Ziua Victoriei | 8 sau 9 mai? De ce Rusia sărbătorește la altă dată față de Occident înfrângerea Germaniei naziste.
Care este semnificația Zilei de 9 Mai pentru Uniunea Europeană? Dar pentru Federația Rusă? De ce este interpretată diferit de ruși și de occidentali? De ce este privită ca o Zi a Ocupației de unii basarabeni, în timp ce alții o văd ca pe o Zi a Eliberării?
De ce tancurile care au invadat Basarabia (dar și Bucovina de Nord,Țările Baltice și Europa de Est) au fost transformate în adevărate monumente de cult? Cum de un instrument al războiului și al morții a devenit un monument al păcii?
Simbolurilor ocupației și militarismului rus au devenit monumente ale „păcii”, „prieteniei”, eliberării”.
Cei care cer demontarea acestora sunt numiți „fasciști”, ca și cei care ridică monumente în memoria celor care au fost deportați în Siberia sau uciși de sovietici.
Simbolurile militarismului rus – tancurile, panglica Sf. Gheorghe, parada militară, cântecele Armatei Roșii, par a fi, mai degrabă, simboluri ale neoimperialismului rus. Iar Transnistria, Georgia sau Ucraina – cele mai recente victime ale sale.
Pe 30 aprilie 1945, în plină Bătălie a Berlinului, Adolf Hitler se sinucidea în buncărul său. Soarta Germaniei naziste era de mult pecetluită, iar prăbușirea Reich-ului, o chestiune de zile.
S-au scurs decenii de la finalul celui de-al Doilea Război Mondial, o conflagrație ce a nimicit bătrânul continent, sfâșiat de ghiarele totalitarismului sovietic al URSS și fascist al Germaniei naziste, ceea ce istoricul Timothy Snyder a numit atât de semnificativ – „Tărâmul morții”, una din cărțile capodoperă despre cel de-al Doilea Război Mondial.
După decenii de la tragedia umanitară a războiului mondial, Europa își privește cicatricile ce amintesc de înfrângerea Germaniei naziste, pentru a evita repetarea trecutul atât de însângerat.
O face și Rusia. Dar semnificația acestei zile s-a pierdut în Vest, în timp ce pentru ruși rămâne un moment de mare sărbătoare, un motiv pentru organizarea de parade militare grandioase în care Kremlinul își prezintă arsenalul militar, blindatele, tancurile, vehicule purtătoare de rachete și multe altele.
Ziua Victoriei sărbătorită de Occident și Rusia la date diferite
Premierul britanic Winston Churchill, președintele american Harry S. Truman și generalul Charles de Gaulle anunțau capitularea Germaniei naziste pe data de 8 mai 1945.
Actul de capitulare a fost semnat pe data de 7 mai 1945, la ora 2:41, la Reims, de către generalul Dwight Eisenhower, generalul german Alfred Jodl, reprezentantul Înaltului Comandament German și amiralul Karl Doenitz, cel care după sinuciderea lui Hitler a fost desemnat pentru o scurtă perioadă șeful statului german. Actul a fost semnat în fața Forțelor Aliate și în fața Înaltului Comandament Sovietic.
Dar acest document prin care nemții au evitat capitularea în fața URSS-ului l-a înfuriat teribil pe Stalin, care dorea ca actul de capitulare să fie semnat în Berlinul ocupat de Armata Roșie. Documentul inițial a fost contrasemnat de partea sovietică.
Astfel că Germania avea să mai semneze o dată capitularea, la Berlin pe data de 8 mai 1945.
Amiralul Hans-Georg von Friedeburg și generalul Hans Stumpff resemnează actul de capitulare. Din partea sovieticilor a semnat în numele lui Stalin mareșalul Jukov, iar în numele Marii Britanii, mareșalul Tedder.
Ca martori au semnat generalii Carl Spaatz (SUA) și Jean de Lattre de Tassigny (Franța).
Resemnarea capitulării și fusul orar
Dar, la fel ca în cazul primei capitulări, actul a fost semnat în miez de noapte (8 mai). Astfel că în momentul resemnării, din cauza/datorită diferenței de fus orar, la Moscova era deja data de 9 mai.
Iar dacă Rusia sărbătorește pe 9 mai Ziua Victoriei, Europa sărbătorește tot pe 9 mai ziua Uniunii Europene, cu o altă semnificație însă. La 9 mai 1959, Robert Schuman, ministrul francez al afaceriror externe, rostea celebra Declarație Schuman, piatra de temelie a Uniunii Europene.
Aceasta este povestea Zilei Victoriei împotriva nazismului, sărbătorită de Occident pe 8 mai iar de Rusia și unele state din Europa de Est pe 9 mai (inclusiv România).
O diviziune simbolică, dar reprezentativă pentru anii ce vor urma și vor aduce cu ei din nou norii conflictului pe continent – Războiul Rece. Ei vor adânci semnificativ și îngrijorător prăpastia dintre Europa de Vest și Rusia, ecou pe care Europa îl aude și în prezent.
Eu, iubite cetitoriule, nicăirea n-am aflatŭ nici un istoric, nici latin, nici leah, nici ungur, şi viiaţa mea, Dumnezeu ştie, cu ce dragoste pururea la istorii, iată şi pănă la această vârstă, acum şi slăbită. De acéste basne să dea seama ei şi de această ocară. Nici ieste şagă a scrie ocară vécinică unui neam, că scrisoarea ieste un lucru vécinicŭ. Cândŭ ocărăsc într-o zi pre cineva, ieste greu a răbda, dară în véci? Eu voi da seama de ale méle, câte scriu. Făcutu-ţ-am izvod dintăiaşi dată de mari şi vestiţi istorici mărturii, a cărora trăiescŭ şi acum scrisorile în lume şi vor trăi în véci. Şi aşa am nevoit, să nu-mi fie grijă, de-ar cădea această carte ori pre a cui mână şi din streini, carii de-amăruntul cearcă zmintélile istoricilor. Pre dânşii am urmat, care vezi în izvod, ei pavăţa, ei suntŭ povaţa mea, ei răspundŭ şi pizmaşilor neamului acestor ţări şi zavistnicilor. Putérnicul Dumnezeu, cinstite, iubite cetitoriule, să-ţi dăruiască după acéste cumplite vremi anilor noştri, cânduva şi mai slobode veacuri, întru care, pe lângă alte trebi, să aibi vréme şi cu cetitul cărţilor a face iscusită zăbavă, că nu ieste alta şi mai frumoasă şi mai de folos în toată viiaţa omului zăbavă decâtŭ cetitul cărţilor. Cu cetitul cărţilor cunoaştem pe ziditoriul nostru, Dumnezeu, cu cetitul laudă îi facem pentru toate ale lui cătră noi bunătăţi, cu cetitul pentru greşalele noastre milostiv îl aflăm. Din Scriptură înţelégem minunate şi vécinice fapte puterii lui, facem fericită viiaţa, agonisim nemuritoriŭ nume. Sângur Mântuitorul nostru, domnul şi Dumnezeu Hristos, ne învaţă, zicândŭ: Čńďèňŕèňĺ ďèńŕíiŕ, adecă: Cercaţi scripturile. Scriptura departe lucruri de ochii noştri ne învaţă, cu acéle trecute vrémi să pricépem céle viitoare. Citéşte cu sănătate această a noastră cu dragoste osteneală.
De toate fericii şi daruri de la Dumnezeu voitoriŭ
Miron Costin, care am fost logofăt mare în Moldova