CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

Cărţi pierdute de-a lungul istoriei, care ar fi putut schimba lumea

carti pierdute hyperliteratura

 

Cinci cărţi pierdute care ar fi putut schimba lumea

Umanitatea a pierdut de-a lungul secolelor suficient de multe cunoştinţe și informații și i-a trebuit, în multe cazuri, la fel de mult timp să realizeze asta.

Geniile lumii, în aceste cazuri, fie au păstrat revelaţiile lor pentru ei înşişi şi apoi au murit, fie le-au pus pe hârtie, care a putrezit sau a ars sau a fost folosită în scopuri profane.

Evident, nu vom afla niciodată despre toate cărţile mari ce s-au pierdut în timp, dar avem indicii cu privire la unele dintre ele, şi ceea ce ne spun aceste indicii este uluitor şi întristător, în aceeași măsură.

#5. Evanghelia după Eva, scrisă de persoane necunoscute

Ce este?
Se pare că este vorba despre o carte cu conţinut sexual explicit, care făcea parte din Biblie. A fost interzisă de Biserica Catolică deoarece, se spune, conţinea pasaje ce inspirau o viaţă plină de depravare şi păcate.

De ce nu o vom citi niciodată?

Oficialii catolici au dat foc tuturor exemplarelor din această carte.

#4. Despre realizarea sferelor, de Arhimede

Ce este?
Se presupune că este un ghid despre multe dintre minunile Greciei Antice, cum ar fi planetariul, ceasurile astronomice şi alte dispozitive considerate acum moderne.

Acesta a fost scris de una dintre cele mai mari minţi din istorie: legendarul Arhimede, şi ar putea fi manualul cu instrucţiuni pentru mecanismul Antikythera, descoperit lângă Grecia, care datează din 100 î.Hr., dar care conţine trepte de viteză şi structuri care nu au fost regăsite în dispozitive timp de 1000 de ani.

De ce nu o vom citi niciodată?

Se pare că volumul original se afla în Biblioteca din Alexandria şi a ars odată cu incendierea acesteia, iar alte copii nu au fost descoperite.

#3. Secţiunea „Cărţi rare” din Casa Înţelepciunii

Ce este?
Cele mai rare cărţi din lume erau adăpostite în Marea Bibliotecă din Bagdad, Biblioteca Congresului din acea perioadă. A fost cea mai mare bibliotecă din lume şi conţinea unele dintre cele mai vechi cărţi scrise vreodată de pe trei continente.

Era, de asemenea, locul în care perşii îşi păstrau cele mai mari cuceriri din istoria lor, inclusiv descoperirile în știinţă, medicină, astronomie şi tehnologie, care i-au transformat în cea mai mare putere de pe planetă pentru mai multe secole.

Catalogul de carte, singur, ar fi considerat de nepreţuit. Biblioteca, se spune, ar fi putut conţine volume importante despre animale pe cale de dispariţie, despre planta vieţii (se pare că romanii avea cunoștință despre o plantă care era anticoncepționalul ideal, pe care au cultivat-o până la extincție) și chiar despre clonare.

De ce nu o vom citi niciodată?
Mongolii au aruncat fiecare carte din bibliotecă în Tigru, atunci când au capturat orașul.

Conform istoricilor, pe râu a curs apă neagră de la cerneală timp de şase luni.

 

#2. Continuarea Ciclului Epic, scris de diverși autori

Ce este?
Este vorba despre continuarea saga-urilor epice ale Troiei, care cuprind Iliada și Odiseea. Se pare că întreaga poveste a căderii Troiei şi călătoria spre casă a lui Ulise cuprindeau un total de opt cărţi, iar numai două dintre ele sunt astăzi accesibile.

Restul de şase cuprindeau detaliile lipsă din intriga poveştii, cum ar fi moartea lui Ahile, comportamentul haotic al lui Paris, calul troian, şi concluzia fascinantă a vastei saga.
Iliada şi Odiseea au avut un impact major în literatură, cinematografie şi muzică, iar Bătălia de la Troia este probabil una dintre cele mai faimoase povești non-religioase din istorie.

De ce nu o vom citi niciodată?

Tot ce avem despre această saga sunt bucăți de informaţii şi suntem norocoşi să le avem și pe acestea.

Singurul motiv pentru care ştim că există sunt alte cărţi din timpul lor care fac referire la ele (inclusiv unele rezumate extrem de schematic), dar asta este tot.

#1. Ab urbe condita libri, de Livius

Ce este?
Detalierea întregii istorii a Romei de la strămoşii săi troiani până la domnia lui Cezar Augustus, 800 de ani mai târziu – ceea ce înseamnă că include multe informaţii cu privire la subiecte despre care nu s-a scris.

Se pare că este vorba despre 142 de volume şi oricine a pus mâna pe vreunul dintre volume poate să confirme că e absolut uluitor.
După ce Occidentul a fost ruinat, volumele lui Livius au devenit cele mai căutate cărți din antichitate.

De ce nu o vom citi niciodată?
I-au trebuit 1000 de ani Europei să realizeze cât de importante sunt cărţile vechi după căderea Romei, așa că atunci când s-a încercat refacerea colecției, au fost descoperite doar 35 de cărţi din întreaga serie.

Nici acum nu se știe unde ar putea fi celelalte volume, poate în colecții particulare, poate pur și simplu au dispărut.

Surse : Cracked.com prin   hyperliteratura.ro/cinci-carti-pierdute/

28/11/2015 Posted by | ISTORIE | , , , , , | Lasă un comentariu

FOTO: „Psăltire a Sântului Proroc David pre limbâ rumâneascâ, de Smeritul Dosoftei Mitropolitul de Țara Moldovei.”

 

 

 

 

 

 

 

 

Dosoftei s-a nascut pe data de 26 octombrie 1624, Suceava, a decedat pe 13 decembrie 1693, Stryj, lângă Zolkiew, Polonia, azi Nesterov, Ucraina. El a fost Mitropolit al Moldovei in perioada 1671-1673 si 1675-1686.

Despre viata sa:

Pe numele mirean Dimitrie Barilă, părinţii săi moldoveni, Leontie (Leontar) şi Măria (Mişir), îşi aveau probabil originile în rândul unor români din Sudul Dunării, dar veniţi din Transilvania.

Intre 1634 şi 1639 urmează primele studii la Iaşi, probabil la Şcoala Domnească de la Sfinţii Trei Ierarhi, pe care le continuă apoi la Şcoala Frăţiei Ortodoxe Adormirea Maicii Domnului din Liov (Lvov), unde face studii umaniste şi lingvistice, ajungând să cunoască foarte bine limbile greacă, latină, slavonă şi polonă.

Prin 1648 sau 1649 s-a călugărit la mănăstirea Probota, luându-şi numele Dosoftei.

Aici continuă să aprofundeze cunoştinţele teologice, învaţă limbi străine şi cercetează documente vechi.

In perioada cât a fost ieromonah la Probota a tradus pentru prima oară în limba română Istoriile lui Herodot, Chronographul lui Matei Kigalas, un Pateric grecesc, Mântuirea Păcătoşilor a lui Agapios Landos, precum şi o serie de fragmente din Viaţa şi minunile Sfântului Vasile cel Nou, toate păstrate în manuscris. Dosoftei a ocupat cele mai inalte funcţii în ierarhia ecleziastică a Moldovei: episcop de Huşi 1658-1659/1660), episcop de Roman (1659/1660-1671), mitropolit al Moldovei, „arhiepiscop şi mitropolit de Suceava şi a toată Moldova, exarhul plaiurilor şi locţiitor de Sebasteia” (1671-1673; 1675-1686).

Intre 1660 şi 1670 a lucrat la versificarea Psaltirii şi a revizuit şi supervizat traducerea Vechiului Testament, realizată de Nicolae Milescu-Spătarul, tipărită la Bucureşti în 1688. Intre 1673 şi 1675, perioadă în care este refugiat în Polonia din cauza luptelor polono-otomane pentru Hotin, tipăreşte Acatistul Născătoarei de Dumnnezeu (1673) şi Psaltirea în versuri (1673). Revenit în ţară, este închis pentru scurt timp la mănăstirea Sf. Sava din Iaşi, după care este iertat şi repus (1675) în scaunul mitropolitan de domnul Dumitraşcu Cantacuzino.

In 1679 tipareste la Uniew Liturghierul sau Dumnezeeasca Liturghie (reeditată în 1683). In acelaşi an, cu concursul lui Nicolae Milescu şi al patriarhului Ioachim al Moscovei, Dosoftei a adus la Iaşi o tiparniţă completă, instalând-o la Mitropolia din Iaşi. Aici au fost tipărite primele cărţi liturgice în limba romana, remarcându-se ca un consecvent susţinător al introducerii limbii romane în Biserică: Psaltirea de-nţăles, cu text bilingv român-slavon (1680); Molitvenicul de-nţăles, cu o prefaţă având 136 de versuri, intitulată Poem cronologic despre domnii Moldovei (1681).

Viaţa şi petriaceria svinţilor (1682-1686); Octoihul (1683) şi Parimiile preste an, cu Poemul cronologic republicat cu unele adaosuri şi modificări (1683). In toamna anului 1686, la retragerea sa din Moldova, regele Jan III Sobieski îl ia cu sine şi pe mitropolitul Dosoftei care va trăi în exil în Polonia, la Stryj, până la sfârşitul vieţii în perioada exilului forţat din Polonia, Dosoftei a tradus Prologul dramei Erqfili a poetului cretan Gheorghios Hortatzis (secolul XVII), inspirată din piesa păstrată doar fragmentar, Orbecche, a autorului italian Giraldi, şi a început traducerea Dogmaticii Sfântului Ioan Damaschinul.

La cererea patriarhului Ioachim al Moscovei şi a mitropolitului Varlaam Iaşinski al Kievului, Dosoftei a tradus din limba greacă în slavo-rusă o serie de lucrări teologice, precum Scrisorile Sfântului Ignatie Teoforul, Constituţiile Sfinţilor Apostoli, Istorie bisericeasă şi privire mistică, a patriarhului Germanos I al Constantinopolului, Dialog împotriva ereziilor şi despre credinţa noastră, a lui Symeon al Thessalonikului, 40 de cuvântări (Mărgăritare) ale unor Sfinţi Părinţi.

A alcătuit o culegere de texte patristice şi liturgice intitulată Despre prefacerea Sfintelor Daruri, rămase toate în manuscris.

„Mitropolitul Dosoftei – conchide istoricul M. Păcurariu – este primul nostru poet naţional, primul versificator al Psaltirii în tot Răsăritul Ortodox, primul traducător din literatura dramatică universală şi al unor lucrări istorice în româneşte, primul traducător al cărţilor de slujbă în româneşte în Moldova, primul mare cunoscător al literaturii patristice şi postpatristice la noi, primul cărturar român care a copiat documente şi inscripţii şi care a avut un aport preţios în procesul de formare a limbii literare româneşti.”

In 2005, Dosoftei a fost canonizat de Biserica Ortodoxă Română, fiind prăznuit la 13 decembrie.

 

 

 Cititi mai mult : biografii.famouswhy.ro

 

 

 

 

Dosoftei, Psaltirea în versuri, Uniev (Podolia), 1673.

 

”Psăltire a Sântului Proroc David pre limbâ rumâneascâ cu zâsa și cu toatâ cheltuiala Prealuminatului întru Iisus Hristos Stefan Petră Voevoda Domnul Țărăi Moldovei. Din Sântele Scripturi a Sânților Părinți dascălilor Sântei Besiarici, cu lungâ ostenealâ în mulți ani socotitâ și cercatâ prin Sântele Cărți, și diacia pre verșuri tocmitâ în cinci ani foarte cu osărdie mare, de Smeritul Dosoftei Mitropolitul de Țara Moldovei.”

 

 

Versurile lui Miron Costin asupra originii italice a românilor

 

 

 ”TVORENIE MIRONA PRECEST

Nago dvornica velicago, nijneai zemli

(Compunerea lui Miron preacinstitul Vornic mare de Țara de Jos)

 

 

Neamul Țărâi Moldovei de unde dărazâ?

Din Țara Italiei tot omul să creazâ.

Fliah întăi apoi Traian au adus pre-acice

Pre strămoșii cestor țări de neamu cu ferice.

Răsădit-au țărâlor ghotarele toate,

Pre siamne ce stau în viaci a să vedia poate.

El cu vița cestui neam țara rumăneascâ

Împlut-au Ardealul tot și Moldoveneascâ.

Siamnele stau de să vâd de dânsul făcute,

Turnul Severinului să custe-n vremii multe.

Stremoșii Moldoveei adus-au în țarâ,

Pre Ghețâi cu sabiia scoțând din hotarâ.

Stau siamnele podului cu praguri căzute,

Și Turnul Severinului de Seviru făcute,

Podul prestă Dunăre-n Țara Rumâneascâ,

De-au trecutu-și oștile-n Țara Ungureascâ.

Pre-acela pod au trecut Moldoavei stremoșii,

Bătând război cu Dachii a Sasilor moșii.”

 

Sursa imaginilor: http://www.dacoromanica.ro/

 

 

 

02/12/2011 Posted by | CREDINTA, ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , | Lasă un comentariu

CARTI VECHI ROMANESTI-Abecedar, Blaj, 1783

Limba română este scrisă cu alfabet latin și chirilic

”Patru reguli de obște”

”Despre litterele ceale Illyricesci” (chirilice)

 Sursa imaginilor: http://www.dacoromanica.ro/

Preluare din : tiparituriromanesti.wordpress.com

15/11/2011 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , | Lasă un comentariu

%d blogeri au apreciat: