CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

Asemănări și diferențe între problema Cataloniei şi cea a aşa zisului Ţinut secuiesc. Catalonia și Noua Europă

Duminică, 1 oct. 2017, referendum în Catalonia pentru proclamarea independenței. 

Liderul Catalan, Carles Puigdemont declară că s-a obținut independența Cataloniei la „referendum”. (BBC, 1 oct. 2017)

 

 

Imagini pentru catalunya map

Harta Cataloniei – BBC news

Asemănări și diferențe cu România – așa zisul Ținut secuiesc 

 

Problema de fond este natura națiunii și a statului construit pe aceasta: demotic (organic) la români, lateral (de sus în jos) la spanioli.

Modul cum s-a clădit o națiune este de importanță strategică pentru stabilitatea ei în timp (Smith).

Oricât de mult ar defila Orban prin Transilvania cu clerul maghiar, nu va reuși să construiască aceeași relație pe care au avut-o voievozii cu răzeșii.  

Prime concluzii privind evenimentul  

Sărăcia nu este bun predictor al secesionismului  , cum încearcă să acrediteze liderii UDMR și analiștii de serviciu ai federalizării României (regiunea catalană e a 3-a cea mai bogata din Spania – Cotidianul , 30 sept. 2017).

Autonomia lărgită nu este garant al stabilității statului, Catalonia având autonomie de la integrarea sa în regatul spaniol, în sec. XV, cu excepția regimului franchist.

Au avut atâta libertate, încât au reușit să-și îndatoreze „țara” cu 120% din PIB (PIB-ul Cataloniei, Peiu, sept. 2017). 

Etnic 

Spania nu este un stat omogen etnic.  

Catalana e limba romanică, dar e mai apropiată de franceză, decât de spaniolă (Orbilat.com). 

Maghiarofonii se înrudesc îndeaproape cu noi, chiar dacă  au origini foarte diferite (sunt asiatici la origine). 

Nu puține sunt sursele care demonstrează că o buna parte din satele secuiești mai erau românești în sec. XVIII.

Astfel, între 1700 și 1850, în multe din comunele recenzate din Covasna populația ortodoxă și greco-catolică, deci românească, a scăzut cu peste 50%, chiar dacă, numeric, românii au înregistrat concentrări în alte localități (vezi de pildă anexele din Lăcătușu, 2008).

De altfel, în cei 1000 de ani de conviețuire cu noi, chiar dacă au căutat mereu să se separe de „vlahii împuțiți”  (Dan Tănasa, 14 mai 2014), prin confiscarea drepturilor la viață publică a românilor („tolerați” în propria țară, Transilvania), profilul genetic al ungurilor s-a apropiat tot mai mult de al nostru (vezi Csányi, E. Bogácsi-Szabó et. all). 

(Și nu-mi spuneți că practică eugenia decât dacă vă asumați riscul de a vă certa bunul simț și cu nenumărate studii de genetica populațiilor recente privind înrudirea națiunilor europene de azi!) 

Națiunea română este demotică, etapă a evoluției naturale a poporului, nu „laterală” (Smith), construită prin comandă birocratic-aristocratică ca cea spaniolă, și aceasta încă mai este baza statului român, dimpreună cu Biserica.

Din păcate, tocmai aceste fundamente sunt avid subminate chiar de stat, prin programa școlară neutră sau antinațională, de discursul ateizant al unor ong-uri susținute de stat, de intelectuali a căror vizibilitate cu bani publici se ține.

După aceea vine propaganda iredentist șovină, nu numai cea directă, a statului vecin, cât a unor structuri județene care fac politică pe banii contribuabilului român. 

Cu alte cuvinte, efortul autonomist maghiar ar urma să se desfășoare într-un spațiu a cărei unitate este organică, nu un precipitat politic, de sus in jos.

Transilvanismul la români este un moft, periculos, dar marginal în raport cu ideea de stat și de țară.

Termenul țăran reprezintă esența noțiunilor de națiune și de stat la români.

Când conducătorii vor înțelege acest lucru, vom ajunge departe. Departe.

Să revenim.  

Propaganda nefericită distribuită prin „istorici români” superficiali și prin manuale complet scăpate de sub controlul ministerului educației încearcă să acrediteze ideea opusă, ca statalitatea românească e un construct, 2, un construct recent, 3 al unei populații inapte de astfel de organizare. 

Istoric 

Catalonia are tradiție istorică și politică separată de cea a Spaniei.

Ea a fost independentă până pe la 1470, abia apoi a fost integrată în Imperiul spaniol (Britannica). Comunitatea politică este relativ recentă. La noi, nu e cazul.

Chiar și noțiunea de „scaun”, pentru structura politică a „secuilor” tot românească este, adică tot județ, scaun de judecată, moștenire directă de la romani. Autohtonia este cheia, mai exact conștiința acesteia. 

Până la 1848, secuimea a fost deseori parte a efortului românesc antiotoman și împotriva grofilor.

De altfel, la Congresul Secuiesc din 1902, autoritățile de la Budapesta erau la modul cel mai serios îngrijorate de gravitarea economică a scaunelor secuiești spre Bacău și București.

Nu se mai învață aceste lucruri la școală, dar reflexul istoric nu se șterge chiar ușor (Centrul European de Studii …) 

Politic  

Catalonia are tradiția existenței statale diferite, în opoziție cu Spania. 

Națiunea română este demotică, la origini o rețea de romanii populare, cum remarca Iorga.  

Națiunea spaniolă este un construct politic si birocratic. 

Etnicitatea nu este o ștampilă și nici ideea de stat, de unde și frumoasa analiză a lui Iorga pe marginea ideii de domnie; domnul la români nu este un autocrat, ci domnul țăranilor, adică al locuitorilor țării.

Cel puțin așa a fost până la venirea fanarioților.

Oricât de mult se încearcă astăzi demantelarea acestui mental colectiv, epoca voievodală încă stă și astăzi de veghe statului, oricât de nemulțumiți am fi de el.  

Problema este ca statul român, îngăduind excesele autonomiste timp de aproape 30 de ani pare să zvârle la coșul de gunoi aceasta cheie: a organicității statului, a caracterului demotic al națiunii prin autohtonie. 

 

 

 

Imagini pentru ţinutul secuiesc map

 

 

 

E complicat să ceri federalizare pentru secuii care nu prea există scriptic în mijlocul națiunii române omogene.

Ai de lucrat din greu la nivelul conștiinței naționale, și, oricât de indolente ar fi elitele și instituțiile românești responsabile, mai e de lucru. Poate că nu mult, dar mai este. 

A doua problemă este însăși Uniunea Europeană, care prin programe și direcții de acțiune de tipul „Europa regiunilor” (organism consultativ stabilit în 1994) subminează însăși baza existenței sale: statul național. Eurocrația și discursul universitar dominant au dislocat în ultimii 50 de ani statul și comunitatea națională înlocuindu-le cu „Europa regiunilor”: „un monstru în inima Europei” (P. Peiu, sept. 2017).

Primul „produs” a fost independența Padaniei din 1996, de către Liga Nordului din Italia (Cotidianul , 30 sept. 2017), aceeași care asmuțea italienii contra muncitorilor români.

S-a ignorat că modelul, federalismul marii națiuni germane nu este al mai multor națiuni, ci al landurilor, care vine din tradiția medievală a prinților cu pământurile lor, și de aici decurge, probabil, o bună parte din eroarea impunerii modelului întregii Europe.

De altfel, primarul Barcelonei tocmai a cerut sprijinul Comisiei  UE pentru organizarea referendumului pentru independență (Agerpres, 28 sept 2017).

Așa  a ajuns Europa la „etnoglobalizare”. Media neinformată și analiști comozi, de la noi și de aiurea, dau vina pe Kremlin pentru facturile etnice din Europa, dar uită ca ideologia corectitudinii politice*, care a pus stăpânire pe universitățile lumii e principalul responsabil de fragmentarea și de slăbirea statului național.

Desigur, ca orice mare putere cu servicii foarte active, Rusia exploatează și va căuta să fructifice orice pare în avantajul său, în cazul de față slăbirea puterilor europene.  

Economic 

Maghiarii  din România o duc bine acolo unde sunt integrați în societatea românească, acolo unde UDMR nu a reușit enclavizarea, în rest așa numitul „Ținut Secuiesc” este beneficiar net de la bugetul de stat (Petrișor Peiu, Ziare.com, 13 mai 2017).

Spectacolul se ține pe banii noștri. Dar statul ar trebui să se întrebe cât timp vom mai dori spectacol pe bani publici.

Cele două județe au nevoie rapidă de politici dedicate integrării nu segregării, pentru dezvoltare.

Unde „dezvoltare” înseamnă mai mult decât prosperitate materială (am văzut că nu e îndeajuns pentru Catalonia).

Înseamnă, repetăm, integrare. Nu asimilare, dar nici spectacol – comunitate inventată.  

Centrul de orbitare al secuilor la începutul secolului XX, in plină dezvoltare a Imperiului austro-ungar,a fost Bacăul, iar azi e Brașovul.  

Catalanii orbitează și ei jurul Madridului: 38% din cheltuielile publice la nivelul Spaniei sunt ale regiunilor autonome, doar 18% fiind cheltuieli guvernamentale (The Economist, 24 nov. 2012).

Alte analize arată că Catalonia oferă cu aproape 10 miliarde de euro mai mult primește de la bugetul Spaniei (BBC, 1 oct.2017). Dar despre bani este vorba?

O națiune se ține cu redistribuirea veniturilor.  Acesta nu este un motiv pentru ca Bucureștiul să se proclame republică independentă.  

Media și școala 

Trebuie spus că rareori beneficiile autonomiei pe criterii etnice ajung și la omul de rând. Mai degrabă servește intereselor unor baroni locali.

Aceștia sunt interesați de enclavizarea etnică ca instrument de securizare a capitalizării veniturilor, ideal sub protecția ideologiilor la modă, în cazul nostru „protecția minorităților”.

Băncile locale spaniole, cajas, au devenit pușculițe ale partidelor locale, care au făcut ravagii în regiunile autonome prin proiecte imobiliare nesustenabile (The Economist, 24 nov. 2012). 

Principalii vectori de inventare a unei comunități politice sunt media si școala, mai precis manipularea conștiințelor prin intermediul acestora.

Unii analiști compară monopolul formațiunii separatiste – Convergență și Uniune – asupra media și școlii cu situația din Venezuela (The Economist, 24 nov. 2012).

Energia dominantă difuzată în mase de acest mecanism pare a fi de factura „naționalismului resentimentar”, inapt să propună soluții dar potrivit pentru mobilizarea maselor. (idem.) 

Este clar că „independența” este un balon ideologic: din circa 7 milioane de catalani, doar  o treime declară că vorbesc catalana (Peiu, sept. 2017). Nici că ar avea cine să se ocupe realmente de noua națiune.

Principalul responsabil de discursul separatist, fostul „președinte” catalan Jordi Pujol a recunoscut că are venituri nedeclarate depuse în Elveția, iar membrii importanți ai familiei sale personale și politice au fost acuzați recent de mită. (The Economist, 23 aug. 2014) 

Iată că ideologia denigrării națiunii și a comunității, corectitudinea politică, au rezultate palpabile.

Dar până la responsabilizarea universităților și a curelelor lor de transmisie – politicienii, mai este cale lungă.

Și pe acest drum ne putem întâlni oricând cu o Europă în haos.  

Și totuși 

Dacă  se va desprinde Catalonia , probabil toată Spania va sucomba: cu unul dintre cele mai laxe regimuri federale, Spania nu va face față pretențiilor bascilor și Galiciei (The Economist, 15 nov. 2014), urmează Belgia, Marea Britanie, Italia.

În felul acesta ne vom îndrepta spre un nou Ev Mediu în Europa, doar că necreștin.  

Cu un ochi spre Transilvania 

În ceea ce ne privește, indiferent de rezultatul referendumului din Catalonia, problema integrității teritoriale a României, care subîntinde și problema federalizării/regionalizării României, va fi pusă de vecinul de la Vest și de prietenii săi, prin puteri străine și prin agenții lor din țară, mereu.

A fost precedentul Kosovo, acum Ungaria pândește să-i pice un alt „precedent”, cel catalan, după ce a ratat Scoția.

Până la Kosovo, a avut marota Tirolului din Italia. România mereu se va bucura de „stimulentul” vreunui „precedent” atât timp cât nu va fi o țară puternică.

Astfel de pretenții nu se pot calma decât, paradoxal, cu putere, nu cu slăbiciune. Pentru că aceasta este natura statului vecin: expansionar.

Statul vecin nu va fi niciodată unul liniștit în raport cu vecinii, având mereu complexul imperiului de substituție (Iorga).

Dar pentru aceasta este nevoie de lideri cu viziune, pentru care patriotismul și comunitatea românească nu îi încurcă.

Impresia mea este că principala problemă a României este instituționalizarea infantilismului geopolitic (vezi Mediafax, 2017), urmarea directă a tratării neserioase a istoriei și culturii naționale**.  

 

 

 

 

Note 

* Anthony Smith numește complexul paradigmatic care stă la baza subminării unității naționale și, implicit a Europei, „the modernist fallacy”, căreia îi dedică un capitol în „Nations and Nationalism in a Global Era” (Polity Press, 2007). Esența erorii este că aceea că identitatea nu este situațională, flexibilă, dependentă de contextul grupal din care omul ar face parte la un moment dat. Identitatea, deci, nu este pur și simplu un atribut al insului, nu cât (și) al colectivității (op.cit., p. 30).  

** Altfel nu se explică declarația fostului șef al Statului Major General: „România nu și-a făcut după intrarea în NATO nici o analiză strategică …”, în Mediafax, 30 sept. 2017, „Interviu exclusiv. Generalul Ștefan Dănilă, fost șef al Statului major General al Armatei: După intrarea în NATO, analiza strategică a Apărării lipsește. Trebuie să clarificăm lângă cine luptăm ‘umăr la umăr’,  

 http://www.mediafax.ro/social/interviu-exclusiv-generalul-stefan-danila-dupa-intrarea-in-nato-analiza-strategica-a-apararii-lipseste-video-16748714  

Referințe 

Anthony D. Smith, National identity, University of Nevada Press, Reno, 1991 

Centrul European de Studii Covasna-Harghita. Asociația Romano-Catolicilor din Moldova ‘Dumitru Mărtinaș’, Românii în dezbaterile Congresului secuiesc din 1902. Deziderate și reverberații, Ed. Îngrijită de Vilică Munteanu și Ioan Lăcătușu, Magic Print, Onești, 2011 

Ion Lăcătușu, Structuri etnice și confersionale în județele Covasna și Harghita, Ed. Univ. Petru Maior Târgu Mureș, 2008. 

Petrișor Peiu, în Ziare.com, 13 mai 2017, „Liderii UDMR sunt prizonieri în capcana secuiască. Cum îi joacă Viktor Orban pe degete”,  

http://m.ziare.com/udmr/liderii-udmr-sunt-prizonieri-in-capcana-secuiasca-cum-ii-joaca-viktor-orban-pe-degete-1465283 

Dan Tănasa, 14 mai 2014, „Strict autentic. Președintele PNL Sfântu Gheorghe făcut ‘valah împuțit’ de un lider al Consiliului Național Secuiesc”, http://www.dantanasa.ro/strict-autentic-presedintele-pnl-sfantu-gheorghe-facut-valah-imputit-de-un-lider-al-consiliului-national-secuiesc/  

Petrișor Peiu, în Ziare.com,  30 sept. 2017, „O tragedie spaniolă – lecție obligatorie pentru noi toți”, http://m.ziare.com/europa/o-tragedie-spaniola-lectie-obligatorie-pentru-noi-toti-1483112  

Agerpres, 28 sept. 2017, „Primărița Barcelonei cere o mediere de către UE în criza dintre Madrid și executivul catalan”, https://www.agerpres.ro/externe/2017/09/28/primarita-barcelonei-cere-o-mediere-de-catre-ue-in-criza-dintre-madrid-si-executivul-catalan-13-14-35  

BBC, 1 oct. 2017, „Catalonia referendum: Does the region want to leave Spain?”, http://www.bbc.com/news/world-europe-29478415  

Cotidianul, „Madridul, pus cu spatele la zid de referendumul catalan. Către independență față de un ‘guvern imperial’”, 30 sept. 2017 

http://m.cotidianul.ro/catre-independenta-fata-de-un-guvern-imperial-307784/ 

The Economist, 24 nov. 2012, „Spain and Catalonia. The trials of keeping a country together. Stabilising Spain’s finances without tearing its social fabric apart is being made harder by a new wave of Catalan secessionism”, https://www.economist.com/news/briefing/21567085-stabilising-spains-finances-without-tearing-its-social-fabric-apart-being-made-harder  

The Economist, 23 aug. 2014, „Spain and the Catalns. Scandal in Catalonia. Jordi Pujol’s confession undermines Catalan’s hope independence”, http://www.economist.com/news/europe/21613309-jordi-pujols-confession-undermines-catalans-hopes-independence-scandal-catalonia 

The Economist, 15 nov. 2014, „Catalonia’s future. Let them vote. The Madrid government should Catalans have a vote – and then defeat the separatists at the polls”, https://www.economist.com/news/leaders/21632478-madrid-government-should-let-catalans-have-voteand-then-defeat-separatists  

Mediafax, 30 sept. 2017, http://www.mediafax.ro/social/interviu-exclusiv-generalul-stefan-danila-dupa-intrarea-in-nato-analiza-strategica-a-apararii-lipseste-video-16748714  

Csányi, E. Bogácsi-Szabó et all, în Khazaria.com., featuring Genetics and Genetic Genealogy since 2000, „Hungarian Genetics: Abstracts and Summaries”,  http://www.khazaria.com/genetics/hungarians.html, vezi și http://www.khazaria.com/genetics/romanians.html 

Orbilat.com, „Catalan Language. General Overview”, http://www.orbilat.com/Languages/Catalan/Catalan.html  

 

 

 

Sursa:

https://radubaltasiu.blogspot.com/2017/10/catalonia-si-noua-europa.html

27/07/2019 Posted by | LECTURI NECESARE | , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

GUVERNUL SPANIOL PREGĂTEȘTE O INTERVENȚIE MILITARĂ ÎN CATALONIA

 

 

 

 

Steag catalan

 

 

 

Într-un discurs amenințător susţinut miercuri la Congresul spaniol, prim-ministrul Mariano Rajoy (Partidul Popular, PP), a declarat că, după discursul prim-ministrului catalan Carles Puigdemont privind referendumul din 1 octombrie, el se pregătește să pună în aplicare articolul 155 din Constituția spaniolă.

Acest lucru ar permite Madridului să suspende autonomia catalană și să profite de controlul finanțelor și al administrației regiunii.

În timp ce mass-media spaniolă sugerează utilizarea articolului 116 privind urgența sau starea de asediu, Rajoy ţinteşte în mod clar de a stabili un regim militarizat, nu numai în Catalonia, dar în toată Spania.

Miercuri, ofițeri de armată au informat El Pais că se pregătesc să intre în Catalonia pentru a zdrobi orice opoziție care ar putea proveni din secțiuni ale Mossos d’Esquadra, poliția regională catalană 18.000 sau susținători civili ai naționalismului catalan. Operațiunea, cunoscută sub denumirea de Cote de Mailles, ar considera armata ca o întărire a poliției și a jandarmilor din Catalonia.

Armata ar spori foarte mult cele două unități deja prezente în regiune – un batalion motorizat în Barcelona și un batalion blindat în Sant Climent Sescebes.

Potrivit lui El Pais, această operațiune a fost planificată de mult timp. Rajoy aproape că a lansat-o în urma atacului terorist din 17 august de la Barcelona.

Rajoy acţionează cu sprijinul Partidului Socialist Spaniol (PSOE) și garanțiile pe care Podemos le-a dat că nu se va opune instalării unei dictaturi militare în Spania.

În discursul său de marți, Puigdemont și-a suspendat declarația de independență în încercarea de a deschide dialogul cu Rajoy. Dar elita conducătoare din Madrid s-a aliniat rapid cu respingerea oricărui dialog între Rajoy și planificarea represiunii în masă.

Miercuri dimineață, Rajoy a făcut o scurtă afirmație pentru a solicita lui Puigdemont să clarifice dacă a declarat independența Cataloniei sau nu.

Într-o scrisoare trimisă la Barcelona, Rajoy a declarat că a cerut clarificarea în curs de pregătire pentru punerea în aplicare a articolului 155. Acesta a stabilit un termen pe 19 octombrie pentru un răspuns Puigdemont.

Secretarul general al PSOE, Pedro Sánchez, care se vrea  membru al partidului de „stânga“, a salutat declarația. „Suntem de acord cu această solicitare de clarificare pentru a rezolva neclaritatea în cazul în care Puigdemont a plasat politica catalană“, a spus el.

Întrebat despre articolul 155, el a răspuns: „Desigur, este evident că îl activăm. ”

Rajoy se bucură de sprijinul UE. După declarațiile cancelarului german Angela Merkel şi ale preşedintelui Franţei, Emmanuel Macron, vicecancelarul şi ministrul de externe german, Sigmar Gabriel, a făcut la rândul său miercuri o declaraţie de susţinere a poziţiei premierului spaniol Rajoy de respingere a independenţei Cataloniei.

 

 

 

Surse:

http://www.wikistrike.com/2017/10/l-espagne-prepare-une-intervention-militaire-en-catalogne.html

 https://www.mondialisation.ca/lespagne-prepare-une-intervention-militaire-en-catalogne/5613293

15/10/2017 Posted by | PRESA INTERNATIONALA | , , , , , , , | Lasă un comentariu

Declaraţiile contradictorii ale politicienilor maghiari şi modelul autonomiei Cataloniei

 

 

Kelemen: „Să aducem Catalonia în Ardeal“. O istorie a autonomiei Cataloniei, în oglindă cu declaraţiile contradictorii ale politicienilor maghiari

 

 

Hunor Kelemen: „Să aducem Catalonia în Ardeal“. O istorie a autonomiei Cataloniei, în oglindă cu declaraţiile contradictorii ale politicienilor maghiari

Declaraţiile politicienilor UDMR se schimbă după cum bate vântul, ceea ce mă face să mă întreb câtă valoare şi câtă credibilitate au aceste declaraţii.

Liderul UDMR, Hunor Kelemen, clama sus şi tare în urmă cu câţiva ani că Catalonia trebuie adusă în Ardeal, considerând-o un model care trebuie urmat de ungurii din Transilvania.

Astăzi, declaraţiile altui politician maghiar par să şteargă din memorie cele spuse în trecut. Oare unii politicieni au probleme de memorie, se întreabă profesorul Marius Diaconescu pe blogul său din www.adevarul.ro, preluat de Romanian Global News.

Zilele trecute, deputatul UDMR Attila Korodi „a negat, la Adevărul Live, orice asemănare între referendumul declanşat de catalani pentru independenţă şi problema autonomiei Ţinutului Secuiesc. Korodi spunea că minoritatea maghiară îşi apără identitatea în interiorul României, în timp ce catalanii nu se considerau minoritate a Spaniei, ci alt popor”.

Afirmaţia sa foarte fermă mi-a adus aminte de o altă declaraţie a şefului său de partid, Hunor Kelemen, din martie 2014, prin care acesta susţinea că ungurii trebuie să aducă Catalonia şi Tirolul de Sud în Ardeal.

De ce nu mai este de actualitate modelul catalan de autonomie?

Unii analişti consideră că în Uniunea Europeană, Catalonia beneficiază de cea mai largă autonomie, de cele mai largi prerogative de autoguvernare şi de instrumente legale clare care protejează drepturile catalanilor în statul spaniol.

În anii trecuţi, liderii catalani au fost curtaţi de liderii maghiari. László Tökes, cel puţin, a vizitat majoritatea, dacă nu toate autonomiile din Europa, din Spania până în Finlanda, stabilind relaţii bilaterale cu organizaţiile autonomiste.

Cu ocazia Universităţii de Vară de la Băile Tuşnad, organizată anual pentru promovarea autonomiei ungurilor din România, au participat de mai multe ori delegaţi din Catalonia.

Mai puţin anul acesta, când reprezentarea externă la această Universitate de Vară a fost mai slabă decât de obicei.

Dintre toate autonomiile din Europa, liderii maghiari au promovat ani la rând modelul autonomiei Cataloniei, chiar şi după ce procesul de declarare a independenţei a fost oficial lansat la Barcelona.

În condiţiile în care Catalonia vrea să fie independentă, nefiind mulţumită cu statutul de autonomie, deşi beneficiază de cele mai multe prerogative de autoguvernare din întreaga Europă, mai poate fi invocat modelul autonomiei catalane de către autonomiştii maghiari?

Hunor Kelemen este dator românilor şi ungurilor din România cu o poziţionare foarte clară, asumată atât de el personal, cât şi de UDMR, faţă de evenimentele din Catalonia.

Catalonia este cel mai bun exemplu pentru evaluarea realistă a riscurilor agitaţiilor provocate de politicieni pentru autonomie. De obicei politicienii nu sunt mulţumiţi nici cu autonomia, promovând cerinţe noi pentru a-şi satisface alectoratul.

Însă discursul autonomist riscă să evolueze spre cel despre independenţă, pentru că între ele nu este decât un pas.

Evenimentele din Catalonia pun sub semnul întrebării sinceritatea politicienilor maghiari, din România şi din Ungaria, cu privire la autonomia teritorială pe criterii etnice pe care o cer ungurii din Transilvania.

Atitudinea liderilor maghiari faţă de modelul catalan de autonomie pentru autonomia Ţinutului secuiesc este, după declanşarea procesului de obţinere a independenţei a Cataloniei, o ipocrizie.

Liderii UDMR fac declaraţii de conjunctură, dovadă răspunsurile deputatului Attila Korodi la întrebările jurnalistului de la Adevărul.

Hunor Kelemen este dator românilor şi ungurilor din România cu o poziţionare foarte clară, asumată atât de el personal, cât şi de UDMR, faţă de evenimentele din Catalonia.

Invocarea Cataloniei ca model de autonomie în trecut nu poate fi ştearsă cu buretele.

Iar în privinţa modelului Tirolului de Sud, îmi amintesc că în ultimii doi ani a fost invitat la Universitatea de Vară de la Băile Tuşnad un activist al partidului Freiheit, Cristian Kollmann, care afirma foarte ferm în cadrul dezbaterilor că ei doresc independenţa.

Să înţeleg că acesta este modelul promovat de politicienii maghiari din România? De la autonomie la independenţă?

Pentru că altfel nu pot să înţeleg de ce nu au fost invitaţi politicieni moderaţi din Tirolul de Sud, care să prezinte statutul de autonomie al acestei regiuni fără să invoce pe un ton agresiv independenţa tirolezilor din Italia.

Declaraţia Dvs., „Să aducem Catalonia în Ardeal!”, mai este de actualitate, domnule Hunor Kelemen?

 

 

CITIŢI ÎNTREG ARTICOLUL ACCESÂND :

 

http://www.rgnpress.ro/rgn_17/categorii/politic/25956-2017-10-05-08-51-11.html

06/10/2017 Posted by | LUMEA ROMANEASCA | , , , , , , , , | Lasă un comentariu

%d blogeri au apreciat: