CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

În anul 800 e.n. francii vorbeau despre DACI

De ce francii vorbeau despre DACI în anul 800, iar istoria oficială ignoră aceste informații și ne învață altceva?

 

Istoria.md: Analele Regatului Francilor (latină Annales regni Francorum, Annales Laurissenses maiores; germană Reichsannalen) reprezintă o serie de scrieri cu caracter istoric, care ne informează despre regatul francilor și conducătorii acestuia. Perioada istorică cuprinsă în aceste anale medievale este 741-829.

Personajul central din aceste scrieri este Carol cel Mare, împăratul francilor. Informațiile din aceste anale sunt prezente și în Analele Sfântului Bertin (latină Annales Bertiniani), scrise în perioada 830-832, în Francia apuseană.

În cea răsăriteană, informațiile din Analele Regatului Francilor supraviețuiesc în manuscrisele numite Annales Fuldenses, de la mănăstirea Benedictină Fulda.

Aceste manuscrise au fost scrise aproximativ în aceiași perioadă, ca un răspuns la Annales Bertiniani. În Annales Fuldenses găsim și informații din Annales laureshamenses, scrise la mănăstirea Laurissa. Aceste manuscrise cuprind o perioadă istorică de 100 de ani (703-803) și au fost copiate în 835.

În Annales regni Francorum, cronicarul lui Carol cel Mare, Einhard[1] îi menționează pe daci în regiunea bazinului mijlociu și superior al Tisei, către Morava și izvoarele Oderului, în fosta Iazigie din perioada antică.

După o campanie militară victorioasă a lui Carol cel Mare, aflăm că acesta „…s-a întors în Francia în triumf, trecând pe la Daci, Iazigi, Moravi…”.[2]

Este evident că locuitorii regiunii dintre Pannonia Inferioară și Dacia Traiană, numiți de către franci „daci”, sunt urmașii dacilor liberi din antichitate.[3]

carol cel mare
Foto: Carol cel Mare

 

Și geograful anonim din Ravenna atribuie Daciei teritoriul dintre Tisa și Dunăre.[4]

Ca și împăratul roman Traian, Carol cel Mare a considerat că nu este în interesul imperiului său să stapânească și Iazigia, urmând ca după cucerirea și desființarea statului avar să-și limiteze granițele Imperiului Carolingian la Dunărea panonică.

Termenul de Dacia mai apare în cronicile francilor, făcându-se referire la triburile slave ale obotriților, care, după spusele lui Einhard, locuiesc în Dacia, fiind numiți și raedenecenti.[6] Despre acești slavi aflăm că sunt vecini al bulgarilor, având Dunărea ca linie de marcaj între Dacia si Țaratul Bulgar.

Astfel, putem trage concluzia că în secolul al IX-lea, bulgarii nu stăpâneau și teritoriul de la nord de Dunăre, așa cum afirmă istoricii lor.

 

 

f

Harta care prezinta situatia etnica si militara pe vremea lui Carol cel Mare

 

 

 

crop harta

Puteți observa că pe teritoriul Ungariei de astăzi apare în acea vreme numele DACIA

 

 

 

„DCCCXXIIII. […] Quo cum venisset et ibi natalem Domini celebrasset, allatum est ei, quod legati regis Bulgarorum essent in Baioaria; quibus obviam mittens ipsos quidem usque ad tempus congruum ibidem fecit operiri.

Caeterum legatos Abodritorum, qui vulgo Praedenecenti vocantur et contermini Bulgaris Daciam Danubio adiacentem incolunt, qui et ipsi adventare nuntiabantur, ilico venire permisit.

Qui cum de Bulgarorum iniqua infestatione quererentur et contra eos auxilium sibi ferri deposcerent, domum ire atque iterum ad tempus Bulgarorum legatis constitutum redire iussi sunt.” [7]

Note:

  1. Curtean și cronicar franc al Imperiului Carolingian (775-840). A scris în timpul împăraților Carol cel Mare și Ludovic cel Pios

  2. ”Carolus… per Dacos, Iaziges, Marehenses in Franciam ovans rediit.” Această știre este redată în Res Gestae Avarum din anul 790.

