printre altele unele repere de stabilire a hotarelor de moșie „…și la Bâc, de cealaltă parte, pe valea ce cade în dreptul Cheșenăului lui Acbaș, la izvorul unde este Seliștea Tătărească în dreptul păduricii”. Se presupune că izvorul amintit în hrisov curgea la poalele Colinei Măzărache, acolo unde s-au construit primele case ale localității, iar acum se află cea mai veche biserică din Chișinău. Multă vreme acest document nici nu se afla în Republica Moldova. Se știa doar că zace undeva în arhivele Poloniei.

Hrisovul din 17 iulie 1436 în care Chișinăul este menționat pentru prima dată.

Doar în 2013, un grup de tineri pasionați de istoria Moldovei s-a mobilizat pentru a da de urmele documentului. „Ideea aceasta a venit atunci când am fost în Cernăuți cu mai mulți prieteni de ai noștri și am fost mirați de faptul că în centrul orașului era un stand mare cu copia primei atestări a orașului Cernăuți. Ne-am gândit de ce nu am avea și la Chișinău așa ceva? Am mers la Muzeul Național de Istorie și am înțeles că nici actul, nici copia acestuia nu se află în țară, dar în Polonia, dar era complicat de adus”, a declarat Marian Chirtoacă, membrul grupului de inițiativă și jurist de profesie. Istoricii şi muzeografii spuneau că documentul se află fie la Varşovia, fie la Cracovia. După unele căutări, tinerii au reușit să afle că actul se păstrează în Arhiva Centrală a Documentelor Istorice din capitala Poloniei. Procedura de obținere a unei copii a durat câteva luni.

Tinerii au declarat că polonezii au fost receptivi și au explicat pașii ce trebuie făcuți. Copia solicitată a costat puțin peste 1000 de lei. Ulterior, aceasta a fost donată Muzeului Național de Istorie. Directorul adjunct pentru relații cu publicul al muzeului, Aurelia Cornețchi, ne-a declarat recent că muzeul a trimis o cerere colegilor polonezi pentru a obține un facsimil, adică o reproducere exactă a Cărții Domnești de Întăritură din 1436.

În prezent, publicul poate vedea copia mărită a documentului.Rămâne totuși întrebarea, cum de a ajuns acest document în Polonia. Marian Chirtoacă, membrul grupului de inițiativă care a adus copia hrisovului în Moldova, presupune că mulți boieri moldoveni aveau stabilite relații cu nobili din Polonia. De multe ori, când situația politică din Țara Moldovei devenea dificilă, o parte din boieri se refugiau la curtea regilor polonezi. În aceste condiții, erau luate și avuțiile boierești, inclusiv actele ce confirmau dreptul de proprietate asupra moșiilor din Moldova. O altă explicație dată de istorici este și faptul că Țara Moldovei și Polonia aveau hotar comun în sec. al XV-lea, ceea ce facilita relații mai strânse între oameni și circulația de bunuri.

Chișinăul este mult mai vechi

Chiar dacă cea mai veche atestare a orașului Chișinău datează pe 17 iulie 1436, această dată oricând poate să fie schimbată, atunci când se va descoperi un document mai vechi ce pomenește de Chișinăul de pe Bâc. „Pur și simplu astfel de documente nu au fost găsite. Pe de altă parte, acest fapt nu înseamnă că până la acea dată Chișinăul nu exista. În document se menționează că era deja o localitate. Așadar, prima atestare documentară cunoscută până acum nu poate fi descoperită neapărat drept data întemeierii acestei localități”, susține Marian Chirtoacă.

Această părere este întărită și de istoricul Iurie Colesnic. „Ziua orașului ar trebui sărbătorită pe 17 iulie, deocamdată. De ce deocamdată? Pentru că aceasta e data cunoscută a primei atestări documentare, nimeni însă nu exclude descoperirea unor noi documente în care vor figura alți ani și alte date. Cu atât mai mult că există mărturiile scriitorului Haralambie Moraru, că lui și scriitorului Iacob Burghiu i-a fost prezentat în Mongolia un document datat cu sec. IX. Și atunci e firesc că alegerea sărbătorii Chișinăului a trecut la Hramul Orașului, în toamnă, când e strânsă roada”, a menționat Iurie Colesnic.

Prima duminică din octombrie

Prin urmare, pe 14 octombrie este sărbătorit Hramul Orașului, nu ziua constituirii lui. Iar hramul unei localități, după cum se știe, e o sărbătoare religioasă menită să cinstească protectorul bisericii locale. În cazul Chișinăului, pe 14 octombrie, credincioșii ortodocși sărbătoresc Acoperământul Maicii Domnului, iar lăcașul care poartă acest hram este Biserica Măzărache, cea mai veche din oraș. Cercetătorul și fondatorul blogului Oldchisinau.com, Iurie Șveț, amintește că Hramul Chișinăului a început să fie sărbătorit pe 14 octombrie 2002, când primar al Capitalei era Serafim Urechean. Până atunci, Ziua Orașului nu era legată de o anumită dată, fiind marcată de obicei în prima duminică a lunii octombrie. La rândul lui, istoricul Iurie Colesnic adaugă totuși că la alegerea datei de 14 octombrie drept sărbătoarea Chișinăului nu ultimul rol l-a jucat faptul că la 17 iulie marea majoritate a orășenilor sunt în concediu, iar fără ei sărbătoarea și-ar fi pierdut din farmec…

Același argument este adus și de șefa Direcției cultură din cadrul Primăriei Capitalei, Lucia Culev, care ne-a spus că toate manifestațiile legate de ziua orașului sunt programate pentru octombrie. La fel, în perioada URSS-ului, la Chișinău, oamenii sărbătoreau Toamna de Aur.

„Bulevardul Central se transforma intr-o enormă expoziție, iar lumea pragmatică nu scăpa ocazia să procure fructe și legume sau alte produse deficitare. Pe atunci totul era deficitar și se putea procura după ce stăteai ore întregi în cozi interminabile. Sărbătoarea avea rolul bine definit de a sublinia victoria sistemului socialist asupra celui capitalist. Era o sărbătoare ideologizată în care erau antrenate toate instituțiile și întreprinderile Chișinăului, începând cu uniunile de creație și terminând cu cele mai modeste școli și întreprinderi”, își amintește istoricul Iurie Colesnic.

Spre deosebire de Chișinău, capitala României, București își sărbătorește atestarea documentară. Cu această ocazie, sunt organizate numeroase concerte, târguri, jocuri și spectacole. Credem că asta lipsește unei capitale, chiar și în perioada de vară, când multe teatre și săli concertistice au intrat în vacanță, iar oaspeții și locuitorii Chișinăului sunt în căutarea unor evenimente culturale de calitate.

Cartea Domnească de Întăritură în care este pomenit pentru prima dată Chișinăul este scrisă în limba slavonă, iar numele localității este consemnat în rândul zece al textului.

Publicitate

Politica compromisului față de Rusia aruncă R.Moldova în haos. Un preludiu pentru Donbas și pentru București ?

   

 

 

 

 

Voce de la Kiev despre alianța ACUM cu forțele ruse: Politica compromisului față de Rusia aduce haos

 

Publicistul și jurnalistul ucrainean Vitali Portnikov a explicat într-un interviu pentru Europa Liberă care sunt riscurile unei alianțe a blocului ACUM cu forțele care reprezintă interesele Rusiei în Republica Moldova, PSRM. În special, Portinikov aduce exemplul cum forțele democratice din Ucraina au mers la un compromis politic și l-au susținut pe Victor Ianukovici în funcția de președinte al Ucraina, iar acest fapt a avut drept consecință Maidanul, pierderea teritoriilor, războiul contra Rusiei în Donbas și mii de vieți curmate.

„Politica este arta compromisului cu acele forțe care nu se luptă împotriva propriului stat. Atunci când mergi la compromis cu cei care pun la îndoială statalitatea, întotdeauna se ajunge la haos. În anii 2010-2014, la noi tot au fost politicieni care au mers la compromis cu domnul Ianukovici. Ei explicau că fără acest compromis e imposibil să construiești un stat. Apropo, acești politicieni nu erau într-un număr atât de mic, dar cu toții după 2014 au dispărut de pe scena politică, au pierdut încrederea cetățenilor. Promptitudinea lor de a merge la compromis cu forțe pro-ruse din societate și însăși cu Moscova a rezultat în sute de cadavre pe Piața Independenței din Kiev, cunoscut și ca Maidan, și în lansarea unui război dintre Ucraina și Rusia.

Vă asigur că orice compromisuri anti-statalitate rezultă în vărsări de sânge și pierderea teritoriilor. Indiferent de intențiile nobile prin care le explică cei care merg la aceste compromisuri”, a spus Portnikov.

Portnikov spune că singurii care se pot opune instaurării unei forțe pro-ruse la putere, dar și capturării statului de forțele oligarhice, este poporul.

Scopul principal al cetățenilor ar fi să nu permită demontarea Republicii Moldova. „Cu toții am văzut înregistrările în care și domnul Kozak, strâns legat de aceste personaje, și domnul Dodon care e dependent de acesta, nu-și ascund intențiile referitoare la viitorul statalității Republicii Moldova. Aceste intenții pot fi caracterizate foarte simplu – demontare a statalității Republicii Moldova. Dintr-un stat capturat, Republica Moldova peste câteva luni poate deveni un stat demontat”, a declarat Portnikov.

Jurnalistul accentuează că, în primul rând, Partidul Socialiștilor din Republica Moldova este foarte apropiat de cercurile politice din Rusia. „În al doilea rând, Federația Rusă este ocupantul unui teritoriu al Republicii Moldova. În al treilea rând, domnul Kozak este autorul planului Republicii Moldova care presupunea păstrarea de facto a controlului rus asupra regiunii transnistrene.

Plus la asta, toate înregistrările video care au fost scoase la iveală de domnul Plahotniuc nu de voie, ci de nevoie, au arătat că și domnul Plahotniuc, și domnul Dodon, și domnul Kozak continuă să susțină acest plan pentru Moldova. Iar forțele de opoziție care au afirmat că nu vor semna vreun acord de colaborare nici cu Partidul Socialiștilor, nici cu Partidul Democrat, și-au încălcat promisiunea în fața alegătorilor și au făcut alianță cu una dintre cele mai periculoase forțe politice pentru statalitatea Republicii Moldova”, a spus Portnikov, reluat de https://deschide.md .

  

 

 

 

 

 

Fostul ambasador al Ucrainei la Chişinău: Rusia testează pe teritoriul Moldovei unul din scenariile care ar putea fi aplicate şi în Donbas.

 

 

În Republica Moldova, Rusia testează unul din scenariile care ar putea fi aplicate în Donbas. Este opinia fostului ambasador al Ucrainei la Chişinău, Serghei Pirojkov, exprimată într-un intervu acordat postului Radio Liberty.
„Cred că ar trebui să analizăm criza din Moldova de pe poziţiile Ucrainei. Deoarece Rusia testează pe teritoriul Moldovei unul din scenariile care ar putea fi aplicate şi în Donbas”, a declarat Pirojkov. Acesta mai spune că Igor Dodon este omul Moscovei în Republica Moldova,care a fost împins la o coaliție cu ACUM pentru a acapara puterea în Moldova. Pentru aceasta, ei trebuie să scape de liderul PDM, Vlad Plahotniuc. Iar aici, Kremlinul a folosit tactica sa obișnuită.
”Rușii au început să acționeze în mod tradițional. L-au declarat pe Plahotniuc gangster, i-au făcut câteva dosare penale în Rusia. La modul practic, a fost un element de presiune. Pentru că nu au obținut rezultatul dorit, ca Plahotniuc să cedeze pozițiile sale, au decis prin Dodon, prin alierea cu ACUM, să pună mâna pe putere”.  

 

 

 

Haosul de la Chișinău, preludiu pentru … București?

 

 

 

 

 

În momentul de față, CHISINAUL nu mai are , din punct de vedere legal nici presedinte, nici Parlament . Are, in schimb, ilegal, doi premieri și doua guverne, spre deruta militarilor si politiștilor care nu stiu ale cui ordine trebuie sa le execute. Si nici la Chișinau, nici la București, nimeni nu vrea sa observe ca, pentru prima data din 1989, Washington-ul, Londra, Bruxelles-ul si Moscova s-au pus de acord: vor fi alegeri parlamentare în septembrie. Oare, de ce?

La București, după arestarea lui Dragnea, se zbiara „Jos Guvernul!” si „Hai sa spargem PSD!”.

Intre o moțiune de cenzura schizofrenică (18 iunie) si Congresul PSD (29 iunie), o mână de zăbăuci anunța  ieșirea în stradă, nici nu mai conteaza pentru ce, pe data de 26 iunie.

Cât de mare sa le fie incultura, incât, intr-o țara lovita aniversar, incepand cu Sfânta Zi de Craciun a anului 1989, sa nu stie ca 26 iunie este pentru rusi ziua „eliberarii” Basarabiei de sub ocupatia „imperialistilor” si „fascistilor” romani?

Adica ziua ultimatumului dat in 1940 de Stalin, Romaniei, pentru cedarea Basarabiei si Bucovinei. Oare ce ni se pregateste? Aruncarea Tarii intr-un haos controlat, in care unica autoritate sa fie Iohannis?

Spre stiinta politicienilor „lui peste” de la Bucuresti, Basarabia, botezata asa de Ohrana tarista in 1807, a fost a treia halca de pământ românesc statal furata de rusi, la 29 mai 1812, dupa Tara de „la Margine”(slav. „u Craina”) dintre Bug si Nipru, de 44.500 km² (leat 1740) si Transnistria, de 69.000 km², rapita in 1791. Iar zisa Basarabie avea 45.630 km². Actuala Republica Moldova reprezinta o halca de 26.800 km² din Basarabia si 4.200 km² din Transnistria, restul intrand, din vointa lui Stalin, la 2 august 1940, in componenta fictiunii statale „La Marginene” (Ucrainiene).

La 27 martie – 9 aprilie 1918, cea mai mare parte a Basarabiei s-a unit, din vointa proprie, cu Tara. Mai putin Raionul Hotin (1760 km²) revendicat  atunci de Austro -Ungaria si de cele doua Ucraine (Alba, pro-germana si Rosie, pro sovietica), unirea neputandu-se infaptui decat la 11 noiembrie 1918.

Urmare a intelegerii germano-sovietice, Basarabia a fost din nou rapita la 6 iunie 1940, intreaga clasa politica tradandu-l pe Carol al II lea, care voia sa declare razboi Uniunii Sovietice. Pe 2 august 1940 a fost dezmembrata de Stalin, care a relansat planul sau, initiat in 1924, de inventare a unui stat moldovenesc si a unui popor moldovenesc, vorbitor de limba moldoveneasca, popor provenit din dacii liberi si slavi, fara vreo legatura cu romanii. Ceea ce explica si aparitia, in Romania, in deceniul de pregatire, de catre KGB, a „Revolutiei spontane” din ’89, a „isteriei dacice”.

In baza intelegerii americano-sovietice de dominatie mondiala (incheiata la 3 martie 1944), renuntarea Rusiei la socialism si trecerea la economia de piata, au avut nevoie de o centura de foc pentru protejarea imperiului. Asa s-au declansat „revolutiile” in statele socialiste est-europene si in Republicile Sovietice Unionale vestice. In Romania de Est, aflata, inca, sub ocupatie si in ziua de astazi, adica la Chisinau, iluzia libertatii a fost oferita pe tava si bine gestionata in 1988. Un an mai tarziu, la 22 decembrie 1989, s-a creat iluzia libertatii si la Bucuresti, dupa ce, cu o zi inainte, pe 21 decembrie 1989, Anatoli Lukianov, presedintele Sovietului Suprem al URSS, a avertizat Chisinaul ca daca le trece prin cap ideea de unire cu Romania se vor trezi cu o republica romaneasca in jurul Capitalei, inconjurata, insa, de alte cinci: Gagauza, Nistreana, Rusa, Ucrainiana si „Moldoveneasca”.

Cum patriotii naivi de la Chisinau nu au priceput, pe 4 noiembrie 1990, Gorbaciov l-a avertizat pe Snegur: „Renuntati la separatism fata de Uniunea Sovietica si nu veti avea mai multe republici!”. Si aceasta dupa ce avertismentul fusese dat: la 2 septembrie 1990, Armata 14 Sovietica proclamase, la Tiraspol, Republica Sovietica Socialista Moldoveneasca Nistreana si la Comrat, Republica Socialista Sovietica Gagauza (Gagauz Yeri). Ce a facut Parlamentul majoritar romanesc de la Chisinau”?

Desi nu avea armata, a acceptat starea de razboi cu Rusia si a votat „Declaratia de unire cu Romania”. In plin razboi ruso-roman, nu moldo-nistrean, pe 23 august 1991, delegatia parlamentului romanesc de la Chisinau s-a pus in miscare catre Bucuresti. A fost plasata la manastirea Pasarea timp de 3 zile, nici presedintele Romaniei, nici premierul, nici ministrul de externe nefiind de gasit. Ba, ca tradarea sa fie completa, si visul lui Stalin de creare a unui popor moldovenesc sa fie infaptuit, un general de la Externe a plecat la Chisinau cu textul Declaratiei de Independenta. Si ca sa nu mai ridice vreodata problema suveranitatii asupra complexului militar industrial din Transnistria, la 7 noiembrie 2003, rusii au lansat “Memorandumul Kozak”, adica “Planul Kozak” de federalizare a  Moldovei, devenit astazi cat se poate de actual.

Pe scurt, la Chisinau se infrunta, astazi, alianta ruso-americana cu alianta ruso-germana si cu alianta ruso-globalista. Actorii pricipali sunt liderii de mafie: pro-rusul Plahotniuc si fratii Topa, mafiotii refugiati in Germania. In spatele lor, marile servicii ale intereselor transcontinentale. Dupa alegerile parlamentare, timp de 3 luni, nu s-au putut face majoritatea si nici guvernul, deoarece Maia Sandu, aceasta Monica Macovei de dincolo de Prut, aliata cu Andrei Nastase (un Cristian Preda al lor), a tras de timp la alianta cu Dodon, pana cand termenul constitutional a fost depasit, Constitutia cerand noi alegeri. Apoi, brusc si ilegal, a acceptat alianta, fiind numita premier, desi pozitia ei este echivalenta cu a lui Victor Ponta la alegerile europarlamentare de la noi.

Care a fost miza intelegerii? Federalizarea Moldovei. O propunere care vine dinspre Berlin si Bruxelles, imbratisata cu mare entuziasm de rusi, care gandesc in perspectiva.

Ce se ascunde in spatele afacerii? Aparitia unei noi autonomii statale in vestul Ucrainei, in foste teritorii romanesti nerevendicate de romani: Transcarpatia, Ivano – Frankivsk (de unde se tragea intemeietorul familiei Putin, Stefan Putina, translatorul de rusa al lui Cantemir), Bucovina de Nord, Pocutia, Tinutul Hotinului si, dupa federalizarea Moldovei, partea de nord a acesteia. Iar, daca tine la Chisinau, de ce sa nu se incerce si la Bucuresti? Incepand, simbolic, pe 26 iunie. Plan Soros! Cu ascendenta in planul lui Nikita Hrusciov, din 1944, de atasare la fictiunea statala nordica a Maramuresului, nordului Ardealului si Bucovinei ramasa in Romania.

In beneficiul multinationalelor si al multinationalilor. Avantajul pentru Rusia va fi cel visat de Putin, inca din 2008, cand a avertizat aliatul american, la Bucuresti si la Soci. Lugansk-ul si Crimeea vor fi uitate, ochii tuturor politicienilor de trei parale indreptandu-se spre noua realitate statala incropita in cea mai bogata si frumoasa zona a spatiului etnogenetic romanesc!

In deplina lor inconstiență, pomanagiii politici de la București, indiferent de culoare, inculți și lacomi, vor pune umărul cu lozinci entuziaste, la crearea haosului premergător federalizarii României.

Ca și la Chișinău, la Bucuresti, speranța neamului românesc va ramâne în militarii si politiștii în activitate și în rezervă. Atâția câți mai sunt cu mințile acasă, nemanipulați si „nestimulați” cu promisiuni de „cai verzi pe pereți”!

                                                                                                   Honor et Patria! Vae Victis! 

                                                                                                      Presedintele SCMD,

                                                                                                Col.(r) dr. Mircea DOGARU

 

„Blestemul de a fi”. Ultima ocupație a Basarabiei

 

 

 

 

 

 

 

Harta R.Moldova si a Transnistriei

 

 

 

Ai senzația că pentru clasa politică de la Chișinău problema transnistreană este deja una externă, nu internă.

După eșecul „planului Kozak”, rușii și-au schimbat tactica. Prin aceasta e și eficientă diplomația Rusiei: dacă nu poate intra pe ușa din față, intră prin cea din dos.

Deoarece nu are unde și de ce se grăbi cu soluționarea problemei Transnistriei, Rusia a realizat pe îndelete și discret, etapă cu etapă, un alt scenariu, dar care duce la același rezultat, ca și în cazul „planului Kozak”.

Rușii l-au „înmuiat” repede pe Voronin, l-au „lucrat” cum numai ei știu să o facă, după ce l-au umilit ca pe un adevărat vasal, cunoscându-i slăbiciunile, l-au corupt cu înalte distincții bisericești, făcându-l să creadă că e salvatorul Ortodoxiei.

Mitul despre Voronin ca un politician „puternic” s-a prăbușit; Voronin este ceea ce a fost – o simplă și ordinară unealtă a Moscovei, preocupat nu de integritatea și independența statului pe care îl conduce, ci de soarta Clanului și a Capitalului acumulat în acești ani.

Pe un asemenea politician nu a fost greu să-l forțezi să-și tempereze „avânturile” proeuropene și să declare deschis război diplomatic României.

Lupta cu România a urmărit scopul de a induce opiniei publice sentimentul, convingerea că independența Republicii Moldova e amenințată nu de Rusia, ci de România, ca țară membră a NATO.

Așadar, obligând Occidentul să semneze o Declarația prin care Republicii Moldova i se garantează statutul de neutralitate, Moscova a obținut ceea ce nici ea nu visa câțiva ani în urmă: să federalizeze Republica Moldova cu mâinile Occidentului, în special ale Uniunii Europene, SUA și OSCE, și s-a lipsească definitiv de suveranitate.

Dacă respectiva Declarație, rușii nu-și vor retrage, precum promit prezența militară din Transnistria – cine crede în sinceritatea diplomației ruse ori e un naiv terminat, ori un extraterestru.

Astfel, ne vom pomeni cu ultima ocupație a Basarabiei.

 

„Ultima ocupație a Basarabiei ”, Fragment din cartea „Blestemul de a fi”, 2009

Constantin Tănase/ Timpul md.