„Așa cum rezultă din analizele pe care le facem noi acum, va fi un cutremur de mare adâncime în România, dar asta nu înseamnă că e mai periculos decât acela din 4 martie 1977. Ce înseamnă cutremur de mare adâncime?
Energia se repartizează pe o suprafață mai mare a pământului, deci energia disipată pe metrul pătrat este mult mai mică. Depinde însă de magnitudine, pentru că aici este problema. Contează, așadar, extrem de mult adâncimea la care se produce seismul.
Pe 4 martie 1977, ultimul șoc a fost la 94 de kilometri. Dacă ar fi fost la 120 de kilometri, să știți că nu era, practic, nimic”.
REMEMBER. Se împlinesc 40 de ani de la cutremurul care a devastat România la 4 martie 1977. VIDEO. AUDIO
Pe 4 martie 2017, se împlinesc 40 de ani de la devastatorul cutremur din 1977, care a avut o magnitudine de 7,2 grade pe scara Richter şi a durat 56 de secunde, provocând uriaşe pierderi umane şi materiale.
Cele mai numeroase şi mai distrugătoare cutremure din România îşi au originea într-o zonă situată la Curbura Carpaţilor, cunoscută în literatura de specialitate sub numele de Zona Vrancei, cu o arie limitată la judeţele Vrancea şi Buzău şi care reprezintă cea mai activă zonă epicentrală din România, fiind sursa a numeroase seisme distrugătoare, menţionate din cele mai vechi timpuri, informaţii despre efectele unora dintre acestea datând încă dinainte de anul 1000 d.Hr.
Spre deosebire de perioada antică şi medievală când efectele seismelor nu erau atât de grave, dat fiind faptul că aglomerările urbane nu erau prea dezvoltate, în epoca modernă şi mai ales în cea contemporană, cutremurele cu epicentrul în zona Vrancea au avut urmări catastrofale.
În medie, în Vrancea se produc 4 sau 5 seisme de mare adâncime mai importante (cu magnitudinea egală sau mai mare de 6,7 grade pe scara Richter), în fiecare secol, circa 10 seisme de magnitudine 6- 6,6 grade, cca.100 cutremure mai slabe, cu magnitudinea în jur de 5 grade pe scara Richter, precum şi 8-12 seisme cu magnitudinea sub 5 grade pe scara Richter, rareori resimţite în marile oraşe ale ţării şi care rămân fără urmări notabile.
Uneori se mai produc şi cutremure de tip crustal, de mică adâncime, care ating rareori 5 grade pe scara Richter.
În ultimele secole s-au remarcat prin amploarea efectelor, mai multe cutremure vrâncene, documentele timpului consemnându-le pe cele produse în anii 1471, 1516, 1545, 1590, 1605, 1620, 1681, 1701, unele dintre acestea având efecte distrugătoare asupra unor vechi cetăţi medievale şi mănăstiri.
La data de 6 octombrie 1908 s-a produs primul seism important din secolul XX, care a avut o magnitudine de 6,8 – 6,9 grade pe scara Richter şi s-a resimţit cu o intensitate mai mare în localităţile Adjud şi la Râmnicul Sărat.
Cutremurul produs în Munţii Vrancei în ziua de 10 noiembrie 1940, ora 3:39, la o adâncime de 150 de km, a fost cel mai puternic după o lungă perioadă de timp, care fusese caracterizată de seisme de mai mică magnitudine.
Acesta a avut 7,4 grade pe scara Richter şi s-a făcut resimţit pe o arie foarte largă.
Urmările sale au fost catastrofale în special în oraşe din Moldova precum Panciu, Focşani şi Galaţi, dar şi la Bucureşti, unde s-au prăbuşit au fost avariate grav o serie de clădiri, printre care blocul Carlton.
Cutremurul devastator din 4 martie 1977 s-a produs tot în Vrancea, la ora 21:22, la o adâncime de 95 km şi a avut o magnitudine de 7,2 grade pe scara Richter, fiind cel mai distrugător cutremur care a încercat ţara noastră în epoca modernă.
Au fost grav afectate Muntenia şi mai ales capitala Bucureşti. Oraşul Zimnicea a fost ras de pe faţa pământului. Distrugeri importante s-au semnalat şi în alte localităţi din sudul şi estul ţării şi chiar în ţările vecine Bulgaria (unde în oraşul Sviştov au murit 100 de oameni) şi Iugoslavia.
De asemenea, cutremurul s-a simțit în aproape toată Europa de Sud-Est, dar şi în nord şi est, până în Moscova și Sankt Petersburg.
În nord-estul Munteniei, sudul și centrul Moldovei, seismul a provocat efecte puternice asupra solului, incluzând crăpături și fenomene de lichefiere a solului. Pe Valea Prahovei, au avut loc alunecări de teren.
Pierderile materiale s-au cifrat la peste 2 miliarde de dolari. Operaţiunile de salvare din Bucureşti au fost un timp îngreunate de o uriaşă pană de curent, cauzată tot de cutremur.
Cataclismul a provocat moartea a 1.570 de oameni şi rănirea altor 11.300, iar aproximativ 35.000 de locuințe au fost avariate, multe dintre ele prăbuşindu-se.
Poporul român a pierdut atunci mari personalităţi, printre care s-au numărat actorul Toma Caragiu, prozatorul Alexandru Ivasiuc, poetul şi eseistul A.E. Baconski, criticul literar Mihai Gafiţa, regizorul Alexandru Bocăneţ, apreciatele cântăreţele Doina Badea şi Filofteia Lăcătușu, şi alţii.
Au fost afectate numeroase cartiere de locuinţe şi obiective industriale, iar România a fost paralizată timp de aproape un minut.
Singura înregistrare audio a momentului dezastrului a fost făcută întâmplător de un magnetofon din sala de concerte a Radioteleviziunii rămas deschis in timpul unei pauze.
S-a observat că există o ciclicitate a cutremurelor, însă nici un seismolog român nu s-a încumetat să facă predicţii, chiar dacă unii specialişti britanici si americani au avertizat că în acest an în ţara noastră se va produce un nou cataclism major, cu o magnitudine de peste 6 grade pe scara Richter.
Este o ipoteză care nu poate fi demonstrată, mai ales că până acum nu a fost inventat un aparat cu ajutorul căruia să poată fi prevăzută data exactă a producerii unui seism.
Directorul Institutului Naţional pentru Fizica Pământului, Gheorghe Mărmureanu, a declarat că următorul seism major va fi unul de mare adâncime.
Sursa: Daniela Chirciu – http://ro.blastingnews.com/actual/ se-implinesc-40-de-ani-de-la-cutremurul-devastator-din-4-martie-1977