PRIMUL RĂZBOI MONDIAL ȘI BĂTĂLIA PENTRU BUCOVINA

Bătălia imperiilor în Bucovina

„Studenți! Muzele tac. A sosit ceasul bătăliei, o bătălie în numele civilizației germanice amenințate la răsărit de către barbari şi invidiate de inamicul de la apus. Astfel se aprinde din nou furor teutonicus. Renaște entuziasmul războaielor de eliberare şi începe războiul sfânt” (Apel al rectorilor universităților din Bavaria, 3 august 1914)*

 Decretată în noaptea 30 iulie 1914, mobilizarea generală a bucovinenilor s-a făcut la regimentele 23 Landwehr şi 41 Infanterie, respectiv 4 şi 9 Dragoni, grupate în cadrul diviziei 43 Landwehr, care astfel va avea în război o structură diferită de cea din timpul păcii.La începutul războiului, divizia 43 a ocupat poziţii pe malul galiţian al Nistrului, în zona Zaleszczyki, făcând parte din dispozitivul de patru divizii al generalului Kovess, destinat apărării Galiţiei Orientale şi Bucovinei, numit „Armee-Gruppe Kovess” – transformat ulterior în Armata a II-a.

Glotașii erau înrolați la Brigada 35 Miliții (Landsturm), care în august 1914 era concentrată pe granița cu Basarabia contra unui atac rusesc. Încă din prima lună de război, au loc câteva lupte izolate în zonele Novoseliţa, Boian, Mahala, Rarancea, Toporăuţi şi Ocna, urmate de un atac general rusesc asupra pozițiilor Brigăzii 35, considerate ca o zonă slabă a frontului.În consecința, generalul Pavlov ocupă practic fără luptă Cernăuţii în 2 septembrie 1914, instalând aici şi administrația civilă rusă, în 15 septembrie.

Tot în 15 septembrie, rușii ocupă Storojineţul şi ating linia Siretului până la granița română, la Movileni, fără a înainta, însă, mai mult. Se poate presupune că Brigada 35 Miliții – poate și Divizia 43 – s-a retras dincolo de Siret.

În 21 octombrie 1914, austriecii reocupă Cernăuţii şi regiunea între Siret şi Prut – probabil nordul regiunii de dincolo de Prut rămâne ocupată de ruşi.

Imediat se vor recruta două corpuri de voluntari în armata austriacă, în scopul apărării Bucovinei contra ruşilor, şi anume: „Corpul Voluntarilor Ucraineni” (huţani), compus din peste 1.000 de oameni, care depun jurământul la Seletin în 20 noiembrie 1914, şi „Corpul de Legionari Români”, din 1.500 de oameni, care depun jurământul la Câmpulung (Moldovenesc) în 2 decembrie 1914.

Abia constituiţi, ei sunt nevoiţi să acopere retragerea austriecilor în faţa noii invazii ruseşti, formând ariergarda.

Mulţi sunt împuşcaţi, restul va opune ultima rezistenţă la Câmpulung, apoi se vor risipi.Rușii din cadrul „Grupului Nistru”, în ofensivă contra austriecilor generalului Pflanzer, ocupă Cernăuţiul în 26 noiembrie 1914, trec peste Prut, ocupă Storojineţ, Siret, Suceava, Câmpulung, înaintează prin Pojorâta şi Valea Putnei spre Mestecăneşti (Mestecăniș), dar nu pot trece în valea Bistriței, oprindu-se pe culme.

Astfel, întregul pretoriat Vatra Dornei rămâne neocupat. În toată iarna dintre 1914 şi 1915 se vor desfășura doar lupte de tranșee.

În februarie 1915, armata austriacă, refăcută în iarnă sub comanda generalului de cavalerie Pflanzer Maltici – sub forma „Armee-Gruppe Pflanzer-Baltin”, ulterior Armata a VII-a -, reia ofensiva în Bucovina, reocupă Câmpulung, Suceava, Siret, apoi Cernăuţi la 15 februarie 1915 (sau 17 februarie, după alte surse), luând 60.000 de prizonieri ruşi.Frontul rusesc se va stabiliza pe linia Toporăuţi-Rarancea-Boian, deci cu câțiva kilometri la vest de granița bucovineană.

Administrația austriacă va funcționa în continuare normal, exista însă starea de asediu şi cenzura scrisorilor.

Apărarea graniței cu Basarabia cade în sarcina maiorului român Daniil Pop (sau Papp, român transilvănean – în 1928 ajunsese general în Armata Română, comandant al Corpului VII de Armată Teritorial), fortificat la Ostriţa – probabil la comanda vechii Brigăzi 35 Landsturm.Atacul contra Rusiei va continua de pe linia Nistrului spre nord.

În teritoriul bucovinean se semnalează doar un atac rusesc asupra Armatei a VII-a la Cernăuţi, în ziua de Crăciun a anului 1915, interpretat de austrieci ca având mai ales scopul politic de a atrage România în război de partea Rusiei.

Oricum, rușii se vor retrage cu pierderi mari.În iunie 1916 are loc ofensiva generală Brusilov, după numele comandantului Armatei a VIII-a ruse. La aripa sudică, atacul generalului Letcinski contra Armatei a VII-a a generalului Pflanzer pleacă din Basarabia, înconjoară poziţiile austriece ale maiorului Pop pe la Mamorniţa, trecând peste teritoriul românesc – România fiind neutră la acea dată -, şi ocupă la 17 iunie 1916 Cernăuţiul.

Până în 30 iunie, rușii ocupă Storojineţ, Siret, Suceava, Câmpulung şi ajung pe linia râurilor Ceremuş-Moldova-Putna, iar la începutul lui septembrie 1916 ating linia finală, reluând vechile poziții de la Mestecăneşti.

Pretoriatul Vatra Dornei rămâne din nou neocupat.Autoritățile civile şi ecleziastice s-au refugiat din Bucovina la Praga, unde au rămas până la sfârșitul războiului.După intrarea României în război, la 28 august 1916, în zona Vatra Dornei se făcea legătura cu frontul românesc. Există şi informații privind dislocarea unor unități militare românești în sud-estul Bucovinei.

Astfel, în primăvara lui 1917, Armata a VII-a austro-ungară apare stând în fața Armatei I-a române, aflate în refacere – pentru scurt timp, probabil, în rest aici se  găsea Armata a IX-a rusă. De asemenea, zona Suceava-Burdujeni era raion de refacere pentru Divizia a II-a de Cavalerie română.

În timpul Revoluției, unitățile ruse din Bucovina, care aparțineau în majoritate Armatei a VIII-a, au depus jurământul pentru Republică în 23 aprilie 1917.

Contraofensiva germano-austroungară din iulie-august 1917, consecutivă ofensivei nereușite a lui Kerenski din iulie, duce la recucerirea Galiţiei de Est şi a Bucovinei între 19 iulie şi 15 august 1917.

Cernăuţiul e ocupat în 3 august. Ruşii nu mai vor să lupte şi românii trebuie să oprească inițiativa la Mărăşti, pentru a trimite trupe în sprijinul aripii drepte a frontului, în sud-estul Bucovinei.

De altfel, zona aflată aproximativ la est de linia Siret-Rădăuţi-Gura Humorului va rămâne neocupată de austrieci, pe lângă zona aflată la est de Cernăuţi, spre Novoseliţa.

Acum prezența românilor în sud-estul Bucovinei este sigură, dar după tratatul de la Cotroceni, din mai 1918 – sau, după alte surse, după tratatul preliminar de la Buftea, din martie 1918 -, trupele române trebuie retrase din Bucovina lăsând loc unităților austro-ungare şi germane.

Intrarea Diviziei a VIII-a române, condusă de generalul Zadic, în Cernăuți la 11 noiembrie 1918 pune capăt altor luni de tulburări, mai ales privind partajul româno-ucrainean al Bucovinei.

 

https://franckmelen.wordpress.com/2011/05/24/batalia-imperiilor-in-bucovina/

*** John KEEGAN, “A History of Warfare”, Londra, 1993 / L’Esprit Frapeur, 2000** Dan Grecu – Deva, “Bucovina în Primul Război Mondial (1914-1918)”, în Buletinul Cercului de Studii a Istoriei Poștale din Ardeal, Banat şi Bucovina, An III, Nr. 3

Bucovina la ceasul marilor hotărâri istorice

 

 

 

 

La sfârșitul Primului Război Mondial, Bucovina se afla la intersecţia zonelor de interese austriece, ucrainene şi ruseşti. Imperiul Habsburgic pregătea anexarea ei la Galiţia, iar tânărul stat ucrainean căuta să anexeze cât mai mult din teritoriile imperiului, ameninţând cu intervenţia militară. În vara anului 1917, deputaţii ucraineni din Parlamentul de la Viena au susţinut încorporarea Galiţiei, Bucovinei şi Rusiei subcarpatice într-o provincie autonomă, în cadrul unui stat federal. Alte forţe pro-ruse căutau înfiinţarea Carpatorusiei, care ar fi urmat să cuprindă şi o parte importantă din Bucovina. Mai mult, circulau voci filoruse care revendicau Moldova întreagă.

La tratativele de la Brest-Litovsk din noiembrie 1917, Rada ucraineană a cerut Galiţia, Bucovina şi Carpatorusia, care ar fi urmat să fie unite în Ucraina de vest. Printr-un tratat secret, Puterile Centrale au făcut importante concesii Ucrainei, în schimbul furnizării unor cantităţi uriaşe de grâu şi alte alimente. Din acest motiv s-a spus că „Bucovina a fost vândută de Austria pe mâncare”, după ce fusese cumpărată de la otomani în 1775. Mai mult decât atât, prin Pacea de la Bucureşti, Ţinutul Hotinului intra oficial în componenţa Bucovinei împreună cu o parte din judeţul Dorohoi şi Dornele româneşti până la Broşteni.

La 3/16 octombrie, împăratul habsburg proclama federalizarea Imperiului, însă fără să recunoască şi drepturile românilor. Naşterea statelor naţionale era iminentă, însă situaţia românilor din Imperiu continua să fie foarte incertă. În aceste condiţii, adunarea românilor emigraţi din Austro-Ungaria se reunea la Iaşi şi adopta o rezoluţie prin care respingea federalizarea şi declara hotărârea românilor de a lupta pentru întregirea neamului sub un singur stat unitar.

La 19 octombrie 1918 Ucraina îşi proclama independenţa. Noul stat naţional ucrainean proclamat la Liov includea şi Bucovina nord-estică, cu oraşele Cernăuţi, Storojineţ şi Siret. Proclamaţia de la Liov a produs un val de îngrijorare în rândurile românilor bucovineni. Eforturile lor unioniste trebuiau intensificate, altfel riscau să intre în componenţa Ucrainei. În acest sens, la 22 octombrie a apărut la Cernăuţi ziarul „Glasul Bucovinei”, sub conducerea lui Sextil Puşcariu, în care fruntaşii bucovineni publică editorialul „Ce vrem?”, un veritabil document programator pentru românii din Bucovina.

 

 

 

 

 

”Ce vrem?” – Un articol din ziarul unionist român Glasul Bucovinei din 22 octombrie 1918

„Ce vrem?” este titlul unui articol din primul număr al ziarului „Glasul Bucovinei”, fondat de Sextil Pușcariu, Vasile Bodnărescu, Alecu Procopovici, Radu Sbiera. Articolul, publicat în 22 octombrie 1918, prezintă programul unioniștilor din Bucovina intitulat „Ce vrem”, semnat  de o seamă de intelectuali ai Universității din Cernăuți, în frunte cu Sextil Pușcariu, după întâlnirea din 11 octombrie din casa lui Isidor Bodea.

Ce vrem?

Vrem: să rămânem Români pe pământul nostru strămoșesc și să ne ocârmuim singuri, precum o cer interesele noastre românești.,

Nu mai vrem: să cerșim de la nimeni drepturile care ni se cuvin, ci în schimbul jertfelor de sânge aduse în acest război – jertfe mai dureroase decât ale altor popoare,

Pretindem: ca împreună cu frații noștri din Transilvania și Ungaria, cu care ne găsim în aceeași situație, să ne plăsmuim viitorul, care ne convine nouă, în cadrul românismului.

Cerem: să putem aduce la Congresul de pace aceste postulate ale noastre prin reprezentanți aleși de noi înșine din mijlocul națiunii noastre.

 

Reportaj despre primirea trupelor române în Bucovina din 17 noiembrie 1918.

 

Primirea entuziastă a trupelor române. ‒ Aspectul nou al Cernăuților. ‒ Soldații străini dezarmați. ‒ Plecarea conducătorilor ucranieni. ‒ Autoritățile vechi rămân la posturile lor. ‒ Guvernul național al Bucovinei. ‒ Președintele Consiliului național. ‒ Primarul Cernăuților. ‒ Serviciul de propagandă. ‒ Batalion de voluntari bucovineni. ‒ d. Sextil Pușcariu și D. Iancu Nistor la Iași. ‒ Scoaterea de sub pază al lui Onciul.

Trupele române, care au intrat în Bucovina, au fost peste tot locul primite cu mare entuziasm.

Cu o însuflețire fără margini au fost primite la intrarea în Cernăuți. Liniștea a fost pretutindeni restabilită. Trupele s-au oprit o zi în Cernăuți, fiindcă în urma cererilor făcute de numeroase delegațiuni de peste Prut, au primit ordin să treacă Prutul și au început înaintarea înspre Prut și Nistru, marți dimineața.

Cernăuții prezintă acum un aspect deosebit. În locul Pajurei cu două capete a Austriei, fâlfâie tricolorul român care e arborat pe cele mai multe clădiri publice.

Străzile sunt pline de diferiți soldați, din diferite armate, care au fost dezarmați.

Șefii partidului ucrainian au părăsit teritoriul ocupat. În noaptea de marți spre miercuri 30‒31 octombrie au afișat pe furiș pe zidurile orașului, un scurt manifestă în care îndeamnă populația ucrainiană la liniște, asigurându-o că conducătorii ei veghează asupra intereselor lor. Deocamdată toate autoritățile austriece afară de guvernatorul Erzdorf au rămas la posturile lor.

Mare indignare a produs în cercurile românești faptul că generalul Fischer, asasinul criminal al populației românești și fostul guvernator Erzdorf, au fost tolerați să rămână în Cernăuți.

Formațiuni militare naționale

În scurtă vreme soldații români bucovineni întorci de la diferitele fronturi, vor fi organizați într-o formație unitară națională.

Guvernul Național al Bucovinei

În ședința de marți, 30 octombrie, a Consiliului Național s-a hotărât formarea unui guvern național al Bucovinei care să ia asupra sa conducerea țării. Guvernul s-a și constituit îndată. În fruntea Guvernului stă d. Iancu cavaler de Flondor, care are și departamentul Justiției.

La externe a fost numit d. Sextil Pușcariu, profesor universitar și membru al Academiei Române, la Interne d. dr. Dorimedont Popovici, deputat în dieta țării, departamentul Apărării Naționale d. Nicu cavaler de Flondor, deputat în dieta țării, la Instrucție d. Radu Sbiera, profesor, la comerț d. dr. Max Hacman, la aprovizionare d. dr. Vasile Marcu, la lucrări publice Aurel Țurcanu, inginer silvic.

Noul guvern a numit pe d. dr. Vasile Bodnărescu, agent diplomatic al său pe lângă guvernul român. În ședința sa de miercuri guvernul și-a fixat programul care a fost înaintat prin d. dr. Sextil Pușcariu, guvernului român.

Președintele Consiliului Național

Consiliul Național ales președinte al tău pe d. Dionisie cavaler Bejan, fost membru al consistoriului din Cernăuți, vice-președinte pe D. Eusebie Popovici, profesor și deputat în dieta țării. Acest consiliu este organul suprem al reprezentanței naționale care funcționează ca parlamentele legislativ. Guvernul e responsabil de actele sale consiliului legislativ. Deocamdată atât Consiliul Național, cât și guvernul își țin ședințele în Palatul Țării.

Primarul Cernăuților

Primar al orașului Cernăuți a fost numit de guvern părintele Gheorghe Șandru, preot la biserica Sf. Paraschiva, care a îndeplinit funcțiunea aceasta și pe vremea ocupației rusești.

Serviciu de propagandă

“Comitetul Românilor Bucovineni Refugiați” din Chișinău a organizat un serviciu de propagandă pentru Bucovina, care va începe a funcționa zilele acestea.

Statutele acestui serviciu au fost aprobate de guvern român. Scopul acestui serviciu este lămurirea populațiunii bucovinene asupra necesității și îndreptățirii realipirii Bucovinei la patria mamă.

Acest serviciu este condus de un consiliu de 4 membri cu sediul în Cernăuți.

Director d. Iancu Nistor, subdirector: d. Gheorghe Tofan, secretar: Dumitru Marmeliuc, casier: Vasile Greciuc.

Prima echipă de propagandiști va pleca zilele acestea în Bucovina.

Batalionul de voluntari bucovineni

Guvernul român a aprobat ca voluntarii bucovineni să formeze un batalion special încadrat de ofițeri bucovineni, care va fi întrebuințat în Bucovina.

Bucovina și Transilvania

Un curier special susține și acum legătura între Consiliul Național din Bucovina și cel din Transilvania. Toate hotărârile luate de unul din consilii sunt comunicate imediat celuilalt consiliu.

D. Sextil Pușcariu în audiență la d. general Văitoianu

D. Sextil Pușcariu, delegatul guvernului național din Bucovina a sosit joi la Iași însoțit de dr. Vasile Bodnărescu și d. Gheorghe Tofan, delegatul Comitetului Românilor refugiații din Bucovina, și a fost primit într-o lungă audiență de d. general Văitoianu, ministru de interne.

D. Iancu Nistor la Iași

D. dr. Iancu Nistor a plecat la Iași în misiunea specială. Va lua contact cu membrii guvernului român și va avea o conferință cu d. Sextil Pușcariu.

Onciul scos de sub pază

Aflăm că guvernul român a dispus scoaterea de sub pază a lui Aurel Onciul care n-are însă voie să părăsească Iașii. Camera bucovineană a instituit o comisiune specială care va ancheta cazul lui A. Onciul.

(În numărul nostru de mâine vom continua cu informațiunile noastre asupra Bucovinei).

Congresul general proclamă unirea cu România 

La iniţiativa fruntaşilor luptei naţionale Sextil Puşcariu şi Iancu Flondor, s-a convocat în octombrie 1918, o mare adunare reprezentativă a românilor din provincia Bucovina, pentru a hotărâ soarta ei. Adunarea din 14/27 octombrie, decide cu unanimitate de voturi, dar cu opoziţie ucraineană, unirea Bucovinei la celelalte provincii româneşti. Totodată s-a format un Consiliu Naţional, prezidat de Dionisie Bejan şi având în componenţa sa reprezentanţi din toate păturile sociale şi din toate judeţele provinciei.

Consiliul Naţional a înfiinţat un organ cu caracter de guvern numit Consiliul Secretarilor de Stat, format din 14 secretari de stat. La rândul lui, acest guvern provizoriu avea un Comitet Executiv, al cărui preşedinte era Iancu Flondor, vicepreşedinţi erau Dinionsie Bejan, Dori Popovici şi Sextil Puşcariu, iar secretari erau Vasile Bodnărescu, Radu Sbiera şi L. Tomoioagă.

Răspunsul ucrainean

În toamna anului 1918, situaţia românilor din Bucovina devenise critică, însă după proclamarea unirii, lucrurile s-au precipitat şi mai mult. Adunarea naţională a ucrainienilor se întruneşte la Cernăuţi şi hotărăşte să încorporeze cea mai mare parte din Bucovinei la Ucraina. Concomitent, Rada de la Liov a declarat mobilizarea legiunii ucrainene, încercând să ajungă la o împărţire a Bucovinei cu România.

Mai mult, administraţia austriacă a predat puterea asupra Bucovinei reprezentanţilor Radei şi deputatului român Aurel Onciul, favorabil menţinerii status-quo-ului, dar care nu avea niciun mandat din partea Consiliului Naţional Român să negocieze în numele românilor. Cu toate acestea, austriecii au considerat că acesta este reprezentant al românilor şi au predat puterea ucrainenilor. Din acest moment, ucrainenii au trecut nestingheriţi la jefuirea fostelor administraţii imperiale.

Ei nu recunoşteau dreptul istoric al românilor din Bucovina şi se luptau pentru o Ucraină Mare, care să se întindă de la Carpaţi până în Caucaz. 

 
Naţionaliştii ucrainieni şi revoluţionarii bolşevici au creat o stare de haos şi anarhie. Soldaţii ucraineni întorşi de pe front terorizau populaţia iar în mai multe centre din Bucovina se formaseră grupuri militare ale legiunii ucrainene.

În aceste condiţii, Consiliul Naţional a decis să ceara intrarea armatei române în Bucovina.

 

Guvernul român a trimis divizia a 8-a sub comanda generalului Iacob Zadic. Aceasta a trecut în Bucovina şi la 11 noiembrie 1918 a intrat în Cernăuţi, restabilind ordinea.

Pentru că unirea proclamată de adunarea de la 27 octombrie să fie făcută în completă legalitate, s-au strâns legăturile cu guvernul român aflat la Iaşi şi s-au pregătit toate etapele necesare unirii provinciei cu Regatul Român. Riscul era ca unirea să nu fie recunoscută pe plan internaţional, ceea ce s-a şi întâmplat într-o primă fază.

Astfel, a doua zi după intrarea armatei române în Cernăuţi, Consiliul Naţional a adoptat o constituţie provizorie, care reglementa principiile fundamentale ale provinciei.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

În fine, mult-aşteptatul Congres general al Bucovinei s-a desfăşurat la 18/28 noiembrie 1918 la Cernăuţi, în Sala Sinodală a Palatului Mitropolitan. Mii de locuitori din toate colţurile provinciei au venit la Chişinău să participe la marele eveniment. Au participat reprezentanţi ai naţionalităţilor conlocuitoare (români, polonezi, ruteni, germani). 

În fruntea adunării s-au aflat Iancu Flondor, Dionisie Bejan şi Ion Nistor. La propunerea lui Flondor, congresul a votat cu majoritate zdrobitoare de voturi „Unirea necondiţionată şi pentru vecie a Bucovinei în vechile ei hotare până la Ceremuş, Colacin şi Nistru, cu Regatul României”.

 

 

 

CITIȚI ȘI:

 

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2016/10/09/glasul-bucovinei-un-cotidian-militant-pentru-unirea-bucovinei-cu-patria-mama-romania/

 

 

Surse:

http://centenarulromaniei.ro/ce-vrem-articol-din-glasul-bucovinei-din-22-octombrie-1918/

http://enciclopediaromaniei.ro/wiki/Unirea_Bucovinei_cu_Rom%C3%A2nia

 

 

100 de ani de România. Conferința din Parlamentul European cu tema: „România și regiunile istorice în Anul Centenar”. VIDEO

 

 

Conferința din Parlamentul European „România și regiunile istorice în Anul Centenar: cultură, identitate, valori europene”

Problemele românilor din afara granițelor, inclusiv subiectul unirii R. Modova cu România, au fost discutate miercuri, 5 septembrie, în cadrul unei dezbateri organizate în premieră, în Parlamentul European.

Conferința cu genericul „România și regiunile istorice în anul centenar: Cultură, identitate, valori europene” a fost organizată de europarlamentarul din România, Mircea Diaconu, la inițiativa Platformei Unioniste „Acțiunea 2012”, transmite Romanian Global News.

La eveniment au participat reprezentanți ai comunităților românești din regiunile istorice, Valea Timocului, Cernăuți, R. Moldova, precum și din Uniunea Europeană, reprezentanți ai mediului academic, politic și administrativ din România și Republica Moldova.

„Este un prim mare succes al mișcării unioniste în Parlamentul European”, potrivit lui George Simion, liderul platformei Unioniste „Acțiunea 2012”

„Trebuie să facem pași concreți în direcția reîntregirii naționale și la nivelul instituțiilor europene. Din partea organizației pe care o reprezint, mai ales că am primit o nouă interdicție de a intra în R. Moldova, despre care nu știu foarte multe, și pentru că noi am fost victime ale unor abuzuri în ultima săptămână la granița de la Prut, vom solicita să nu se mai acorde nici un ajutor financiar guvernului R. Moldova până când drepturile unioniștilor, drepturile românilor nu sunt respectate”, a declarat George Simion.

Conferința și-a propus să identifice principalele probleme ale comunităților românești din regiunile istorice și are un caracter simbolic, potrivit eurodeputatului Mircea Diaconu.

„Vom încerca să facem o radiografie a situației românilor care trăiesc în alte state decât România. Unii vor vorbi despre Unire, este unul dintre subiecte. Aici sunt veniți oameni și din Valea Timocului, din Bugeac, Valea Timocului, Moldova, Cernăuți.

Mi se pare un lucru de greutate simbolică, în lumina a o sută de ani care au trecut peste națiunile noastre, faptul că acest gen de discuție are loc aici la Parlamentul European.

Să sperăm că va exista un viitor sănătos al acestui subiect”, a subliniat Mircea Diaconu.

În opinia lui Mircea Diaconu, comunităţile românești din regiunile istorice sunt adeseori uitate atunci când se vorbește despre românii din afara graniţelor ţării. „Și în Timoc, Cernăuți, Odesa sau Basarabia trăiesc români care sunt în același timp europeni, prin cultură, și ale căror drepturi trebuie respectate.

Este poate nevoie de o abordare mai implicată la nivel național, dar e foarte important ca și Uniunea Europeană să protejeze dreptul la propria cultură al tuturor minorităților și implicit al comunităților românești din diferite state membre sau partenere ale Uniunii Europene.

Cultura noastră e identitatea noastră”, a spus Mircea Diaconu, citat de Europa Liberă.

Vasile Tărâțeanu, Președintele Centrului Cultural Român „Eudoxiu Hurmuzachi” din Cernăuţi a prezentat situația grea a învățământului în limba română in Ucraina după aplicarea, în urmă cu exact un an, a noii legi:

„Cel mai mare atac împotriva identității noastre în Ucraina, este prin învățămînt”, a spus el.

În zona Cernăuți, unde erau 144 de școli românești in 1945, în 1991 rămăseseră 91, iar din din 1991 încoace au rămas doar 62, însă prin noua lege ele vor fi toate închise până în 2023.

„Deocamdată, ucrainenii, frații noștri, cu care credeam să trăim mai bine nu și-au ținut promisiunile. Zi de zi sunt suferim atacuri împotriva minorității noastre”, a spus Vasile Tărâțeanu.

El a amintit incidentul din 11 iunie anul acesta, când Centrul cultural Hurmuzachi din Cernăuți a fost perchiziționat de 12 lucrători ai SBU, serviciile de securitate, care au căutat si in calculatoare pentru a descoperi material care ar pune în pericol integritatea frontierelor Ucrainei și au confiscat cărți și ziare.

„Întreaga comunitate românească din Ucraina e amenințată de ideile ultranaționaliste extreme ucrainene, care au ajuns până și printre cei din guvern”, a estimat el.

Anatol Popescu, președintele Asociaților Românilor din Odesa, a amintit, de asemenea, că în zonă erau 62 de școli în 1945, in 1981, 18 școli, iar azi doar doua școli mai funcționează cu predare integrală în română.

„Noua lege ucraineană a învățământului est ultimul cui în coșciugul identității românești”, a spus el.

Situația e și mai grea în Serbia, iar cel mai dificil este în Bulgaria și Grecia, două țări ale Uniunii Europene, unde românii și aromânii nici nu sunt recunoscuți ca minorități naționale.

Preşedintele Asociaţiei pentru cultura românilor/vlahilor din Timoc, în Serbia „Ariadnae Filum”, Zaviša Žurž, a vorbit despre asimilarea permanentă dusă de statul iugoslav si de Serbia, dar și de confuzia întreținută voit între români și vlahi, cu totul circa 300.000 de persoane.

„Mă aflu în fața dumneavoastră, vorbesc în limba mea maternă română pe care am învățat-o acasă fără nicio oră învățată la școală. Dacă mă gândesc până la 15 ani nici nu am știut ce sunt. O biserica ortodoxă română la care părinte este Boian Alexandrovici, este singura instituție a noastră. În 2005 părintele a fost condamnat și la pușcărie, s-a tras cu focuri de arme înspre casa lui.

Așa că a fi român în Valea Timocului nu este vorba despre sentimente, e vorba de curaj. Întrebarea e ce face Țara Mamă, România care absolut nu este prezentă în zona noastră? Suntem 300 de mii de români în 200 de sate.

În afara de biserică nu avem nicio instituție. De 15 ani vorbim de deschiderea unui centru cultural, pot să vă număr miniștrii care au venit au promis, au măsurat, dar nu au făcut nimic.”

România nu e prezentă câtuși de puțin în zona Timocului, cu excepția consulului Marius Dilof din Zaječar, care e o singură persoană: „El este și consul și ospătar si șofer”, a spus Zaviša Žurž. Altminteri, ambasada română de la Belgrad nu răspunde la invitații, scrie http://www.europalibera.org.

Este primul eveniment în care subiectul românilor din afara granițelor, inclusiv cel al Unirii României cu R. Moldova, este discutat în Parlamentul European.

 

 

 

 

CITIŢI ŞI:

 

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2016/09/07/ziua-de-7-septembrie-in-istoria-romanilor/

 

Conferința video aici: