CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

Scandalul Skoda și corupția la nivel înalt din România antebelică

 

“Afacerea Skoda”

De departe, cel mai rasunator tun dat bugetului public a fost “Afacerea Skoda”. In presa vremii  s-a spus ca escrocheria si coruptia au atins culmi inimaginabile.

Scandalul a izbucnit in 1933, cand marile ziare au inceput sa publice articole detaliate referitoare la neregulile afacerii ce ar fi trebuit sa transforme armata intr-o institutie moderna. Problemele se concentrau in jurul unui personaj controversat, polonezul Bruno Seletzky, reprezentantul uzinei Skoda la Bucuresti.

Prolog – La inceputul anilor ’20 isi face aparitia in Romania, in calitate de sef al reprezentantei Uzinelor Skoda, Bruno Seletzky. Nascut in Polonia, la Zakopane, el a trait peste doua decenii in Austria, dupa care a trecut in Cehoslovacia, unde s-a angajat sa lucreze intr-o uzina de armament apartinand Skoda.

Inca de la venirea sa in tara noastra, Seletzky a atras atentia organelor de contrainformatii romanesti, fapt care, din nefericire, a ramas fara urmari, datorita relatiilor pe care polonezul a stiut sa si le creeze la cele mai inalte niveluri ale statului roman.

“Afacerea Skoda” nu este singura de acest gen (au mai fost incheiate contracte cu uzina cehoslovaca in 1922 si 1927), ci ultima, cea mai importanta. Seletzki, pentru a-si atinge scopurile, a impartit comisioane importante nu numai functionarilor si tehnicienilor civili si militari insarcinati cu urmarirea contractelor incheiate cu uzinele Skoda, ci si altor persoane care ocupau functii importante in aparatul de stat sau in organele de conducere ale unor partide politice.

Tunuri, la propriu si la figurat – Astfel, in noiembrie 1928, Seletzkya fost “invitat” sa intocmeasca un plan privind modernizarea armamentului romanesc, pe care il realizeaza in doar trei-patru luni. In luna mai 1929, oferta Skoda era deja pe cale de a se perfecta. Imediat are loc o sedinta a oficialitatilor romane (un fel de CSAT de astazi), avand ca scop acest contract.

Printre participanti se numarau prim-ministrul Iuliu Maniu, ministrul apararii, generalul Cihoschi, precum si o serie de ofiteri superiori de specialitate.

Ei au hotarat sa comande tot ce era nevoie de la uzinele Skoda, mai putin piesele de artilerie grea, care ar fi urmat sa vina din Franta. Numai ca o comisie de experti militari a comunicat conducerii Ministerului Apararii Nationale informatia falsa ca tunurile fabricate la uzinele franceze Schneider erau cu 60.000 de dolari mai scumpe decat cele oferite de… cehi. Zis si facut, Romania a comandat uzinelor Skoda, in martie 1930, munitii si armament, inclusiv artileria grea, in valoare de peste cinci miliarde lei, cifra imensa pentru acele vremuri.

Contractul incheiat (nr. 6.102, din 17 martie 1930) a avut numeroase clause defavorabile partii romane, iar autoritatile militare autohtone l-au aprobat fara niciun fel de consultare a institutiilor competente – Directia tehnica si Consiliul Superior al Armatei. Mai mult, actul nu era insotit, dupa cum era normal si atunci, de caiete de sarcini in care sa se specifice o serie de detalii tehnice.

Una peste alta, acest contract a adus statului roman un prejudiciu de 900 de milioane  de lei (aproximativ 9,2 milioane de dolari, o suma imensa la acea vreme), cifra rezultata din comparatia cu valoarea unui contract similar incheiat de Iugoslavia in aceeasi perioada – pretul materialelor pentru armata romana era cu 18%-25% mai ridicat. Nu de alta, dar, potrivit anchetatorilor, comisioanele primite de cei care, sub o forma sau alta, au facilitat contractul au totalizat peste 19 milioane de lei.

Politicul in afacere – Un amanunt important este cel ca regele Carol al II lea ştia de diferentele enorme de pret, insa nu a luat nici o masura – starnind speculatii ca şi el ar fi fost implicat in aceasta poveste.

Inainte sa explodeze scandalul, regele Alexandur al Iugoslaviei i-a adresat o scrisoare regelui Carol al II lea in care il avertiza ca tunurile vandute de Skoda Romaniei sunt cu 25% mai scumpe decat aceleaşi tunuri vandute la Belgrad. 

Vaida Voevod, confruntat cu cererea de demisie din partea Parlamentului a preferat sa faca publice cat mai multe date din dosarele “Afacerii Skoda”.

Liberalii şi presa lor l-au sfartecat pe Iuliu Maniu – premierul care a aprobat incheierea contractului. Tinta liberalilor a fost nepotul lui Maniu – Romulus Boila – al carui nume ar fi fost gasit pe ştatele de plata ale lui Bruno Seletzki. De asemenea, mai multi ofiteri de rang inalt au fost audiati in timpul procesului, dovedindu-se legaturile lor cu Bruno Seletzki, insa nici unul nu a fost pus sub acuzare.

In literatura – Afacerea Skoda a intrat in literatura romana prin intermediul dramaturgului Mihail Sebastian, prin piesa “Ultima ora”, unde cateva greşeli de corectura duc la aparitia unor cuvinte fara sens (gen Protar, Carun) care arunca in aer industriaşii şi patronii de presa. In perioada de maxim apogeu a “afacerii Skoda” in presa romaneasca s-au vehiculat cuvinte fara sens gen Fuzus, Fybem, Palaelibus, Gopoz – toate extrase din comunicarile cifrate ale lui Bruno Seletzki capturate de autoritati.

Reprezentantul Skoda a refuzat sa descifreze mesajele codificate in fata justitiei, astfel ca de cele mai multe ori Fuzus şi Gopoz primeau interpretari cat se poate de originale in presa. “Palaelibus” a dat cea mai mare bataie de cap ziariştilor – aici fiind vorba de banii folositi pentru captarea bunavointei functionarilor şi ofiterilor romani.

Pedeapsa – Asa cum poate va asteptati, singurul pedepsit in aceasta afacere a fost Seletzky, care a primit… cinci ani de inchisoare. Demnitarii romani implicati in toata aceasta poveste nu au fost condamnati, pentru ca au disparut probele de la dosar.

***

Afacerea “Pavajul” – varianta interbelica a asfaltarii

Refacerea (dubioasa) a infrastructurii Bucurestiului nu este o inventie a primarilor de dupa decembrie 1989. Pana si edilii de legenda ai Capitalei, Dem I. Dobrescu si Pache Protopopescu – cei care au botezat cu numele lor strazi si parcuri -, au procedat la fel. Au atribuit lucrari de refacere a carosabilului unor “grupuri de interese”, fara licitatie si la preturi supralicitate.

Presa interbelica a demonstrat cu documente ca, in 1933, primarul Protopopescu a atribuit fara licitatie pavarea unei strazi din Bucuresti unor apropiati, familia Rudenberg, agenti electorali ai edilului. Nu in ultimul rand, firma familiei respective nici nu avea experienta in domeniu…

Dem I. Dobrescu a facut exact acelasi tip de “greseli”. Intr-un raport prezentat de o comisie de ancheta, in 1934, si care viza lucrarile de reparatii la strada principala din zona Unirii, se aratau urmatoarele: “Am dovedit ca lucrarile s-au executat intr-un mod scandalos. Ca in timp de jumatate de an pavajele s-au deteriorat, s-au ondulat si trebuie refacute complet. Betonul folosit e de calitate proasta, asa ca nici dupa sase luni nu a facut priza. (…) Oferta aprobata de domnul primar Dobrescu prin buna invoiala a fost neprecisa si nu s-a clarificat situatia materialelor vechi in valoare de doua-cinci milioane de lei, lasand totul la discretia ofertantului (…)

Ofertantilor nu li s-a cerut nicio justificare de capacitate tehnica si materiala, desi domnul Zoltan Davidovits n-a lucrat niciodata in bransa pavajelor, fiind un biet functionar la strandul Kiseleff, iar Zigler, dupa cum ne spune chiar unchiul sau, este de meserie croitor. (…)

Ofertantilor li s-a micsorat garantia de la 10% la 6%, aceasta nefiind suficienta pentru refacerea pavajelor macar in parte”. Comisia precizeaza ca pretul real pe care ar fi trebuit sa-l plateasca primaria ar fi fost de 40 de ori mai mic decat cel efectuat.

***

Afacerea “Spirtul Negru” – precursorul contrabandistului modern

Senzatia de “déjà-vu” se mentine si in cazul afacerilor cu bauturi alcoolice. In perioada interbelica, fabricarea si comercializarea bauturilor alcoolice se facea platindu-se un anumit procent catre bugetul de stat. Cum aceasta taxa avea un cuantum semnificativ, nu putini erau cei tentati sa incalce legea, chiar daca riscau ani grei de inchisoare.

Filiera spirtoaselor – Comertul clandestin cu bauturi alcoolice a luat avant in anii crizei economice. Erau implicati inclusiv functionari de rang inalt din ministere. “Afacerea Spirtul Negru din Maramures”, cum a fost denumita, a facut mult timp deliciul presei de la inceputul anului 1930.

Ziarul “Dimineata” scria ca “descoperirea unei fabrici clandestine de spirt din Simleul Silvaniei a dat mult de lucru autoritatilor din judetele Somes, Satu Mare si Maramures.

S-a constatat cu aceasta ocazie ca sute de hectolitri de spirt de contrabanda au fost vandute timp de opt luni in toate orasele si satele din nordul Ardealului”.

Fara frontiere – Milionarul Mihail Cengesi a fost principalul acuzat in aceasta afacere. El pusese la punct o serioasa retea de distributie a produselor fabricii sale. Potrivit declaratiilor unui caraus, se pare ca o cantitate semnificativa de spirt contrafacut a fost transportata in Ungaria si Cehoslovacia. “Precum se stie, cehii urmaresc de aproape pe cei care inlesnesc introducerea spirtului in tara vecina.

Totusi, banda era asa de bine organizata, incat, desi lucra de mai multe luni, nu a putut fi prinsa. Mihail Cengesi, fiind foarte bogat si avand, pe deasupra, si presedintia sindicatului spirtului, a putut usor sa obtina concursul tacit al unor persoane cu mare trecere”, scria “Dimineata”.

Pana la urma, si in acest caz, pedepsele au fost modice. Cengesi a fost condamnat la opt ani de inchisoare. Au mai fost arestati doar cativa dintre membrii retelei, mult prea putini fata de amploarea fenomenului, dupa cum afirma presa vremii. Si niciun demnitar, evident.

Surse:

Ziarul “Financiarul” – 27 Martie 2008; Barbu, Daniel. Republica absenta  Nemira, 2004; Crisan, Gheorghe. Piramida puterii   Pro Historia, 2001. Diamond, Larry. Moving Up Out of Poverty: What does Democracy Have to Do With It? Aug. 2004. Fragmente publicate si pe Politeia la data de  25/07/2010; theophylepoliteia.wordpress.com/2012/10/07/romania-secolului-xx-brigandage-si-panamale-partea-a-doua/

21/04/2015 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , | Lasă un comentariu

   

%d blogeri au apreciat asta: