CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

În anul 800 e.n. francii vorbeau despre DACI

De ce francii vorbeau despre DACI în anul 800, iar istoria oficială ignoră aceste informații și ne învață altceva?

 

Istoria.md: Analele Regatului Francilor (latină Annales regni Francorum, Annales Laurissenses maiores; germană Reichsannalen) reprezintă o serie de scrieri cu caracter istoric, care ne informează despre regatul francilor și conducătorii acestuia. Perioada istorică cuprinsă în aceste anale medievale este 741-829.

Personajul central din aceste scrieri este Carol cel Mare, împăratul francilor. Informațiile din aceste anale sunt prezente și în Analele Sfântului Bertin (latină Annales Bertiniani), scrise în perioada 830-832, în Francia apuseană.

În cea răsăriteană, informațiile din Analele Regatului Francilor supraviețuiesc în manuscrisele numite Annales Fuldenses, de la mănăstirea Benedictină Fulda.

Aceste manuscrise au fost scrise aproximativ în aceiași perioadă, ca un răspuns la Annales Bertiniani. În Annales Fuldenses găsim și informații din Annales laureshamenses, scrise la mănăstirea Laurissa. Aceste manuscrise cuprind o perioadă istorică de 100 de ani (703-803) și au fost copiate în 835.

În Annales regni Francorum, cronicarul lui Carol cel Mare, Einhard[1] îi menționează pe daci în regiunea bazinului mijlociu și superior al Tisei, către Morava și izvoarele Oderului, în fosta Iazigie din perioada antică.

După o campanie militară victorioasă a lui Carol cel Mare, aflăm că acesta „…s-a întors în Francia în triumf, trecând pe la Daci, Iazigi, Moravi…”.[2]

Este evident că locuitorii regiunii dintre Pannonia Inferioară și Dacia Traiană, numiți de către franci „daci”, sunt urmașii dacilor liberi din antichitate.[3]

carol cel mare
Foto: Carol cel Mare

 

Și geograful anonim din Ravenna atribuie Daciei teritoriul dintre Tisa și Dunăre.[4]

Ca și împăratul roman Traian, Carol cel Mare a considerat că nu este în interesul imperiului său să stapânească și Iazigia, urmând ca după cucerirea și desființarea statului avar să-și limiteze granițele Imperiului Carolingian la Dunărea panonică.

Termenul de Dacia mai apare în cronicile francilor, făcându-se referire la triburile slave ale obotriților, care, după spusele lui Einhard, locuiesc în Dacia, fiind numiți și raedenecenti.[6] Despre acești slavi aflăm că sunt vecini al bulgarilor, având Dunărea ca linie de marcaj între Dacia si Țaratul Bulgar.

Astfel, putem trage concluzia că în secolul al IX-lea, bulgarii nu stăpâneau și teritoriul de la nord de Dunăre, așa cum afirmă istoricii lor.

 

 

f

Harta care prezinta situatia etnica si militara pe vremea lui Carol cel Mare

 

 

 

crop harta

Puteți observa că pe teritoriul Ungariei de astăzi apare în acea vreme numele DACIA

 

 

 

„DCCCXXIIII. […] Quo cum venisset et ibi natalem Domini celebrasset, allatum est ei, quod legati regis Bulgarorum essent in Baioaria; quibus obviam mittens ipsos quidem usque ad tempus congruum ibidem fecit operiri.

Caeterum legatos Abodritorum, qui vulgo Praedenecenti vocantur et contermini Bulgaris Daciam Danubio adiacentem incolunt, qui et ipsi adventare nuntiabantur, ilico venire permisit.

Qui cum de Bulgarorum iniqua infestatione quererentur et contra eos auxilium sibi ferri deposcerent, domum ire atque iterum ad tempus Bulgarorum legatis constitutum redire iussi sunt.” [7]

Note:

  1. Curtean și cronicar franc al Imperiului Carolingian (775-840). A scris în timpul împăraților Carol cel Mare și Ludovic cel Pios

  2. ”Carolus… per Dacos, Iaziges, Marehenses in Franciam ovans rediit.” Această știre este redată în Res Gestae Avarum din anul 790.

  3. Al. Bărcăcilă, ”Dacia dela Dunăre” a analelor france din secolul al IX-lea. Evenimente și probleme, extras din ”Arhivele Olteniei”, anul XXIII-XXV, nr. 131-148, ianuarie 1944-decembrie 1946, Tipografia Colegiului Național ”Carol I”, Craiova, p.22.

  4. Ioseph Schnetz, Itineraria Romana, volumen alterum, Ravannati anonymi Cosmographia, Lipsiae, 1940, p.V.

  5. Al. Bărcăcilă, op.cit., p.24.

  6. Bernhard Walter Scholz, Nithard, Carolingian Chronicles: Royal Frankish Annals and Nithard’s Histories, University of Michigan Press, 1970, p.116.

  7. http://www.thelatinlibrary.com/annalesregnifrancorum.html

 

Bibliografie:

 

  1. Bărcăcilă Al., ”Dacia dela Dunăre” a analelor france din secolul al IX-lea. Evenimente și probleme, extras din ”Arhivele Olteniei”, anul XXIII-XXV, nr. 131-148, ianuarie 1944-decembrie 1946, Tipografia Colegiului Național ”Carol I”, Craiova.

  2. Schnetz Ioseph, Itineraria Romana, volumen alterum, Ravannati anonymi Cosmographia, Lipsiae, 1940.

  3. Rosamond McKitterick, History and Memory in the Carolingian World, Cambridge University Press, Cambridge, 2004.

  4. ScholzBernhard Walter, Nithard, Carolingian Chronicles: Royal Frankish Annals and Nithard’s Histories, University of Michigan Press, 1970.

  5. http://www.thelatinlibrary.com

Surseistoria.md  şi http://www.cunoastelumea.ro/de-ce-francii-vorbeau-despre-daci-in-anul-800

 

 

06/04/2018 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , , , , | Un comentariu

Mărturia unui ziarist secui în 1940: “Mă rușinez că m-am născut secui-maghiar și reneg și faptul că am învățat prima oară să mă rog lui Dumnezeu în limba maghiară”. VIDEO

 

 

În așa numitul ținut secuiesc (Harghita, Covasna și Mureș), găsim astăzi urmele a peste 70 de cetăți militare dacice și, cu siguranță, mult mai multe așezări dacice civile…

Niciunde pe teritoriul locuit de români nu există o mai mare concentrare de astfel de situri arheologice, nici măcar în zona Sarmizegetusei Regia.

În condițiile în care dovezile faptului că românii sunt urmașii geto-dacilor abundă, drepturile noastre istorice în Ardeal, în Transilvania, sunt de necontestat, populația românescă trăind acolo înainte de venirea ungurilor și fiind întotdeauna majoritară, potrivit recensămintelor austriece și maghiare.

Cu toate acestea, agenții iredentiști maghiari se chinuie să infecteze și astăzi atmosfera din România și să manipuleze, cu informații false, lumea occidentală, pretinzând că Transilvania este pământ unguresc.

Pe acest fond al minciunii istorice și al barbarismului pe care l-au dovedit unii dintre pretinșii urmași ai lui Arpad și Attila ( majoritatea populației Ungariei nu este, din punct de vedere genetic, ungurească, ci formată în procent de peste 90% din români, germani, slavi și alte naționalități maghiarizate forțat, care și-au pierdut identitatea în decursul secolelor), au avut loc și uriașele crime hortiste dintre anii 1940-1944, perioadă în care Transilvania a fost sub ocupație maghiară.

Martor la acestea, cutremurat de atrocitățile săvârșite cu o ură irațională împotriva românilor, gazetarul secui Gyorgy Ferenczy, cu activitate jurnalistică în Budapesta, Satu Mare și Cluj (a editat gazeta Kimandom – Mă pronunț), spune următoarele, în 1940 (Golgota Transilvaniei, Arad, 1940 și ediția a II-a, București, 1941):

Naționalitățile au trăit ca cetățeni români cu drepturi depline, într-o totală libertate; la reforma agrară le-a revenit pământ… Trebuie să mă refer la umanitate… La sentimente omenești când arăt atrocitățile fără seamăn care s-au comis pe pământul Transilvaniei după ocupație… Mândrul pământ al Transilvaniei s-a transformat într-o amarnică golgotă unde se petrec cele mai groaznice evenimente.

Oamenii sunt închiși cu sutele, cu miile sunt bătuți, sunt torturați în mod cumplit. Asasinatele și execuțiile se țin lanț și toate acestea doar pentru că unica vină a nenorocitelor victime este aceea de a se fi născut români… pe pământul Golgotei din Transilvania, unde vântul suflă leșurile celor spânzurați, unde cadavrele martirilor asasinați cu o sălbatică cruzime vestesc că instinctul bestial s-a eliberat și barbarismul și răzbunarea joacă dansul sălbatic al morții… A chinui… cu un vandalism necruțător oameni lipsiți de apărare este nemaiîntâlnit în istoria statelor civilizate ale Europei. Nu-mi rămîne altceva decât să mă rușinez că m-am născut secui-maghiar și să reneg faptul că am învățat prima oară să mă rog lui Dumnezeu în limba maghiară.”

(Radu Theodoru – “Urmașii lui Attila”, editura Miracol, 1999-2000)

De admirat onestitatea cu care un secui s-a delimitat de crimele hortiste.

Cu siguranță au făcut-o și alții…

Acest episod ne subliniază încă o dată faptul că dovedirea clară a drepturilor noastre istorice în Transilvania, nu doar pentru noi, ci și pentru lumea întregă este, nu o necesitate, ci o urgență, cu atât mai mult cu cât indivizi precum Lucian Boia (feblețea Budapestei) scriu negru pe alb în cărțile lor “de istorie” că noi, românii, NU AVEM DREPTURI ISTORICE ÎN TRANSILVANIA!

Oare pentru a pregăti terenul unor evenimente viitoare? Ia gândiți-vă ce argument forte are Budapesta, în pretențiile ei, atunci când revendică Transilvania și își prezintă cauza la UE sau în SUA, unde îl au ca suporter pe evreo-maghiarul George Soros, consilierul lui Obama :

“Păi, domnilor, chiar istoricii de la București spun că ei, românii, nu au drepturi istorice în Transilvania!!!”

Așadar, ce ne facem cu unul ca Boia? Ce ne facem cu puterea coruptă și incompetentă, iresponsabilă și aservită unor interese străine?

Ce ne facem cu acea parte a mediului istoric care nu vrea să audă de geto-daci sau care îi consideră încă niște primitivi ce nu merită atenție științifică?

Din nou reiese clar că noi, cei din sociatatea civilă, alături de specialiștii care încă mai simt românește, trebuie să acționăm în locul autorităților pentru a pune lucrurile pe făgașul normal, pentru a restabili adevărul.

Până la urmă vom reuși!

Daniel Roxin – http://adevaruldespredaci.ro

16/06/2015 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , , , , , | 8 comentarii

   

%d blogeri au apreciat: