DOSOFTEI: ”Descălecat-au ţara domnul Dragoş-vodă, Fericită, buiacă, cu tot feli de rodă, Când au adus într-însă româneasca limbă.”

 

Sfântul Ierarh Dosoftei ( n. 26 octombrie 1624, Suceava – d. 13 decembrie 1693, la Żółkiew, în Polonia, azi Jovkvaa),  fost un călugăr cărturar din secolul al XVII-lea, mitropolit al Moldovei (1671-1673 ; 1675-1686), şi mărturisitor pentru credinţa ortodoxă. Numele sau de botez a fost Dimitrie Barila.

 

 

 

 

DOSOFTEI

 

 

A  învăţat la Iaşi probabil la Colegiul întemeiat în 1640 la mănăstirea “ Sf. Trei lerarhi”, apoi la şcoala Frăţiei ortodoxe din Lvov, unde a făcut studii umaniste şi de limbi straine.

Cunoştea limba elenă, latina, slavona şi polona. Datorită relaţiilor sale cu patriarhul Moscovei şi cu Nicolae Milescu, aflat in Rusia , a adus de acolo  un teasc de tipografie cu litere, cu care a tipărit la Iaşi, în româneşte, principalele cărţi liturgice, unele traduse de el însuşi.

 Dosoftei  fost unul dintre ierarhii  care au promovat introducerea limbii române în biserică.

Călugărit la Probota (c. 1648), sub numele Dosoftei, a fost ales episcop la Huşi (1658 – 1660) şi Roman (1660 – 1671), apoi mitropolit al Moldovei (1671-1674 şi 1675 – 1686). În toamna anului 1686, datorită evenimentelor politice din acea vreme, a fost dus în Polonia de oştile regelui Jan Sobieski, unde a rămas până la sfârşitul vieţii.

A fost unul dintre cei mai mari cărturari din istoria română, fiind primul poet naţional, primul versificator al Psaltirii în tot Răsăritul ortodox, primul traducător din literatura dramatică universală şi din cea istorică în româneşte, primul traducator al cărţilor de slujbă în româneşte în Moldova, primul cărturar român care a copiat documente şi inscripţii, unul dintre primii cunoscători şi traducători din literatura patristică şi post patristică şi care a contribuit la formarea limbii literare româneşti.

In anul 2005, Biserica Ortodoxa Romana l-a proclamat sfant.Prăznuirea lui se face la 13 decembrie.

 

 

Lucrari tiparite:

 

 

• Psaltirea în versuri, Uniev 1673, cu peste 500 p., şi 8634 de versuri (la un loc cu Acatistul Născătoarei de Dumnezeu)

• Dumnezeiasca Liturghie, Iaşi, 1679 (ed. a Ii-a, Iaşi, 1683);

• Psaltirea de-nţeles, Iaşi, 1680 (text paralel: slavon şi român);

• Molitălvnic de-nţeles, Iaşi, 1683, având, după prefaţă, un

• Poem cronologic despre domnii Moldovei, cu 136 versuri;

• Parimiile preste an, Iaşi, 1683, având tipărit din nou

• Poemul cronologic, cu mici adaosuri şi modificări.

• Viaţa şi petriaceria sfinţilor, 4 vol Iaşi, 1682-1686, lucrare de compilaţie, după izvoare bizantine (Simeon Metafrast, Maxim Margunios) şi slave.

 

 

 Stema mare a Moldovei în armorialul Wijsbergen

 

Stihuri la luminatul herb al Ţării Moldovei.

Capul cel de buor, de fiară vestită
Sămnează putere ţării nesmintită.
Pre cîtu-i de mare fiara şi buiacă,
Coarnele-n păşune la pămînt îş pleacă.
De pre chip să vede bourul ce-i place,
C-ar vrea-n toată vremea să stea ţara-n pace.

Dosoftei 1679.

“Domnii Ţărâi Moldovei pus-au nevoinţă

 De-au învăţatu-ş ţara direaptă-n credinţă,

 Pravoslavnica lege ferind necorcită,

Şi-n ceri Hristos le cruţă viaţă fericită.

Descălecat-au ţara domnul Dragoş-vodă,

Fericită, buiacă, cu tot feli de rodă,

Când au adus într-însă româneasca limbă.”

Dosoftei, Psaltirea in versuri

Wikipedia, enciclopedia libera

Publicitate

Gândul zilei

 

 

 

 

 

 

„Mai vârtos să înţelegi ce citeşti, că a citi şi a nu înţelege este a vântura vântul şi a fierbe apa.”

– Miron Costin –

 

 

 

 

 

 

 

 

 

  Marele cărturar  moldovean Miron Costin (n. 30 martie 1633 – 1691), a fost fiul hatmanului Iancu Costin şi al Saftei, din cunoscuta familie de boieri a Movileştilor .

A fost un mare reprezentant al culturii româneşti din secolul al XVII-lea, un om de o aleasă cultură si  un adevărat poliglot, posedând în aceeaşi măsură limbile română, polonă, ucraineană, slavă veche şi latină.

Îndeplinind multe funcţii pe lângă domnii moldoveni, M. Costin a fost martor şi în acelaşi timp participant, la multe evenimente din istoria Ţării Moldovei, pe care în mare parte le-a reflectat în cronica sa.

Miron  Costin a lăsat posterităţii o bogată moştenire spirituală …

Principala sa operă este “Letopiseţul Ţării Moldovei de la Aron-voda  încoace de unde este părăsit de Ureche , vornicul de Ţara de Jos, scos de Miron Costin, vornicul de Ţara de Jos, în oraş Iaş, în anul de la zidirea lumii 7183, iar de la naşterea mîntuitorului lumii Iisus Hristos, 1675 meseţă …dni“.

O altă remarcabila  lucrare a sa este “Cronica Moldovei şi a Munteniei“, scrisă în 1677.

In ultimii ani de viaţă, Miron Costin a lucrat la opera sa  intitulata “De neamul moldovenilor, din ce ţară au ieşit strămoşii lor“.

Erudit, cunoscător de limbi străine și conștient de rolul culturii în evoluția statelor, Costin a trecut în eternitate lăsând posterității o operă valoroasă atât din perspectivă istorică, documentară, cât și din punct de vedere literar.

Activitatea dregătorului, a diplomatului ce se remarcă prin patriotism și ură împotriva asupritorilor nației sale, cunoașterea tuturor aspectelor politicii din vremea sa, experiența luptătorului s-au împletit cu preocupările cărturarului, ale istoricului devotat pământului strămoșesc și ale scriitorului deschizător de drumuri în literatura română.

 

 

 

 

 

Gândul zilei

„Iară nu suntu vremile supt cârma omului, ci bietul om supt vremi.”

 

 

– Miron Costin –

 

 

 

 

 

 

  Marele cărturar  moldovean Miron Costin (n. 30 martie 1633 – 1691), a fost fiul hatmanului Iancu Costin şi al Saftei, din cunoscuta familie de boieri a Movileştilor .

A fost un mare reprezentant al culturii româneşti din secolul al XVII-lea, un om de o aleasă cultură si  un adevărat poliglot, posedând în aceeaşi măsură limbile română, polonă, ucraineană, slavă veche şi latină.

Îndeplinind multe funcţii pe lângă domnii moldoveni, M. Costin a fost martor şi în acelaşi timp participant, la multe evenimente din istoria Ţării Moldovei, pe care în mare parte le-a reflectat în cronica sa.

Miron  Costin a lăsat posterităţii o bogată moştenire spirituală …

Principala sa operă este “Letopiseţul Ţării Moldovei de la Aron-voda  încoace de unde este părăsit de Ureche , vornicul de Ţara de Jos, scos de Miron Costin, vornicul de Ţara de Jos, în oraş Iaş, în anul de la zidirea lumii 7183, iar de la naşterea mîntuitorului lumii Iisus Hristos, 1675 meseţă …dni“.

O altă remarcabila  lucrare a sa este “Cronica Moldovei şi a Munteniei“, scrisă în 1677.

In ultimii ani de viaţă, Miron Costin a lucrat la opera sa  intitulata “De neamul moldovenilor, din ce ţară au ieşit strămoşii lor“.

Erudit, cunoscător de limbi străine și conștient de rolul culturii în evoluția statelor, Costin a trecut în eternitate lăsând posterității o operă valoroasă atât din perspectivă istorică, documentară, cât și din punct de vedere literar.

Activitatea dregătorului, a diplomatului ce se remarcă prin patriotism și ură împotriva asupritorilor nației sale, cunoașterea tuturor aspectelor politicii din vremea sa, experiența luptătorului s-au împletit cu preocupările cărturarului, ale istoricului devotat pământului strămoșesc și ale scriitorului deschizător de drumuri în literatura română.