  3. Al. Bărcăcilă, ”Dacia dela Dunăre” a analelor france din secolul al IX-lea. Evenimente și probleme, extras din ”Arhivele Olteniei”, anul XXIII-XXV, nr. 131-148, ianuarie 1944-decembrie 1946, Tipografia Colegiului Național ”Carol I”, Craiova, p.22.

  4. Ioseph Schnetz, Itineraria Romana, volumen alterum, Ravannati anonymi Cosmographia, Lipsiae, 1940, p.V.

  5. Al. Bărcăcilă, op.cit., p.24.

  6. Bernhard Walter Scholz, Nithard, Carolingian Chronicles: Royal Frankish Annals and Nithard’s Histories, University of Michigan Press, 1970, p.116.

  7. http://www.thelatinlibrary.com/annalesregnifrancorum.html

 

Bibliografie:

 

  1. Bărcăcilă Al., ”Dacia dela Dunăre” a analelor france din secolul al IX-lea. Evenimente și probleme, extras din ”Arhivele Olteniei”, anul XXIII-XXV, nr. 131-148, ianuarie 1944-decembrie 1946, Tipografia Colegiului Național ”Carol I”, Craiova.

  2. Schnetz Ioseph, Itineraria Romana, volumen alterum, Ravannati anonymi Cosmographia, Lipsiae, 1940.

  3. Rosamond McKitterick, History and Memory in the Carolingian World, Cambridge University Press, Cambridge, 2004.

  4. ScholzBernhard Walter, Nithard, Carolingian Chronicles: Royal Frankish Annals and Nithard’s Histories, University of Michigan Press, 1970.

  5. http://www.thelatinlibrary.com

Surseistoria.md  şi http://www.cunoastelumea.ro/de-ce-francii-vorbeau-despre-daci-in-anul-800

 

 

06/04/2018 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , , , , | Un comentariu

Ce ne invata istoria oficiala si de ce analele france vorbeau despre DACI in anul 800 e.n

 

 Menţionarea dacilor în analele france, în secolele VIII – IX, exact atunci când istoria oficială ne spune că aceştia s-ar fi transformat în români prin romanizare  

Teoria oficială spune cam aşa:

Principalele etape ale formării poporului român au fost:

  • perioada stăpânirii romane (secolele al II-lea-al III-lea, în provincia Dacia respectiv, secolele I-al VII-lea, în zona dintre Dunăre şi Marea Neagră) când asupra dacilor s-a exercitat acţiunea romanizatoare a coloniştilor, veteranilor, a administraţiei romane, formându-se populaţia daco-romană;

  • continuitatea daco-romanilor la nordul Dunării după retragerea aureliană (anul 271), în perioada migraţiilor, când fenomenul romanizării i-a cuprins şi pe dacii liberi; până la sfârşitul secolului al VIII-lea, populaţia daco-romană s-a transformat în populaţie românească. Sursa: istoriiregasite.wordpress.com

Iată şi ce spun cronicile france:

Dacii în analele france (800 – 900)

 

Harta vechii Iazigia, cimpia panonica, sec.I d.Cr.

Harta vechii Iazigia, campia panonică, sec. I d.Cr.

Autor: Dragnea Mihai

Analele Regatului Francilor (latină Annales regni Francorum, Annales Laurissenses maiores; germană Reichsannalen) reprezintă o serie de scrieri cu caracter istoric, ce ne informează despre regatul francilor și conducătorii acestuia.

Perioada istorică cuprinsă în aceste anale medievale este 741-829. Personajul central din aceste scrieri este Carol cel Mare, împăratul francilor.

Informațiile din aceste anale sunt prezente și în Analele Sfântului Bertin (latină Annales Bertiniani), scrise în perioada 830-832, în Francia apuseană.

În cea răsăriteană, informațiile din Analele Regatului Francilor spuraviețuiesc în manuscrisele numite Annales Fuldenses, de la mănăstirea Benedictină Fulda.

Aceste manuscrise au fost scrise aproximativ în aceiași perioadă, ca un răspuns la Annales Bertiniani.

În Annales Fuldenses găsim și informații din Annales laureshamenses, scrise la mănăstirea Laurissa.

Aceste manuscrise cuprind o perioadă istorică de 100 de ani (703-803) și au fost copiate în 835.

În Annales regni Francorum, cronicarul lui Carol cel Mare, Einhard[1] îi menționează pe daci în regiunea bazinului mijlociu și superior al Tisei, către Morava și izvoarele Oderului, în fosta Iazigie din perioada antică.

După o campanie militară victorioasă a lui Carol cel Mare, aflăm că acesta „…s-a întors în Francia în triumf, trecând pe la Daci, Iazigi, Moravi…”. [2]

Este evident că locuitorii regiunii dintre Pannonia Inferioară și Dacia Traiană, numiți de către franci „daci”, sunt urmașii dacilor liberi din antichitate.[3]

Și geograful anonim din Ravenna atribuie Daciei teritoriul dintre Tisa și Dunăre.[4] La vremea acestuia, teritoriul respectiv Avarica Barbaria făcea parte din Khaganatul Avar; geograful informându-ne că „în Dacia (teritoriul dintre Tisa și Dunăre) locuiesc avarii”.[5]

Ca și împăratul roman Traian, Carol cel Mare a considerat că nu este în interesul imperiului său să stapânească și Iazigia, urmând ca după cucerirea și desființarea statului avar să-și limiteze granițele Imperiului Carolingian la Dunărea panonică.

Termenul de Dacia mai apare în cronicile francilor, făcându-se referire la triburile slave ale obotriților, care, după spusele lui Einhard, locuiesc în Dacia, fiind numiți și raedenecenti.[6]

Despre acești slavi aflăm că sunt vecini al bulgarilor, având Dunărea ca linie de marcaj între Dacia si Țaratul Bulgar.

Astfel, putem trage concluzia că în secolul al IX-lea, bulgarii nu stăpâneau și teritoriul de la nord de Dunăre, așa cum afirmă istoricii lor.

„DCCCXXIIII. […] Quo cum venisset et ibi natalem Domini celebrasset, allatum est ei, quod legati regis Bulgarorum essent in Baioaria; quibus obviam mittens ipsos quidem usque ad tempus congruum ibidem fecit operiri. Caeterum legatos Abodritorum, qui vulgo Praedenecenti vocantur et contermini Bulgaris Daciam Danubio adiacentem incolunt, qui et ipsi adventare nuntiabantur, ilico venire permisit. Qui cum de Bulgarorum iniqua infestatione quererentur et contra eos auxilium sibi ferri deposcerent, domum ire atque iterum ad tempus Bulgarorum legatis constitutum redire iussi sunt.” [7]

 

Note:

 

Curtean și cronicar franc al Imperiului Carolingian (775-840).

A scris în timpul împăraților Carol cel Mare și Ludovic cel Pios.
”Carolus… per Dacos, Iaziges, Marehenses in Franciam ovans rediit.” Această știre este redată în Res Gestae Avarum din anul 790.
Al. Bărcăcilă, ”Dacia dela Dunăre” a analelor france din secolul al IX-lea. Evenimente și probleme, extras din ”Arhivele Olteniei”, anul XXIII-XXV, nr. 131-148, ianuarie 1944- decembrie 1946, Tipografia Colegiului Național ”Carol I”, Craiova, p.22.
Ioseph Schnetz, Itineraria Romana, volumen alterum, Ravannati anonymi Cosmographia, Lipsiae, 1940, p.V.
Al. Bărcăcilă, op.cit., p.24.
Bernhard Walter Scholz, Nithard, Carolingian Chronicles: Royal Frankish Annals and Nithard’s Histories, University of Michigan Press, 1970, p.116.
http://www.thelatinlibrary.com/annalesregnifrancorum.html

