Ziarul Națiunea: Revine din trecut gazeta „BUCOVINA”, prima tribună de apărare a drepturilor românilor bucovineni aflați sub stăpânire străină

Totul era străin și ostil românilor din Cernăuți, la momentul când a apărut primul număr al gazetei „Bucovina”, 4/16 octombrie 1848. Era perioada când provincia stăpânită de austrieci se găsea încorporată în Regatul Galiției.

La Cernăuți se impunea o cultură și o limbă străină urmașilor lui Alexandru cel Bun. Suferea mult și credința străbună, creștinii din parohiile Bisericii Ortodoxe trimiteau petiții la împărăție cu cerința să se respecte legile pământului.

După administrarea militară (1774-1786) vine administrația civilă galițiană, în două rânduri provincia Bucovina fiind desființată (1786-1848 și 1850-1861) prin alipirea de Galiția.

Au răsuflat mai ușor românii bucovineni după 1861, când Bucovina a primit statut de ducat autonom, cu o dietă proprie.

Dar și revoluția din 1848 n-a trecut fără consecințe benefice în istoria românilor.

Urme proeminente a lăsat refugiul unor renumiți intelectuali, oameni de cultură, ca Vasile Alecsandri, Costache Negri, Mihail Kogălniceanu, Ioan Alexandru Cuza.

În acel an la Cernăuți a venit pentru totdeauna Aron Pumnul, profesorul la moartea căruia Eminescu s-a născut ca poet.

În 1848 Bucovina obține dreptul de a se separa de Galiția, însă pentru foarte puțin timp. După eșecul revoluției administrația austriacă a revenit la forma de organizare precedentă.

Tot în 1848 a apărut săptămânalul „Bucovina”, „Gazetă Românească (Romanische Zeitung) pentru politică, religie și literatură”.

Deși era bilingv, în română şi germană, și a apărut doar până la data de 20 septembrie 1850, e important prin faptul că a fost primul periodic al românilor bucovineni, o tribună de apărare a intereselor lor naţionale, intelectuale şi materiale ale poporului român.

Editat de fraţii Gheorghe si Alecu Hurmuzachi, ziarul a avut colaboratori străluciţi: Vasile Alecsandri, Costache Negri, Costache Conachi, Dimitrie Bolintineanu, Vasile Cârlova, Vasile Pogor, Mihail Kogalniceanu, Andrei Şaguna, Andrei Mureşanu, Aron Pumnul, Gheorghe Bariţ etc.

Foto: https://tiparituriromanesti.files.wordpress.com/2013/10/ziarul-bucovina-cernauti-1848.jpg

Gazeta „Bucovina” a fost tribuna care chema la deșteptare, dreptate, la dobândirea libertății și afirmarea naționalității române.

În primul număr a fost publicat editorialul-program al revoluţiei române de la 1848 din Bucovina, exprimat în „Petiţia Ţării”, iar ziarul se adresa în paginile sale întregului neam românesc.

Pentru noi e foarte important să nu uităm că Vasile Alecsandri a trimis la Cernăuți, încredințând spre publicare fraților Hurmuzachi, cel mai strălucitor diamant al său – „Miorița”.

În amintirea minunatelor zile petrecute la moșia lor de la Cernauca și a discuțiilor din „ceasurile acele de patriotică pornire”, Vasile Alecsandri îi trimite prietenului Alexandru (Alecu) Hurmuzachi , într-o zi de miercuri 1850, studiul „Românii și poezia lor”.

Acea scrisoare, care, de fapt, e un fascicul de emoții și evocări, conține un comentariu și textul baladei intitulate „Mieoara”.

„Miorița”, culeasă de Alecu Russo de la păstorii din Soveja, ori auzită de Alecsandri sub cerul presărat cu stele lângă un foc pe vârful Ceahlăului, acea baladă cântată și plânsă de români, care ne răscolește doruri tainice prin notele ei dulci și duioase, a văzut lumina tiparului pentru prima dată la Cernăuți, într-o zi de sâmbătă, 18 februarie 1850, în numărul 11 al gazetei „Bucovina”, căreia i-au dat viață frații Alecu și Gheorghe Hurmuzachi.

Autoarea acestui articol, Maria Toacă, este publicistă și eseistă din regiunea Cernăuți, astăzi în Ucraina.

A scris cărți despre cultura românească din Bucovina și este membru al Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova, membră a comitetului de conducere a Societății „Golgota” a românilor din Ucraina, coordonatoare a bibliotecii Societăţii pentru Cultura şi Literatura Română în Bucovina „Mihai Eminescu”.

 

DECLARAȚIA din 28 noiembrie 1991 a Parlamentului României privind Referendumul din Ucraina, în care se atragea atenția că acesta nu poate fi valabil în privința teritoriilor românești anexate abuziv de fosta U.R.S.S.

Harta României antebelice

Într-o DECLARAȚIE din 28 noiembrie 1991 a Parlamentului României privind organizarea Referendumului din Ucraina, la 1 decembrie 1991, se atragea atenția că referendumul pentru independență al republicii vecine nu poate avea valabilitate în privința teritoriilor românești anexate abuziv de fosta U.R.S.S., teritorii care nu au aparținut niciodatã Ucrainei și sunt de drept ale României.

Documentul Parlamentului României contrazicea narațiunea unor neicanimeni, potrivit căreia frontierele nu pot fi schimbate pentru că suntem state ONU și nu se cade. Suntem state ONU dar și state membre – atât Ucraina cât și România – ale OSCE (Organizația pentru Securitate și Cooperare în Europa), organizația evoluată din CSCE.

Documentul reamintește prevederile Actului final al Conferinței CSCE de la Helsinki (actuala OCSE – nota AN), care admite posibilitatea modificãrii frontierelor pe căi pașnice, diplomatice.

Respectiv, cităm din Actul Final semnat și de URSS a cărei succesoare de facto și de jure este și Ucraina, alături și în egală măsură cu Rusia:

„În cadrul dreptului internațional, toate statele participante au drepturi și obligații egale. Ele vor respecta fiecare dreptul celuilalt de a defini și conduce în mod liber relațiile sale cu alte state în conformitate cu dreptul internațional și în spiritul prezentei Declarații.

Ele consideră că frontierele lor pot fi modificate, în conformitate cu dreptul internațional, prin mijloace pașnice și prin acord. Ele au, de asemenea, dreptul de a aparține sau nu organizațiilor internaționale, de a fi sau nu parte la tratate bilaterale sau multilaterale, inclusiv dreptul de a fi parte sau nu la tratate de alianță; ele au, de asemenea, dreptul la neutralitate.”

Însăși actuala Ucraină, putem spune, s-a format în baza acestui Act Final, modificând, prin mijloace pașnice, frontiera fostei URSS.

 E drept, după momentul de demnitate din Parlamentul României a urmat cel de TRĂDARE NAȚIONALĂ prin Tratatul de „bună vecinătate” cu Ucraina întocmit de Adrian Severin și semnat de Emil Constantinescu cu dictatorul sângeros și criminal (a dat ordin pentru decapitarea unui ziarist) Leonid Kucima.

Sigur, nu zice nimeni să ne luăm cu forța ce este al nostru în actualul cadru. De 32 de ani la conducerea României au fost numai agenți teleghidați ai căror fire tot la a „A Treia Romă” duc, spun specialiștii. Să nu ne amăgim, scrie https://www.activenews.ro.

1. Parlamentul României a luat cunoştinţă de hotărârea autorităţilor de la Kiev de a organiza la 1 decembrie 1991 un referendum asupra independenţei Republicii Ucraina.

Profund ataşat principiilor fundamentale ale respectării drepturilor şi libertãţilor fundamentale ale omului şi ale popoarelor de a-şi hotărâri soarta, Parlamentul României salută hotărârea autorităţilor ucrainene de la Kiev de a organiza un referendum privitor la independenţa Republicii Ucraina.

Având în vedere că acest referendum ar urma să se desfăşoare şi pe teritoriile româneşti – Bucovina de Nord, Ţinutul Herţa, Ţinutul Hotin, precum şi judeţele din sudul Basarabiei – Parlamentul României declara solemn că aceste teritorii au fost rupte din trupul ţării, iar Pactul Ribbentrop-Molotov a fost declarat nul şi neavenit, ab initio, de U.R.S.S. la 24 decembrie 1989 şi de Parlamentul României la 24 iunie 1991.

Desigur, este dreptul Ucrainei sa organizeze un referendum pentru independenta sa, dar acest referendum nu poate avea valabilitate în privinta teritoriilor româneşti anexate abuziv de fosta U.R.S.S., teritorii care nu au aparţinut niciodatã Ucrainei şi sunt de drept ale României.

2. Parlamentul României reintereaza atasamentul față de prevederile Actului înal al Conferintei C.S.C.E. de la Helsinki, care admite posibilitatea modificãrii frontierelor pe cai paşnice, diplomatice.

3. Parlamentul României, declară solemn că referendumul organizat de autoritãţile de la Kiev în teritoriile româneşti încorporate cu forța în cadrul fostei U.R.S.S. – respectiv în Bucovina de Nord, Tinutul Herta, Tinutul Hotin, precum şi în judeţele din sudul Basarabiei – este nul şi neavenit, precum şi consecinţele acestuia.

4. Parlamentul României cere parlamentelor şi guvernelor tuturor statelor care vor recunoaşte independenta Ucrainei să declare expres că aceasta recunoştinţã nu se extinde asupra teritoriilor româneşti menţionate.

5. Parlamentul României se pronunţa pentru începerea unui dialog cu Parlamentul de la Kiev în vederea examinãrii, împreunã a problemelor stabilirii unor relaţii de buna vecinãtate şi colaborare între România şi Ucraina şi invita, în acest scop, o delegaţie parlamentarã ucraineana urmeazã sa efectueze o vizita la Bucureşti, cât mai curând posibil.

6. Parlamentul României solicita guvernului tarii sa înceapã de urgenta negocieri cu autoritãţile de la Kiev în problema teritoriilor româneşti anexate cu forta de U.R.S.S.

Aceasta declaraţie a fost adoptatã de Parlamentul României în şedinţa din 28 noiembrie 1991, cu unanimitate de voturi.

PREŞEDINTELE SENATULUI  

academician ALEXANDRU BÎRLĂDEANU                                                                  

PREŞEDINTELE ADUNĂRII DEPUTAŢILOR

              MARŢIAN DAN

Monumentele de istorie și cultură română din Cernăuţi sunt pe cale să dispară și odată cu ele însăși străvechea comunitate română

Istoricul Nicolae Iorga spunea că o naţiune care nu-şi respectă trecutul şi obiceiurile creştine este condamnată la pieire. O frântură din istorie este şi în Cimitirul românesc din Cernăuţi. Acolo îşi au locul de veci personalităţi marcante ale neamului – scriitori, pictori, istorici, oameni politici sau membrii ai Academiei. Din nefericire, cimitirul riscă să dispară. Este vandalizat periodic iar locurile de veci ale personalităţilor româneşti sunt pur şi simplu furate şi adăpostesc acum rămăşiţele pământeşti ale unor localnici.

Comunitatea românilor din Cernăuţi se plânge că viaţa acestui adevărat muzeu sub cerul liber, depinde de implicarea autorităţilor dar şi de câteva sute de mii de euro, bani pe care nu-i pot obţine de nicăieri.

 

 

 

 

 

Urmăriţi în exclusivitate un reportaj realizat de TVR MOLDOVA.

 

Monumente funerare stricate şi morminte descoprite pline de gunoaie. Aşa arată acum locurile de veci din Cernăuţi ale unor personalităţi româneşti intrate în istorie. Oameni care ne-au însufleţit prin truda lor – Aron Pumnul, primul profesor a lui Mihai Eminescu sau Euxodiu Hurmuzachi, istoric care a luptat pentru drepturile românilor din Imperiul Habsuburgic. La Cernăuţi se găsesc cele mai multe personalităţi marcante înhumate într-un singur cimitir – printre ele şi 12 foşti membri ai Academiei Române. Considerat un muzeu în aer liber, datorită arhitecturii criptelor, Aleea Românilor riscă acum să dispară pe veci din cauza indiferenţei.

„Aici trebuiesc milioane de euro ca să fie renovate zecile de morminte, care sunt cele mai importante pentru cultura neamului nostru român”, spune Dragoş Olaru, istoric.

O altă personalitate care a luptat pentru limba şi cultura română este Zaharia Voronca, fost membru al societăţii „Arboroasa”. Cripta  impresionantă a acesteia a fost vandalizată de mai multe ori. Iar lista personalităţilor ale căror morminte sunt distruse este lungă.

Sabina Hirianov, reporter TVR Moldova: „Unul dintre cel mai important mormânt este cel al Aglaiei, sora mai mică a poetului Mihai Eminescu. Locul de veghe al acesteia a fost considerat dispărut mai bine de un secol, până în 2017, când un istoric l-a găsit din întâmplare, iar de doi ani mormântul Aglaiei a fost dat sub protecţia unei şcoli din Cernăuţi. Însă tot de ce a fost în stare administraţia şcolii a fost să vopsească gardul din jurul mormântului pe jumătate doar şi în două culori, iar cealaltă jumătate de gard rămâne ruginită”.

Oraşul Cernăuţi este cunoscut nu doar pentru spiritul viu al românismului, dar şi ca a doua casă a lui Mihai Eminescu. Prin urmare, în cimitr se găsesc mormintele mai multor apropiaţi ai marelui poet, cum ar fi cel mai bun prieten al său, pictorul Epaminonda Bucevschi, primul său profesor şi chiar cumnatul acestuia. Toate aceste perle arhitecturale au ajuns acum în paragină. Şi aleile încărcate simbolic de amintirile şi lacrimile românilor sunt pe cale de dispariţie.

„El este într-o stare deplorabilă, foare multe morminte ale multor personalităţi marcante. Pe locurile lor se înmormântează noi oameni care mor aici la Cernăuţi”, mai spune istoritcul Dragoş Olaru.

Deocamdată, banii necesari pentru renovarea şi conservarea cimitirului român nu pot fi obţinuţi de nicăieri. Asistăm neputincioşi la ştergerea unei părţi din cultura şi istoria română din Cernăuţi, cândva unul dintre centrele de mare importanţă culturală din România Mare.

 

http://m.tvrmoldova.md/ro/cultura/reportaj-in-exclusivitate-cimitirul-romanesc-din-cernauti-risca-sa-dispara?fbclid=IwAR0w0TaVf53hFtR63kHrHWjImtFVKpJE4nN9tYaEjuO1uXGOPky2cIs9mJM