Bibliografie

 

Bărcăcilă Al., ”Dacia dela Dunăre” a analelor france din secolul al IX-lea. Evenimente și probleme, extras din ”Arhivele Olteniei”, anul XXIII-XXV, nr. 131-148, ianuarie 1944-decembrie 1946, Tipografia Colegiului Național ”Carol I”, Craiova.
Schnetz Ioseph, Itineraria Romana, volumen alterum, Ravannati anonymi Cosmographia, Lipsiae, 1940.
Rosamond McKitterick, History and Memory in the Carolingian World, Cambridge University Press, Cambridge, 2004.
Scholz Bernhard Walter, Nithard, Carolingian Chronicles: Royal Frankish Annals and Nithard’s Histories, University of Michigan Press, 1970.
http://www.thelatinlibrary.com

Sursa: istoria.md

 

02/06/2016 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

REGATUL VALAHIEI OCCIDENTALE

REGATUL VALAHIEI OCCIDENTALE

Regatul lui Lothar (cu verde) dupa impartirea imperiului Carolingian in urma tratatului de la Verdun din anul 843
Va prezint in premiera absoluta ultima mea descoperire in materie de istorie europeana si romaneasca.
Cunoastem despre Carol Magnificul ca a stabilit o alianta cu daco-romanii valahi ai Panoniei si Adriaticii. Se pare ca acest acord nu numai ca a functionat dar a avut si implicatii ulterioare in dezvoltarea noului imperiu occidental.
Istoria acestui imperiu feudal roman de apus este bine cunoscuta motiv pentru care nu intru in detalii, dar ceea ce ne frapeaza este o contiunitate linvistica dupa impartirea imperiului, dupa o asa numita yugoslavizare , venita in anul 843 in urma tratatului de la Verdun, din care au luat nastere in Europa actualele state nationale din Europa occidentala.
Atentia noastra este concentrata asupra partii mostenita de Lothar, unde gasim si azi acele baze lingvistice ale limbii noastre daco-romane atat la istrieni, ladini, romanshi, retroromani, friulani ,corsicani si in nord valoni.

 Daca in urma impartirii, in vest s-au pus bazele noului stat francez, in est al celui german, a existat intre aceste doua state un alt stat ce a functionat o buna perioada de timp si ceea ce este mai important nu era nici francez nici german, dar a constituit bazele formarii statelor Beneluxului, Elvetiei si Regatului italian.
Unitatea de limba a acestui stat a fost in jurul axei gramaticale romanesti de la nord la sud, iar istrienii, ladini, romanshi, retroromani, friulani, corsicani si valoni , toti sus mentionati, impartesesc acest lucru cu romanii mai vechi si mai noi.
Se poate explica aceasta continuitate si prin faptul ca sud-estul regatului lui Lothar era marginit direct cu partea romaneasca a Balcanilor vestici si prin consecinta bogatia schimburilor comerciale intre Marea Nordului si Mediterana se faceau pe aici.
Functionarea acestui stat ne face sa intelegem de ce si italienii au fost numiti tot vlahi de catre slavi, mai ales de polonezi! Raspunsul : intrucat partea nordului peninsulei italice a facut parte din acest stat!
Ulterior parti ale acestui stat a fost ocupat si inglobat rand pe rand de francezi, englezi, spanioli, germani, rezultnd azi tari precum Belgia, Olanda, Luxembourg , Elvetia, tari care nu sunt altceva decat parti ale acestui regat unde pana azi s-au conservat insule ale daco-romanismului de tip valah.

autor Bagiu Ovidiu -presedinte : Scoala Romano-Bizantina Ortodoxa

 

28/10/2010 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , | Lasă un comentariu

   

%d blogeri au apreciat: